Spete drept de autor si drepturi conexe. Decizia 172/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA NR. 172/
Ședința publică din 04 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, apelul declarat de pârâta SC PRIM SRL, str.-.-,.11,.B,.6, județul A, împotriva sentinței civile nr.279 din 10 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Cauza a avut termen de judecată la data de 20 noiembrie 2009, când s-a întocmit încheierea de le acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea a fost amânată la data de 27 noiembrie 2009 și ulterior la data de 04 2009, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA:
Deliberând, asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 19.07.2006, reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Dreptului Artiștilor Interpreți - a chemat în judecată pe pârâta " PRIM" Câmpulung pentru a fi obligată la plata sumelor de bani reprezentând remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru utilizarea fonogramelor de distribuitori prin cablu în perioada 01.01.2002- 30.04.2005, la care se vor calcula penalitățile legale de întârziere la plată.
A mai solicitat reclamantul publicarea integrală a sentinței în mijloacele de comunicare în masă, respectiv în două ziare cu tiraj la nivel național pe cheltuiala pârâtului în temeiul art.139 alin.14 lit.d din Legea nr.8/1996 privind drepturile de autor și conexe cu modificări și completări, cu cheltuieli de judecată.
La data de 26.09.2006, reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând cuantumul pretențiilor solicitate, sens în care a renunțat la proba cu expertiza contabilă cerută prin acțiunea inițială.
A arătat reclamantul că solicită plata sumei de 62.624,30 lei reprezentând remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru utilizarea publică a fonogramelor de distribuitori prin cablu în perioada 01.01.2000- 30.04.2005 și suma de 14495,93 lei reprezentând penalități legale de întârziere în plata obligațiilor.
În motivarea acțiunii s-a arătat că potrivit nr.HG143/2003 pentru aprobarea metodologiilor privind utilizarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora și a tabelelor cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme, pârâta avea obligația legală de a face plata remunerației solicitate prin acțiune, obligație pe care aceasta nu a executat-.
Pârâta " PRIM" este membră a - Asociația de Comunicații prin Cablu - și așa fiind a urmat conduita acestei asociații care a contestat în instanță nr.HG143/2003 pentru aprobarea metodologiilor privind utilizarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora și a tabelelor cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite artiștilor interpreți sau executanți și a producătorilor de fonograme. a solicitat instanței și suspendarea aplicării HG nr.143/2003, însă prin sentința civilă nr.808/2003 Curtea de Apel București - Secția de contencios Administrativ a suspendat aplicarea nr.HG143/2003 până la soluționarea irevocabilă a dosarului prin care s-a contestat câtimea obligației de plată datorată de distribuitorii prin cablu în conformitate cu Tabelul nr.4 din Anexa nr.1 a HG nr.143/2003. Prin decizia civilă nr.3974/23.06.2003, Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut în integralitate reglementarea din tabelul sus arătat, astfel încât la data formulării acțiunii a încetat efectul suspendării aplicării actului normativ sus-arătat.
Prin întâmpinarea formulată pârâta a invocat excepția necompetenței funcționale a secției civile a tribunalului în a judeca prezenta cauză, care este litigiu comercial, întrucât are ca obiect drepturi derivând din difuzarea operei prin retransmisie prin cablu și una din părți, în speță pârâta, are calitatea de comerciant, plata oricărei sume de bani, indiferent cu ce titlu, reprezentând pentru aceasta un fapt de comerț.
De asemenea, pârâta a invocat excepția netimbrării acțiunii în raport de valoarea pretențiilor, excepția prematurității introducerii acțiunii care, generând acest litigiu comercial între părți, presupunea încercarea mai înainte a soluționării diferendului prin conciliere directă și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru anul 2002, întrucât pentru acest an s-a împlinit deja termenul prevăzut de lege, arătând că temeiul legal în baza căruia se solicită plata, respectiv HG nr.143/2003, nu mai este în vigoare în ceea ce privește distribuitorii prin cablu, astfel încât acțiunea nu are temei legal, iar toate dispozițiile privitoare la distribuitorii prin cablu au fost suspendate până la data de 23.06.2005.
