Spete drept de autor si drepturi conexe. Decizia 29/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI --SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 29.
Ședința publică din data de 10.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 3: Elena Viviane
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea, în complet de divergență, a cererilor de apel formulate de către apelantul pârât și apelantul reclamant împotriva sentinței civile 798/07.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți NAȚIONALĂ B și GUVERNUL ROMÂNIEI.
La apelul nominal, făcut în ședință publică au răspuns intimata pârâtă NAȚIONALĂ B prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.56530/3.11.2008 la dosar, lipsind apelantul pârât, apelantul reclamant și intimatul pârât GUVERNUL ROMÂNIEI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prezenta cauză a fost repusă pe rol pentru reluarea dezbaterilor asupra problemei lipsei calității procesuale pasive a Naționale B, în complet de divergență.De asemenea, învederează instanței că la data de 10.02.2009, prin registratură, apelanta-pârâtă a depus concluzii scrise cu privire la calitatea procesuală pasivă a intimatei Națională B, solicitând prin respectivele concluzii scrise și judecarea cauzei în lipsa sa.
Reprezentantul intimatei pârâte NAȚIONALĂ B în susținerea excepției invocate privind lipsa calității procesuale pasive a Naționale B, precizează că aceasta este o instituție bugetară care aparține Ministerului Culturii și cultelor. De asemenea, " Artelor " ediția I din cadrul căruia a făcut parte și spectacolul susținut la Palatului din B la data de 07.09.2004, a fost o manifestare culturală patronată de Președintele României, așa cum reiese din cuprinsul HG nr.143/12.02.2004 în care, la art. 3 și art.4 se prevede în mod clar faptul că, la organizarea și desfășurarea respectivului eveniment culturral, au fost implicate mai multe Ministere printre care și Ministerul Culturii și Cultelor, prin reprezentantul său,. Mai mult, contractele nr.80 și nr.81/2004 încheiate între cei 40 de interpreți cu, au fost încheiate de către aceștia în nume propriu în baza art. 98 din Legea nr.8/1996 actualizată prin Legea nr.285/2004 și nicidecum ca reprezentanți ai Naționale B, neexistând semnătura reprezentanților legali ai Naționale sau dovada că aceasta ar fi încasat vreun onorariu. Totodată, învederează instanței că nici reclamantul și nici apelantul-pârât nu au putut dovedi implicarea Naționale B în încheierea respectivelor contracte, astfel încât în opinia sa, se impune admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Naționale B, menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile apelate, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, solicită ca instanța să țină cont și de concluziile scrise formulate de Națională B pentru termenul de judecată din data de 13.01.2009.
Curtea reține cauza pentru a se pronunța asupra cererilor de apel.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Națională B, și Guvernul României, solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța să se constate încălcarea de către pârâți a drepturilor de autor ce aparțin reclamantului asupra operei coregrafice - baletul "Lacul ", cu ocazia prezentării spectacolului din data de 07.09.2004, la Ma P alatului din B; să se dispună obligarea în solidar a pârâților la plata, cu titlu de despăgubiri, a sumei de 60.000 Euro, în echivalent lei la data plății, reprezentând: 30.000 Euro daune materiale și 30.000 Euro daune morale, pentru prejudiciul produs ca urmare a încălcării drepturilor de autor, reclamantul rezervându-și dreptul de a cere majorarea despăgubirilor în raport de suma rezultată din încasările spectacolului, ce urmează a fi determinată prin expertiza de specialitate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este unic moștenitor al maestrului, decedat la data de 21.10.1996, și în această calitate, potrivit art.25 din Legea 8/1996, a dobândit drepturile patrimoniale prevăzute de art.13 din aceeași lege cu privire la drepturile de autor (regie și coregrafie) asupra operelor de balet consemnate în declarația autentică nr.2880/6.11.1997, la poziția 1 din declarație fiind consemnat și baletul "Lacul ".
În perioada 5-12.09.2004 a avut loc în B " Artelor", ediția 1, manifestare culturală de amploare, patronată de președintele României, organizată de Secretariatul General al Guvernului și - instituție subordonată Ministerului Culturii și Cultelor, ce are ca obiect de activitate impresariatul artistic, așa cum rezultă din cuprinsul HG nr.143/2004.
În cadrul acestei manifestări culturale, a fost prezentat de către Națională B spectacolul cu baletul "Lacul ", în regia și coregrafia, la data de 7.09.2007.
Reclamantul a susținut că mențiunea inserată de pârâții organizatori pe afișul spectacolului și pe materialele publicitare, referitoare la regie și coregrafie, respectiv " după - " este calomnioasă și menită a aduce atingere operei de creație și memoriei maestrului, personalitate recunoscută pe plan mondial ca autor cu o viziune și abordare proprie a acestui balet.
Reclamantul a mai susținut că pârâții nu au prezentat un alt balet "Lacul ", cu o regie și coregrafie diferită de cea originală a autorului lui, spectacolul prezentat fiind în procent de 100% cel regizat și coregrafiat de. Concepția regizorală și coregrafică a maestrului în baletul "Lacul " diferă fundamental de cea prezentată în baletul cu același nume, pus în scenă la sfârșitul secolului XIX de și, respectiv ultimul act din balet este total diferit de toate creațiile anterioare.
Reclamantul a arătat că particularitatea, elementul distinctiv din opera coregrafică a maestrului l-a constituit partea finală a acestui balet clasic în care, în eterna luptă dintre bine și rău, învinge pentru prima dată binele.
Recunoașterea originalității creației maestrului aleg în baletul "Lacul " a venit inclusiv din partea criticii de artă a Școlii de Balet, originalitatea operei nefiind pusă nici un moment în discuție de la premiera din anii 1960 și până în prezent.
