Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 269/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 269
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
PREȘEDINTE: Carmen Popescu
JUDECĂTOR 2: Angela Rădulescu
GREFIER - -
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta - O prin lichidator, împotriva sentinței nr.780 din iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta - SRL, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă - O, prin avocat, lipsind intimata pârâtă - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat, pentru apelanta reclamantă, solicită admiterea apelului conform motivelor scrise, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii în evacuare așa cum a fost ea formulată. Arată că instanța de fond nu a pus în discuția părților și nici nu s-a pronunțat asupra nulității expertizei topo care a fost întocmită cu încălcarea dispozițiilor art. 208 proc. civ. S-a mai invocat faptul că nu s-a ținut cont că intimata pârâtă are pe rolul Judecătoriei Caransebeș un dosar care are ca obiect ieșirea din indiviziune cu persoanele de la care a cumpărat terenurile.
Avocatul apelantei reclamante invocat faptul că instanța a fost investită cu o acțiune în evacuare și nu cu una în revendicare, iar simpla apărare a intimatei pârâte privind faptul că ar fi devenit proprietara terenului nu putea duce la respingerea acțiunii. S-a mai arătat că a fost respinsă și acțiunea având ca obiect anularea certificatului de atestare și rezilierea contractului.
CURTEA.
Asupra apelului de față:
Prin sentința nr. 780 din iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr- a fost respinsă cererea reclamantei OAf ormulată împotriva pârâtei -. SRL.
În considerentele sentinței, instanța de fond a reținut că prin contractul de închiriere nr. 336/02.02.2001, reclamanta a închiriat pârâtei sup. de 4.500. situată în O, Zona, jud. M, pe o perioadă de 5 ani, cu începere de la 01.01.2001, cu posibilitatea prelungirii cu acordul părților, pentru folosirea acestui spațiu pârâta datorând o chirie de 250 dolari, iar la expirarea termenului, reclamanta nu a mai dorit prelungirea contractului, așa cum rezultă din adresa nr. 5674/29.12.2005.
Prin apărările formulate, pârâta a arătat că, nu dorește eliberarea acestui teren deoarece, ulterior încheierii contractului de închiriere a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui teren, conform contractelor de vânzare - cumpărare autentificate și a extraselor de carte funciară depuse la dosar.
Instanța de fond a mai reținut că potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, au fost identificate atât terenul reclamantei, care a făcut obiectul contractului de închiriere, cât și terenurile cumpărate de către pârâtă conform extraselor de carte funciară, arătându-se că, în urma organizării administrativ teritoriale în baza 2/1968, terenurile în discuție au fost trecute pe raza jud. M, respectiv a loc. O, iar pe imobilul în litigiu există construcții (birouri, atelier mecanic, stație betoane, betonieră, eșafodaj metalic), și că terenurile cumpărate de către pârâtă se suprapun, în totalitate, peste terenul în suprafață de 4.500. de pe care se solicită evacuarea. La obiecțiunile reclamantei, expertul a arătat că, prin schița întocmită, nu a făcut o individualizare a terenurilor cumpărate de către pârât ci doar a poziționat cotele și suprafețele cumpărate care trec prin terenul în litigiu, sens în care a depus o nouă schiță.
Având în vedere obiectul acțiunii, evacuare, așa cum a fost precizat de către pârâtă atât cu ocazia primei judecăți în fond, cât și după rejudecare și în condițiile în care pentru terenul de pe care se solicită evacuarea ambele părți invocă un drept de proprietate conform înscrisurilor depuse la dosar, respectiv certificat de atestare a dreptului de proprietate de către reclamantă, și contracte de vânzare - cumpărare de către pârâtă, cotele ideale cumpărate făcând parte din suprafețe de teren înscrise în cartea funciară și care se suprapun, în totalitate, cu suprafața ce a făcut obiectul contractului de închiriere, instanța a apreciat că stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu se poate efectua doar în cadrul unei acțiuni în revendicare, ocazie cu care se vor compara titlurile de proprietate și se va înclina în favoarea uneia sau alteia dintre părți.
Împotriva sentinței nr. nr.780 din iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr- a declarat apel reclamanta O A, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile apelantei reclamante s-au referit la faptul că instanța de fond nu a pus în discuția părților și nici nu s-a pronunțat asupra nulității expertizei topo invocată de apelantă. În acest sens, s-a invocat faptul că atât în cadrul obiecțiunilor la raport cât și cu ocazia concluziilor pe fond apelanta învederat faptul că expertiza a fost întocmită cu încălcarea dispozițiilor art. 208 pr. civ. în sensul că a fost convocată la primărie și nu la locul terenului, iar în lipsa apelantei expertul a realizat totuși identificarea terenurilor dar numai în prezența pârâtei.