Prin sentința civilă nr.714/CM/07.11.2006, Tribunalul Argeșa dispus, urmare admiterii excepției de necompetență materială, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung, reținând în motivare că prezenta cauză este de natură comercială având în vedere că pârât este un comerciant.
Judecătoria Câmpulung, prin sentința civilă nr.574/06.03.2007 a admis excepția necompetenței materiale invocată de reclamant și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, dispunând trimiterea cauzei la Curtea de APEL PITEȘTI pentru rezolvarea conflictului negativ de competență.
Prin decizia civilă nr.4/FC/28.03.2007, Curtea de APEL PITEȘTIa stabilit competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș - Secția Civilă care, prin sentința civilă nr.279 din 10 2008, respins excepțiile invocate de pârâtă, respectiv excepția necompetenței materiale a tribunalului, excepția prematurității introducerii acțiunii, excepția prescripției acțiunii pentru anul 2002 și a admis în parte acțiunea în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 59.225 RON reprezentând remunerație datorată pe perioada 01.01.2002 - 30.04.2005 și suma de 49782 RON reprezentând dobânzi.
A fost respins capătul de cerere privind publicarea sentinței în două ziare de tiraj la nivel național pe cheltuiala pârâtei.
Pârâta a mai fost obligată la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește competența funcțională a unei secții, aceasta se determină în raport de natura litigiului, care în speță este civil, astfel cum a stabilit Curtea de APEL PITEȘTI prin decizia civilă nr.4/FC/2007, reținând că neplata remunerației cuvenită artiștilor interpreți sau executanți pentru utilizarea fonogramelor de distribuitorii prin cablu, în temeiul Legii nr.8/1996, dă naștere unui litigiu de drept civil, care nu are nici o valență comercială.
Plecând de la natura natura civilă a litigiului dintre părți, tribunalul a constatat că acțiunea reclamantului fost legal timbrată în conformitate cu prevederile art.5 lit.c din Legea nr.146/1997, astfel încât susținerile pârâtei legate de netimbrare au fost apreciate ca fiind lipsite de orice suport legal.
Referitor la excepția de prematuritate a cererii s-a reținut că este nefondată, întrucât stabilindu-se competența de soluționare a cauzei de către secția civilă tribunalului și fiind stabilit caracterul civil al litigiului, procedura de conciliere directă reglementată de art.7201Cod procedură civilă nu era obligatoriu de urmat anterior promovării acțiunii.
Și excepția prescripției privind pretențiile aferente anului 2002 s-a constatat a fi nefondată, întrucât reclamantul, în calitate de creditor, nu putea să-și exercite dreptul de a solicita plata remunerației cuvenită artiștilor în condițiile în care metodologia de calcul al acestei remunerații era suspendată prin hotărâre judecătorească.
Potrivit art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958, prescripția începe să curgă numai de la data când se naște dreptul la acțiune. Așa fiind, prin suspendarea aplicabilității actului normativ sus arătat și dreptul la acțiune al creditorului reclamant a fost suspendat, neputând fi exercitat.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
Pârâta a susținut - în ceea ce privește perioada invocată de reclamant - lipsa de temei legal a obligației de plată pe considerentul că aplicarea actului normativ care reglementa modalitatea de stabilire a remunerației a fost suspendat de instanța de judecată.
Suspendarea de către instanță a aplicabilității unui act normativ, respectiv a executării obligațiilor decurgând din acesta, nu echivalează cu stingerea obligațiilor, ci cu o prorogare a termenului de executare până la momentul la care se va stabili dacă obligația subzistă sau nu, or, prin decizia irevocabilă nr.3974/2005, Înalta Curte de Casatie și Justiție a menținut în totalitate reglementarea din Tabelul nr.4 din Anexa nr.1 la HG nr.143/2003, iar data pronunțării acestei decizii este și data la care suspendarea aplicării actului normativ încetează, astfel că în speță, pentru perioada invocată în acțiune de reclamant, prevederile nr.HG143/2003 sunt pe deplin aplicabile.
Răspunzând obiectivelor stabilite de tribunal, expertul cauzei a concluzionat că pârâta datorează reclamantului suma de 59.255 Ron, cu titlu de remunerație datorată pe perioada 01.01.2002- 30.04.2005 și dobânzi în cuantum de 49.782 Ron.