În momentul prezentării de către pârâta Națională din Bas pectacolului de balet "Lacul ", la Ma P alatului, în data de 7.09.2004, între reclamant și pârâta Națională nu exista un contract de cesiune a drepturilor de autor asupra vreuneia dintre operele coregrafice al căror autor a fost maestrul, iar organizatorii nu și-au respectat obligația de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile legale, în speță cele reglementate prin Legea 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, pentru prezentarea spectacolului.
Prin urmare, folosirea de către pârâți a operei maestrului, fără acordul reclamantului, în calitate de moștenitor legal, constituie - în susținerea reclamantului - un delict civil, reclamantul considerându-se îndreptățit să solicite repararea prejudiciului adus prin această faptă;în caz contrar a solicitat ca pârâții să fie obligați la plata de despăgubiri în baza principiului îmbogățirii fără justă cauză.
Potrivit disp.art.139 din Legea 8/1996, pentru repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea drepturilor de autor, reclamantul a solicitat obligarea în solidar a pârâților la despăgubiri civile.
În drept s-au invocat disp.art.998C.civ. art.25 și 139 din Legea 8/1996.
Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantului, arătând că are calitatea de beneficiar al produsului artistic prezentat publicului spectator în cadrul Artelor, ca interpus între Guvernul României, în calitate de finanțator al acțiunii, și de Balet al Naționale B, care a instrumentat și livrat produsul artistic ce formează obiectul contractului nr.82/9.02.2004 (în calitatea contractuală de interpret) fără nici o contribuție a beneficiarului la pregătirea, regia, coregrafia și punerea în scenă a spectacolului.
În conformitate cu art.1 din contract, interpretul a cesionat beneficiarului toate drepturile conexe îndeplinite de art. 98 lit. a, b, d, din Legea 8/1996, reactualizată prin Legea 285/2004, cu condiția ca drepturile rezultate din reutilizare să fie încasate de acesta de la de gestiune colectivă, pe toată perioada desfășurării manifestărilor la care participa și la care ar putea fi eventual îndreptățit, în ipoteza în care ar avea câștig de cauză, reclamantul.
Tot din art.1 al contractului, rezultă că regia și coregrafia spectacolului aparțin autorilor ruși și, după care a fost pusă în scenă de autorul reclamantului, în calitate de salariat al Naționale B în cadrul atribuțiilor de serviciu.
Pârâta susține astfel, că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 998.civ. și nici dispozițiile privind îmbogățirea fără justă cauză, deoarece acțiunea a avut un caracter eminamente cultural și non profit, cheltuielile ocazionate de prezentarea spectacolului depășind eventualele beneficii.
Pârâtul Guvernul României a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că potrivit HG nr.143/2004, finanțarea Artelor a fost asigurată de bugetul Secretariatului General al Guvernului, instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea primului ministru.
În raport de cele arătate de pârâtul Guvernul României, reclamantul a solicitat citarea pârâtului Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului României, conform cererii aflate la fila 45 din dosar.
Pârâta Națională din Bad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive și arătând că la momentul prezentării spectacolului, între pârâtă și reclamant nu exista un contract privind drepturile de autor, iar pârâta nu a participat la organizarea spectacolului susținut la Palatului la data de 7.09.2004.
Menționează că pârâta este o instituție bugetară, în cadrul căreia sunt peste 600 de angajați, respectiv soliștii lirici, corul, orchestra, compania de balet, studiile muzicale, și compartimentul tehnic administrativ.
Față de disp.art.6 din HG 143/2004, pârâta a arătat că nu a avut atribuții de încheiere a contractelor cu participanții la Artelor, și nu a fost organizator al evenimentului menționat. În baza acestui act normativ, pârâta a încheiat un contract cu Baletul Naționale B, reprezentat din 33 artiști interpreți balerini ansamblu și 10 artiști interpreți balerini, contractul dovedind în mod evident că pârâta Națională B nu este parte în convenție.
Interpreții balerini au contracte realizate în temeiul legii 8/1996 în regim liber profesionist încheiate cu Națională B, contracte în cuprinsul cărora nu există inserată nici o clauză de exclusivitate, aceștia putând încheia contracte și susține reprezentații în nume propriu. Astfel, semnarea contractului cu, în vederea susținerii spectacolului la care face referire reclamantul, s-a făcut în nume propriu, în baza art.98 lit. a,b,d,f, din Legea nr.8/1996, și nu ca reprezentanți ai Naționale B, neexistând semnătura reprezentanților legali ai pârâtei sau încasarea vreunui preț, onorariul stabilit prin contract fiind achitat direct interpreților balerini așa cum rezultă din tabelul nominal anexat la contract.
Pe fondul cauzei, pârâta a invocat aceleași apărări ca cele formulate în cadrul susținerii excepției lipsei calității procesuale pasive, și în plus, a mai arătat că de organizarea spectacolului cu referire la întocmirea afișelor și a oricăror materiale publicitare s-a ocupat doar pârâta, atribuții ce au fost realizate după semnarea contractului 81/2.09.2004.
În cauză sunt inaplicabile prevederile art.998 civ. deoarece, prin prezentarea spectacolului "Lacul ", în cadrul unui eveniment cu caracter eminamente cultural, organizat în scopul promovării imaginii României, reclamantului nu i s-a adus nici un prejudiciu în acest sens.
Referitor la îmbogățirea fără justă cauză, pârâta a susținut că nici aceasta nu este întemeiată, întrucât nu a avut nici o contribuție la organizarea spectacolului și prin urmare, nu a încasat vreo sumă de bani așa cum rezultă din nota de contabilitate nr.1235/4.04.2007.
În drept s-au invocat disp.art.137 pr.civ. art.115 și urm. pr.civ. art.95 și 98 din Legea 8/1996, HG 143/2004.
În ședința publică de la 27.02.2008 pârâta a depus la dosar o cerere intitulată - note de ședință, prin care a înțeles să invoce o serie de excepții de ordine publică.
