Spete drept de autor si drepturi conexe. Decizia 57/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept comercial (Jurindex)

ROMÂNIA

DOSAR NR-

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND

PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 57A

Ședința publică de la 18 februarie 2010

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru

JUDECĂTOR 2: Andreea Vasile

GREFIER - - -

Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelantul reclamant CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI - împotrivasentinței civile nr. 520/09.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilăîn contradictoriu cu intimata pârâtă SC MEDIA SRL.

La apelul nominal, făcut în ședință publică a răspuns apelantul reclamant CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI - prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.2497/21.10.2009, lipsind intimata pârâtă SC MEDIA SRL.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Reprezentantul apelantului - reclamant CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI - învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.

Reprezentantul apelantului - reclamant CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI - solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 520/09.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, schimbarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei la Tribunalul București, pentru judecarea în fond a cauzei.

De asemenea, arată că cererea de chemare în judecată vizează plata remunerației datorate artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora și utilizarea prestațiilor artistice din domeniul audiovizual, iar instanța de fond a stabilit în mod greșit identitatea dintre obiectul cererii de chemare în judecată și valoarea acestuia. Precizează că obiectul cererii de chemare în judecată este constituit din pretenția reclamantului, care este exprimată explicit în această cerere.

Totodată, susține că, cuantumul remunerației solicitate este determinabil, iar neprecizarea exactă a cuantumului pretenției nu este sancționată cu nulitatea. Mai arată că valoarea remunerației pretinse este una care urmează să se determine în raport de veniturile pârâtei, care nu au fost comunicate.

De asemenea, arată că, în mod greșit prima instanță a reținut că nu are interes în formularea capătului 4 al cererii de chemare în judecată, întrucât acesta este legitim, personal și direct, născut și actual, având în vedere că este mandatar al artiștilor interpreți sau executanți și în baza acestui mandat are obligația de a reprezenta pe toți titularii de drepturi conexe. Totodată, arată că s-au nesocotit disp. art. 130 alin.1 lit.h din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe. Cu cheltuieli de judecată, pe care le va solicita pe cale separată.

Curtea dispune închiderea dezbaterilor și reține în pronunțare cererea de apel.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 17.09.2008, pe rolul Tribunalului București -secția a Va Civilă sub nr-, reclamantul Centru Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți -, în contradictoriu cu pârâta MEDIA, a formulat cerere de chemare în judecată prin care a solicitat:

1. obligarea pârâtei la plata remunerației reactualizate datorate artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproduceri lor acestora de către postul de televiziune PRIMA TV deținut de pârâtă, începând cu 04.07.2007 - până la data întocmirii raportului de expertiză contabilă;

2. obligarea pârâtei la plata remunerației reactualizate datorate artiștilor interpreți sau executanți pentru utilizarea repertoriului de prestații artistice din domeniul audiovizual de către postul de televiziune PRIMA TV deținut de pârâtă, începând cu perioada 01.07.2007 - până la data întocmirii raportului de expertiză contabilă;

3. să se dispună actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație sau cu dobânda de scont a BNR, în funcție de cerința actului normativ, de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la data plății efective;

4. să se dispună obligarea pârâtei să pună la dispoziția lista completă a fonogramelor utilizate în serviciile de programe (pentru fonograme) și lista tuturor prestațiilor transmise în emisiuni (pentru prestațiile artistice din domeniul audiovizual) pentru perioada iunie 2008 - la zi, sub sancțiunea daunelor cominatorii pe zi de întârziere;

5. să se dispună obligarea pârâtei la publicarea integrală a sentinței în mijloacele de comunicare în masă, respectiv în două ziare cu tiraj la nivelul național, pe cheltuiala sa, în temeiul art. 139 alin (14), lit. d din Legea numărul 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe cu modificări și completări ulterioare;

6. să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta avea obligația legală să declare baza de calcul și să achite remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți către, pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora și pentru utilizarea repertoriului de prestații artistice din domeniul audiovizual, pentru postul de televiziune pe care societatea îl deține. Această obligație incumbă pârâtei potrivit prevederilor Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe cu modificările și completările ulterioare coroborate cu normele de aplicare ale legii. Această obligație a fost îndeplinită parțial de către acest utilizator.