Pentru aceste considerente și în raport de disp. art.107 din Legea nr.8/1996, în forma în vigoare în perioada de referință a acțiunii și de prevederile nr.HG143/2003 și a anexelor sale în vigoare în aceeași perioadă, tribunalul a admis în parte acțiunea, așa cum s-a arătat.
Capătul de cerere având ca obiect publicarea sentinței în două ziare de tiraj național pe cheltuiala pârâtei, conform prevederilor art.139 alin.4 lit.d din Legea nr.8/1996, în forma în vigoare în perioada pentru care s-au solicitat pretențiile, a fost respins cu motivarea că numai titularii drepturilor încălcate pot cere instanței să dispună publicarea în mijloacele de comunicare în masă a hotărârii instanței de judecată pe cheltuiala celui care a săvârșit fapta. În speță însă, reclamantul nu a fost mandatat în acest sens de titularii dreptului de autor în a formula un astfel de capăt de cerere, în plus, această cerere nu a fost în nici un fel motivată, așa încât nu se poate stabili existența interesului legitim urmărit printr-o astfel de solicitare.
Întrucât acțiunea a fost admisă în parte, în temeiul art.274 alin.1 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva sentinței civile nr.279/10 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă a declarat apel, în termen legal, pârâta " PRIM" Câmpulung care a criticat hotărârea atacată, în esență, pentru următoarele motive de netemeinicie și nelegalitate:
- în mod nelegal prima instanță a obligat pârâta să plătească reclamantului cu titlu de remunerații suma aferentă perioadei ianuarie 2002 - iunie 2003, perioadă pentru care dreptul material la acțiune al reclamantului era prescris din punct de vedere extinctiv în raport de data introducerii cererii de chemare în judecată și anume, 19 iulie 2006.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs s-a arătat că în conformitate cu prevederile art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani.
Se mai menționează că prima instanță a respins această excepție cu o argumentație nelegală și anume că termenul de prescripție a fost suspendat pe perioada cât a durat suspendarea actului normativ pe care se întemeia acțiunea reclamantului și anume nr.HG143/2003, dar acest motiv de suspendare nu este prevăzut de art.13 și art.14 din Decretul nrt.167/1958 care arată care sunt condițiile în care poate opera suspendarea termenului de prescripție.
- hotărârea pronunțată de tribunal este netemeinică, întrucât acțiunea a fost admisă pe fond în baza unui act normativ care nu mai era în vigoare și care nu și-a produs efectele și anume nr.HG143/2003;
- sentința primei instanțe este netemeinică, deoarece omologhează raportul de expertiză contabilă întocmit de expert care este fundamental greșit, iar sumele corecte și reale sunt mult mai mici decât cele din raportul de expertiză, astfel că se impune refacerea acestei expertize, luându-se în analiză dobânda reală.
S-a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul Centrul Român pentru Administrarea Dreptului Artiștilor Interpreți - a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
La dosar au fost depuse înscrisuri de către părțile procesuale și s-a dispus refacerea raportului de expertiză de către expert.
Verificând sentința civilă atacată în raport de criticile formulate în apel și din ansamblul probelor de la dosar, Curtea constată următoarele:
Prima critică este nefondată, întrucât în mod corect prima instanță a respins excepția privind prescripția dreptului material la acțiune, excepție invocată de pârâta " PRIM" Câmpulung, având în vedere că a fost suspendată aplicabilitatea nr.HG143/2003 printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Trebuie precizat că rațiunea logică a implementării în legislație a instituției prescripției este aceea de a sancționa creditorul pasiv care nu urmărește realizarea efectivă a creanței sale într-un termen rezonabil, iar în situația de față, reclamantul nu putea să-și exercite dreptul de a solicita această plată, în condițiile în care metodologia de calcul a acestei remunerații era suspendată printr-o hotărâre judecătorească.