Astfel, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, apreciind că reclamantul nu corespunde cu calitatea de titular a dreptului și respectiv a obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății, întrucât reclamantului nu i-a fost încălcat nici un drept, autorul său neîncadrându-se în dispozițiile Legii nr.8/1996 câtă vreme baletul "Lacul " a fost creat de între anii 1875 - 1876, după care și au abordat o coregrafie, iar aceasta a fost preluată de, acesta din urmă nefiind nici autor și nici coautor; el doar a îmbunătățit eventual o coregrafie care fusese deja stabilită.
În aceste condiții, subiectul originar, primar sau creatorul operei (baletului) este, iar subiectul derivat poate fi cel căruia i-a fost înstrăinat baletul, coregrafii nefiind subiecți originari sau derivați, nici unul dintre ei neputându-și valorifica aceste drepturi decât stricto sensu, ca artiști interpreți, ceea ce nu mai este cazul, întrucât sunt decedați.
Autorul reclamantului a realizat coregrafia baletului "Lacul " în cadrul atribuțiilor de serviciu, ca angajat al pârâtei Națională B, calitate ce a încetat în 1970, fiind însă menținut în funcția de maestru coregraf până în anul 1977. Astfel, activitatea acestuia nu se încadrează în ipotezele prevăzute de art.2 din Legea 8/1997, fiind incidente art.9 lit. a din lege.
S-a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii, față de temeiul de drept folosit de reclamant, respectiv art.998-999.civ. și art.1000 alin.3 civ. și nu disp. Legii nr.8/1996, aceste temeiuri juridice excluzându-se reciproc.
Pârâta a mai susținut că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, deoarece reclamantul nu a suferit nici un prejudiciu câtă vreme în cauză s-a invocat inexistența creării acestuia, nu s-a săvârșit o faptă ilicită, punându-se în scenă opera "Lacul ", păstrându-se memoria lui, și, iar reclamantul nu a chemat în judecată pe artiștii interpreți, în calitate de prepuși pentru a se atrage răspunderea comitentului.
Pârâta a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât a organizat spectacolul la solicitarea expresă a pârâtului Guvernul României, care a suportat toate cheltuielile ocazionate de desfășurarea integrală a spectacolului, iar încasările obținute în cuantum de 173.900 lei au fost transferate către organismele de gestiune colectivă și către Secretariatul General al Guvernului prin ordinele de plată depuse la dosar.
În ședința publică de la 26.03.2008, au fost puse în discuție excepțiile invocate de pârâta, în baza art.137 alin.2 pr.civ, tribunalul unind cu fondul excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, și a respins excepția inadmisibilității acțiunii.
La data de 23.04.2008, reclamantul a depus la dosar o cerere de renunțare la judecată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului și o cerere prin care și-a precizat cuantumul daunelor materiale și morale, solicitând despăgubiri materiale în sumă de 170.000 lei și daune morale în sumă de 110.000 lei.
Prin sentința civilă nr. 798/07.05.2008, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Națională B, cu consecința respingerii acțiunii îndreptate împotriva acestei pârâte ca fiind formulată față de o persoană lipsită de calitate procesuală.
S-a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea cererii în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
S-a admis în parte acțiunea formulată împotriva pârâtei, dispunându-se obligarea acestei pârâte la plata către reclamant a sumei de 8000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și a sumei de 2039.3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost respinsă cererea reclamantului de acordare a despăgubirilor morale.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, instanța a avut în vedere dispozițiile art.2 lit. d din Legea nr.8/1996, potrivit cărora constituie obiect al dreptului de autor operele originare de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și independent de valoarea și destinația lor, fiind incluse și operele coregrafice.
Chiar dacă opera clasică, baletul "Lacul " a fost compusă de, în România, coregrafia acestui balet a fost realizată de autorul reclamantului, maestrul de balet, calitatea acestuia de autor al coregrafiei și regiei fiind de notorietate, dar rezultând și din înscrisurile depuse la dosar de către reclamant.
Legea nu distinge modul în care a fost realizată opera coregrafică sau calitatea avută la momentul realizării creației, astfel că este lipsit de relevanță, sub aspectul calității procesuale active, faptul că a fost angajat al Naționale B, că această calitate a încetat prin pensionare, sau că a mai fost menținut în funcția de maestru balet - specialitatea coregrafie în cadrul, și după pensionare.
Sub același aspect, instanța a mai avut în vedere lucrările publicate despre Trupa de Balet a de și Balet din Republica Populară Română B, afișele și publicațiile despre baletul "Lacul " desfășurate în diverse stagiuni din care rezultă calitatea de coregraf și regizor a autorului reclamantului, declarația pe proprie răspundere dată de primul solist al din B, cu ocazia montării și premierii creației "Lacul " în care se arată că atât coregrafia cât și regia aparțin autorului reclamantului,.
Prin declarația autentificată sub nr.2880/6.11.1997, reclamantul, în calitate de fiu al defunctului, a declarat că acesta a regizat și coregrafiat o serie de balete, printre care și "Lacul ", iar din certificatul de moștenitor nr.76/1997 rezultă că de pe urma defunctului a rămas ca moștenitor fiul acestuia, reclamantul.
Au fost avute în vedere și disp.art.1 din Legea nr.8/1996, potrivit cărora dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, precum și asupra-altor opere de creație intelectuală este recunoscut și garantat în condițiile acestei legi, astfel reținându-se că reclamantul are calitate procesuală activă în prezenta cauză, existând identitate între persoana acestuia și titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății, prin acțiune solicitându-se plata unor despăgubiri materiale și morale ca urmare a încălcării drepturilor de autor asupra operei coregrafice al cărui titular este ascendentul reclamant.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Națională B, a reținut instanța fondului că, prin HG nr.143/12.02.2004 privind organizarea Artelor, s-a prevăzut că începând cu anul 2004 se va organiza din doi în doi ani, sub înaltul patronaj al președintelui României, Artelor, prima ediție urmând a se desfășura în perioada 5-12 septembrie 2004.
