Spete procedura insolventei. Decizia 1320/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1320/R-COM
Ședința publică din 04 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
- -, judecător
- -, judecător
-, grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul, domiciliat în Târgu J,-, județul, împotriva sentinței nr. 643 din 06.05.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți și, domiciliați în, pct. județul V, intimata - debitoare SC SRL, cu sediul în, Sat, județul V și lichidatorul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ,cu sediul în Râmnicu V,-, județul V.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este timbrat legal.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 27 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea asupra recursului s-a amânat pentru astăzi, 4 2009, când în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA:
Asupra recursului de față, constată următoarele:
La data de 11.06.2008, Cabinetul Individual de Insolvență, în calitate de lichidator al debitoarei SC SRL a formulat cerere de antrenare a răspunderii personale a foștilor administratori ai debitoarei, și, conform art.138 lit.b), d) și e) și alin.4) din Legea insolvenței.
În motivare, se arată că prin sentința nr.33/17.01.2007, s-a deschis procedura insolvenței față de debitoarea SC SRL și cu toate că pârâții au fost notificați în vederea predării actelor și înscrisurilor prevăzute de Legea nr.85/2006, cât și a gestiunii debitoarei pentru inventarierea bunurilor societății, aceștia nu s-au conformat dispozițiilor legii.
În acest context, raportul privind insolvența a fost întocmit de lichidator pe baza situațiilor financiare aferente datei de 31.12.2003, puse la dispoziție de către DGFP G, iar prin Raportul privind cauzele insolvenței s-a reținut de către lichidator incidența art.138 lit.d), având în vedere nepredarea evidenței contabile de către foștii administratori ai debitoarei.
Pentru a reține acest text de lege, reclamanta menționează și cele consemnate prin Raportul de inspecție fiscală întocmit la data de 6.07.2007, conform căruia pârâta a afirmat că actele societății depozitate într-o magazie "au fost puse pe foc" de către mama acesteia.
În plus, faptul că evidența contabilă nu a fost ținută conform legii rezultă și din Raportul de verificare a bilanțului contabil din data de 31.12.2003, raport în care, în calitate de expert contabil, a menționat că nu a fost respectată disciplina de casă și a decontărilor, din cauza lipsei extraselor de cont care au afectat soldul la clienți și furnizori.
Plecând tot de la Raportul de inspecție fiscală sus-menționat, lichidatorul precizează că sunt incidente în cauză și dispozițiile art.138 lit.b), având în vedere că s-a reținut că pârâtul, administrator al societății până la data de 1.09.2004, împreună cu a efectuat operațiuni economice în numele societății, încasând bani de la clienți, fără a le înregistra în contabilitate.
Sunt invocate și dispozițiile art.138 lit.e), având în vedere că societatea debitoare deținea active în sumă de 3.056.553 lei, din care active circulante de 2.301.569 lei, bunuri nepredate de către pârâtul la momentul predării gestiunii către pârâta.
Prin urmare, se solicită obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 2.531.399,66 lei, în contul averii debitoarei.
Au fost anexate cererii, Încheierea judecătorului-delegat de modificare a denumirii și sediului societății debitoare, Raportul preliminar al lichidatorului, Raportul de inspecție fiscală din 6.07.2007, Raportul de verificare a bilanțului contabil din data de 31.12.2003, Procesul-verbal de predare-primire a gestiunii din 24.08.2004 încheiat între pârâtul și (fostă ), Procesul-verbal de predare-primire a formularelor cu regim specific aparținând debitoarei, încheiat între aceleași părți și la aceeași dată și Nota explicativă a pârâtei.
În ședința publică din data de 15.10.2008, instanța a dispus conexarea dosarului nr-, la dosarul de faliment nr-.
La data de 24.11.2008, pârâtul a depus întâmpinare, prin care a arătat că părțile sociale pe care le-a deținut, au fost cesionate pârâtei, la data de 24.08.2004, dată de la care aceasta a preluat și calitatea de administrator. Cu acel prilej, s-a consemnat că aceasta preia societatea cu activul și pasivul societății, astfel că nu se impune antrenarea răspunderii în solidar pentru pasivul neacoperit.
Aceasta, cu atât mai mult, cu cât cesionarea părților a operat în registrul comerțului, odată cu schimbarea denumirii din SC SRL cu sediul în Tg-J, în SC SRL cu sediul în.