Consideră că pentru perioada 01.07.2007 - până la data întocmirii raportului de expertiză contabilă, calculul remunerației trebuie să se facă astfel:

Pe capătul unu de cerere, remunerația reactualizată datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora pentru perioada 01.07.2007 - data întocmirii raportului de expertiză contabilă, se va calcula prin aplicarea procentului de 1% din Decizia nr. 104/2005 la baza de calcul prevăzută de art. 1311 alin. 2 din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare. Precizează că, înainte de desființarea Deciziei nr. 75/2006 pentru publicarea în a Hotărârii din 10 aprilie 2006, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea directă sau indirectă a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora de către organismele de televiziune prin Decizia Civilă nr. 115A/02.05.2007, baza de calcul era definită la punctul 8 din decizie.

Pe capătul doi de cerere remunerația reactualizată datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru utilizarea repertoriului de prestații artistice din domeniul audiovizual pentru perioada 01.07.2007 - data întocmirii raportului de expertiză contabilă, se va calcula prin aplicarea procentului de 1,2% luat din nr.HG 119/2002 la baza de calcul prevăzută de art. 131 indice 1 alin. 2 din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare. Precizează că, înainte de desființarea Deciziei nr. 85/2006 pentru publicarea în Of. a Hotărârii din 13 aprilie 2006, având ca obiect stabilirea formei finale a Metodologiei privind remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea repertoriului de prestații artistice din domeniul audiovizual de către organismele de televiziune prin Decizia Civilă nr. 116A/ 02.05.2007, baza de calcul era definită la punctul 4 din decizie.

În ceea ce privește capătul patru de cerere, precizează că, obligația pârâtei de a pune la dispoziția lista completă a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora radiodifuzate, este o obligație imperativă legală prevăzută atât de art. 130 alin. 1 lit. h din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe cu modificările și completări le ulterioare.

Arată că, fără aceste playliste, pe care pârâta are obligația de a le comunica către, procedura de repartizare a sumelor încasate de la utilizatori nu se poate declanșa, banii rămânând astfel blocați în conturile din cauza lipsei de informații necesare. Prin urmare, playlistul reprezintă singura modalitate de a afla către ce titulari de drepturi conexe trebuie să plece banii colectați de.

În drept, cererea se întemeiază pe dispozițiile art. 109 și următoarele din Cod Procedură Civilă, coroborate cu prevederile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe cu modificările și completările ulterioare, cu normele de aplicare ale legii și cu deciziile de colector și pe mai multe decizii.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta MEDIA a solicitat:

- în principal, admiterea excepției nulității cererii de chemare în judecată;

- într-un prim subsidiar, admiterea excepției inadmisibilității capătului de cerere privind actualizarea sumelor solicitate și excepția lipsei de interes a capătului de cerere privind comunicarea listelor de fonograme utilizate în serviciile de programe și lista tuturor prestațiilor transmise în emisiuni,

- într-un al doilea subsidiar, respingerea cererii ca neîntemeiată.

De asemenea, a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu.

Pentru a dispune în sensul celor solicitate, solicită a se avea în vedere următoarele:

În ceea ce privește situația de fapt, pârâta arată că, sub acest aspect se impune în primul rând a face mențiunea ca anterior declanșării prezentului litigiu între reclamant, pe de o parte și, pe de alta parte a fost derulată procedura de negociere directă, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare, privind drepturile de autor și drepturile conexe (Legea nr.8/1996). în urma negocierilor, deși a fost deschisa unor propuneri în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, precum și în considerarea hotărârile judecătorești irevocabile pronunțate în legătura cu remunerațiile solicitate, părțile nu au ajuns la o soluție amiabila, împrejurare ce a determinat prezentul litigiu.

În ceea ce privește excepția nulității cererii în raport de dispozițiile art. 112 alin. 3 Cod proc. Civ, a arătat că, sub acest aspect, potrivit dispozițiilor art. 112 pct. 3 Cod proc. civ. reclamantul are obligația de a indica obiectul cererii de chemare în judecată, astfel încât să se poată stabili în mod corect cadrul procesual obiectiv și subiectiv.

Astfel cum în mod constant a stabilit doctrina de specialitate și practica judiciară, obiectul cererii de chemare în judecată este pretenția concretă a reclamantului, obiectul trebuind să fie licit și posibil, determinat sau determinabil.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul este obligat să determine obiectul acțiunii în cadrul căreia urmează a se soluționa litigiul, instanța de judecată neputând să depășească aceste limite, obligația instanței de a se pronunța numai cu privire la obiectul acțiunii constituie corelativ obligației reclamantului de a stabili exact cadrul procesual prin individualizarea concretă a obiectul pretenției.