În art.6 din această hotărâre se prevede că încheierea contractelor cu participanții din țară și din străinătate - orchestre, colective artistice, artiști individuali - sau cu reprezentanții legali ai acestora, se asigură de Secretariatul General al Guvernului și, instituție subordonată Ministerului Culturii și Cultelor, în limita fondurilor alocate la capitolul cu această destinație din bugetul aprobat.
În virtutea acestor dispoziții legale, pârâta a încheiat contractul nr.81/2.09.2004, în calitate de beneficiar, cu colectivul artistic - Baletul Naționale B (33 artiști interpreți balerini ansamblu, 10 artiști interpreți balerini ) în calitate de interpret, prin contract interpretul angajându-se să participe la susținerea manifestărilor artistice ocazionate de Artelor, în cadrul spectacolului organizat la B în data de 17.09.2004 și să autorizeze beneficiarul pentru toate drepturile conexe rezultate și definite prin art. lit.d și f din Legea nr.8/1996.
Astfel, s-a constatat că semnarea contractului cu pârâta, în vederea susținerii spectacolului la care face referire reclamantul, a fost făcută de către colectivul artistic în nume propriu - în baza art.98 lit.a,b,d,f din Legea nr.8/1996, și nu ca reprezentanți ai Naționale B, în contract nefiind inserată vreo clauză în acest sens. Corpul de balet a fost reprezentat de mandatar convențional, la încheierea contractului neparticipând vreun reprezentant legal al pârâtei Națională Așa cum rezultă din tabelul nominal anexă a contractului, întocmit în conformitate cu capitolul 2, remunerația cuvenită interpretului a fost stabilită pentru fiecare artist interpret în parte, fie balerin ansamblu, fie balerin solist, pârâta Națională din B neprimind vreo remunerație în urma încheierii acestui contract.
Simpla mențiune că interpretul parte în contract, era Baletul Naționale din B, nu înseamnă că pârâta Națională a fost parte în convenție, Legea nr.8/1996 acordând drepturi și artiștilor interpreți, printre care dansatorii, astfel cum se prevede în art.95, 96 și 98.
Față de cele expuse, a apreciat instanța că nu există identitate între persoana chemată în judecată, în calitate de pârâtă, și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății, astfel că a apreciat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Națională
În baza art. 246.pr.civ. s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecată în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, pe lângă considerentele avute în vedere la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Națională B, a mai reținut instanța fondului că pârâta a argumentat această excepție prin faptul că a organizat spectacolul la care face referire reclamantul la solicitarea expresă a pârâtului Guvernul României, care a suportat însă toate cheltuielile ocazionate de desfășurarea integrală a spectacolului, încasările obținute fiind transferate ca timbru muzical către -, iar diferența către Secretariatul General al Guvernului prin ordinele de plată nr.356/21.10.2004 și 411/16.11.2004.
S-a apreciat că aceste susțineri ale pârâtei sunt vădit neîntemeiate câtă vreme prin HG nr.143/2004 s-a stabilit în mod expres că de încheierea contractelor cu participanții la festival se ocupă atât Secretariatul General al Guvernului, cât și pârâta.
Astfel, pârâta nu a fost un intermediar între Secretariatul General al Guvernului și artiștii interpreți, ci a avut o atribuție individuală, pe care a și îndeplinit-o așa cum rezultă din contractele aflate la filele 180 - 213 din dosar unde pârâta este menționată în calitate de beneficiar în toate contractele încheiate cu artiștii interpreți și, de asemenea, s-a obligat în calitate de utilizator la plata drepturilor de autor către -; în contractul încheiat cu Societatea Română de Televiziune, pârâta a participat în calitate de instituție publică de impresariat artistic și organizare de spectacole, iar în cadrul obligațiilor asumate prin acest contract, s-a obligat să garanteze existența capacității de a organiza și produce evenimentul Artelor, conform obiectului său de activitate și să garanteze că deține prin relații contractuale cu titularii drepturilor de autori și conexe, drepturile prevăzute de Legea nr.8/1996.
Câtă vreme pârâta a încheiat contractele cu artiștii interpreți pentru realizarea Artelor, și și-a asumat obligațiile de mai sus, a apreciat instanța că există identitate între persoana pârâtă chemată în judecată și persoana obligată în raportul dedus judecății.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul a solicitat despăgubiri materiale în cuantum de 170.000 lei, reprezentând încasările realizate din vânzarea biletelor și abonamentelor la Artelor - 2004, și daune morale în cuantum de 110.000 lei.
Cererea reclamantului de acordare a despăgubirilor a fost apreciată ca întemeiată câtă vreme s-a reținut calitatea antecesorului acestuia de autor al operei coregrafice baletul "Lacul ", iar din probele administrate a rezultat că la data de 7.09.2004, la Ma P alatului din B, s-a desfășurat spectacolul de balet "Lacul ". Pârâta, prin probele administrate, nu a dovedit faptul că a încheiat și cu reclamantul vreun contract în temeiul Legii nr.8/1996, așa cum a încheiat cu ceilalți artiști interpreți, deși avea această obligație conform art.6 din HG 143/2004.
Este adevărat că pe afișul spectacolului se menționează că regia și coregrafia aparține lui, iar între paranteze se menționează după și, însă acest aspect a fost apreciat ca lipsit de relevanță în respectarea dispozițiilor Legii 8/1996 câtă vreme această lege protejează atât operele originale, cât și operele derivate, aceste împrejurări putând influența eventual, întinderea drepturilor de autor.
Prin urmare, în baza art.139 alin.1 din Legea 8/1996, s-a constată că au fost încălcate drepturile de autor ale reclamantului, capăt de cerere pe care însă, instanța a apreciat că nu se poate pronunța în mod distinct, întrucât nici nu poate reprezenta un capăt de cerere distinct, ci doar o chestiune incidentală, prejudicială, necesar a fi lămurită pentru acordarea de despăgubiri în vederea reparării prejudiciului cauzat.
