Spete drept de autor si drepturi conexe. Decizia 19/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 19/A/2008
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Gheorghina Nicoară
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
Grefier -
Pe rol se află judecarea apelului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 321/2007 a Tribunalului Hunedoara și a încheierii din ședința Camerei de Consiliu din 10 octombrie 2007, pronunțate în dosar civil nr- (nr. în format vechi 783/2006).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apelantul reclamant, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este netimbrat, deși reclamantul a fost citat cu această mențiune.
Față de timbraj, apelantul reclamant invocă disp. Legii 64/1991 publicată în Of. 44/19.01.2007 unde la art. 68 se menționează că sunt scutite de plata taxelor judiciare cererile în domeniul drepturilor de proprietate industrială, susținând că în speță sunt aplicabile aceste dispoziții, anterioare apelului promovat. Depune act.
Instanța deliberând, constată că în cauză sunt aplicabile disp. Legii 146/1997 nu ale Legii 64/1991 invocate de apelant, împrejurare față de care pune în vedere apelantului să timbreze apelul cu suma indicată.
Apelantul reclamant depune în fața instanței taxa judiciară de timbru în sumă de 19,50 lei și timbru judiciar de 0,15 lei. Precizează căobiectulprezentului dosar esteretragerea aportului invenției, nu drept de autorși solicită instanței modificarea de pe coperta dosarului și de pe cele conexe a mențiunilor privitoare la aceasta. Susține că aceste mențiuni îi aduc prejudicii, învederând acțiunea introductivă unde a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei reprezentând dreptul de pe toate durată exploatării invenției.
Instanța, față de această solicitare, aduce la cunoștință apelantului împrejurarea că nu se impune a fi făcute aceste modificări, deoarece numirile sunt administrative, valoare juridică având actele și lucrările din dosar nu cele scrise pe coperta dosarelor.
Apelantul reclamant solicită instanței înaintarea
unei adrese către pârât, prin care să se solicite acestuia să depună probe la
-//-
dosar, deoarece în cadrul invenției de procedeu sarcina probei incumbă pârâtului. Atât timp cât pârâtul nu depune probe la dosar, este împiedicat a depune contraprobe.
Instanța deliberând, față de considerentele sentinței atacate, de actele și opinia exprimată de pârât prin întâmpinare, respinge solicitarea de înaintare a unei adrese către pârât.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apelantul reclamant învederează precizarea de acțiune în care a arătat că acțiunea este de natură comercială, nu civilă. Invocă motiv de ordine publică, necompetența instanței de fond civilă de a judeca pricina și Decizia 2589/18.05.2007 a ICCJ - Secția contencios Administrativ și Fiscal. Totodată susține că instanța de fond nu a pus în discuție excepția inadmisibilității acțiunii, nefiind respectat principiul contradictorialității. Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Față de actele dosarului și cele invocate, instanța lasă cauza în pronunțare.
Notă:
După dezbaterea cauzei, se depune la dosar prin serviciul de registratură al instanței, întâmpinare din partea intimatei pârâte D, fax, și Decizia 2589/2007 a ICCJ invocată de apelant.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor civile de față;
Prin Sentința Civilă nr. 321/2007 a Tribunalului Hunedoara pronunțată în dosar nr- (nr. vechi 783/2006), a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtelor Municipiul D prin Consiliul Local al Municipiului D, SC D și
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul este autorul invenției "procedeu și instalație de tratare a nămolului provenit din instalațiile de epurare" - brevetată de Direcția Generală pentru Metrologie, Standarde și Invenții - Oficiul de Stat pentru Invenții conform Certificatului de nr. 50774 din 4 iulie 1969, având ca titular Institutul pentru de Amenajare și Construcții Hidrotehnice B ( 92-93, se vedea și fila 6 dos. 335/1995 a tribunalului, acvirat din oficiu).
Prin certificatul de emis de către cu nr. 50774, reclamantului ca autor al invenției, i-au fost recunoscute toate drepturile ce decurg din această calitate în baza Decretului nr. 884/1967 și respectiv a nr. 2250/1967.
Or, este de principiu că legea civilă este de imediată aplicabilitate. Și este tot de principiu că legea civilă nu poate retroactiva.
-//-
Potrivit art. 17 din Decretul nr. 884/1967 durata de protecție a unei invenții pentru care s-a acordat brevet de era de 15 ani cu începere de la data constituirii depozitului reglementar al cererii.
Potrivit respectivului act normativ autorul unei invenții sau succesorul său în drepturi avea dreptul să ceară să i se acorde brevetul de invenție sau să cedeze întreprinderii drepturile cu privire la invenție, caz în care acesteia i se acorda brevetul de invenție, iar autorului toate drepturile ce decurgeau din calitatea de.
În fine, art. 27 din același act normativ impunea sancțiunea decăderii din drepturile conferite prin brevetele de invenție în cazul în care nu se plăteau taxele anuale și majorările de taxe, în termenul legal.
În consecință, este de prezumat că de la momentul certificării sale ca autor al invenției "proceduri și instalații de tratare a nămolului provenit din instalațiile de epurare" brevetată cu nr. 50774 din 4 iulie 1969, reclamantul a beneficiat de drepturile cuvenite, reglementate de actele normative în vigoare la acel moment - Decretul nr. 884/1967 și nr. 2250/1967.
A supune invenția certificată în anul 1969, prevederilor Legii nr. 64/1991 și a acorda, din nou, drepturi bănești autorului acesteia, a fost în opinia tribunalului, cu totul inadmisibil.