Prin urmare, raportat la cazul de față, formularea unei acțiuni în pretenții fără a indica în concret suma pe care reclamantul înțelege să o solicite cu titlu de remunerație reactualizata echivalează cu lipsa obiectului determinat al cererii de chemare în judecată.

Or, simpla referire a reclamantului la faptul că înțelege să solicite "plata remunerației reactualizate datorată atât artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, cât și pentru utilizarea repertoriului de prestații artistice", este una vădit generică, în raport de suma solicitată urmând să se stabilească și competența instanței de judecată potrivit dispozițiilor codului d e procedură civilă.

În acest sens, informitatea cererii are consecințe nu numai cu privire la competenta instanței de judecată, dar și în ceea ce privește actele preparatorii soluționării în fond a cauzei deduse judecații, respectiv determinarea taxei de timbru.

În ceea ce privește excepția în admisibilității cererii privind actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație sau cu dobânda de scont a Banca Națională Română, a arătat că, sub acest aspect, reclamantul din prezenta cauză a investit instanța de judecată cu soluționarea unei veritabile acțiuni în pretenții, având ca obiect obligarea pârâtei la remunerație reactualizata datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproduceri lor acestora de către postul de televiziune PRIMA TV, precum și cea datorată pentru utilizarea repertoriului de prestații artistice din domeniul audiovizualului, în condițiile în care nu au indicat nici un temei de drept în raport de care instanța de judecată ar putea să analizeze temeinicia unei astfel de cereri.

În aceste condiții, este evident că nu poate fi primită o cerere prin care să se solicite instanței să efectueze un simplu calcul contabil, acesta fiind, astfel cum în mod constant s-a stabilit, un incident de executare, actualizarea unei sume fiind de esența unei proceduri de executare.

În acest sens, potrivit art. 3712 alin. 3 Cod proc. civ. dacă titlul executoriu conține suficiente criterii în funcție de care organul de executare poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, și la actualizarea acestei sume. în cazul în care titlul executoriu nu conține nici un asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcție de rata inflației".

Cu alte cuvinte, instanța de judecata este rugată să observe că reclamantul, în măsura în care va obține o hotărâre judecătoreasca favorabila are la dispoziție calea-procedurala a reactualizării sumei în cadrul procedurii execuționale, acesta fiind atributul exclusiv al executorului judecătoresc și nu al instanței de judecată.

Inadmisibilitatea cererii astfel formulate a fost constatata în mod constant de către practica judiciară, instanțele de judecată apreciind că, într-o astfel de situație, creditorul urmează să se adreseze cu o astfel de cerere organului de executare, care poate proceda la executarea sumei potrivit dispozițiilor sus menționate.

În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr. 247/2002, care investita fiind cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3712 Cod proc. civ. a stabilit ca "reactualizarea valorii obligației de plata nu constituie un act de judecată, ci o operațiune tehnico-administrativa compatibila cu natura organului care o efectuează, și anume executorul judecătoresc"2.

Prin urmare, pe de o parte în raport de dispozițiile legale sus menționate, precum și față de poziția unitară a doctrinei și practicii judiciare, instanța de judecată este rugată să respingă cererea de actualizare a sumelor presupus datorate ca inadmisibilă.

În ceea ce privește excepția lipsei de interes a capătului 4 al cererii de chemare în judecată, a arătat că, prin capătul 4 al cererii de chemare în judecată reclamantul solicita să fie obligată să pună la dispoziție listele complete a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora radiodifuzate, precum și lista tuturor prestațiilor artistice, motivat pe împrejurarea că acestea sunt absolut necesare în repartizarea sumelor încasate către titularii de drepturi conexe.

Or, toate listele solicitate au fost deja puse la dispoziția reclamantului, comunicarea realizându-se prin metoda electronica. în aceste sens urmează să depună la dosar dovada comunicării listelor, solicitarea reclamantului fiind lipsită de interes.

Pentru a aprecia asupra temeiniciei acestei excepții, instanța este rugată să observe că, așa cum constant s-a arătat în doctrina, interesul promovării unei acțiuni în justiție consta în folosul practic, imediat, pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.

De asemenea, s-a apreciat că "exercițiul acțiunii în justiție cere o justificare deosebită, care nu constă nici în interesul material sau moral care formează substanța dreptului subiectiv în cauză, nici în interesul de a invoca acest drept și de a stărui în realizarea lui, ci în interesul de a-l invoca și de a-l urmări pe calea formală care duce la punerea în funcțiune a organelor jurisdicționale".

Pentru a justifica sesizarea instanței de judecată, interesul reclamantului trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie legitim, personal și direct, născut și actual.