În ceea ce privește cuantumul sumei solicitate ca despăgubiri materiale, a apreciat instanța că acesta este excesiv și nelegal întrucât ceilalți artiști interpreți care au încheiat contracte cu pârâta au beneficiat de remunerații în sume fixe. Niciuna dintre acestea nu a fost stabilită prin raportate la încasările rezultate din vânzarea biletelor și abonamentelor la festival, ci au fost stabilite în conformitate cu dispozițiile Legii 8/1996 și ale metodologiilor negociate conform art.131 din Lege.
Reclamantul a înțeles să solicite despăgubiri materiale numai prin raportare la sumele încasate din prezentarea spectacolului, fără a avea în vedere și alte criterii de stabilire a cuantumului prejudiciului, invocând însă dispozițiile art.139 din Legea 8/1996.
Potrivit acestor dispoziții legale, la stabilirea despăgubirilor, instanța de judecată ia în considerare criterii cum ar fi consecințele economice negative, în special câștigul nerealizat, și atunci când este cazul și alte elemente în afara factorilor economici.
In baza acestor criterii și în lipsa altor probe solicitate de către reclamant s-au avut în vedere remunerațiile stabilite prin contractele încheiate cu artiștii interpreți pentru susținerea manifestărilor artistice ocazionate de, și în special contractul nr.73/1.09.2004 încheiat cu dirijorul Orchestrei Națională B, pentru care s-a stabilit un onorariu net de 40 milioane lei.
Având în vedere că autorul reclamantului este menționat în calitate de regizor și coregraf al spectacolului "Lacul ", s-a apreciat că suma de 8.000 lei reprezintă o reparație echitabilă a prejudiciului suferit de către reclamant ca urmare a încălcării drepturilor de autor de către pârâta.
Reținând că reclamantul nu a justificat cererea de acordare a daunelor morale, menționarea pe afiș a numelor și neconstituind în opinia instanței o atingere adusă operei de creație și memoriei autorului, (în condițiile în care nu au fost administrate probe din care să rezulte că maestrul nu ar fi realizat și adaptări după alte opere originale, sau că spectacolul prezentat la 7.09.2004 nu ar fi fost, într-adevăr, o adaptare după opera artiștilor și ) a fost apreciată neîntemeiată cererea reclamantului de acordare a daunelor morale.
În baza art.274 pr.civ. a fost obligată pârâta către reclamant la plata sumei de 2039, 3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul și pârâta.
Prin apelul declarat de către apelant se susține în esență că:
Instanța a apreciat în mod eronat că nu are calitate procesuală pasivă pârâta Națională B, această soluție fiind pronunțată fără a fi avut în vedere faptul că acțiunea promovată de către reclamant are ca temei legal prevederile art. 998-999.civ. Corespunzător temeiului legal astfel invocat, reclamantul apelant consideră că încălcarea drepturilor patrimoniale și morale de autor deținute nu s-ar fi putut produce fără concursul direct al pârâtei Națională B, care a pus la dispoziția organizatorului evenimentului artistic toată logistica aferentă prezentării operei coregrafice.
Sub aspectul fondului cauzei, susține apelantul reclamant că instanța fondului a făcut o greșită apreciere în privința cuantumului despăgubirilor acordate, o astfel de greșeală fiind consecința faptului că a calificat în mod defectuos atât natura acestor drepturi cât și faptul generator al obligației de plată a despăgubirilor. Astfel, dreptul conex la care s-a raportat instanța (respectiv cel al dirijorului-artist interpret) a fost în mod greșit comparat și asimilat cu dreptul de autor invocat de către reclamant, între cele două categorii de drepturi existând diferențe profunde, care impun un diferențe de tratament financiar. Baletul presupune, în esență, arta dansului pe un fond muzical, coregrafia constituind creația și viziunea proprie a autorului coregraf asupra operei muzicale abordate, respectiv a armoniei între pașii de și muzică. Între coregrafia și regia unui balet există o legătură aproape indisolubilă.
Se mai susține că este greșită aprecierea în privința cuantumului (redus) al despăgubirilor materiale și din perspectiva faptului generator al obligației de plată a acestora în condițiile în care fapta ilicită imputată pârâtei este aceea de prezentare fără drept a operei coregrafice în cadrul spectacolului din data de 07.09.2004, iar temeiul legal al respectivei obligații se regăsește în dispozițiile art. 139 din Legea 8/1996.
Solicită apelantul reclamant ca, la reanalizarea cuantumului despăgubirilor ce i se cuvin, să fie avute în vedere și următoarele aspecte: atitudinea pârâtei, care a negat permanent calitatea de autor a antecesorului reclamantului apelant; inexistența unui organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor asupra operelor coregrafice; cuantumul despăgubirilor patrimoniale decurgând din calitatea de coregraf și regizor al baletului Lacul stabilit prin contractul de cesiune a drepturilor de autor semnat între reclamant și Națională B (de 10% din valoarea biletelor și abonamentelor vândute la spectacolele cu respectivul balet).
Referitor la soluția de respingere a capătului de cerere privind despăgubirile morale, susține apelantul-reclamant că este greșită, instabnța fondului pronunțând această soluție fără a avea în vedere declarația d-lui, maestru coregraf și fost prim balerin al Române care a participat la prima prezentare a spectacolului cu această coregrafie originală ce aparține maestrului. Atitudinea, care a menționat pe afișul spectacolului prezentat mențiunea "coregrafia după și " (în scopul inducerii în eroare) și care în procesul pendinte(prin invocarea și argumentarea adusă excepției lipsei calității procesuale active), denotă - în opinia apelantului - intenția manifestă de a împiedica identificarea operei cu spiritul care a creat-o, acesta fiind un atentat la individualitatea creației. A fost astfel încălcat dreptul la calitatea de autor(dreptul la paternitatea operei)sub aspectul său negativ care presupune dreptul autorului de a se opune oricărui act de uzurpare, de contestare a acestei calități de către terți.
