Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 14/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 14/Ap DOSAR NR-
Ședința publică din 24 februarie 2009
PREȘEDINTE: Gabriel Ștefăniță JUDECĂTOR 2: Codruța Vodă
- - - - JUDECĂTOR 3: Lucica Gogiu
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta AIî mpotriva sentinței civile nr. 2149 din 27 octombrie 2008, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-, precum și a cererii de suspendare a executării sentinței apelate, formulate de aceeași parte.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 17 februarie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 24 februarie 2009.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 2149/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr- s-a admis cererea formulată de Compania Națională de Ferate CFR în contradictoriu cu pârâta
S-a dispus evacuarea provizorie a pârâtei din imobilul situat în suprafața de 123 mp poziția nr. A situat în stația CFR A I pe care-l ocupa conform contractului de închiriere nr. 193/N/-.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10,3 lei cheltuieli de judecată.
A reținut instanța că, între reclamantă în calitate de locator și pârâtă în calitate de locatar s-a încheiat contractul de închiriere nr. 193/N/- prin care se închiria spațiul indicat în petitul cererii de chemare în judecată.
Prezenta acțiune formulată de reclamantă a decurs din respectivul contract, neavând caracter real, fiind o acțiune personală introdusă la instanța sediului reclamantei, neinvocându-se de către pârâtă până la prima zi de înfățisare, excepția de necompetență teritorială.
Termenul de închiriere a fost stabilit până la data de 01.12.2006.
La data de 16.03.2005 reclamanta a notificat-o pe pârâtă despre faptul rezilierii contractului pentru neplata chiriei, rezilierea despre care se afirmă că se aplică din data de 01.03.2005, solicitându-se și predarea spațiului.
Prin sentința civilă nr. 957/31.01.2008 pronunțată de Judecătoria Brașov, pârâta a fost obligată la plata sumei de 1.491,08 lei penalități aferente chiriei pe anul 2005 și a sumei de 33.454,66 lei reprezentând daune-interese pentru perioada 01.04.2005 - 31.12.2007 datorate folosirii spațiului după expirarea termenului prevăzut în contractul de închiriere.
Din nici o probă a dosarului nu a rezultat că s-ar fi convenit folosirea imobilului până la data de 01.03.2009, așa cum în mod nejustificat susține pârâta în întâmpinare.
De asemenea, nu a rezultat din nici un act depus la dosar că în speță ar fi existat acordul reclamantei pentru folosirea spațiului și după expirarea termenului contractual, astfel încât să fie operantă tacita relocațiune.
Dimpotrivă, din înscrisurile depuse la dosar a rezultat că reclamanta și-a manifestat în mod neechivoc intenția de a rezilia contractul de închiriere și de evacua pârâta din spațiul în discuție, obținând și o hotărâre judecătorească de obligare a acesteia la plată de daune-interese pentru ocuparea spațiului fără temei după data stipulată în contract, respectiv pentru perioada 01.04.2005 - 31.12.2007.
Într-o atare situație nu a putut fi primită trimiterea pârâtei referitoare la tacita relocațiune.
Ordinele de plată depuse la dosar de pârâtă s-au considerat fără importanță sub acest aspect deoarece pe de o parte, unele dintre ele sunt efectuate pentru facturi emise până la data de 27.04.2005, respectiv pentru perioada până la care contractul de închiriere a fost în vigoare, iar pe de altă parte, așa cum rezultă și din sentința judecătoriei au existat restanțe la chirie aferente anului 2005.
Într-o atare situație, instanța a reținut că aceste ordine de plată nu probează în nici un fel faptul că ar fi operat tacita relocațiune, care oricum ar opera fără un termen prestabilit, contractului de închiriere putându-i-se pune capăt prin simpla denunțare unilaterală, respectiv manifestarea de voință în acest sens a reclamantei.
Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâta aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând, în principal, admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Brașov, iar în subsidiar admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.