Solicită Instanțe să constate că cel puțin două dintre cerințele interesului nu sunt îndeplinite, după cum vom arăta în continuare:

(i) Interesul reclamantului în formularea capătului 4 al cererii nu este personal și direct.

Prin interes personal și direct se înțelege folosul practic urmărit prin declanșarea procedurii judiciare, iar acest folos practic trebuie sa aparțină celui care recurge la acțiune.

În cauza de față, solicită Instanțe să constate că interesul promovării acțiunii nu este unul personal al reclamantului, întrucât folosul practic urmărit nu îi vizează în mod direct pe acesta, ci pe titularii de drepturi conexe cărora urmează să le fie distribuite remunerațiile cuvenite.

(ii) Interesul reclamantului în formularea capătului 4 al cererii nu este actual.

Pentru a fi actual, interesul trebuie să existe atât în momentul în care este formulată cererea, cât și pe tot parcursul procesului. Prin urmare, un interes eventual, ca și un interes care pe parcursul procedurii judiciare încetează a mai exista, nu poate fi considerat un interes actual.

În acest sens, în doctrină s-a arătat că interesul este actual în ipoteza în care, daca cel interesat nu ar recurge la acțiune în momentul respectiv, s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu.

În condițiile în care, toate listele au fost deja comunicate reclamantului, anterior începerii litigiului este evident nu se mai poate vorbi de un interes actual.

Consideră că prin solicitarea privind punerea la dispoziție a listelor se încearcă de fapt a se evita menționarea unei sume exprese care să reprezinte remunerația pretinsă, pentru a fi exonerată de plata unei taxe de timbru calculată la valoarea pretențiilor solicitate, ceea ce evident că nu poate fi primit.

Cum, promovarea unei acțiuni este condiționată de existența unui interes ce trebuie să îndeplinească cumulativ cerințele mai sus menționate, iar cel puțin două dintre ele nu sunt întrunite, solicită instanței să admită excepția lipsei de interes a reclamantului și, în consecință, să respingă capătul patru al cererii de chemare în judecată ca lipsit de interes.

În ceea ce privește netemeinicia cererii de chemare în judecată, a arătat următoarele:

Netemeinicia cererii urmează să fie reținută, sub un prim aspect, în raport de dispozițiile art.98 alin, 1 lit. g Al din Legea nr.8/1996 din interpretarea cărora rezulta ca de vreme ce radiodifuzarea și comunicarea publica a unei interpretări sau execuții a fost deja fixată sau radiodifuzată, artistul interpret nu are decât dreptul conex patrimonial la remunerație echitabilă.

Prin urmare, nu poate gestiona dreptul de radiodifuzare a fonogramelor sau a reproducerilor acestora, întrucât de esența unei fonograme este fixarea unei interpretări sau execuții, situație în care, față de dispozițiile mai sus citate, artistul interpret are dreptul doar la remunerație echitabilă.

Aceasta susținere urmează să fie reținută ca întemeiată, având în vedere și prevederile Statutului CREDIAM, din conținutul căruia rezulta în mod neechivoc că reclamantul gestionează colectiv doar dreptul la remunerație echitabilă recunoscut artiștilor interpreți pentru comunicarea publică și radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial

Susținerea reclamantului potrivit căreia până la negocierea unei metodologii se aplica nr.HG - este neîntemeiată, întrucât acest act normativ a fost abrogat implicit prin adoptarea Hotărârii arbitrate din 13 aprilie 2006.

Deși Hotărârea arbitrala din 13 aprilie 2006 fost desființată, aceasta însă și-a produs efectele în perioada 13.04.2006-02.05.2007, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 131A2 pct.9 din Legea nr.8/1996 o hotărâre arbitrală este executorie de drept până la pronunțarea soluției cu privire la menținerea sau modificarea metodologii lor.

Rezultă așadar, din contextul mai sus descris, ca în cazul acestei remunerații ne regăsim în faza negocierii directe a unui contract de licență, o eventuală remunerație putând fi stabilită cel mult în procent de 1,2% aplicat la o baza de calcul constituită din veniturile obținute de din activitatea de radiodifuzară pe postul de televiziune PRIMA TV, corespunzătoare ponderii utilizării repertoriului de prestații artistice din domeniul audiovizual gestionat de, în următoarele condiții:

- dacă și în măsura în care sunt utilizate fonograme pentru care drepturile conexe protejate se află în termenele de protecție prevăzute de lege;

- sunt utilizate fonograme care se afla în repertoriul gestionat de pe baza mandatului sau a contractelor de reprezentare acordate, respectiv încheiate în condițiile legii;

- dacă nu este îndreptățită ca pentru anumite fonograme utilizate să gestioneze ea însăși drepturile conexe cuvenite artiștilor interpreți sau executanți, pe baza unui mandat sau contract de reprezentare, de asemenea în condițiile legii.