Ca urmare a cesionării, pârâtul arată că s-a încheiat proces-verbal de predare-primire, prin care i-au fost înmânate pârâtei toate actele societății, inclusiv arhiva debitoarei pe perioada 1991-2003, precum și documentele cu regim special, însoțite de ștampila societății.
Prin urmare, pârâtul apreciază că nu se face vinovat de nepredarea actelor către lichidator.
Referitor la Raportul de inspecție fiscală menționat în acțiune, pârâtul arată că prin acest document s-a reținut că pârâții și s-au sustras în repetate rânduri de la prezența în fața organelor fiscale, iar în momentul în care administratorul societății s-a prezentat, acesta a relatat că documentele contabile "au fost puse pe foc". Prin urmare, se solicită respingerea cererii față de pârâtul.
Au fost anexate cererii pârâtului, Actul adițional nr.12730/24.08.2004, Încheierea judecătorului-delegat nr.4605/1.09.2004, Certificatul de atestare fiscală nr.80513/19.08.2004, Certificat de înregistrare mențiuni privind modificarea actului constitutiv, cerere de radiere, procesele-verbale de predare-primire din data de 24.08.2004, Actul adițional nr.1956/19.04.2005, Încheierea nr.11960/21.04.2005 a judecătorului-delegat.
A fost audiat martorul -fila 302 dosar, care a declarat că a ținut contabilitatea debitoarei și în această calitate a certificat cu rezerve bilanțul contabil din data de 31.12.2003, deoarece nu s-a respectat disciplina de casă, conform OG nr.15/2006. Astfel, s-au efectuat plăți în numerar de 50 de milioane, peste plafonul legal de 30 milioane lei.
Referitor la disciplina decontărilor, martorul a declarat că debitoarea a achiziționat, prin bursa de valori, vagoane dezmembrate în cantități foarte mari, pentru care s-au emis de către vânzătoare facturi fiscale cu întârziere, cu mult peste data efectuării plăților. Mai precis, martorul arată că deși acestea priveau exercițiul financiar al anului 2003, ele au fost emise pentru anul 2004. Față de această situație, facturile au fost returnate pentru refacturare, însă martorul declară că nu are certitudinea că nu au mai existat și alte documente ce trebuiau date spre refacturare, din același motiv.
În final, martorul arată că la data cesionării părților sociale, în patrimoniul debitoarei mai existau obiecte de inventar și mijloace de producție, aparate de sudură folosite pentru dezmembrare, dar societatea nu avea datorii față de stat, pentru că altfel nu se putea înregistra la Registrul comerțului actul de cesionare.
Față de întâmpinarea depusă, reclamanta a precizat că apariția insolvenței este anterioară datei de 1.09.2004, iar referitor la cele cuprinse în Raportul de inspecție fiscală, s-a reținut că în anul 2004 debitoarea a emis facturi fiscale către diferiți clienți, între care SC SRL și SC SRL. Astfel, în perioada iunie-august 2004, au fost emise facturi în valoare de 18.341.329.465 lei vechi, către SC SRL, ca urmare a vânzării de către debitoare a imobilizărilor și mărfurilor, din care s-a achitat suma de 5.028.731.976 lei vechi, în perioada august-septembrie 2004 și februarie 2005, prin bancă. Din această sumă, debitoarea SC SRL a încasat suma de 2.824.354.873 lei vechi, ulterior datei radierii acesteia, operată la 1.09.2004.În aceste condiții, se impune obligarea în solidar a pârâților la plata pasivului rămas neacoperit.
Prin Notele de ședință depuse la fila 315 dosar, pârâtul a precizat că tot ce s-a achitat de SC SRL, s-a achitat conform Procesului-verbal nr.21/30.06.2004, în numele debitoarei, către BCR Tg.-J, plăți menționate de bancă, în sensul că acestea au fost efectuate pentru SC SRL, deoarece politica băncii a fost de a se efectua această mențiune, având în vedere că linia de credit a fost contractată cu această societate.
În plus, se arată că prețul bunurilor vândute de debitoare către SC SRL a fost achitat integral, conform ordinelor de plată, facturilor și chitanțelor depuse în susținerea notelor, iar numai o parte a prețului a constituit obiectul Procesului-verbal nr.21/30.06.2004.