În motivarea apelului formulat de către pârâta -apelantă se arată în esență că:
Instanța de fond a interpretat în mod rigid și restrictiv dispozițiile Legii nr. 8/1996 modificată, respectiv cele ale art. 1 și 3 din acest act normativ.
Baletul "Lacul lebedelor" a fost creat de între anii 1875-1876, după care și au abordat coregrafia și a rămas aceeași și în anul 2008.
Faptul că a pus în scenă opera coregrafică menționată, stabilind alte decoruri sau scene nu înseamnă - în opinia pârâtei apelante - că acesta are calitatea de autor sau coautor, ci că a preluat o coregrafie prestabilită de înaintașii săi.
originar, primar sau creatorul operei-balet este, iar subiectul derivat poate fi cel căruia i-ar fost înstrăinată opera-baletul, prin acte între vii sau, pentru cauza de moarte, cesionar sau moștenitor, ceea ce nu este cazul.
Faptul că, coregrafia a fost adaptată la timpul respectiv, fie de, fie de, nu înseamnă că aceștia sunt subiecți originari sau derivați, nici unul dintre ei neputându-și valorifica aceste drepturi decât stricto sensu ca artiști interpreți, ceea ce nu mai este cazul, aceștia fiind decedați.
Mai susține apelanta că instanța de fond a considerat în mod eronat că este lipsit de relevanță faptul că autorul reclamantului a fost angajatul pârâtei Române după perioada postbelică, iar fișa postului îi impunea să pună în scenă mai multe opere de balet pe care nicicând nu le crease acesta. Faptul că acesta apărea pe afișe nu înseamnă că era autorul direct al baletului respectiv, reclamantul putând eventual să reclame încălcarea dreptului la imagine al tatălui său sau a memoriei sale.
Art. 7 din legea dreptului de autor, atestă cu claritate că "nu pot beneficia de protecția legală a dreptului de autor următoarele.ideile, teoriile, conceptele, descoperirile și invențiile, conținute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare; prin urmare consideră apelanta că activitatea autorului reclamantului nu se încadrează în nici o activitate prevăzută limitativ de acest text de lege, art. 9 lit. a al aceleași legi precizând fără putință de tăgadă, că "nu pot beneficia de protecția legală a dreptului de autor următoarele:ideile, teoriile, conceptele, descoperirile și invențiile, conținute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare:
Instanța de fond a completat și interpretat în mod nepertinent "de lege ferenda" Legea nr. 8/1996; cu toate că în considerentele sentinței civile apelate reține că legea nu distinge în mod clar drept conex, punând în discuție notorietatea lui, care nu are nici o legătură cu prevederile legii. nu este un principiu de drept care poate completa o lege sau un act normativ, fiind exclusă cu desăvârșire raportarea notorietății cu atribuirea unui eventual drept.
Faptul că a încheiat contractul nr. 81/02.09.2004 cu colectivul artistic Baletul Naționale nu înseamnă că aceasta este obligată la plata vreunui drept de autor, cei 33 de artiști interpreți balerini și cei 10 artiști interpreți balerini având această obligație - intimatul-reclamant stabilind temeiul de drept ca fiind art. 1000 alin 3 Cod civ.
Răspunderea comitentului, adică a intimatei-pârâte Națională B pentru prepușii săi, creează - în opinia apelantei - necesitatea ca fiecare trebuind să stea în Judecată.
Consideră apelanta că instanța de fond a reținut în mod nelegal faptul că nu se impune a se pronunța în mod distinct asupra capătului de cerere referitor la constatarea încălcării dreptului de autor invocat de către reclamant. În acest sens, se susține neconcludența considerațiilor primei instanțe referitoare la concluzia astfel reținută,arătându-se că nu există nicio încălcare a vreunui drept de autor. Suma de 8000 lei ca o "reparație echitabilă.ca urmare a încălcării drepturilor de autor, deși nu există o astfel de încălcare a de drept.
Neconcordanța considerentelor care au stat la baza acestei sentințe este prezentă în finalul acestora - susține apelanta - judecătorul fondului apreciind că menționarea pe afiș a numelor M și nu constituie o atingere adusă operei de creație și memoriei autorului, întrucât în cauză nu au fost administrate probe din care să rezulte că acesta nu ar fi realizat și adaptări după alte opere originale.
Legea nr. 8/1996 trebuie interpretata în sensul literal al termenilor și nu prin extrapolare sau prin extindere al altor potențiale drepturi, legea distingând în mod concret și limitativ drepturile de autor și conexe acestora, reținându-se fără putință de tăgadă că reclamantul nu justifica nici o încălcare a vreunui drept în sensul evocatei legi, autorul său nefiind încadrat cu nici un drept în acest sens.
În consecință, susține apelanta că excepțiile invocate (prin notele de ședință aflate la dosarul instanței de fond) sunt pe deplin justificate, iar în situația în care oricare dintre acestea ar fi fost admisă ar fi făcut de prisos acțiunea reclamantului, având în vedere că sunt excepții dirimante sau peremptorii.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 282 raportat la art. 296 Cod proc. civ.
Intimata Națională Baf ormulat întâmpinare, pe această cale susținând în esență temeinicia sentinței apelate.
În continuare, intimata a reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive, în ceea ce o privește, iar cu privire la fondul cauzei a susținut netemeinicia pretențiilor reclamantului-apelant.
Nu s-au administrat probe noi în apel.
Prezentul apel a fost soluționat în complet de divergență, divergență care s-a ivit în legătură cu aspectul referitor la legitimarea procesual pasivă a pârâtei-intimate Națională
Reținând că aspectul relevat constituie unul care, în ipoteza în care se va constata că a fost soluționat în mod greșit de prima instanță - corespunzător exigențelor art. 297 alin. 1 coroborat cu art. 137 alin. 1 și art. 129 alin. ultim pr.civ. - face inutilă cercetarea aspectelor referitoare la modul de soluționare a fondului pricinii, Curtea îl va analiza cu precădere.
