Spete drept de autor si drepturi conexe. Decizia 478/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.478R.
Ședința din Cameră de Consiliu de la 13.11.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cererii de recurs formulată de recurentul-petent împotriva încheierii din data de 24.04.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a V-a Civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința din Camera de Consiliu, nu a răspuns recurentul-petent.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 07.11.2008 recurentul-petent a depus chitanța nr. - din data de 30.10.2008 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei depunând și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, precum și o planșă privind ilustrarea secțiune șină tip "" cu călire proporțională și laterală. De asemenea, învederează că, prin cererea de recurs, recurentul-petent a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct.2 Cod procedură civilă.
Curtea, constatând recursul în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a V-a Civilă la data de 29.01.2008 sub nr-, petentul a solicitat instanței prin hotărârea ce o va pronunța să dispună recunoașterea dreptului său de inițiator de proiect care să poată fi prezentat sau să fie public sub numele sau semnătura"inginer ", în calitate de autor sau inițiator. A mai solicitat ca dreptul său astfel constatat să fie opozabil erga omnes, față de oricare altă persoană sau proiect, atât ca denumire și conținut, cât și în ce privește numele său ca autor al acestuia.
Petentul a arătat în motivarea cererii că în perioada 2005-2007 inițiat proiectul cu denumirea tehnică: "Propunere proiect - mazuri - "schimbătoare de cale" pentru căi ferate normale ( 1435 mm, 25t/axă) compuse din șină de cale ferată tip ", urmare a unor documentări și concluzii acumulate în decursul a peste 20 de ani.
În cererea introductivă petentul a procedat la descrierea proiectului și a documentației tehnice arătând că produsul proiectat are o aderență mai mare, un mai bun contact, ceea ce conduce la o uzură mai mică datorită înclinării spre interior a suprafeței de contact.
Totodată, petentul mai precizează că forma de principiu a ansamblului sau componentelor este impusă de condițiile tehnice, iar ca element caracteristic menționează că șina montată se folosește cu diferite înclinații în diversele zone ale macazului (între 1:40 și 1:20); pe de altă parte, în funcție de variantă se poate folosi o șină de oțeluri cu calități superioare; șine ac înclinate 1:40 pe porțiunea comună de contact cu șina de contraac; șine cozi ale șinelor aripi mobile, înclinate între 0 și 1:40, traverse din beton armat precomprimat, dimensionate pentru fiecare poziție în parte, cu suprafața de fixare a plăcilor - 49 dreaptă sau înclinată progresiv, de la o traversă la alta între 0 și 1:40; 1:30, 1:20.
În opinia petentului proiectul este necesar și util pentru modificarea sau reproiectarea macazurilor compuse din șină de cale ferată tip, în sensul introducerii și pe lungimea acestora a șinelor montate cu înclinare (1:20, 1:40) spre interiorul căii, precum și reproiectarea acestora pentru atingerea sau depășirea performanțelor celor compuse din șină de cale ferată tip.
Se arată de același petent că lucrarea sa nu reprezintă o operă derivată în sensul Legii 8/1996 a standardelor de stat STAS 4023-84, 4865-86, 4866-86, 10028/2-88, 10028/1-88 abrogate în 2006 și înlocuite cu SR EN 13232-2, fiind în realitate o documentație în scop științific.
Prin cererea introductivă petentul a mai solicitat să fie citați în cauză în calitate de intimați și, doar în cazul în care aceștia doresc să participe în proces sau în măsura în care se consideră util pentru întărirea capacității lor de organizare, subliniind că prezenta cauză trebuie să fie soluționată pe calea procedurii necontencioase și că ea nu reprezintă o acțiune în constituire de drepturi potrivnice.
În drept s-au invocat dispozițiile codului d e procedură civilă și ale legii 8/1996.
Prin încheierea de ședință din 28.02.2008, tribunalul București, Secția a V-a Civilă a respins cererea ca inadmisibilă, apreciind că aceasta nu se încadrează în dispozițiile art. 331 și urm. Cod procedură civilă, deoarece reclamantul a solicitat recunoașterea calității de autor al unui proiect tehnic, iar instanța de judecată nu poate elibera în acest sens o încheiere prin care să consfințească încadrarea lucrării în categoria obiectelor dreptului de autor, precum și a reclamantului în aceea a autorilor.