Suplimentar față de cele mai sus arătate, acțiunea ca neîntemeiată și pentru argumentul comun, în raport de dispozițiile art.134 alin.2 lit. g din Legea nr.8/1996.

Potrivit acestor dispoziții "remunerațiile negociate pentru drepturile conexe nu pot depăși o treime din remunerațiile negociate pentru drepturile de autor cu aceeași categorie de utilizatori".

Or, remunerația solicitată de reclamant este aferentă drepturilor conexe. Pentru exercitarea drepturilor de autor pentru radiodifuzare muzica deja achita o remunerație la - în procent de 3% din totalul veniturilor, direct proporțional cu ponderea muzicii difuzate în total programe. În considerarea dispozițiilor mai sus menționate, ar trebui ca organismele de gestiune colectivă să încaseze cel mult 1 % din totalul veniturilor. achita o remunerație la pentru drepturi conexe in procent de 0,6% din venituri, diferența de până la 1 %, respectiv de 0,4% fiind cea datorată reclamantului.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 115.pr.civilă, art.123, art.124, art. 131¹alin.2, art. 98, art.131, art.134 din Legea nr. 8/1996.

Prinsentința civilănr. 520/09.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă în dosar nr-,au fost admise excepțiile invocate; au fost anulate pentru lipsa obiectului determinat, cererile de la punctele 1, 2 și 3, formulate de reclamant; a fost respinsă cererea de la punctul 4 pentru lipsa de interes; a fost disjunsă cererea de la punctul 5 și s-a acordat un nou termen pentru soluționarea acesteia.

În motivarea sentinței, s-a reținut că excepțiile invocate sunt întemeiate pentru următoarele considerente: oricare ar fi metodologia și baza de calcul pentru stabilirea cuantumului remunerațiilor pretinse, reclamantul are posibilitatea de a preciza, după susținerile proprii, sumele cerute. În condițiile în care pârâta invoca excepția nulității pentru acest motiv, reclamanta are posibilitatea să îi solicite acesteia prezentarea acelor date necesare efectuării calculelor. Expertiza va putea fi încuviințată dacă există obiecții, dacă sunt necesare calcule pe care instanța nu le poate face. Dar până la momentul încuviințării probei, față de dezacordul legitim al pârâtei, reclamantul are obligația de a preciza obiectul acțiunii, în temeiul art. 112 pct. 3.civ.Cod Penal, potrivit datelor ce pot fi cerute pârâtei. Termenul pentru propunerea probelor - pentru discutarea excepțiilor - a fost în 29.01.2009. Acțiunea civilă se soluționează în funcție de exercitarea drepturilor și obligațiilor procesuale, iar până la încuviințarea probei cu expertiza, instanța găsește întemeiată excepția invocată de pârâta. Cererea de la punctul 3 depinzând în mod absolut de cererile de la punctele 1 și 2, nule pentru motivele de mai sus - ce privesc lipsa obiectului determinat - va fi declarată nulă, în temeiul art. 133 alin 1.civ.Cod Penal Această dispoziție legală urmărește să stabilească cadrul litigiului în care părțile își vor face apărări sau achiesări, în lipsa îndeplinirii acestor condiții nefiind caz de încuviințare a probei cu expertiza, cum a înțeles reclamantul să formuleze acțiunea.

Cât privește comunicarea rapoartelor pentru repartizarea remunerațiilor, Tribunalul a reținut următoarele: reclamanta invocă neîndeplinirea obligației de comunicare a listelor, pentru perioada trimestrului IV 2008, acțiunea fiind înregistrată în 17.09.2008. Nu se poate reține un interes legitim și actual al reclamantei, în formularea acestei cereri, de vreme ce pârâta a îndeplinit obligația, - cu caracter succesiv - până la data înregistrării acțiunii. Este adevărat că până la soluționarea acțiunii, pârâta va avea de îndeplinit obligația pentru perioada ulterioară datei de înregistrare a cererii, dar nu este de presupus că pârâta nu și-ar îndeplini obligația decât în temeiul unei hotărâri judecătorești.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel la data de 26.05.2009 reclamanta CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI - olicitând desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, primei instanțe.