A fost anexat Procesul-verbal nr.21/30.06.2004, Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii-poprire asupra conturilor SC SRL, adresa emisă de SC SRL către nr.60/9.06.2005, prin care se aduce la cunoștință achitarea integrală a facturilor emise de către debitoare, Fișa furnizorului SC SRL emisă de SC SRL, facturile fiscale întocmite cu privire la transferul bunurilor debitoarei către SC SRL-filele 302/327 dosar, chitanțe sub semnătură privată și ordine de plată cu privire la achitarea prețului cuprins în aceste facturi-filele 328/343 dosar.
Față de noile documente depuse de pârât, lichidatorul a precizat că din documentele depuse nu rezultă împrejurarea că debitoarea a avut contract de credit încheiat la BCR Tg-J, pentru care s-a încheiat procesul-verbal nr.21/2004 în limita sumei de 5.021.469.601 lei vechi, iar în plus, pârâtul nu face referire la suma de 13.319.893,732 lei vechi, care reprezintă facturi achitate de SC SRL cu chitanțe și nici la constatările DGFP V, privind calculul taxelor și impozitelor datorate bugetului de stat. Prin urmare, cererea inițială de antrenare a răspunderii personale este menținută așa cum a fost formulată.
La cererea instanței, BCR Tg-J a înaintat extrasul de cont pe perioada 25.08.2004-28.02.2005, în ceea ce o privește pe SC SRL și contractul de credit încheiat cu această societate-filele 364/370 dosar.
Prin sentința nr. 643 din 06.05.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și de contencios administrativ fiscal, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC SRL, în contradictoriu cu pârâții, și și în consecință, a fost obligat pârâtul, în solidar cu pârâții și, la plata sumei de 1.331.989,3732 lei, către debitoare.
Prin aceeași sentință, au fost obligai pârâții și, în solidar, la plata sumei de 1.199.410,2868 lei,către debitoare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Societatea - debitoare s-a înființat la Tg-J, sub denumirea de SC SRL, în anul 1991, având ca asociați și administratori pe și, până în 19.01. 2004, când s-a retras din societate.Obiectul principal al societății l-a constituit "Recuperarea deșeurilor și resturilor metalice reciclabile".Ulterior, prin Actul adițional nr.12730/24.08.2004, a fost cooptată în calitate de asociat și administrator, pârâta (fostă ), ocazie cu care pârâtul a predat către aceasta întreaga arhivă a societății, împreună cu documentele cu regim specific și ștampila societății, așa cum rezultă din cele două procese-verbale de predare-primire, depuse la filele 282-285 dosar.Prin același act, societatea și-a schimbat sediul de la Tg-J la Rm.V, precum și denumirea, aceasta transformându-se în SC SRL. În noua societate a fost cooptată ca asociat și administrator, care s-a retras, conform Încheierii judecătorului-delegat nr.11960/21.-.
Ultima modificare a structurii părților sociale a fost efectuată, conform Actului adițional nr.1956/19.04.2005, potrivit căruia, în cadrul societății, a fost cooptat pârâtul -, în calitate de asociat și administrator.
Toate aceste operațiuni au fost înregistrate în Registrul Comerțului.
La data de 6.07.2007, DGFP Vaî ntocmit Raportul de inspecție fiscală, perioada de verificare pentru impozitul pe profit și pentru TVA fiind 1.01.2004-31.12.2006-fila 15 dosar conexat.
S-a stabilit că în perioada iunie-august 2004, debitoarea a vândut către SC SRL, bunuri în valoare de 18.341.465 lei vechi, bunuri pentru care nu s-au prezentat documente justificative, care să demonstreze proveniența licită a acestora.
Aferent acestei sume, pentru care s-au emis facturi fiscale, au fost întocmite chitanțe pentru suma de 13.319.893.732 lei vechi.
De asemenea, s-a reținut că societatea cumpărătoare a efectuat plăți, prin ordine de plată, către fosta SC SRL, după ce a operat radierea acesteia, în lunile august-septembrie 2005 și respectiv luna februarie 2005, în sumă de 5.028.731.976 lei vechi.
Față de concluziile Raportului de inspecție fiscală, pârâtul a înțeles să depună în apărare facturile fiscale emise pentru transferurile de bunuri către SC SRL-filele 322-326 dosar, la care s-au anexat chitanțe sub semnătură privată, prin care s-a achitat o parte din prețul cuprins în facturi, și anume suma de 13.319.893.732 lei vechi.