Sub acest aspect, Curtea - în opinie majoritară - reține următoarele:
A reținut instanța fondului că nu este justificată, în speță, calitatea procesuală pasivă a pârâtei Națională B în considerarea faptului că la încheierea contractului nr. 81/2004 nu a participat vreun reprezentant al instituției, respectivul contract fiind semnat de colectivul artistic - Baletul Naționale Române (prin reprezentantul convențional al artiștilor interpreți) în nume propriu.
Acțiunea promovată de către reclamant are ca finalitate angajarea răspunderii civile delictuale (corespunzător prevederilor art. 139 din Legea 8/1996 raportat la art. 998-999.civ.) a pârâtelor și Națională Română, reclamantul imputând acestora faptul că și-au adus contribuția la prezentarea spectacolului de balet "Lacul " la data de 07.09.2004 în cadrul manifestărilor artistice care au avut loc sub egida " Artelor", prezentare care a fost făcută fără a se obține în prealabil acordul reclamantului care pretinde calitatea de titular al drepturilor de autor aferente regiei și coregrafiei respectivului spectacol.
Potrivit cu dispozițiile art. 109 alin.1 pr.civ. "oricine pretinde un drept împotriva altei persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente".
Prin raportare la exigențele acestei norme - care permite oricărei persoanecare se pretindetitular al unui drept de a se adresa instanței competente pentru a i se stabili temeinicia dreptului în cadrul raportului juridic pe care îl invocă/pretinde în raport cu o altă persoană- dar și la conținutul cererii introductive de instanță prin care se impută pârâtelor faptul că ar fi acționat în mod ilicit, cu încălcarea drepturilor de autor al căror titular este reclamantului, la prezentarea spectacolului menționat, Curtea apreciază că este satisfăcută condiția de a exista, și în ceea ce o privește pe pârâta Națională B (instituție în al cărei repertoriu se află spectacolul menționat și în structura căreia funcționează corpul de balet care a interpretat opera coregrafică), identitate între aceasta și persoana pretins a fi obligată în raportul juridic dedus judecății.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât acțiunea pendinte se situează pe tărâmul răspunderii civile delictuale, iar stabilirea existenței sau neexistenței faptei imputate acestei pârâte și a caracterului ei ilicit presupune în mod necesar o analiză de fond (fapta ilicită constituind una dintre condițiile de fond necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale).
Calitatea procesuală (atât activă cât și pasivă) constituie - alături de capacitatea procesuală și interes - o condiție pentru exercițiul dreptului la acțiunea în justiție, așa încât verificarea acesteicondiții necesare pentru sesizarea instanțeinu trebuie să depășească această limită, și să se transforme într-o cercetare referitoare la existența însuși dreptului pretins și a obligației corelative reclamate prin acțiunea promovată.
Dintr-o astfel de perspectivă, în condițiile în care probatoriul administrat în speță (respectiv răspunsurile date la interogatoriu de către care confirmă împrejurarea că spectacolul prezentat la data de 07.09.2004 a fost chiar cel care s-a prezentat în cursul anului 2004 pe scena pârâte iar selecția balerinilor și logistica spectacolului în litigiu au fost asigurate de aceeași pârâtă; corespondența purtată de conducerea Române B cu organizatorii Artelor desfășurat în anul 2004 - filele 157, 158 din dosarul de fond - din care reiese intenția acestora de a participa la respectiva manifestare cu un spectacol de balet cât și împrejurarea că spectacolul de balet pentru care reclamantul pretinde despăgubiri este - necontestat - unul aflat în repertoriul acestei pârâte) relevă utilizarea spectacolului de balet "Lacul " cu știința și acordul pârâtei-intimate Națională B, în mod greșit a apreciat instanța fondului că această pârâtă nu justifică legitimarea procesuală pasivă.
A se reține că, pentru a justifica legitimarea procesuală (activă și pasivă) persoanelor aflate în procesul inițiat pe temeiul răspunderii civile delictuale, reclamantul ar trebui să dovedească faptul că este titularul dreptului pretins încălcat, că există un fapt ilicit al pârâtului, precum și că există o legătură de cauzalitate între prejudiciul suferit de reclamant și fapta pârâtului, ar însemna ca instanța sesizată, contrar prevederilor art. 109 alin. 1.pr.civ. să lipsească de conținut (cel puțin parțial) fondul pricinii, lăsând pe seama acestuia numai aspectul legat de întinderea prejudiciului și acela referitor la culpa pârâtului.
Astfel, constatând că, față de pârâta Națională B, acțiunea a fost soluționată în mod greșit pe cale de excepție iar pretențiile reclamantului au fost formulate în sensul de a fi obligate pârâtele în solidar la plata despăgubirilor solicitate, Curtea apreciază că, potrivit exigențelor art. 297 alin. 1 coroborat cu art. 129 alin. ultim pr.civ. soluția care se impune este aceea a desființării sentinței apelate în întregul ei pentru ca, la rejudecare, instanța să aprecieze - cu respectarea principiului disponibilității - asupra existenței sau nu a unei obligații solidare a celor două pârâte chemate în judecată.
Față de soluția de desființare a sentinței atacate, care se impune în considerarea celor anterior expuse, Curtea constată că celelalte critici din apelurile formulate, care privesc aspectele de fond ale pricinii, au rămas fără obiect.
Astfel, și în privința apelului declarat de către pârâta-apelantă (care de asemenea dezvoltă apărări de fond referitoare la netemeinicia susținerilor reclamantului în sensul că ar fi titularul unor drepturi de autor asupra spectacolului de balet prezentat la Artelor desfășurat în anul 2004 și lipsa obligației sale corelative de a plăti acestuia despăgubiri, iar nu la condițiile de exercițiu al acțiunii civile, potrivit delimitării expuse mai sus) Curtea constată că nu mai există suportul criticilor formulate însă, sub aspect formal, se va dispune admiterea și a acestui apel ca și consecință a soluției de desființare care se impune potrivit considerentelor expuse, urmând ca instanța de rejudecare să aibă în vedere apărările astfel formulate (care se regăsesc și în întâmpinările/notele de ședință depuse în fața instanței de fond).