S-a solicitat suspendarea executării silite a sentinței până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile.
În expunerea motivelor de apel se arată că, durata pentru care s- încheiat contractul de închiriere nr. 193/N/- a fost 1.12.2003-1.03.2005. După data la care contractul a ajuns la termen, s-a hotărât de ambele părți contractuale să se procedeze la continuarea activității în spațiu, în aceleași condiții urmând să se achite în continuare chiria, cu efectuarea unor lucrări de amenajare și modernizare a imobilului în considerarea art. 6 din contractul de închiriere, investițiile urmând a fi deduse din quantumul chiriei.
Ori, s-a achitat chiria, conform convenției, și s-a efectuat în perioada 2005-2007 lucrări de amenajare și modernizare a imobilului, urmând ca acestea să fie deduse din chirie.
Totodată, se arată că, prin convenția părților, ulterioară termenului final al contractului, s-a convenit să fie acordată folosința imobilului până la 1.03.2009, urmând ca și chiria să fie dedusă din investițiile efectuate la imobil. Astfel, se observă că, s-au achitat plăți cu titlu chirie, și după data la care contractul a ajuns la termen, conform aceleiași înțelegeri. În consecință, se arată că, după termenul prevăzut în contract s-a folosit în continuare imobilul, în temeiul tacitei relocațiuni, conform art. 1437, 1452 Cod civil, urmând ca imobilul să fie utilizat până la compensarea totală a chiriei cu investițiile efectuate.
În drept art. 282 și următoarele Cod procedură civilă.
Criticile apelantei potrivit căreia folosința imobilului după efectuarea termenului contractual constituie o consecință a lucrărilor de amenajare a imobilului, în considerarea art.6 din contractul de încheiere nu se susțin. Aceasta, întrucât art.6 prevede că, investițiile realizate de locatar la bunul obiect al contactului se amortizează în perioada de valabilitate a acestuia, fără însă constitui prelungire convențională a termenului contractual.
După cum, corect a reținut instanța de fond, din nici o probă dosarului nu rezultă că, s-ar fi convenit folosirea imobilului după expirarea termenului contractual 1.12.2006, astfel încât să fi operat tacita relocațiune.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât reclamanta somat pârâta să elibereze spațiul, prin adresa din 16.03.2005, respectiv adresa 710/41755/2005, obținând și hotărârea judecătorească de obligare a la plata de daune interese pentru ocuparea spațiului fără temei, după data stipulată în contract (sentința civilă 950/31.01.2008 a Judecătorie B).
Plățile efectuate de apelanta pârâtă cu titlu chirie, după data expirării termenului contractual, nu au relevanță, întrucât, după cum corect reținut instanța fondului, unele dintre ele sunt efectuate facturi emise până la 27.04.2005, când contractul de închiriere era-n vigoare, iar pe de altă parte, așa cum rezultă din sus amintita hotărâre judecătorească au existat restanțe la chirie aferente anului 2005.
că tacita relocațiune n-a operat, contractul fiind denunțat unilateral de reclamanta Compania Națională de Ferate CFR
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării sentinței apelate, reclamanta A I, nu s-a conformat dispozițiilor art. 280 alin.4 raportat la art. 723 alin.2 Cod procedură civilă în sensul achitării cauțiunii dispuse de instanță, în quantum de 500 lei.
Pentru rațiunile de fapt și de drept sus amintite, Curtea va respinge cererea de suspendare a executării sentinței, iar conform art. 296 Cod procedură civilă va respinge prezentul apel păstrând ca temeinică și legală sentința civilă nr. 2149/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de suspendare a executării sentinței civile nr.2149/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov.
Respinge apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile 2149/27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosar -, pe care o păstrează.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red: /23.03.2009
Dact:/30.03.2009/4 ex.
Judecător fond:
Președinte:Gabriel ȘtefănițăJudecători:Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă, Lucica Gogiu
