Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 147/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.147
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTOR 2: Valentina Gheorghe G
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de reclamanta- -,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 412 din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ în contradictoriu cu pârâții, și,toți domiciliați în B,-, județul
Cererea de apel este timbrată cu 6 lei taxă judiciară de timbru cu chitanța nr. 92915 din 28 aprilie 2009 și timbru judiciar în cuantum de 0,15 lei, conform dovezilor care au fost atașate și anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul pârât personal și asistat de avocat din cadrul Baroului B, lipsind apelanta reclamantă - - și intimații pârâți și.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând că apelul se află la al patrulea termen de judecată, este motivat, timbrat, prin intermediul serviciului registratură al instanței, apelanta-reclamantă - - a depus la dosarul cauzei precizări la apel, purtând viza nr.18557/19.11.2009, după care:
Avocat, având cuvântul pentru intimatul pârât, precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în combaterea apelului.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru intimatul pârât, solicită respingerea apelului formulat de apelanta-reclamantă - - și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Susține că în speță nu s-a stabilit între părți niciun raport juridic de locațiune, acțiunea în evacuare este diferită de acțiunea în revendicare, iar apelanta își putea valorifica dreptul numai pe calea unei acțiuni în revendicare.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Buzău, sub nr. 4794/2008 reclamanta - - a solicitat în contradictoriu cu pârâții, și pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună evacuarea acestora din imobilul situat în B,-.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este proprietara imobilului situat în--B, potrivit Ordonanței de adjudecare, transcrisă sub nr.3219/1998, iar pârâții ocupă fără drept acest imobil și refuză eliberarea lui.
Prin sentința nr.5368/15.10.2008, Judecătoria Buzăua admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Buzău.
La Tribunalul Buzău cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin sentința nr.412/10 martie 2009, Tribunalul Buzăua respins acțiunea reclamantei și a obliga-o la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către pârâți.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Buzăua reținut că reclamanta a investit instanța de judecată cu o acțiune având un obiect determinat și anume evacuarea celor trei pârâți, și din imobilul proprietate dobândit potrivit Ordonanței de adjudecare definitivă din 28.09.1998 situat în-, județul B, motivat de împrejurarea că aceștia ocupă fără titlu spațiul respectiv, opunându-se la restituirea lui.
Analizând acțiunea în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că între obiectul dedus judecății și motivarea acțiunii este o vădită contradicție. Astfel, motivarea aparține acțiunii în revendicare iar potrivit obiectului acțiunea este de evacuare.
A reținut tribunalul că acțiunea în evacuare este reglementată de dispozițiile art.1410 și următoarele cod civil și este specifică raporturilor juridice de locațiune prin care locatorul pune la dispoziție locatarului folosința pe timp determinat a unui bun individual determinat, în schimbul unei sume de bani numită chirie. Întrucât între părți nu au existat raporturi de obligații derivate din locație ci raporturi de drept real constând în exercitarea fără drept de către pârâți a posesiei asupra imobilului proprietatea reclamantei, tribunalul a constatat că un atare drept nu poate fi apărat decât pe calea acțiunii în revendicare iar instanța nu poate schimba obiectul acțiunii ci doar temeiul juridic al acesteia.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta - -, susținând că în mod netemeinic instanța de fond a respins acțiunea sa pe considerentul că între părți nu există raporturi sau obligații derivate din locație, ci raporturi de drept real, constând în exercitarea fără drept de către pârâți a posesiei asupra imobilului proprietatea sa și, astfel, un atare drept nu poate fi apărat decât pe calea acțiunii în revendicare și nu pe calea acțiunii în evacuare, deoarece pârâții nu au invocat un drept de proprietate asupra imobilului situat în B,-, iar în situația în care aceștia ar fi invocat un drept de proprietate asupra imobilului și ar fi prezentat un titlu de proprietate valabil, atunci instanța ar fi trebuit să procedeze la compararea titlurilor ce se opun și aceasta nu ar fi fost posibil în cadrul unei acțiuni în evacuare.
Susține apelanta-reclamantă că în cazul de față pârâții nu au opus nici un titlu de proprietate valabil, deci nu poate fi vorba de o acțiune în revendicare căreia i se opune un titlu de proprietate.