Văzând și dispozițiile art. 299 și urm. pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În opinie majoritară:
Admite apelurile formulate de către apelantul pârât cu sediul în B, - nr.155,bloc.1,.8,.2,sector.1 și apelantul reclamant cu domiciliul în C,-,județul C împotriva sentinței civile 798/07.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți NAȚIONALĂ cu sediul în B,--72,sector.5 și GUVERNUL ROMÂNIEI cu sediul în B,str. - - nr.1,sector.1.
Desființează sentința civilă apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de azi, 10.02.2009.
JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
Red.
6 ex./12.03.2009
Tribunalul București -Secția a III-a Civilă
Judecător: I
Opinia separată în sensul respingerii apelurilor ca nefondate.
Am considerat nefondate ambele apeluri, dar ț inând cont că divergen ț a a vizat doar excep ț ia lipsei calității procesuale pasive a Naționale B, criticată în apelul declarat de reclamant, iar solu ț ia adoptată în opinia majoritară în sensul nelegalei respingeri de către prima instan ț ă a ac ț iunii formulate împotriva acestei păr ț i a dus la desfiin ț area în întregime a sentin ț ei, consider că nu se mai impune men ționarea considerentelor pentru care am apreciat că este nefondat apelul declarat de către pârâta și celelalte motive ce țineau de fondul litigiului formulate de către apelantul reclamant.
În ceea ce prive ș te excep ț ia lipsei calității procesuale pasive a Naționale B, am considerat că solu ț ia primei instan țe este corectă, referitor la această parte reclamantul nedovedind că ar avea calitatea de a sta în judecată ca pârât având în vedere că, în speță, fapta ilicită pretinsă de către reclamant constă în prezentarea fără drept a operei coregrafice/regizorale, în cadrul spectacolului din 07.09.2004, caz în care se pune problema aflării persoanei responsabile civilmente adică a persoanei care a cauzat un prejudiciu prin fapta sa ilicită.
Încă de la momentul inițierii unui proces, reclamantul trebuia să facă dovada identității dintre persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
În cauză, așa cum am arătat anterior, reclamantul trebuia să dovedească faptul că există identitate între pârâtul Națională B și cel care a cauzat prejudiciu, adică, în speță, cel care a prezentat fără drept opera.
În această fază a determinării calității procesuale pasive nu se pune problema dovedirii nici a existenței prejudiciului, nici a faptei ilicite, nici a raportului de cauzalitate dintre acesta și nici a existenței vinovăției, aspecte care țin de fondul litigiului, ci doar a identității dintre pârât și persoana care a prezentat opera.
Ținând cont de aceste aspecte nu se pune problema dacă se poate susține întemeiat că Națională B este persoana care a prezentat opera, prin fapta proprie sau în calitate de comitent, reclamantul susținând aplicarea, atât a art. 998 - 999.civ. cât și a art. 1000 alin. 3.civ. lăsând, aparent, alegerea unuia dintre temeiurile care se exclud la aprecierea instanței.
Referitor la săvârșirea faptei ilicite prin fapta proprie, conf. art. 998 - 999.civ. din dosar nu rezultă că Națională B ar fi avut vreo contribuție la prezentarea fără drept a operei coregrafice în cadrul spectacolului din 07.09.2004, neaflându-se printre organizatorii acestui spectacol, aceștia trebuind să ia măsuri pentru respectarea și implicit plata drepturilor de autor, principale sau derivate, aferente spectacolelor ce urmau a avea loc.
În ceea ce privește răspunderea Naționale B în calitate de comitent, conf. art. 1000 alin. 3.civ. trebuie reținut în primul rând că apelantul nu a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul calității procesuale pasive a Naționale B, în temeiul art. 1000 alin. 3.civ. ci doar sub aspectul art. 998 - 999.civ.
Trecând peste acest aspect, din probele de la dosar nu rezultă nici calitatea procesuală pasivă a Naționale B în calitate de comitent, fapt ce ar presupune că despre prepusul său (adică balerinii și instrumentiștii) s-ar putea susține că a prezentat fără drept, opera coregrafică în cadrul spectacolului din 07.09.2004.
Or, se pune problema dacă balerinilor și instrumentiștilor le reveneau obligația de a se preocupa de plata dreptului de autor al regizorului coregraf al spectacolului, fiind evident că funcția pe care comitentul le-o putea încredința era legată de prestația lor, adică dansul sau interpretarea la un instrument, iar nu pe cea a deținerii acordului, respectiv plata dreptului de autor al regizorului coregraf, pentru prezentarea operei.
Art. 1000 alin. 3.civ. se referă la răspunderea comitentului pentru fapta prepusului în funcțiile încredințate, fapt ce presupune existența unui raport de subordonare care își are temeiul în împrejurarea că, pe baza acordului dintre ei, comitentul le-ar fi încredințat o anumită însărcinare, din aceasta decurgând posibilitatea pentru comitent de a da instrucțiuni, de a îndruma, controla activitatea celeilalte persoane (prepus), acesta având obligația de a urma instrucțiunile respective.
Pe de altă parte nu poate fi ignorată nici calitatea în care balerinii și interpreții au încheiat contractele cu organizatorul spectacolului, prin care s-au angajat să participe la susținerea manifestărilor artistice, și anume de liber profesioniști, primind o remunerație pentru interpretarea lor.
JUDECĂTOR
Red.
Președinte:Mihaela ParaschivJudecători:Mihaela Paraschiv, Georgeta Stegaru, Elena Viviane