De asemenea, s-a depus la dosar Procesul-verbal nr.21/30.06.2004, prin care părțile contractante au stabilit ca până la concurența sumei de 5.021.469.601 lei vechi, societatea cumpărătoare s-a obligat să achite linia de creditare pe care debitoarea SC SRL o avea față de BCR-Sucursala Tg-J și alte obligații față de alți furnizori.
BCR-Sucursala Tg-J, a depus la dosar, la cererea instanței, contractul de credit nr.388/22.09.2003, prin care debitoarea a obținut un credit de 6.000.000.000 lei vechi, precum și extrasul de cont pe perioada 25.08.2004-28.02.2005, din care rezultă că SC SRL a achitat în numele SC SRL, creditul restant al debitoarei față de bancă în cuantum de 2.842.494.168,89 lei vechi.
Alături de aceste operațiuni, s-au emis ordine de plată în cuantum de 2.374.230.807 lei vechi, tot pentru achitarea prețului cuprins în facturile sus-menționate, cât și pentru plata contravalorii contractului de prestări servicii nr.140/2004.
Față de cele reținute, instanța a constatat că acțiunea reclamantei este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Temeiul juridic al acțiunii îl constituie dispozițiile art.138 lit.b), d) și e) și alin.4) din Legea insolvenței.
Potrivit acestor dispoziții, "(1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță l-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
(4) În caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin. (1) este solidară, cu condiția ca apariția stării de insolvență să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care și-au exercitat mandatul ori în care au deținut poziția care ar fi putut cauza insolvența. Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele care au cauzat insolvența sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvența și au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziția lor la aceste decizii."
Cu privire la incidența primului text de lege, prima instanță a reținut că legiuitorul a avut în vedere săvârșirea de fapte de comerț prin persoane interpuse, în sensul că societatea este mandatarul prin interpunere de persoane, iar administratorul este mandantul, iar operațiunea comercială profită administratorului și de aceea este necesar ca acesta să răspundă pentru o parte din pasivul societății mandatare care a ajuns în încetare de plăți. Această faptă nu poate fi reținută în sarcina pârâtului, deoarece nu a existat un astfel de raport juridic între pârât și debitoare, toate tranzacțiile fiind încheiate de însăși debitoarea SC SRL, iar nu de către pârât, în baza unui mandat al societății.
Cu privire la incidența prevederilor art.138 lit.e) din lege, instanța de fond a reținut că legiuitorul a avut în vedere deturnarea sau ascunderea unei părți din activul societății în scop personal, în dauna creditorilor sociali, faptă ce se poate realiza atât scriptic, cât și faptic, prin înscrierea în contabilitate sau prin scoaterea în fapt a unor bunuri din patrimoniul societății și ascunderea lor, societatea fiind astfel prejudiciată.
În speță, pârâtul se face vinovat de săvârșirea faptei prevăzute de art.138 lit.e), având în vedere că în urma operațiunilor de vânzare-cumpărare încheiate cu SC SRL, a obținut suma de 18.341.329.465 lei vechi, din care numai suma de 5.028.731.976 lei vechi, a fost utilizată pentru stingerea obligațiilor debitoarei, conform procesului-verbal nr. nr.21/30.06.2004, aspect necontestat de către reclamantă, potrivit scrise depuse la fila 346 dosar. Pârâtul nu a explicat, însă, modalitatea de utilizare a restului de preț încasat de la cumpărătoare, și anume a sumei de 13.319.893.732 lei vechi, nefiind depuse documente în acest sens. În aceste condiții, pârâtul se face vinovat de săvârșirea faptei de a deturna această sumă din activul societății, în scop personal, prin scoaterea în fapt a sumei de 13.319.893.732 lei vechi, din patrimoniul debitoarei și ascunderea acesteia de urmărirea creditorilor sociali.
De această faptă se fac vinovați și pârâții și -, în temeiul dispozițiilor art.138 alin.4) din Legea insolvenței, răspunderea fiind solidară, deoarece la preluarea gestiunii nu s-au desolidarizat de actele fostului administrator al societății, și anume ale pârâtului, în sensul art.1442alin.4) din Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale.