Cauza acțiunii în evacuare, susține apelanta-reclamantă, o constituie ocuparea fără titlu a locuinței de către pârâți și voința sa de a face ca această ocupare să înceteze și, astfel, să i se predea locuința în materialitatea ei.
Precizează apelanta-reclamantă că în cazul de față este vorba de o obligație de a face, adică de a preda creditorului, în speță - -, materialmente locuința situată în-, dar care nu trebuie confundată cu obligația de a da, respectiv de a constitui sau transmite un drept real, apelanta-reclamantă necăutând să își valorifice un drept de proprietate exclusiv și absolut în cadrul unei acțiuni în revendicare, ci doar un drept personal de creanță, având caracter relativ, în cadrul acțiunii în evacuare urmând să constrângă debitorii să execute o obligație de a face, adică de a evacua și preda material locuința, situată în-.
Arată apelanta-reclamantă și faptul că nu a solicitat obligarea pârâților să îi recunoască dreptul de proprietate asupra imobilului ci doar să îi evacueze și să îi fie predat imobilul în materialitatea lui, fiind lipsită de suport legal motivarea instanței de fond în sensul că admiterea acțiunii în evacuare este condiționată de existența unui contract de închiriere valabil încheiat, iar a condiționa acțiunea în evacuare exclusiv de existența unui contract de locațiune sau închiriere și, în lipsa acestora, a califica toate acțiunile în evacuare ca fiind acțiuni în revendicare cu consecințele ce decurg din acestea este o încălcare a principiilor de drept procesual civil.
Solicită apelanta-reclamantă a se admite apelul și, pe cale de consecință, să se dispună evacuarea pârâților, și din imobilul situat în B,-.
Legal citați, intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare, astfel cum prevăd dispozițiile art.289 alin.2 Cod procedură civilă.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constata ca apelul este nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:
Reclamanta - - este proprietara imobilului situat în B,-, județul B, dobândit în baza ordonanței de adjudecare definitivă transcrisă sub nr. 3219/1998.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta - - a solicitat evacuarea pârâților, și din imobilul proprietatea sa, arătând că, deși a solicitat acestora în repetate rânduri să elibereze imobilul, pârâții continuă să-l ocupe fără drept.
Astfel cum corect a reținut instanța de fond, acțiunea în evacuare este mijlocul procedural specific raporturilor de locațiune, prin care locatorul redobândește folosința bunului de la persoana ce îl deține fără niciun titlu.
În cauză, Curtea reține faptul că, între părți nu au existat raporturi de locațiune, pârâții ocupând imobilul în litigiu în calitate de proprietari până la momentul adjudecării definitive a acestuia în favoarea reclamantei și, ulterior acestui moment, fără nici un titlu.
Prin urmare, pentru apărarea dreptului său de proprietate, reclamanta, în calitate de proprietar neposesor, avea la îndemână acțiunea în revendicare îndreptată împotriva posesorului neproprietar, și nu acțiunea în evacuare.
Susținerea apelantei în sensul neopunerii unui titlu de proprietate de către pârâți nu poate fi reținută, întrucât compararea titlurilor de proprietate specifică acțiunii în revendicare se realizează și în ipoteza în care numai reclamantul deține un asemenea titlu, nu și pârâtul posesor.
Nu poate fi avută în vedere nici susținerea potrivit căreia reclamanta nu își valorifică dreptul de proprietate prin prezenta acțiune, ci un drept personal de creanță, întrucât aceasta nu a făcut dovada faptului că este titulara unui asemenea drept de creanță. Dreptul de proprietate presupune exercitarea de către proprietar a tuturor prerogativelor sale, respectiv dreptul de a folosi bunul, de a-i culege fructele și dreptul de dispoziție. În cazul în care proprietarul este deposedat de bun, dreptul său de proprietate poate fi apărat în justiție pe calea acțiunii în revendicare. Dreptul de creanță și obligația corelativă de a restitui locuința proprietarului se naște din raporturi de locațiune, numai asemenea raporturi dând posibilitatea apărării dreptului de folosință pe calea acțiunii în revendicare.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză la situația de fapt dedusă din probele administrate, și, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanta - -,prin reprezentanții săi legali,cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 412 din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ în contradictoriu cu pârâții, și,toți domiciliați în B,-, județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - G
Grefier,
- -
Red.VG/CC
6 ex/18 decembrie 2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Valentina Gheorghe