În motivarea cererii de apel, se arată că prin întâmpinare au fost invocate: 1. "excepția nulității cererii în raport de dispozițiile art. 112 alin. 3 Cod proc.civ."; 2. excepția inadmisibilității cererii privind actualizarea sumelor datorate și 3. "excepția lipsei de interes a capătului 4 al cererii de chemare în judecată".

Se arată că soluția este incorectă, deoarece nulitatea cererii de chemare în judecată nu intervine pentru considerente care țin de valoarea obiectului "după prețuirea reclamantului", ci exclusiv pentru lipsa "obiectului ei". Cererea de chemare în judecată precizează în mod concret obiectul: plata remunerației datorate artiștilor interpreți sau executanți.

Sentința stabilește în mod greșit identitatea dintre obiectul cererii de chemare în judecată și valoarea acestuia.

Sentința reține că îndeplinirea obligațiilor reclamantului (impuse de dispozițiile art. 112.proc.civ.) sub sancțiunea stabilită de dispozițiile art. 133.proc.civ.) este condiționată de conduita pârâtului, dar pretinde că și în aceste condiții conduita culpabilă a pârâtului poate determin sancționarea reclamantului, ceea ce, principial, în procedura civilă nu este permis.

Obiectul cererii de chemare în judecată este constituit din pretenția reclamantului, folosul concret urmărit prin formularea cererii de chemare în judecată. Aceasta este exprimată explicit în cererea de chemare în judecată. poartă asupra cuantumului remunerației solicitate. Acesta este determinabil, în considerarea criteriilor de ordin tehnic specificate în cererea introductivă de instanță. Neprecizarea exactă a cuantumului pretenției - neprețuirea valorii obiectului cererii - nu este sancționată cu nulitatea, pentru că enumerarea din cuprinsul art. 133 este limitativă și nu include și acest element.

Soluția este greșită pentru că sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 133.proc.civ. nu operează în legătură cu modalitatea de administrare a probatoriului și nu are legătură cu "datele ce pot fi cerute pârâtei". Nu au relevanță argumentele privitoare la considerentele care ar fi putut determina încuviințarea probei cu expertiză pentru stabilirea valorii obiectului cererii, acestea fiind chestiuni privitoare la fondul cauzei, ca pot fi puse în discuție în raport de prevederile art. 167.pr. civ.

Codul d e procedură civilă nu reglementează un "termen pentru propunerea probelor - pentru discutarea excepțiilor", chestiune care determină lipsa de raționament corect a motivației potrivit căreia "până la încuviințarea probei cu expertiză, instanța găsește întemeiată excepția invocată de pârâtă.

Se arată în mod expres că valoarea remunerației pretinse este una care urmează să se determine în raport de veniturile pârâtei, necomunicate. Un impediment în stabilirea remunerațiilor datorate artiștilor interpreți sau executanți l-au reprezentat și neînțelegerile cu privire la procentele și la ponderile aplicabile pentru perioada dedusă judecății la o baza de calcul a cărei determinare se face pe bază de informații deținute exclusiv de către intimata pârâtă și care nu pot fi dezvăluite corect și acceptabil în mod rezonabil decât în cursul unui litigiu daca pârâta s-a plasat pe linia unei conduite incorecte. Pârâta nu a transmis rapoartele financiare pentru întreaga perioadă indicată, ca atare, în cererea de chemare în judecată, astfel încât apelanta este în imposibilitate de a determina suma în discuție, obiect al litigiului, altfel decât în cursul unui proces (cel de față).

Pentru perioada pentru care pârâta a declarat veniturile, a emis facturi, care însă au fost refuzate la plată deoarece pârâta Media a apreciat că modalitatea de calcul nu este corectă întrucât procentele și ponderile care se impun sunt cu totul altele.

Se mai arată că argumentele intimatei pârâte în legătură cu "stabilirea valorii obiectului cererii" sunt nefondate pentru că, în această materie, atât competența materială a instanței, cât și cuantumul taxei judiciare de timbru datorate sunt reglementate în mod special.

Astfel, competența materială a instanței este stabilită potrivit dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. e) proc.civ. Dispoziția este expresă: " Tribunalele judecă: 1. în primă instanță - e) procesele și cererile în materie de creație intelectuală și de proprietate industrială".

În ceea ce privește determinarea taxei de timbru, potrivit dispozițiilor art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997, taxa de timbru pentru "cereri pentru recunoașterea dreptului de autor și a celor conexe, pentru constatarea încălcării acestora și repararea prejudiciilor, inclusiv plata drepturilor de autor și a sumelor cuvenite pentru opere de artă - este de 39 lei".