S-a mai apreciat că se poate pretinde recunoașterea calității de autor atunci când se reclamă încălcarea unor drepturi generate de această calitate, în domeniul dreptului de autor neexistând reglementări privind atestarea acestei calități prin acte eliberate în acest sens de instanțele judecătorești.
La 8.04.2008 petentul a formulat o cerere de îndreptare, lămurire, completare și motivare a încheierii de ședință din 28.02.2008, încheierea fiindu-i comunicată la 20.03.2008.această cererea a fost soluționată de prima instanță prin încheierea din camera de consiliu din 24.04.2008, în sensul admiterii ei în parte, instanța suplinind motivarea încheierii anterior redate prin redarea susținerilor petentului din cuprinsul cererii introductive, cu menținerea motivării soluției, astfel cum deja s-a arătat.
În termen legal împotriva celei din urmă încheieri petentul a promovat recurs, recurentul prevalându-se de dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, dar și ale art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul susține că prima instanță în mod nelegal și netemeinic a apreciat că cererea sa nu se încadrează în dispozițiile art. 331 și urm. Cod procedură civilă care reglementează procedura necontencioasă, argumentul instanței fiind străin de natura pricinii.
Se arată totodată că prevederile art. 331 Cod procedură civilă au un caracter enunțiativ, iar nu limitativ și constituie dreptul comun în materie necontencioasă, iar dacă s-ar considera astfel, în sensul inaplicabilității acestor norme s-ar crea o situație dezavantajoasă pentru recurent, discriminatorie față de alți autori de lucrări din alte domenii, cu consecința încălcării principiului constituțional al egalității de șanse.
Recurentul mai susține că prima instanță, pronunțând soluția atacată nu a cercetat fondul cauzei, deoarece în cuprinsul motivării s-a reținut că petentul a solicitat doar recunoașterea calității sale de autor al proiectului, când în realitate acțiunea sa a avut 3 capete de cerere: constatarea calității de autor, constatarea unei situații de fapt și eliberarea unei autorizații judecătorești care să permită petentului exercitarea drepturilor sale de autor.
Recurentul arată că în cererea introductivă a prezentat și motivația demersului său în instanță, în sensul că a încercat să beneficieze de prevederile Legii 8/1996 (art. 148), în sensul înscrierii proiectelor și a documentațiilor științifice în Registrul Național de și câtă vreme această înscriere nu este posibilă, a recurs la procedura necontencioasă, cu citarea pentru motivele arătate. În lipsa posibilității de obținere în favoarea sa a unui certificat de clasificare în Registrul Național de, care până în momentul de față nu este funcțional, nimic nu se opune să solicite instanței de judecată eliberarea unei autorizații judecătorești (încheiere/hotărâre judecătorească), document cu valoare autentică, în condițiile art. 331 și urm. Cod procedură civilă, pentru a-și putea exercita drepturile.
Recurentul mai arată totodată că cererea sa îndeplinește și toate condițiile de exercițiu acțiunii civile: afirmarea unui drept, interes procesual, capacitate și calitate procesuală, astfel încât putea beneficia de prevederile art. 111 Cod procedură civilă.
Drept urmare, solicită rejudecarea cauzei cu toate capetele ei de cerere.
Recursul formulat este nefondat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, examinând hotărârea recurată în limita motivelor de recurs formulate, curtea constată că soluția pronunțată este legală și temeinică.
Prima instanță a cercetat cauza în raport de temeiul juridic de care recurentul petent s-a prevalat în formularea cererii (art. 331 Cod procedură civilă), independent de faptul că petentul a susținut că solicită constatarea calității sale de autor asupra proiectului descris sau constatarea unei stări de fapt, precum și eliberarea unei autorizații în sensul Legii 8/1996 pentru a-și putea exercita drepturile decurgând din calitatea sa de autor, întrucât celelalte două capete de cerere despre care s-a susținut că nu au fost analizate de prima instanță constituie în realitate o reformulare a aceluiași prim capăt de cerere sau consecința intrinsecă a pronunțării unei încheieri de admitere a unei cereri în baza procedurii necontencioase, putând fi asimilate unor cereri accesorii a căror soluționare depinde de dezlegarea dată cererii principale.