La cererea reclamantului, prin Încheierea dată în Camera de Consiliu din 10 octombrie 2007, s-a dispus rectificarea erorilor materiale strecurate în sentința atacată, arătându-se faptul că data și mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea din ședința publică din 16 mai 2007, cât și faptul că la pag. 1 rândul 9 și 10 din sentință se face mențiunea că "prin acțiunea civilă precizată la data de 19 aprilie 2006 înregistrată la Tribunal la nr. 783/24.01.2006", cât și la pag. 1 rândul 17 se va trece "ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea la 15.11.2006 solicitând introducerea în cauză și citarea în calitate de pârâtă și a SC D și SC D - în calitate de succesoare a fostului RAGCL D" iar la rândul 28 din pag. 1 se va trece "OSIM a brevetat procesul de tratare a nămolului provenit din stațiile de epurare, în anul 1964".
Împotriva sentinței și a încheierii, în termenul legal, a declarat apeluri separate (raportat la termenul comunicării fiecărei hotărâri) reclamantul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, acordându-i suma datorată reprezentând toate drepturile sale de creditor - la care deține certificatul de nr. 50774, eliberat de OSIM, aplicată la instalația de care beneficiază unitățile pârâte.
În motivarea apelului a susținut în esență că în mod greșit acțiunea i-a fost respinsă ca inadmisibilă, prin alterarea realității atunci când se susține că ar fi beneficiat de drepturile cuvenite reglementate de actele normative în vigoare în acel moment (Decretul 884/1967 și 2250/1967) astfel că aceste drepturi nu mai pot fi acordate.
A mai arătat că din actele dosarului rezultă că Primăria a aplicat
-//-
invenția și o aplică și în prezent, că au existat tentative și negocieri pentru acordarea drepturilor bănești și cu toate acestea nu a fost plătit niciodată de pe urma acestei invenții.
În continuare, apelantul face istoricul efectuării invenției începând cu anul 1975-1977, și că prin fals și uz de fals nu au fost înregistrate contabil beneficiile aduse de invenție.
Că prin motivarea sentinței se face referire la un alt proiect plătit în 1977 și că această invenție nu a fost plătită niciodată și că în mod eronat nu a fost plătită niciodată și că în mod eronat nu a fost soluționată nici cererea de îndreptare a erorii materiale așa cum a fost formulată în baza art. 2811Cod pr. civ.
Intimata Consiliul Local al Municipiului Dad epus întâmpinare, solicitând respingerea ca tardiv a apelului, iar în subsidiar respingerea apelului ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința atacată.
Prin întâmpinare pârâta intimată ADa solicitat respingerea apelului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu în baza art. 295 Cod pr. civ. se constată că apelul declarat împotriva sentinței și a încheierii este neîntemeiat, Tribunalul pronunțând hotărâri legale și temeinice.
Excepția de tardivitate a apelului formulată de pârâta Consiliul Local al Municipiului D urmează a fi respinsă, deoarece raportat la data comunicării celor două hotărâri, apelul a fost depus în termenul prev. de art. 284(1) Cod pr. civ.
Prin sentința atacată reclamantului i-a fost recunoscut faptul că este autorul invenției "Procedeu și instalație de tratare a nămolului provenit din instalațiile de epurare", invenție ce a fost brevetată de Direcția Generală pentru Metrologie Standarde și Invenții - Oficiul de Stat pentru Invenții, conform certificatului de nr. 50774/4 iulie 1969, fiindu-i recunoscute și toate drepturile ce decurg din această invenție conform Decretului 884/1967 și 2250/1967, în vigoare la acea dată.
Legea civilă este de imediată aplicare și nu retroactivează.
Potrivit art. 17 din Decretul 884/1967, durata de protecție a unei invenții pentru care s-a acordat brevet este de 15 ani, cu începere de la data constituirii depozitului reglementar al cererii. În aceste condiții autorul invenției are dreptul să ceară să i se acorde brevetul de invenție sau să cedeze întreprinderii drepturile cu privire la invenție, în termenul de mai sus, sub sancțiunea decăderii din aceste drepturi conf. art. 27 din același act normativ în cazul în care nu se plăteau anual taxele și majorările la taxa în termenul legal.
În mod corect instanța de fond a prezumat că din moment ce aceste drepturi nu au fost cerute până în prezent, au fost acordate conform actelor normative existente la acea dată în vigoare.
Reclamantul nu se poate prevala de actele normative în vigoare în prezent întrucât acestea nu retroactivează, neavând dispoziții în acest sens (Legea 64/1991). -//-
(continuarea deciziei civile nr. 19/A/2008 dată în dosar nr-9
De asemenea în mod corect instanța de fond a procedat la îndreptarea erorilor materiale strecurate în cuprinsul sentinței atacate și numai în măsura în care aceste erori au fost cu certitudine stabilite.
Față de aceste considerente, apelul se privește a fi neîntemeiat urmând ca în baza art. 296 Cod pr. civ. să fie respins.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge excepția tardivității apelului formulată de Consiliul Loc. al Mun.
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul, împotriva Sentinței Civile nr. 321/13 iunie 2007 Tribunalului Hunedoara și a încheierii din ședința camerei de consiliu din 10 octombrie 2007, pronunțată în dos. nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red.
Tehnored. 6 ex/06.02.20008
-
Președinte:Cristina Gheorghina NicoarăJudecători:Cristina Gheorghina Nicoară, Augustin Mândroc