Cererea este din cele vizate de dispozițiile art. 5 lit. a) din Legea nr.146/1997, întrucât neplata remunerației reactualizate cuvenite artiștilor interpreți sau executanți pentru utilizarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora și pentru utilizarea prestațiilor artistice din domeniul audiovizual de către organismele de televiziune (în raport de normele de aplicare a Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare) echivalează cu nerecunoașterea drepturilor conexe ale artiștilor interpreți.

Cererea de la pct. 4 este expresă și explicită. Ea vizează "perioada iunie 2008 - la zi".

Potrivit dispozițiilor art. 130 al. 1 lit. h) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, "utilizatorii sau intermediarii acestora au obligația să furnizeze, în format scris sau electronic, în termen de 10 zile de la solicitare, informațiile și documentele solicitate, sub semnătura reprezentantului legal și ștampilate" (subl. sbs.).

În speță este vorba de playlistele pe care intimata - pârâtă are obligația de a le comunica către. reprezintă singura modalitate de a afla către ce titulari de drepturi conexe trebuie să plece banii colectați de.

Cererea nu vizează, astfel cum în mod greșit a stabilit prima instanță "perioada trimestrului IV 2008", ci perioada evidențiată în cererea introductivă de instanță.

Interesul apelantei în formularea capătului 4 al cererii de chemare în judecată este legitim, personal și direct, născut și actual pentru următoarele considerente:

este mandatar al artiștilor interpreți sau executanți și în baza acestui mandat (mandat extins în cazul gestiunii colective obligatorii) are obligația de a reprezenta pe toți titularii de drepturi conexe.

Obligația organismului de gestiune colectivă de a solicita toate informațiile necesare repartizării sumelor de bani încasate de la utilizatori este o obligație legală, imperativă, prevăzută de dispozițiile art. 130 al. 1 lit. h) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește actualitatea interesului în formularea capătului 4 din cererea de chemare în judecată, se arată că acesta a existat atât în momentul introducerii cererii de chemare în judecată (lucru ce reiese din nota internă nr. 317/13 august 2008 anexată cererii de chemare în judecată) și există încă deoarece pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile legale care îi revin referitor la transmiterea playlistelor restante.

Cererea de apel a fost timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.

Intimata SC MEDIA SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Cu privire la motivul de apel legat de excepția nulității cererii de chemare în judecată, se arată că raționamentul apelantei cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 133 din Codul d e procedură civilă contravine dispozițiilor art. 112 alin. 3 din Codul d e procedură civilă conform cărora reclamantul are obligația de a indica obiectul cererii de chemare în judecată, astfel încât să se poată stabili în mod concret cadrul procesual.

Cu privire la motivul de apel privind greșita admitere a excepției lipsei de interes, se reiterează apărările formulate la prima instanță prin întâmpinare.

Analizând cauza de față prin prisma motivelor de apel formulate de apelantă, precum și a apărărilor formulate de intimată, Curtea reține următoarele:

Cu privire la primul motiv de apel, legat de greșita admitere a excepției nulității capetelor de cerere nr. 1, 2 și 3 pentru lipsa unui obiect determinat, Curtea reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat:

Capătul nr. 6 referitor la cheltuielile de judecată nu reprezintă în sine un petit al cererii, ci o cerere accesorie ce nu ține de fondul obiectului cererii și care poate fi formulată și la orice moment procesual.

Cu privire la primele 3 capete de cerere, s-a constatat de către prima instanță lipsa unui obiect determinat și au fost anulate aceste 3 capete de cerere pentru acest motiv.

Curtea reține ca fiind corect argumentul apelantei, în sensul că nulitatea cererii de chemare în judecată nu intervine pentru considerente care țin de valoarea obiectului "după prețuirea reclamantului", ci exclusiv pentru lipsa "obiectului ei".

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 112 alin. 1 pct. 3 din Codul d e procedură civilă, cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este cu putință.

Art. 133 alin. 1 din Codul d e procedură civilă prevede că cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.

Prin urmare, nu se confundă cerința de a exista un obiect al cererii cu cerința de a exista o prețuire a obiectului cererii.

Într-adevăr, cererea de chemare în judecată precizează în mod concret obiectul: plata remunerației datorate artiștilor interpreți sau executanți.

Obiectul cererii de chemare în judecată este constituit din pretenția reclamantului, folosul concret urmărit prin formularea cererii de chemare în judecată.

Cât privește cuantumul remunerației solicitate, acesta este determinabil, în considerarea criteriilor de ordin tehnic specificate în cererea introductivă de instanță.

Prin urmare, nici nu se poate vorbi despre o lipsă de evaluare completă, cât timp au fost indicate de reclamant criteriile de determinare prin indicarea perioadei, a procentului și a altor elemente în raport de care se poate face calculul.

Dincolo de acest aspect, așa cum în mod corect invocă apelantul, neprecizarea exactă a cuantumului pretenției - neprețuirea valorii obiectului cererii - nu este sancționată cu nulitatea, pentru că enumerarea din cuprinsul art. 133 este limitativă și nu include și acest element. C mult instanța putea face aplicarea disp. art. 155 indice 1 din Codul d e procedură civilă, dar numai dacă ar fi existat condițiile cerute de acest text de lege-împiedicarea soluționării cauzei din culpa reclamantului.

Prin urmare, acest prim motiv de apel, referitor la greșita anulare a primelor 3 capete de cerere, este întemeiat.

Cât privește motivul de apel legat de greșita admitere a excepției lipsei de interes referitoare la capătul nr. 4 din cerere (să se dispună obligarea pârâtei să pună la dispoziția lista completă a fonogramelor utilizate în serviciile de programe (pentru fonograme) și lista tuturor prestațiilor transmise în emisiuni (pentru prestațiile artistice din domeniul audiovizual) pentru perioada iunie 2008 - la zi, sub sancțiunea daunelor cominatorii pe zi de întârziere), Curtea reține următoarele:

Interesul promovării unei acțiuni în justiție consta în folosul practic, imediat, pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.

Prima instanță a reținut că nu se poate reține un interes legitim și actual al reclamantei, în formularea acestei cereri, de vreme ce pârâta a îndeplinit obligația, - cu caracter succesiv - până la data înregistrării acțiunii. Este adevărat că până la soluționarea acțiunii, pârâta va avea de îndeplinit obligația pentru perioada ulterioară datei de înregistrare a cererii, dar nu este de presupus că pârâta nu și-ar îndeplini obligația decât în temeiul unei hotărâri judecătorești.

Curtea constată că la dosar nu a fost depusă dovada comunicării acestor liste către reclamantă pentru perioada anterioară datei de iunie 2008, și cu atât mai mult pentru perioada cuprinsă între data introducerii cererii de chemare în judecată și data pronunțării sentinței.

Cât privește aspectul invocat de intimata-pârâtă, în sensul că interesul promovării acțiunii nu este unul personal al reclamantului, întrucât folosul practic urmărit nu îi vizează în mod direct pe acesta, ci pe titularii de drepturi conexe cărora urmează să le fie distribuite remunerațiile cuvenite, Curtea reține că reclamantul este mandatar al artiștilor interpreți sau executanți și în baza acestui mandat (mandat extins în cazul gestiunii colective obligatorii) are obligația de a reprezenta pe toți titularii de drepturi conexe. Obligația organismului de gestiune colectivă de a solicita toate informațiile necesare repartizării sumelor de bani încasate de la utilizatori este o obligație legală, imperativă, prevăzută de dispozițiile art. 130 al. 1 lit. h) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare.

Cu privire la critica intimatei în sensul că interesul reclamantului în formularea capătului 4 al cererii nu este actual, Curtea reține că interesul a existat atât în momentul introducerii cererii de chemare în judecată și subzistă încă față de perioada cu privire la care s-a făcut sesizarea instanței de judecată, respectiv iunie 2008-la zi.

Pentru aceste considerente, Curtea constată că în mod greșit au fost admise excepția nulității primelor 3 capete din cerere și a lipsei interesului capătului nr. 4 din cerere.

Astfel, în temeiul art. 297 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite apelul, va desființa sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de către apelantul reclamantCENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI -cu sediul în B,--17, sectorul 1 împotriva sentinței civile nr. 520/09.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă în contradictoriu cu intimata pârâtăSC MEDIA SRLcu sediul în B,--9A, Clădirea 20,. 8, sectorul 2.

Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18.02.2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

- - - -

GREFIER

- -

Red. AV

Tehnored. AP

4 ex. / sentința civilă nr. 520/09.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă Secția a V-a civilă în dosar nr-

Jud. fond:

Președinte:Georgeta Stegaru
Judecători:Georgeta Stegaru, Andreea Vasile

#Judecator Georgeta Stegaru

Spete drept de autor si drepturi conexe. Decizia 57/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete drept de autor si drepturi conexe. Decizia 57/2010. Curtea de Apel Bucuresti