Recurentul petent se pretinde autor al unui proiect tehnic, susceptibil a face obiectul protecției dreptului de autor, fiind enumerat ca atare prin dispozițiile art. 7 lit. b din legea 8/1996.
Acesta își justifică demersul în instanță pentru aceea că nu și-a putut înscrie opera în Registrul Național de, care nu este funcțional, susținând că altfel nu își poate exercita drepturile de autor. Cercetându-se dispozițiile OG 25/2006 privind întărirea capacității administrative a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, Curtea constată că între registrele naționale administrate de enumerate în art. 3 al acestui act normativ nu se regăsește și Registrul Național de, fiind enunțate doar Registrul național al fonogramelor; Registrul național al programelor pentru calculator; Registrul național al videogramelor și Registrul național al multiplicatorilor, însă această împrejurare a amânării organizării și a Registrului Național de nu este de natură a-i împiedica pe autori în exercițiul drepturilor lor.
Calitatea de autor al unei opere se naște din faptul juridic al creării ei, conform art. 3 alin. 1 din lege: "Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera", dobândirea calității de autor al unei opere nefiind supusă vreunei formalități de înscriere, neoperând un sistem atributiv în materia dreptului de autor, precum în cazul altor drepturi de proprietate intelectuală sau industrială (dreptul la marcă, dreptul la brevet, dreptul asupra modelelor sau desenelor industriale, etc.).
Chiar dispozițiile art. 148 din Legea 8/1996 la care recurentul face referire prevăd că asemenea "înregistrare este facultativă și se face contra cost, potrivit normelor metodologice și tarifelor stabilite prin hotărâre a guvernului".
Așadar, pentru situația în care recurentul este într-adevăr autor al unei opere protejabile, acesta nu este ținut de efectuarea vreunei formalități de înregistrare a operei pentru a-și putea exercita drepturile decurgând din calitatea de autor, fie drepturile morale prevăzute de art. 10 din Legea 8/1996, fie drepturile patrimoniale enumerate de art. 13 din aceeași lege.
Cererea dedusă judecății nu putea primi o dublă calificare, antagonică, respectiv de cerere formulată pe calea procedurii necontencioase și acțiune în constatare, acțiunea în constatare fiind o cerere contencioasă care presupune în mod necesar prezența unui pârât sau unor pârâți în contradictoriu cu care se dorește constatarea existenței sau inexistenței unui drept, conform art. 111 Cod procedură civilă.
Așa fiind, Curtea constată că prima instanță în mod legal a apreciat în sensul neîncadrării cererii deduse judecății în dispozițiile art. 331 și urm. Cod procedură civilă, argument care nu ar putea fi apreciat ca fiind străin de natura cauzei, astfel cum susține recurentul în dezvoltarea criticii întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Dat fiind regimul juridic al dreptului de autor reglementat prin dispozițiile legii speciale în materie, reiese că recurentul dacă se consideră autor al unei opere ce intră în domeniul de aplicare al legii, poate să își exercite orice drept ce intră în conținutul său și numai în măsura în care acestea îi sunt nesocotite sau încălcate de un terț, poate recurge la formularea unei acțiuni în instanță pentru a obține realizarea dreptului, funcție de dreptul ce face obiectul exercițiului, caz în care instanța este ținută să stabilească existența unui drept de autor protejabil, chestiune prejudicialăsine qua nonde cercetare a obiectului unei cereri în realizare.
Față de cele ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul petent, împotriva încheierii pronunțate de tribunalul București, Secția a V-a Civilă în ședința publică din 24.02.2008, în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Tehnored. CN
2 ex./23.12.2008
tribunalul București, Secția a V-a Civilă
Judecător -
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Carmen Georgeta Negrilă