Potrivit art.7 alin.1 din Decretul-Lege nr.167/1958, prescripția începe să curgă numai de la data când se naște dreptul la acțiune, iar în speță, prin suspendarea aplicabilității nr.HG143/2003 și dreptul la acțiune al creditorului-reclamant a fost suspendat, neputând fi exercitat, astfel că potrivit principiuluiaccesorium seqiutur principale,dreptul de prescripție fiind un accesoriu al dreptului la acțiune a fost și el la rândul său suspendat.
În concluzie, Curtea constată că reclamantul nu a avut o manifestare pasivă în realizarea efectivă a creanței sale și că pe perioada suspendării aplicabilității nr.HG143/2003, cursul prescripției a fost la rândul său suspendat.
A doua critică din apel este nefondată, deoarece pentru perioada 2002 - 30 aprilie 2005 sunt aplicabile prevederile art.107 din Legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, precum și dispozițiile nr.HG143/2003 și anexelor sale, în vigoare în aceeași perioadă.
Curtea constată că pârâta a susținut lipsa vreunui temei legal al obligației de plată, pe considerentul că aplicarea actului normativ și anume nr.HG143/2003 a fost suspendată de instanța de judecată și nu-și produce efecte, dar această argumentație este nelegală, întrucât suspendarea nu echivalează cu stingerea obligației, ci cu o prorogare a termenului de executare până la momentul la care se va stabili dacă obligația subzistă sau nu.
Or, prin decizia irevocabilă nr.3974 din 23 iunie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a menținut în integralitate reglementarea din Tabelul nr.4 din Anexa nr.1 la HG nr.143/2003, data pronunțării acestei soluții fiind și data la care suspendarea aplicării actului normativ a încetat.
În aceste condiții, pentru perioada invocată în acțiune de reclamant sunt pe deplin aplicabile dispozițiile anexei la HG nr.143/2003 care reglementează metodologia de stabilire a remunerației.
Nici apărările pârâtei cu privire la abrogarea ulterioară a acestei metodologii nu pot fi primite în condițiile în care noua metodologie negociată de părți nu poate fi aplicată și pentru trecut și în condițiile în care este aplicabil principiultempus regit actum,raporturile juridice dintre părțile procesuale fiind guvernate de actul normativ în vigoare la data nașterii dreptului.
Curtea constată că acțiunea promovată de reclamant pentru perioada 2002 - 30 aprilie 2005 are susținere în drept a două acte normative și anume, art.107 din Legea nr.8/1996 și prevederile nr.HG143/2003 și anexele sale.
Ultima critică este fondată, deoarece raportul de expertiză contabilă întocmit de expert este fundamentat greșit în ceea ce privește calculul dobânzii, iar Curtea va avea în vedere raportul de expertiză, așa cum a fost completat, lucrare ce a fost efectuată în apel și care a statuat că dobânda totală este de 35.687,06 lei, din care 11.679,53 lei pentru perioada 1 ianuarie 2002 - 19 iulie 2003 și 24.007,53 lei pentru perioada 19 iulie 2003 până la zi, potrivit concluziilor aflate la fila 90 dosar apel.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.296 Cod procedură civilă va fi admis apelul promovat de pârâta " PRIM" împotriva sentinței civile nr.279 din 10 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă și pe cale de consecință se va schimba în parte această sentință, în sensul că va fi obligată apelanta-pârâtă să plătească reclamantului suma de 35.687,06 lei cu titlu de dobândă legală.
Se va menține în rest sentința civilă apelată.
Având în vedere că pretențiile fiecărei părți procesuale au fost încuviințate numai în parte, în raport de prevederile art.276 Cod procedură civilă, Curtea va compensa cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta " PRIM", cu sediul în Câmpulung, str.G-ral, bloc 11,. B,. 6 județ A, împotriva sentinței civile nr.279 din 10 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, intimat-reclamant fiind CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI -, cu sediul în B,--17, sector 1.
Schimbă în parte sentința civilă nr.279/10 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă, în sensul că obligă pe apelanta-pârâtă " PRIM" Câmpulung să plătească suma de 35.687,06 lei, cu titlu de dobândă legală.
Menține în rest sentința civilă nr.279 din 10 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă.
Compensează cheltuielile de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător,
- -, - -,
Grefier,
- -,
Red.
Tehnored.
Ex.6/04.01.2010.
Jud.fond:.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache
