Spete pretentii comerciale. Decizia 148/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR.148
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Adrian Remus Ghiculescu
JUDECĂTOR 2: Valentina Gheorghe
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de reclamantul, domiciliat în P,-, județul P, împotriva sentinței nr. 868 din 18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâții,, domiciliați în comuna Merei, sat, județul B șiSC SRL,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în comuna Merei, sat, județul
Cererea de apel este timbrată cu 4893,50 lei taxă judiciară de timbru cu chitanța nr. - din 29 octombrie 2009 și timbru judiciar în cuantum de 5 lei, conform dovezilor care au fost atașate și anulate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, a răspuns apelantul-reclamant, reprezentat de avocat, din Baroul Prahova, lipsind intimații-pârâți, și SC SRL.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând că apelul se află la al doilea termen de judecată, este motivat, timbrat, prin intermediul serviciului registratură al instanței intimații-pârâți au depus la dosar întâmpinare, purtând viza nr.18422/18.11.2009, iar apărătorul intimaților-pârâți, avocat, a depus la dosarul cauzei o cerere, purtând viza nr.18421/18.11.2009 prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată întrucât la acest termen nu se poate prezenta deoarece este angajată în alte 13 cauze aflate pe rolul Tribunalului și Judecătoriei Buzău, după care:
Avocat, având cuvântul pentru reclamantul, solicită comunicarea întâmpinării formulată de intimații-pârâți și lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de aceasta.
Curtea comunică apărătorului apelantului-reclamant un exemplar al întâmpinării formulate de intimații-pârâți și dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a-i da posibilitatea acestuia să ia cunoștință de întâmpinare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare a cauzei a răspuns apelantul-reclamant, reprezentat de avocat, din Baroul Prahova, lipsind intimații-pârâți, și SC SRL.
Curtea pune în discuție cererea formulată de apărătorul intimaților-pârâți prin care solicită amânarea judecării cauzei.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul-reclamant precizează că la filele 30-42 care premerg cererii pentru lipsă apărare formulată de apărătorul intimaților-pârâți se află extrase din aplicația ECRIS, din care rezultă că pe rolul instanțelor din B se află în curs de soluționare dosarele menționate, însă apărătorul intimaților-reclamanți nu a făcut dovada că ar reprezenta părțile din dosarele respective.
Solicită respingerea cererii de amânare formulată de apărătorul intimaților-pârâți întrucât aceasta nu este motivată, pe de o parte, iar pe de altă parte, a mai beneficiat de termen pentru lipsă apărare în această cauză, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile pentru admiterea cererii.
Curtea respinge cererea formulată de apărătorul intimaților-pârâți, avocat, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată având în vedere că nu a făcut dovada că este angajată să apere la alte instanțe.
Avocat având cuvântul pentru apelantul-reclamant precizează că la fila 11 dosar fond se află încheierea din data de 14 mai 2009 prin care Tribunalul Buzău - secția comercială a dispus introducerea în cauză a SC SRL, susținând că reclamantul nu se judecă în contradictoriu cu această societate care este titularul dreptului de proprietate ci reclamantul este creditorul său chirografar, solicitând în acest sens rectificarea citativului la instanța de apel întrucât reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual.
De asemenea, precizează că nu mai are alte cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în susținerea apelului.
Curtea respinge cererea formulată de către apelant privind rectificarea citativului, având în vedere că SC SRL figurează în calitate de pârât în dispozitivul sentinței atacate și, în consecință, este obligatorie citarea acesteia în fața instanței de apel.
Curtea invocă din oficiu un motiv de apel d e ordine publică, respectiv necompetența materială a Tribunalului Buzău de a soluționa cauza în primă instanță, având în vedere că valoarea imobilului este de 500.000 lei, astfel cum s-a precizat la data de 15 aprilie 2009, fiind incidente dispozițiile art.1 pct.1 din Codul d e procedură civilă și, luând act că nu se formulează alte cereri, acordă cuvântul pe motivele de apel invocate de reclamant și pe motivul de apel d e ordine publică invocat din oficiu.
Avocat având cuvântul pentru apelantul-reclamant susține că a evaluat provizoriu imobilul la 500.000 lei doar pentru a timbra, făcând această precizare provizorie în temeiul art.112 pct.3 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește motivul de apel d e ordine publică invocat din oficiu de instanță față de valoarea obiectului cererii, susține că obiectul cererii îl constituie revendicare imobiliară, valoarea imobilului fiind de peste 500.000 lei și provizoriu arată că valoarea acestuia este de 500.001 lei. Arată că nu sunt incidente dispozițiile art.292 Cod procedură civilă întrucât nu a modificat obiectul acțiunii.
Susține că societatea este în lichidare nu mai are fond de comerț și are capacitatea de folosință limitată.
Față de motivele sale de apel, consideră că hotărârea este lovită de nulitate, încălcându-se principiul contradictorialității și oralității.
De asemenea, precizează că în dispozitivul hotărârii apelate nu se menționează "admite excepția lipsei de interes" astfel cum rezultă din considerentele acesteia.
Tribunalul Prahovaa încălcat dispozițiile art.129 și art.137 alin.1 Cod procedură civilă și nu a motivat pentru ce a respins probele solicitate de reclamant.
Totodată, precizează că este nelegală și încheierea de transpunere a cauzei de la secția civilă la secția comercială, ca efect al greșitei calificări a pretențiilor deduse judecății ca fiind de natură comercială, în cauză neexistând criteriu de comercialitate, părțile litigiului nu au calitatea de comercianți întrucât societatea SC SRL se află în procedura de lichidare subsecventă dizolvării de drept din anul 2006, motiv pentru care are capacitatea de folosință restrânsă, nu mai derulează activitate comercială, nu mai are fond de comerț considerând că, în speță, revendicarea imobiliară este un litigiu civil.
Se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău - Secția Civilă sub nr- reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții și, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâților să lase în deplina proprietate și pașnică posesie a SC SRL imobilul proprietatea acesteia compus din teren în suprafață de 429,6 mp și construcție în suprafață desfășurată de 690,44 lei mp situat în comuna Merei, sat, județul B precum și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a învederat instanței că este creditor chirografar al SC SRL, societate în lichidare împotriva căreia are o creanță certă, lichidă și exigibilă, suma de 229.000 USD echivalent în lei la cursul BNR din ziua efectuării plății reprezentând împrumut scadent și nerestituit, respectiv suma de 1524 USD reprezentând dobânda legală calculată până la data de 27.07.2001, la care se adaugă dobânda legală calculată conform OG nr.9/2000 începând cu data de 27.07.2001 și până data restituirii efective a împrumutului, precum și suma de 103.005.717 lei (ROL) cu titlu de cheltuieli în baza sentinței nr.2781 din 11.09.2003 a Tribunalului Prahova.
Pasivitatea titularului dreptului de proprietate asupra imobilului, care a pierdut posesia acestuia, îl îndrituiește pe reclamant în calitate de creditor chirografar al acestuia să formuleze acțiune în revendicare în numele și pe seama debitorului, prin intermediul acțiunii oblice, în temeiul art.974 Cod civil.
Prin încheierea din data de 17.04.2009 Tribunalul Buzău - Secția Civilă a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea dosarului la Secția Comercială și de Contencios Administrativ pentru competentă soluționare.
Prin sentința nr.868/18 iunie 2009, Tribunalul Buzău -secția comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, și pârâta SC SRL.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.3924 din 20.11.1996 la BNP, a vândut în cote egale și în indiviziune lui căsătorită cu și, căsătorită cu, imobilul casă de locuit situat în comuna Merei, sat, județul B, în suprafață construită de 126,2 mp împreună cu suprafața de 429,6 mp de teren aferentă construcției, ulterior, coproprietarii convenind constituirea unei societăți comerciale, înființându-se SC SRL.
SC SRL a extins construcția inițială proprietatea sa și a edificat construcția tip în suprafață desfășurată de 690,44 lei mp.
La data de 2.09.1998 s-a încheiat un contract de împrumut între în calitate de împrumutator și SC SRL în calitate de împrumutat, având ca obiect suma de 178.000 USD urmând ca împrumutatul să folosească suma exclusiv pentru construirea unei clădiri cu destinație pensiune și dotarea acestei construcții pentru a putea fi folosită pentru realizarea obiectului de activitate al societății, ulterior întocmindu-se două acte adiționale, primul prin care la suma inițială se adaugă suma de 51000 USD împrumut suplimentar și al doilea, în baza căruia a intervenit o motivație prin schimbare de creditor, calitatea de împrumutator revenind lui.
Prin sentința nr.2781 din 11.09.2003 Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a obligat SC SRL la plata către a sumei de 229.000 USD în echivalent lei la cursul BNR la data efectuării plății reprezentând împrumut nerestituit, a sumei de 1524 USD în echivalent lei la cursul BNR reprezentând dobânda legală calculată până la data introducerii acțiunii (27.07.2001) precum și la plata dobânzi legale conform OG 9/2000 începând cu data de 27.07.2001 și până la data restituirii efective a împrumutului, precum și obligarea SC SRL la plata sumei de 98 005 717 lei (ROL) cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.5522 din 7.06.2002 a Judecătoriei Buzău definitivă prin decizia civilă nr.573 din 22.07.2002 a Tribunalului Buzăus -a constat că între, și a intervenit vânzarea - cumpărarea imobilului casă de locuit și a terenului aferent în suprafață de 429 mp situată în comuna Merei, sat, județul
Prin încheierea nr.30655 din 17.02.2005 pronunțată de judecătorul delegat la ORC B s-a constatat dizolvarea de drept a SC SRL.
Reclamantul, în calitate de creditor chirografar al debitorului, formulează acțiunea în revendicare imobiliară în numele și pe seama debitorului său, prin intermediului acțiunii oblice.
Potrivit art.974 cod civil creditorii pot exercita toate drepturile și acțiunile debitorului lor cu excepția acelora care îi sunt exclusiv personale.
Astfel, acțiunea oblică este acea acțiune cu prestație pe care creditorul o exercită pentru valorificarea unui drept care aparține debitorului său.
Tribunalul a constatat că nu sunt întrunite condițiile de exercitare a acțiunii oblice respectiv ca debitorul să fie inactiv și datorită reactivității sale dreptul ar fi pe cale să se piardă iar creditorul trebuie să aibă un interes legitim și serios care există atunci când debitorul este insolvabil, ori nu s-a dovedit starea de insolvabilitate a debitorilor în speță.
Dacă debitorul este solvabil, acțiunea poate fi considerată ca lipsită de interes.
Reținând cele de mai sus, tribunalul a respins acțiunea de față, luând totodată act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel în termenul legal reclamantul, criticând-o pentru următoarele motive:
pretinsa neîndeplinire a condițiilor de exercițiu ale acțiunii oblice reținută drept fundament al respingerii cererii de chemare în judecată fără examen asupra fondului nu a fost invocată din oficiu de instanță cu ocazia dezbaterilor și, în consecință, nici pusă în discuția părților în condiții de publicitate și contradictorialitate, dar a fost reținută ca atare în considerente. Hotărârea apelată nu soluționează fondul pretențiilor în primul grad de jurisdicție fiind echivalenta unei hotărâri prin care se admite o excepție peremptorie. Încălcarea prevederilor art.129 alin.4 Cod procedură civilă. principiului oralității, contradictorialității și nu în ultimul rând al dreptului la apărare. Nulitatea hotărârii apelate. Incidența prevederilor art.297 alin.1 Cod procedură civilă.
1. din analiza considerentelor sentinței apelate rezultă cu elocvență că, instanța care a pronunțat-o își fundamentează silogismul judiciar și, în consecință, soluția dată pricinii în primă instanță, invocând pretinsa neîndeplinire a condițiilor de exercitare ale acțiunii subrogatorii prin intermediul căreia a formulat acțiunea în revendicare;
2.fără să i se pună în discuție din oficiu această chestiune și fără să îi încuviințeze probatorii, prima instanță a rămas în deliberare, ocazie cu care a respins acțiunea în revendicare cu care a fost investită pentru considerentul că nu ar fi îndeplinite condițiile de exercitare ale acțiunii oblice în sensul că reclamantul, în calitate de creditor al proprietarului neposesor nu justifică un interes să formuleze cererea în revendicare pe calea subrogatorie reglementată de art.974 Cod civil, întrucât nu a făcut dovada stării de insolvabilitate a debitorului său;
3. debitorul său, respectiv SC SRL nu are în proprietate niciun activ în afara imobilului revendicat. Societatea se află în procedura de lichidare subsecventă lichidării de drept (art.30 din Legea nr.359/2004) din anul 2006, iar procedura nu s-a finalizat până la acest moment, fiind în imposibilitate de a face orice dovadă în cauză întrucât prima instanță a respins cererile sale în probațiune.
4. deși nu statuează în mod expres că acțiunea este lipsită de interes, iar formal a dat cuvântul pe fond fără să încuviințeze probatorii în dovedirea pretenției principale (revendicare imobiliară) menționarea în considerente a faptului că interesul procesual circumstanțiat în materia acțiunii oblice ar exista numai în situația insolvabilității debitorului - stare de fapt nedovedită, după cum opinează instanța, echivalează cu respingerea cererii introductive de instanță fără examen asupra fondului pretențiilor deduse judecății, care presupunea de plano compararea titlurilor de proprietate concurente;
5. totodată, verificând practicaua hotărârii recurate și încheierile de ședință premergătoare acesteia, se poate lesne observa faptul că, prima instanță nu a pus niciodată în discuție contradictorie a părților chestiunea lipsei interesului reclamantului ci a invocat-o direct în considerentele sentinței apelate, în cadrul cărora motivează soluția respingerii cererii introductive de instanță exclusiv pe tărâmul lipsei de interes.
6. problema existenței sau neexistenței interesului procesual circumstanțiat în materia acțiunii oblice vizează însuși exercițiul dreptului la acțiune, fiind un incident procedural peremtoriu ce trebuie soluționat cu precădere în condițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, anterior antamării fondului pretențiilor deduse judecății, dată fiind natura sa juridică esențialmente dirimantă.
7. astfel, întrucât lipsa interesului reprezintă un adevărat fine de neprimire lato sensu a cererii reclamantului, mijlocul procesual de invocare a acesteia este excepția procesuală peremptorie specifică.
8. în acest caz, erau deplin aplicabile dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, care instituie obligativitatea soluționării cu preeminență a excepțiilor procesuale peremptorii, care fac de prisos în tot sau în parte dezlegarea în fond a pricinii.
9. fiind vorba de o excepție absolută instanța de fond avea posibilitatea ca, în baza art.108 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, să o invoce din oficiu, însă era datoare conform art.129 alin.4 Cod procedură civilă, să o pună în dezbaterea contradictorie a părților pentru a asigura oralitatea, contradictorialitatea și dreptul la apărare.
10. prima instanță nu a procedat astfel, ci a concluzionat că "dacă debitorul este solvabil, acțiunea poate fi considerată ca lipsită de interes. Reținând cele de mai sus, instanța urmează să respingă acțiunea de față".
11. întrucât nu a procedat astfel, nesocotind în mod grav principiile contradictorialității, oralității și dreptului la apărare, prima instanță a încălcat formele de procedură extrinseci prevăzute sub sancțiunea de art.105 alin.2 Cod procedură civilă, cauzându-i astfel o vătămare procesuală ce constă în răpirea unui grad de jurisdicție în fond, ce nu mai poate fi înlăturat astfel decât prin desființarea hotărârii apelate nelegale și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond în prim grad de jurisdicție la prima instanță.
II. Respingerea cererilor în probațiune. dreptului la apărare al apelantului-reclamant. Neadministrarea de probe în revendicarea imobiliară. Lipsa soluționării fondului pretențiilor deduse judecății în prim grad de jurisdicție. Nulitate.
1. la termenul de judecată din data de 11.06.2009, prima instanță a respins cererea în probațiune formulată de apărătorul reclamantului prin care, în dovedirea tezelor probatorii circumscrise analizei îndeplinirii condițiilor de fond ale cererii în revendicare imobiliară, în condițiile prevăzute de art.167 Cod procedură civilă, acesta solicitase proba cu interogatoriul părților, precum și proba cu expertiză tehnică în specialitatea topometrie, expertiza tehnică specialitatea construcții civile, respectiv expertiza financiar-contabilă.
2. față de obiectul pretențiilor deduse judecății cu care instanța de fond fusese investită în vederea riguroasei identificări a imobilului revendicat, precum și pentru compararea titlurilor, având în vedere că nu au fost invocate în cauză excepții peremptorii, consideră că probele solicitate erau deplin pertinente, concludente și utile cauzei, administrarea lor fiind necesară pentru judecata fondului.
3. astfel fiind, prin respingerea cererii în probațiune reclamantul a fost lipsit de posibilitatea de a-și formula apărările necesare în cauză, fiindu-i știrbit în acest mod dreptul său la apărare, ceea ce a determinat practic privarea sa de un grad de jurisdicție în fond.
III. Nelegalitatea încheierii de transpunere ca efect al greșitei calificări a pretențiilor deduse judecății ca fiind de natură comercială. Lipsa comercialității litigiului.
Se solicită admiterea apelului, desființarea în tot a hotărârii apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța a cărei hotărâre a fost apelată și desființată, respectiv Tribunalul Buzău.
În temeiul dispozițiilor art.289 alin.2 Cod procedură civilă, intimații-pârâți au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului împotriva sentinței civile nr.868/18.06.2009 precum și a tuturor încheierilor premergătoare pronunțate de Tribunalul Buzău - Secția comercială.
Au susținut intimații-pârâți că apelantul-reclamant a fost de rea credință cu privire la modalitatea de citare a intimaților și, comunicând motivele de apel la adresa din, cunoscând foarte bine faptul că aceștia nu mai domiciliază acolo în urma cererii de înființare sechestru formulată chiar de către apelant.
În cauza dedusă judecății, susțin intimații-pârâți, având în vedere conținutul petitului acțiunii și motivarea în drept, nu sunt incidente prevederile art.297 alin.1 Cod procedură civilă, instanța de fond nu a violat în niciun fel principiile oralității, contradictorialității și al dreptului la apărare, apelantul formulând, de fapt, o acțiune în revendicare invocând ca și condiții de exercițiu acțiunea subrogatorie, nefiind îndeplinite pe bună dreptate condițiile imperative ale art.974 Cod civil coroborat cu art.480 cod civil.
Susțin intimații-pârâți că apelantul apreciază că are calitatea de creditor chirografar și, în aceste condiții, nu poate cere decât executarea obligației contractate de debitor și anume SC SRL, prin acțiunea formulată acesta solicită să i se creeze o situație preferențială violând prevederile art.1720 Cod civil, care nu cunoaște alte cauze de referință decât privilegiile și ipotecile - neexistând nici măcar un contract de gaj general investit cu formulă executorie, după cum nici sentința de care se prevalează nu este investită cu formulă executorie.
Administratorii societății au fost, fosta soție a apelantului, iar intimata - SC SRL se afla în procedura de lichidare subsecventă dizolvării de drept conform art.30 din Legea nr.359/2004, această societate intrând în pr5ocedura de dizolvare la cererea apelantului, iar acesta nu a făcut dovada că imobilul din litigiu ar aparține acestei societăți.
Au menționat intimații-reclamanți că instanța de fond a arătat motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea în darea soluției. Legitimarea procesuală a intimaților nu este conferită exclusiv de calitatea lor de parte întrucât raportul de drept procesual se leagă valabil între titularii dreptului ce rezultă din raportul material dedus judecății ca și din existența unei legături de conexitate cu un astfel de raport.
Precizează intimații-pârâți că nu există un înscris care să constate angajarea răspunderii contractuale nici pentru administratori în conformitate cu art.1080 Cod civil, care nu este parte în proces și, neexistând nici cele patru condiții ale răspunderii contractuale, respectiv fapta ilicită, existența prejudiciului, raportul de cauzalitate și vinovăția celor doi intimați și, pe cale de consecință, nu există condițiile de validitate a unei convenții în sensul art.948 Cod civil.
Arată intimații-pârâți că instanța de fond a apreciat că probatoriul administrat în cauză de către apelant în sensul că îi lipsește titlul de proprietate cerut de art.480 Cod civil, nu este suficient pentru admiterea acțiunii. În ceea ce privește debitul pretins instanța de fond a apreciat că nu este dovedit iar antrenarea răspunderii civile contractuale reglementată de Legea nr.85/2006 a insolvenței, art.138 este inexistentă și de aceea, în conformitate cu art.161 Cod procedură civilă instanța trebuie să anuleze cererea, această măsură impunându-se pentru că nu este vorba de vătămarea prevăzută de art.105 alin.2 Cod procedură civilă pentru că apelantul nu a administrat probele solicitate de instanța de judecată, adică titlul de proprietate, pentru acest motiv acordându-se termen, amânându-se pronunțarea.
În revendicarea imobiliară fără existența unui titlu de proprietate care să o susțină procesual, nu se poate admite expertiza topometrică, expertiza în specialitatea construcții civile și financiar contabilă.
Din imobilul presupus revendicat, parterul aparține intimaților ca persoane fizice iar primul etaj aparține intimatei și doamnei, tot în calitate de persoane fizice conform înscrisurilor și autorizației de construcție, mansarda soților.
Cum reclamantul apelant nu și-a probat acțiunea în revendicare, pretențiile solicitate concretizându-se într-un drept de creanță comercială opozabil SC SRL, drept care s-a prescris, acțiunea formulată este inadmisibilă.
În apărare, intimații au depus la dosar înscrisuri (filele 30-42 dosar apel).
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate de reclamant, a motivului de apel d e ordine publică invocat din oficiu, a actelor și lucrărilor dosarului dar și a textelor legale care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că apelul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Buzău, reclamantul a solicitat obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și posesie a SC SRL un imobil proprietatea acesteia situat în comuna Merei, sat, județul B, compus din teren în suprafață de 429,6 și construcția edificată pe acesta.
La termenul de judecată din 15 aprilie 2009, reclamantul prin apărători și-a precizat valoarea obiectului cererii la suma de 500.000 lei (RON), respectiv 5.000.000.000 lei (ROL), achitând în mod corespunzător taxa judiciară de timbru și timbru judiciar (fila 92 dosar Tribunalul Buzău ).
Acțiunea în revendicare este o acțiune reală petitorie prin care proprietarul neposesor solicită obligarea posesorului neproprietar să-i lase în deplină proprietate și posesie un bun, mobil sau imobil.
În conformitate cu art.4 Cod comercial, sunt considerate fapte subiective de comerț toate contractele și obligațiile unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul.
Obligația oricărei persoane de a respecta dreptul de proprietate al altei persoane nu rezultă dintr-un contract și reprezintă o obligație negativă generală de a nu aduce atingere dreptului real de proprietate asupra unui bun.
Această obligație are natură civilă și nu comercială deoarece încălcarea dreptului de proprietate nu constituie un fapt obiectiv de comerț în sensul art.3 Cod comercial deoarece nu poate fi asimilată niciunuia dintre faptele enumerate de acest articol și nici nu constituie un fapt subiectiv de comerț deoarece nu rezultă dintr-un contract sau dintr-un alt fapt licit de natură a crea drepturi sau obligații pentru un comerciant, persoană fizică sau juridică.
În consecință, Curtea reține că acțiunea formulată de reclamant are un caracter civil, iar valoarea obiectului este de 500.000 lei, împrejurare care atrage competența materială a judecătoriei în conformitate cu dispozițiile art.1 pct.1 Cod procedură civilă.
Față de cele reținute, în baza art.297 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul, va anula sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Judecătoria Buzău, în a cărei circumscripție se află imobilul în litigiu.
Cu ocazia soluționării cauzei în primă instanță, Judecătoria Buzău va avea în vedere și motivele de apel invocate de către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamantul, domiciliat în P,-, județul P, împotriva sentinței nr. 868 din 18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâții, domiciliați în comuna Merei, sat, județul B șiSC SRL, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în comuna Merei, sat, județul
Anulează sentința nr.868/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău și trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Judecătoria Buzău.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red./CC
7 ex/10.12.2009
f- - Tribunalul Buzău
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Adrian Remus GhiculescuJudecători:Adrian Remus Ghiculescu, Valentina Gheorghe
