Spete drept de autor si drepturi conexe. Decizia 139/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 139
Ședința din camera de consiliu din data de: 05.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 3: Melania
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelantul - reclamant împotriva încheierilor de ședință din data de 21.05.2008 și 05.11.2008, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți OFICIUL ROMÂN PENRU DREPTURI DE autor și ASOCIAȚIA DE DIN ROMÂNIA.
La apelul nominal, făcut în camera de consiliu, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelantul - reclamant a depus timbru judiciar în valoare de 1 leu și dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, respectiv factura seria - nr. -/02.02.2009. Totodată, arată că la data de 03.02.2009, data poștei, apelantul - reclamant a depus un set de înscrisuri, în trei exemplare, ce a fost comunicat, iar la data de 24.02.2009, data poștei, intimatul - pârât OFICIUL ROMÂN PENRU DREPTURI DE AUTOR a depus întâmpinare, în două exemplare, ce nu a fost comunicată și la data de 05.03.2009, prin compartimentul registratură, a depus copia încheierii de ședință pronunțată la data de 09.12.2008 de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-. Precizează că apelantul-reclamant și intimatul - pârât OFICIUL ROMÂN PENRU DREPTURI DE AUTOR au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere că apelantul - reclamant și intimatul - pârât OFICIUL ROMÂN PENRU DREPTURI DE AUTOR au solicitat judecarea cauzei în lipsă, pune în discuție calificarea prezentei căi de atac, în condițiile în care cererea formulată în faza procesuală a fondului a fost analizată potrivit dispozițiilor art. 331 și următoarele Cod procedură civilă, în procedură necontencioasă, caz în care, față de dispozițiile art. 336 alin. 1 și alin. 5 Cod procedură civilă, hotărârea primei instanțe este susceptibilă de recurs și nu de apel, cale de atac a cărei soluționare are loc în camera de consiliu.
Deliberând, asupra aspectului invocat, Curtea califică prezenta cale de atac ca fiind recurs, completul de judecată urmând a se întregii cu cel de al treilea judecător, judecarea cauzei urmând a se face de un complet constituit din trei judecători, în camera de consiliu.
Curtea, având în vedere că recurentul - reclamant și intimatul - pârât OFICIUL ROMÂN PENRU DREPTURI DE AUTOR au solicitat judecarea cauzei în lipsă, reține cauza în vederea pronunțării asupra cererii de recurs formulată de către recurentul - reclamant împotriva încheierilor de ședință din data de 21.05.2008 și 05.11.2008, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți OFICIUL ROMÂN PENRU DREPTURI DE AUTOR și ASOCIAȚIA DE DIN ROMÂNIA.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub numărul 11914/3/25.03.2008, petentul-reclamant a solicitat pronunțarea, în condițiile art. 331.pr.civ. a unei hotărâri judecătorești prin care să se rezolve următoarele cereri: constatarea dreptului de autor (conform art. 111.pr.civ.) în favoarea petentului, pentru lucrarea științifică/tehnică, în fază de proiect, piese desenate, descriere/rezumat, faza inițială, cu denumirea "inimă de încriucișare din turnat monobloc- cu șine aripi supraînălțateși cu șine cozi incluse, înclinate 1:20, pentru macazuri de cale ferată normală, din șină (S) 49"; în subsidiar constatarea raportului juridic nepatrimonial rezultat prin aducerea la cunoștință publică a lucrării menționate, cu scopul de a produce efecte juridice; constatarea situației de fapt (art. 169, 235, 237.pr.civ.) rezultată din conceperea și executarea documentației tehnice descrise anterior și din intenția de promovare a acesteia sub numele de autor "inginer "; să se elibereze o autorizație judecătorească pentru exercitarea, în baza drepturilor de autor, a promovării proiectului și documentației tehnice menționate anterior și sub numele de autor "inginer ", toate acestea cu opozabilitate erga omnes; în cazul neadmiterii, încheierea să cuprindă un aviz facultativ pentru soluționarea corespunzătoare a celor cerute, din perspectiva rolului activ al judecătorului.
A precizat petentul că este autor al documentației tehnice în cauză, iar în cazul unei asemănări cu vreun alt produs similar existent pe plan internațional, aceasta să fie considerată întâmplătoare sau datorată unor condiții tehnice impuse ca formă sau dimensiuni.