Referitor la incidența art.138 lit.d) din lege, s-a reținut că fostul administrator a predat documentele contabile în integralitatea lor, către pârâta, așa cum rezultă din procesul-verbal de predare - primire din data 24.08.2004-fila 28 dosar conexat, lucru necontestat de către aceasta, prin Nota explicativă de la fila 35 dosar conexat, dispariția evidenței contabile fiind explicată prin arderea documentelor contabile de către mama sa.
În aceste condiții, nu se poate reține și săvârșirea acestei fapte în sarcina pârâtului, obiecțiunile expertului cuprinse în Raportul de certificare a bilanțului contabil încheiat la data de 31.12.2003-fila 27 dosar conexat, fiind explicată prin declarația dată în fața instanței, în sensul că disciplina de casă nu a fost respectată, prin încasări în numerar peste plafonul maxim, iar lipsa unor documente, inserată în același document, a fost explicată de martor prin inadvertențele ce au pornit de la emiterea cu întârziere a facturilor fiscale, de către șefii de gară, pentru vagoanele uzate, achiziționate de către debitoare. Cele două obiecțiuni nu pot fi calificate drept fapte, care să atragă încetarea de plăți a debitoarei, prin nerespectarea legislației privind contabilitatea. Prin urmare, această faptă va fi reținută numai în sarcina pârâților și, în calitate de administratori ai debitoarei, la data deschiderii procedurii insolvenței, care se fac vinovați de neținerea contabilității potrivit legii, încălcându-și obligația legală de a asigura condițiile de exercitare a controlului asupra sumelor cuvenite bugetului.
În ceea ce privește disp. art.138 lit.b) din lege, prima instanță a reținut că acestea nu sunt incidente nici față de acești pârâți, din aceleași considerente expuse anterior, cu prilejul analizării răspunderii personale a pârâtului.
Față de toate acestea, cererea a fost admisă, în sensul obligării, în solidar, a tuturor pârâților la plata sumei de 1.331.989,3732 lei, către debitoarea SC SRL și a obligării pârâților, în solidar, la plata sumei de 1.199.410,2868 lei, către aceeași debitoare.
Împotriva sentinței nr.643/06.05.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția comercială și de contencios administrativ fiscal, în termen legal, a formulat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul pârâtului a fost întemeiat pe disp.art.8 alin.2, art.12 alin.1 din Legea nr.85/2006, dar după modul cum a fost formulat, poate fi încadrat în disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
În motivarea recursului, pârâtul critică soluția primei instanțe pentru următoarele motive:
- în mod greșit, instanța de fond l-a obligat, în solidar cu pârâții și, la plata sumei de 1.331.989,3731 lei, către debitoarea SC SRL, având ca susținere legală un raport de inspecție fiscală încheiat la data de 06.07.2007 la sediul societății - debitoare, raport care nu-i este opozabil, întrucât nu i-a fost comunicat în termen legal, pentru a putea formula contestație; susține că lichidatorul judiciar nu a făcut dovada că ar fi încălcat prevederile art.136 lit.e din Legea nr.85/2006, el nemaiavând nici o calitate în cadrul SC SRL, s-a prezumat vinovăția sa, deși trebuia dovedită, încălcându-i-se dreptul la apărare, ceea ce contravine art.6 din CEDO;
- susține că nu a avut posibilitatea legală de a formula contestație la tabelul definitiv al creanțelor, potrivit art.73 din Legea nr.85/2006, deoarece nu i s-a comunicat acest tabel, astfel că i s-a încălcat dreptul la apărare, ceea ce contravine cu art.6 din CEDO;
- în ceea ce privește creanța DGFP V, în cuantum de 1.384.784 lei, precizează că aceasta s-a născut după cesionarea SC SRL, la data cesionării societatea neavând nici o datorie față de bugetul de stat, dovadă făcută cu certificatul de atestare fiscală nr.80513/19.08.2004;
- deși a solicitat instanței de fond efectuarea unei expertize de specialitate, pentru a se lămuri cu privire la existența datoriilor, aceasta a considerat că nu este necesară și utilă cauzei, motivând că nu există documentele contabile pentru efectuarea expertizei, fiind "puse pe foc de ", dar expertiza putea fi efectuată pe baza documentelor depuse la DGFP G și DGFP V;
- greșit se menționează în sentința atacată, că în perioada iunie - august 2004, debitoarea a vândut către SC SRL, bunuri în valoare de 18.341.465 lei vechi, bunuri pentru care nu s-au prezentat documente justificative care să demonstreze proveniența licită a acestora, deși transmiterea dreptului de proprietate asupra bunurilor s-a efectuat prin act autentic nr.3950/07.07.2004, actul fiind predat cu toate documentele contabile ale SC SRL, doamnelor și.