De asemenea a arătat că, până în prezent, documentația în cauză nu a fost expusă public și nu a fost adusă la cunoștință decât către.
A mai solicitat petentul să fie citați în cauză, în calitate de intimați, Oficiul Român pentru Drepturi de Autor și Asociația de Română.
Prin cererea depusă la dat de 16.04.2008, petentul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța: să constate și raportul juridic prin care acesta a solicitat pârâtei eliberarea unui exemplar după STAS 4023-84 pentru a se dovedi respectarea drepturilor de autor de către petent; să dispună obligarea pârâților să emită un avoz în legătură cu faptul că documentația științifică ce face obiectul cauzei nu reprezintă o operă derivată, în sensul Legii 8/1996.
În drept, s-au invocat prevederile art. 331-339.pr.civ.
Prin încheierea pronunțată la data de 21.05.2008, a fost respinsă cererea petentului, ca inadmisibilă.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că, față de scopul urmărit de către petent prin formularea cererii pendinte, rezultă în mod evident că acesta solicită în realitate constatarea existenței unui drept de autor și, pe cale de consecință să se stabilească noutatea proiectului realizat și inexistența unui alt drept de autor și, prin urmare, stabilirea unui drept potrivnic față de.
S-a mai reținut că pârâta a contestat atât noutatea cât și originalitatea proiectului realizat de către petent, susținând totodată că proiectul petentului încalcă drepturile de autor ale acestei pârâte.
Astfel, a apreciat instanța că cererea petentului are un evident caracter contencios, atât prin conținutul ei cât și prin obiecțiile ridicate de persoanele citate la solicitarea petentului, fiind incidente prevederile art. 335.pr.civ.
De asemenea s-a constatat că nu este nevoie de mijlocirea instanței și nici de o autorizare judecătorească pentru că dreptul de autor apare din momentul realizării operei, conform art. 1 din legea 8/1996, iar calitatea de autor al operei poate fi dovedită cu orice mijloc de probă. În situația în care un astfel de drept al petentului asupra proiectului în litigiu nu este recunoscut, în mod evident cererea are un caracter contencios.
La data de 09.07.2008 a fost înregistrată, în același dosar, cererea petentului prin care a solicitat instanței să reevalueze situația procesuală - conform prevederilor art. 337.pr.civ. - și, după caz, să dispună îndreptarea, completarea, motivarea și lămurirea încheierii pronunțate la data de 21.05.2008.
De asemenea s-a solicitat instanței să se pronunțe și referitor la posibilitatea continuării judecății în vederea depunerii și de concluzii pe fond, în situația în care se aduc argumente noi de susținere a naturii necontencioase a cererii, solicitare fundamentată pe prevederile art. 337.pr.civ. (normă potrivit căreia astfel de încheieri nu au autoritate de lucri judecat).
În subsidiar, a solicitat petentul ca instanța să dispună: îndreptarea cu privire la calitatea părților invitate în cauză, așa cum a fost formulată inițial, respectiv "intimați" în loc de "pârâți"; îndreptarea sau, după caz, completarea în dispozitivul hotărârii din "în contradictoriu cu pârâții" în "cu solicitarea participării intimaților" sau, în subsidiar, în aceea de "intimați" în loc de "pârâți".
A mai solicitat petentul completarea încheierii din data de 21.05.2008 cu: numele reprezentantului legal al; denumirea completă a proiectului; cu mențiunea că se face îndreptare de eroare, de către reclamant, în sensul că se înlocuiește "expusă în public" cu "trimisă către ", înainte de primul termen; în loc de "produse" - la alin. 16 - "produse cu scop experimental"; la pag. 2 alin. 6, în completare, după reclamant "corespondența trimisă către pe data de 25 iunie 2007 (data poștei, cu cca. 10 luni înainte de primul termen din data de 23.04.2008"; la alin. 21 în loc de "s-a solicitat obligarea pârâților" "s-a solicitat intimaților"; să se motiveze detaliat alineatele 27, 28 și 29 cu referire la toate obiecțiile ridicate de în privința elementelor de noutate și originalitate a proiectului realizat de petent; se solicită "motivarea din perspectivă necontencioasă, în care reclamantul cere controlul judiciar al celor descrise, luându-se în calcul și părerea sau Obiecțiile și, iar nu din perspectiva unei cereri imperative a reclamantului; să fie făcută mențiune "noutate relativă" și nu de "noutate", cum rezultă din rezumatul de descriere a desenelor de studiu; la alin. 36 să se motiveze cu ce anume a contestat noutatea și originalitatea proiectului și cu ce anule încalcă drepturile de autor ale acesteia; la alin. 37 motivele de drept pentru care nu s-ar fi putut cere concluzii pe fond, în condițiile în care s-au depus întâmpinări și note scrise de către părți; la alin. 1 din pag. 4 se solicită completarea și motivarea din perspectiva necesității mijlocirii instanței pentru stabilirea limitelor exercitării drepturilor reclamantului, având în vedere obiecțiile părților; la alin. 2 pag. 4 în loc de "litigiu", "cauză"; la alin. 3 pag. 4 în loc de "a fost completată", "a fost formulată și completată iar în loc de "pârâte"; "intimate"; în dispozitiv "formulată și completată" în loc de "completată" și "cu participarea intimaților" în loc de "în contradictoriu cu pârâții".
A mai solicitat petentul ca instanța să se pronunțe și cu privire la faptul că el cere: constatarea pozitivă a dreptului de autor, opozabil tuturor și nu către, și nu constatarea inexistenței dreptului de autor al asupra proiectului în cauză, ce s-ar fi făcut printr-o constatare negativă.
A solicitat petentul motivarea și în sensul că, însuși faptul că a menționat că urmărește întărirea capacității de administrare a celor 2 intimate, constituie o dovadă în sensul că a considerat prezența acestora - din perspectiva autorității pe care o reprezintă - în calitate procesuală activă specială/extraordinară, iar nu ca având calitate procesuală pasivă cum a apreciat în mod greșit instanța. De la început s-au arătat elementele necesare susținerii cauzei din perspectivă nelitigioasă față de cele 2 intimate.
Totodată a solicitat petentul completarea și motivarea în sensul că declară cu bună credință, prezumată în dreptul civil, faptul că proiectul/documentația nu a fost expusă în public, în sensul art. 15 alin. 1 din Legea 8/1996, păstrându-se astfel limitele art. 33, 34 și 35 din același act normativ; completarea și motivarea în sensul că a insistat de la început în abordarea în viziune neconflictuală, de către toate părțile, prin neaplicarea art. 335C.pr.civ. cât și cu faptul că petentul înțelege ca, înainte de promovarea publică a unui proiect sau documentații științifice, să ceară acordul autorităților competente și, în cele din urmă, autorizarea unei instanțe de judecată în scopul conformării cât mai bune cu încadrarea în legislație drepturilor de autor.
Prin încheierea pronunțată la data de 05.11.2008, a fost respinsă cererea astfel formulată, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
Prin încheierea din data de 21.05.2008 s-a constatat caracterul inadmisibil al cererii formulate de către reclamantu-petent, apreciindu-se că aceasta are un caracter contencios, iar instanța care a pronunțat respectiva hotărâre nu este în măsură să revină asupra încheierii pronunțate spre a putea analiza caracterul necontencios al cererii și, eventual, să constate posibilitatea continuării judecății pe fondul cauzei. O astfel de măsură ar putea fi eventual dispusă de instanța de recurs.
Referitor la solicitarea de îndreptare a erorilor materiale cu privire la calitatea părților, în sensul de a fi denumite intimate în loc de pârâte, instanța a apreciat-o neîntemeiată în considerarea faptului că dispozițiile legale care reglementează procedura necontencioasă nu stabilesc faptul că, în astfel de cauze, părțile ar avea denumirea de reclamanți și intimați. Fiind sesizată cu o cerere de chemare în judecată, prima instanță a menționat calitatea părților de reclamanți și pârâți, solicitarea reclamantului de a se trece calitatea de intimați neavând nicio relevanță juridică sub aspectul calificării cererii formulate ca fiind una necontencioasă.
În privința celorlalte solicitări de modificare a unor cuvinte sau expresii, a apreciat instanța că nu se supun prevederilor art. 281.pr.civ, care determină sfera de aplicare a procedurii de îndreptare a erorilor materiale. Cererea de înlocuire a unor cuvinte sau expresii din cuprinsul încheierii nu poate fi calificată ca și cerere de îndreptare a erorilor materiale, instanța - în cadrul motivării în fapt și în drept a soluției pronunțate - folosind cuvintele și expresiile considerate adecvate din punct de vedere juridic.
Referitor la cererea de completare și precizare a unor motive de fapt și de drept, s-a reținut că nu este întemeiată pentru că reclamantul nu a solicitat, conform prevederilor art. 281 ind. 1.pr.civ. lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii sau, conform art. 281 ind. 2.pr.civ. completarea hotărârii. Pentru că încheierea care s-a pronunțat are un caracter interlocutoriu, ea leagă instanța, astfel că aceasta nu mai poate reveni asupra celor hotărâte și, implicit, asupra motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței și pentru care a fost înlăturată cererea reclamantului.
La data de 06.01.2009, reclamantul-petent a declarat apel împotriva încheierilor pronunțate de Tribunalul București la data de 21.05.2008 și 05.11.2008.
În motivare se arată în esență că:
Prima instanță a greșit, dând forma contencioasă unei cereri care a fost susținută de către reclamant ca una necontencioasă. Și terminologia utilizată este una specifică procedurii contencioase.
Solicită apelantul ca și calea de atac pendinte să fie soluționată în procedură necontencioasă, conform cu prevederile art. 331 și urm. pr.civ.
Cu privire la natura căii de atac, se arată că aceasta este apelul pentru că - potrivit cu art. 336 alin. 1.pr.civ.- recursul poate fi exercitat numai în situați în care se pronunță o încheiere de admitere a cererii necontencioase, norma specială menționată fiind una de strictă interpretare.
Susține apelantul că, în primă instanță, cererea a fost judecată excedând cadrului al unei proceduri necontencioase (care este derogatorie de la dreptul comun).
Prima instanță a făcut în mod repetat referire la un "litigiu" existent între părți, deși reclamantul a făcut repetate specificări în sensul că prezenta acțiune este susținută în afara unui litigiu, conform prevederilor art. 331 și urm. pr.civ.
Se mai arată că prima instanță a respins solicitarea reclamantului în sensul îndreptării cu scopul de a sublinia caracterul necontencios al acțiunii, și nu a dorit să menționeze numele reprezentantului procesual al în încheierile din data de 21.05.2008 și 05.11.2008, conform prevederilor art. 261 pct. 2.pr.civ.
apelantul că nu este posibil ca procedura necontencioasă să fie finalizată prin încheiere interlocutorie pentru că această procedură are caracter special, potrivit art. 337.pr.civ. încheierile pronunțate neavând putere de lucru judecat. Astfel, în afara încheierilor de tipul celei prevăzute în art. 336 alin. 1.pr.civ, sunt doar cele preparatorii, iar nu și cele interlocutorii.
În doctrina juridică, cererea introductivă din procedura necontencioasă este calificată drept o petiție adresată organelor judiciare, iar nu o cerere de chemare în judecată în baza căreia să se deducă judecății un litigiu între părți. Pentru că procedura necontencioasă cunoaște o slabă reglementare în Codul d e procedură civilă, susține apelantul că este nevoit să apeleze la doctrină și la principii din teoria generală a dreptului.
Astfel, un principiu aplicabil în procedura necontencioasă este acela potrivit căruia "unde legea nu distinge, nici interpretarea nu trebuie să distingă", în raport de acesta și de prevederile art. 331.pr.civ. putând fi utilizată această procedură pentru constatarea unor situații de fapt, autorizări de acte juridice, pentru care nu există reglementări legale exprese.
În cazul acțiunii pendinte s-a solicitat autorizarea expunerii publice a unei documentații tehnice, în scopul de a nu fi încălcate drepturi de autor, situație în care înștiințarea și, conform art. 333.pr.civ. nu ar părea nepotrivită.
Voința exprimată de către petentul-reclamant prin cererea de investire a instanței ar fi trebuit să fie avută în vedere în toate aspectele evaluării cauzei. într-o cauză a unei entități nu este de natură a-i crea vreun prejudiciu, cel puțin atâta vreme cât legea permite oricărei persoane să intervină sau să declare recurs într-o procedură specială în care nu a fost invitat.
Prin încunoștiințarea și, potrivit art. 333, nu s-a realizat citarea într-un proces privind drepturile de autor.
Se impută primei instanțe faptul că a stăruit "ex oficio" prin aceea că nu a dat posibilitatea reclamantului să ia cunoștință de poziția intimatei - atât prin necomunicarea întâmpinării și documentației depuse de aceasta, cât și prin aceea că nu a dorit să cuprindă în partea expozitivă a încheierii niciun aspect din care reclamantul să ia cunoștință. Prin aceasta, nu s-a permis reclamantului să formuleze contraargumente în sensul evaluării din perspective necontencioasă.
Susține apelantul că, din punctul de vedere al actului juridic de dreptul proprietății intelectuale, nu se poate reține o încălcare a unor drepturi de autor în contextul în care nu se aduce un prejudiciu altei persoane; prin neaducerea la cunoștință publică a unei documentații științifice nu poate fi vorba de o încălcare a unui drept de autor. Or, instanța a reținut un fapt inexistent.
Solicită apelantul ca evaluarea cauzei să se facă și din perspectiva principiului general de drept "in dubio pro reo", în favoarea acestuia, în legătură cu orice aspect de incertitudine. Apelantul a fost incriminat de prima instanță de aspecte pe care nu le-a cerut, în contextul în care nu i-a fost acordat dreptul la apărare și la concluzii pe fond.
Documentația științifică propusă, în speță, de către reclamantul-apelant reprezintă de fapt un posibil proiect realizat în conformitate cu cerințele unui standard, iar nu în concurență cu acesta. Pentru clarificarea acestor aspecte, propune apelantul ca - în urma rejudecării prin procedura necontencioasă - să se ofere posibilitatea de a propune valorificarea temei de proiect tot prin activitatea de standardizare.
Este criticată hotărârea primei instanțe și în sensul că nu a fost acceptată cererea de îndreptare a erorilor cu privire la considerentele încheierii din data de 21.05.2008. prin respingerea acestei solicitări, instanța a insistat - în susținerea apelantului - în expunerea acțiunii ca una contencioasă, și în dispozitivul hotărârii fiind subliniat aspectul litigios dintre părți.
Pentru situația în care calea de atac va fi calificată drept recurs, solicită apelantul să fie avute în vedere prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 304 ind. 1.pr.civ.
Cerere legal timbrată.
În ședința din data de 05.03.2009, Curtea a pus în discuție calificarea căii de atac exercitate împotriva celor două încheieri pronunțate în procedura necontencioasă, hotărând (potrivit considerentelor expuse în practicaua prezentei decizii) că este recurs calea de atac astfel formulată.
Intimata a formulat întâmpinare, prin aceasta arătând că nu justifică legitimarea procesual pasivă în cauză pentru că, potrivit legislației în vigoare, nu este necesară îndeplinirea vreunei activități administrative pentru a avea calitate de autor al unei opere. Astfel fiind, citarea într-un proces privind dreptul de autor și drepturile conexe nu se impune.
Curtea apreciază că apărările astfel formulate prin întâmpinare de către au natura unor apărări de fond, care tind a releva netemeinicia cererii reclamantului, iar nu unele care să susțină lipsa legitimării procesual pasive a acestei părți - în contextul procedurii grațioase în care se analizează respectiva cerere - situație față de care nu vor fi analizate în contextul unei excepții (fiind greșit intitulate ca atare) supuse exigențelor art. 137 alin. 1.pr.civ.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de exigențele art. 304 ind. 1.pr.civ. Curtea constată caracterul nefondat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
Cererea prin care petentul-reclamant a sesizat prima instanță a fost analizată, cu respectarea principiului disponibilității consacrat prin art. 129 alin. ultim pr.civ. corespunzător procedurii necontencioase reclamate de autorul demersului judiciar.
Soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii astfel formulate a fost consecință a constatării faptului că respectiva cerere/petiție avea ca finalitate stabilirea unor drepturi potrivnice cel puțin față de cele două instituții în privința cărora s-a solicitat citarea în cadrul procedurii declanșate în acest mod.
Conținutul concret al cererii de sesizare a instanței a fost cel care a determinat o astfel de calificare, această calificare impunându-se a fi făcută din perspectiva prevederilor art. 84 raportat la art. 129 alin. ultim pr.civ. norme potrivit cărora "cererea de chemare în judecată este valabilă chiar dacă poartă o denumire greșită" și "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății".
Altfel spus, instanța investită printr-o astfel de cerere era ținută să îi dea calificarea juridică ce corespunde obiectului ce reiese din conținutului ei concret, nefiind relevantă sub acest aspect calificarea pe care o susține partea care a sesizat instanța.
Persoanele care adresează cereri instanțelor de judecată au, pe lângă drepturile recunoscute prin normele procedurale, și obligația (prevăzută prin art. 129 alin. 1 teza finală cu referire la art. 723 alin. 1.pr.civ.) de a exercita drepturile procedurale cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, așa încât ele nu se pot sustrage procedurii contencioase pe care o impune soluționare cererii formulate, spre a obține printr-o procedură necontencioasă stabilirea unor drepturi pe care ar urma să valorifice ca opozabile erga omnes - așa cum în speță se arată în mod expres prin cererea de investire a primei instanțe.
Tot din cererea introductivă reiese fără echivoc faptul că reclamantul-petent a solicitat instanței să constate existența unui "raport juridic - ca raport juridic nepatrimonial, rezultat din aducerea la cunoștință publică a lucrării menționate - cu scopul de a produce efecte juridice" cât și "constatarea situației de fapt - art. 1691, 235(1), 237.pr.civ.- rezultată din conceperea și executarea documentației tehnice menționate și sub numele de autor inginer - toate acestea cu opozabilitate erga omnes", solicitări care se circumscriu în mod evident finalității de constatare a unui drept de autor în favoarea acestuia asupra documentației tehnice la care face referire.
Atare solicitări se circumscriu domeniului de aplicare a art. 111.pr.civ. conform căruia "partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept".
Cum această normă procedurală este specifică procedurii contencioase, iar cererea recurentului-petent se circumscrie exigențelor ei, apare ca evident că aceasta nu putea fi soluționată într-o procedură grațioasă (necontencioasă), potrivit cu exigențele art. 335.pr.civ.
În concluzie, Curtea constată că natura contencioasă a cererii formulate de către recurentul-reclamant a fost corect stabilită de prima instanță, prin raportare la conținutul ei, neputând fi primită critica potrivit căreia instanța ar fi convertit respectiva cerere dintr-una necontencioasă într-una având caracter contencios. Simpla solicitare a recurentului petent de a-i fi analizată cererea în cadrul procedurii necontencioase, ori insistența acestuia în a afirma caracterul necontencios al cererii nu sunt relevante în stabilirea naturii juridice a demersului judiciar inițiat, instanța fiind ținută - prin dispozițiile art. 84 coroborat cu art. 129 alin. 1 și 6.pr.civ - a da calificarea care se impune în funcție de obiectul concret al cererii.
Cum cererea recurentului a fost respinsă, ca fiind inadmisibilă în contextul procedurii necontencioase pentru că are o natură contencioasă, criticile prin care recurentul susține că judecata în fața primei instanțe s-ar fi făcut cu depășirea cadrului procesual al procedurii (speciale) necontencioase cât și cele prin care se face vorbire de aspectele de fond sunt în mod vădit nefondate, prima instanță cercetând cererea astfel formulată corespunzător criteriilor specifice procedurii necontencioase și concluzionând (în mod corect, potrivit considerentelor expuse) că se impune un fine de neprimire pentru neîndeplinirea respectivelor criterii.
Utilizarea de către prima instanță, a unor termeni/expresii specifice procedurii contencioase, precum "litigiu", "în contradictoriu" sau "pârâți" nu numai că nu sunt de natură a produce consecințe asupra determinării naturii procedurii derulate, dar - față de calificarea dedusă din conținutul cererii de sesizare a instanței - nu pot fi considerate incompatibile cu raționamentul expus în considerentele hotărârii recurate.
Aspectele legate de lipsa unor mențiuni, în încheierea de ședință, referitoare la numele reprezentantului nu sunt unele de natură a afecta legalitatea încheierii atacate în condițiile în care acesta nu a făcut acte de dispoziție în proces, care să fi necesitat un mandat special în ale cărui limite să fi fost necesar a fi îndeplinite respectivele acte de dispoziție.
Astfel, în condițiile în care normele procedurale nu stabilesc o sancțiune pentru lipsa unor mențiuni precum cele pretinse de către recurent, iar acesta nu relevă vreo vătămare suferită prin lipsa acestor mențiuni, nu se poate reține nelegalitatea hotărârilor recurate dintr-o atare perspectivă.
În privința încheierii pronunțate la data de 21.05.2008 - prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de către recurentul-petent pe calea procedurii necontencioase - Curtea constată că în mod greșit a reținut prima instanță - prin cea de-a doua încheiere atacată - că ar fi una cu caracter interlocutoriu. Respective încheiere constituie chiar hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat cererea cu care instanța era investită, și a avut ca efect chiar desesizarea instanței.
Corespunzător acestui efect de desesizare și de prevederile art. 258 alin. 3 coroborat cu art. 338 alin. 1.pr.civ. odată pronunțată încheierea din data de 21.05.2008, judecătorul cauzei nu mai era îndreptățit să reaprecieze asupra cererii recurentului și/sau să revină asupra părerii sale, oricare ar fi fost precizările suplimentare aduse de către petentul reclamant prin cererea depusă la data de 09.07.2008 (în conținutul acesteia fiind formulată solicitarea de "reevaluare a situației procesuale" potrivit unor argumente noi, aduse spre a se susține caracterul necontencios al cererii deja soluționate).
În ceea ce privește aspectele în privința cărora reclamantul-petent solicita primei instanțe "îndreptarea, completarea, motivarea" aceleași încheieri din data de 21.05.2008, Curtea constată că acestea constituiau pe de o parte veritabile critici legate de raționamentul expus de instanță prin considerente, și pe de altă parte reprezentau modificări aduse chiar conținutului cererii introductive, asemenea chestiuni nefiind susceptibile de îndreptare sau completare în contextul prevederilor art. 281 și urm. pr.civ. aceste norme permițândîndreptareaunor erori materiale, formale din hotărârile pronunțate ori completarea hotărârilor în situațiile în care instanța ar fi omis să soluționeze un capăt de cerere formulat înainte de pronunțarea hotărârii de dezinvestire.
Împrejurarea că hotărârea pronunțată în procedura necontencioasă nu se bucură de autoritate de lucru judecat - aceasta fiind o excepție de la regula potrivit căreia hotărârile judecătorești definitive au, corespunzător condiționării stabilite prin din art. 1201.civ. coroborat cu art. 163 alin. 1.pr.civ, un asemenea efect - nu conduce la înlăturarea efectului dezinvestirii instanței prin pronunțarea hotărârii/încheierii prin care se pronunță asupra cererii, cele două efecte specifice hotărârilor judecătorești nefiind într-o relație de intercondiționare.
Principiile generale de drept evocate de către recurent nu sunt apte a înlătura rigorile (anterior analizate) impuse de normele juridice imperative care stabilesc condițiile în care poate fi utilizată procedura grațioasă (necontencioasă), aceasta fiind o procedură specială care poate fi urmată numai în privința acelor cereri cărora le lipsește orice element de natură a constitui o contestație asupra drepturilor care se pretind.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea constată caracterul nefondat al criticilor aduse de către recurent încheierilor recurate și în consecință, potrivit prevederilor art. 312 alin. 1.pr.civ. va dispune respingerea recursului astfel susținut.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de către recurentul - reclamant împotriva încheierilor de ședință din data de 21.05.2008 și 05.11.2008, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți OFICIUL ROMÂN PENRU DREPTURI DE AUTOR și ASOCIAȚIA DE DIN ROMÂNIA ca nefondat.
Irevocabil.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
/red /2 exemplare/25.03.2009
Judecător fond: Tribunalul București - Secția a III-a Civilă
Judecător I
Președinte:Carmen Georgeta NegrilăJudecători:Carmen Georgeta Negrilă, Georgeta Stegaru, Melania