În concluzie, recurentul -pârât consideră că vinovați de procedura stării de insolvență a debitoarei sunt cei doi administratori și, care nu au pus la dispoziția organelor de inspecție fiscală și lichidatorului judiciar, documentele solicitate, în nota explicativă dată, invocând faptul că documentele contabile au fost " puse pe foc" de mama sa.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de lichidator, împotriva lui.
În subsidiar, solicită casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea efectuării unei expertize contabile, pentru a se dovedi dacă există sau nu acel prejudiciu, perioada în care s-a produs și cine se face vinovat de producerea acestuia.
Recursul formulat de pârât nu este fondat.
În mod legal, prin hotărârea atacată, prima instanță a admis în parte cererea formulată de lichidatorul judiciar al debitoarei și l-a obligat pe pârâtul, în solidar cu pârâții și, la plata sumei de 1.331.989,3732 lei, către debitoare, reținând că pârâtul se face vinovat de săvârșirea faptei prev. de art.138 lit.e din Legea nr.85/2006, neexplicând modalitatea de utilizare a acestei sume, nedepunând documente contabile în acest sens; pârâții și au fost obligați, în solidar cu pârâtul, în temeiul disp.art.138 alin.4 din Legea nr.85/2006, deoarece la preluarea gestiunii nu s-au desolidarizat de actele fostului administrator al societății, în sensul art. 1442alin.4 din Legea nr.31/1990, privind societățile comerciale.
Susținerile pârâtului din recurs nu pot fi primite, pentru următoarele considerente:
- raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 06.07.2007, la sediul societății - debitoare, care a fost folosit pentru formularea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale de către lichidator și invocat în motivarea sentinței atacate, nu se impunea comunicat recurentului - pârât, deoarece la data respectivă el nu mai era administratorul societății, dar verificarea efectuată de către DGFP V s-a făcut pe baza documentelor justificative transmise către DGFP V, de către DGFP G și de către DGFP Sibiu, și nu pe baza unor documente din evidența tehnico - operativă și contabilă SC SRL (405 dosar fond), astfel că recurentul nu poate pretinde că i-a fost încălcat dreptul la apărare;
- obligarea sa la plata unei părți din pasivul debitoarei, nu are legătură cu tabelul definitiv al creanțelor debitoarei;
- de asemenea, obligarea sa la plata unei părți din pasiv, nu are legătură cu creanța DGFP V;
- recurentul - pârât nu a solicitat proba cu expertiză contabilă, așa cum pretinde; la termenul din 6 mai 2009, când s-a pronunțat sentința atacată, apărătoarea acestuia a arătat că nu mai are alte cereri de formulat (380 dosar fond); potrivit disp.art.138 (1) Cod pr.civilă, dovezile care nu au fost cerute în condițiile art.112, 115 și 132, nu vor mai putea fi invocate în cursul instanței, afară de cazurile prevăzute de lege, iar recurentul - pârât nu se află în aceste cazuri, el fiind reprezentat de avocat;
- în mod corect, instanța de fond reține în motivarea sentinței că debitoarea a vândut către SC SRL, bunuri în valoare de 18.341.465 lei vechi, bunuri pentru care nu s-au prezentat documente justificative, care să demonstreze proveniența licită a acestora; recurentul - pârât susține că transmiterea dreptului de proprietate s-a făcut prin act autentic, dar despre actele justificative care să demonstreze proveniența licită a bunurilor înstrăinate, arată că au fost predate cu toate documentele contabile, doamnelor și, fără să dovedească aceasta.
Față de aceste considerente, urmează ca în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, să se respingă ca nefondat recursul formulat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul, domiciliat în Târgu J,-, județ, împotriva sentinței nr. 643 din 06.05.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți și, domiciliați în, pct. județul V, intimata - debitoare SC SRL, cu sediul în, Sat, județul V și lichidatorul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ,cu sediul în Râmnicu V,-, județul V.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
- - - - -
Grefier,
Red.
TC/7 ex.
22.12.2009
Jud. fond M
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Polixenia