O altă critică a apelantei reclamante s-a referit la faptul că instanța de fond și- însușit concluziile expertizei fără a ține însă cont de susținerile apelantei și fără a observa că aceste concluzii nu concordă cu situația de fapt din teren și cu situația reieșită din înscrisurile aflate la dosarul cauzei. În acest sens, s-a arătat că deși a reținut că pârâta a cumpărat acele suprafețe în cote ideale a căror materialitate nu poate fi identificată în teren mai înainte de ieșirea din indiviziune, instanța a achiesat la concluzia eronată a expertului potrivit căreia suprafețele de teren cumpărate de pârâtă se suprapun în totalitate cu suprafața ce a făcut obiectul contractului de închiriere.
De asemenea, apelanta reclamantă a invocat faptul că nu s-a ținut cont că pârâta a acționat-o pentru rezilierea contractului de închiriere cât și pentru anularea parțială a certificatului de atestare dreptului său de proprietate asupra terenului, iar aceste acțiuni au fost respinse de instanțele de judecată.
S-a invocat faptul că apelanta a făcut dovada că terenul în discuție aflat în proprietatea sa a fost inițial trecut în proprietatea statului prin expropriere de utilitate publică, situație în care atâta timp cât nu s-a făcut dovada unei retrocedări în natura acestei suprafețe, terenurile cumpărate în cote ideale nu se pot suprapune peste terenul proprietatea apelantei.
O altă critică a apelantei reclamante s-a referit la faptul că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că în prezent pârâta locatară se află în proces de ieșire din indiviziune cu persoanele de la care a cumpărat terenurile- dosar nr- la Judecătoria Caransebeș, fapt ce dovedește că până la ieșirea din indiviziune expertul nu avea cum să identifice suprafețele în cauză astfel că este eronată concluzia potrivit căreia terenurile se suprapun în totalitate.
O ultimă critică a apelantei reclamante s-a referit la faptul că instanța de fond nu a ținut cont de principiul disponibilității și de cadrul procesual stabilit de apelantă în condițiile în care a sesizat instanța cu o acțiune în evacuare. În acest sens a învederat faptul că simpla apărare formulată de pârâtă potrivit căreia ar fi devenit proprietara unei părți din suprafața ce i-a fost închiriată sau că acțiunea ar fi în revendicare și nu o acțiune în evacuare, nu este de natură să atragă respingerea acțiunii, cât timp nu s-a făcut dovada că terenurile cumpărate le-ar fi fost retrocedate sau că suprafețele cumpărate în cote ideale se suprapun peste terenul proprietatea apelantei.
În cauză nu s-a depus întâmpinare.
Analizând criticile de apel, Curtea apreciază că sunt nefondate având în vedere următoarele considerente:
Astfel, Curtea constată că, în principiu, criticile formulate de apelanta-reclamantă - O corespund cu obiecțiunile pe care aceasta le-a formulat la raportul de expertiză ( filele 75-76 dosar fond). În acest sens, se constată că prima critică a apelantei referitoare la faptul că expertiza ar fi fost întocmită cu încălcarea dispozițiilor art. 208 pr. civ., în sensul că a fost convocată la primărie și nu la locul terenului, a fost invocată și în cadrul obiecțiunilor la raportul de expertiză ( obiecțiunea nr. 1).
De asemenea și celelalte aspecte de fond referitoare la faptul că nu concordă concluziile expertului cu situația de fapt din teren și respectiv cu situația rezultată din înscrisurile aflate la dosar au constituit obiecțiuni formulate de - O la raportul de expertiză.
La aceste obiecțiuni formulate la raportul de expertiză de către apelanta-reclamantă a răspuns expertul ( fila 97).
Astfel, la critica potrivit căreia nu ar concorda concluziile expertului cu situația de fapt sau cu înscrisurile existente, expertul în cadrul răspunsului la obiecțiuni a arătat faptul că acesta în cadrul raportului de expertiză, la concluzii, a menționat faptul că pârâta - SRL a cumpărat de la cetățenii din comuna terenuri, cu cotele stabilite prin extrasele de carte funciară, fără a preciza numele acestora întrucât nu se cunoaște numele vânzătorului fiecărei parcele până nu se va face ieșirea din indiviziune.
În concluziile la răspunsul la obiecțiuni, expertul a arătat că parcelele topo cumpărate de pârâtă pe cote-părți se suprapun cu terenul închiriat; terenurile cumpărate în cote ideale se suprapun peste terenul închiriat -suprafața de 3270 din 4500 -expertul depunând și o nouă schiță topo cu poziționarea întregii suprafețe a terenurilor aflate în indiviziune înscrise în cărțile funciare cât și a suprafețelor terenurilor cumpărate în cote ideale ce fac parte din întreg.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză, cu completarea ulterioară, Curtea apreciază că sunt nefondate criticile apelantei - reclamante în condițiile în care expertul a concluzionat faptul că terenurile cumpărate în cote ideale se suprapun peste terenul închiriat.
În aceste condiții, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat că este necesar în prealabil stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, care nu se poate realiza decât în cadrul procesual al unei acțiuni în revendicare.
Instanța de fond nu a analizat acțiunea ca o acțiune în revendicare și nu a încălcat principiul disponibilității așa cum în mod nefondat a invocat apelanta-reclamantă în cadrul criticilor sale, ci analiza s-a realizat în cadrul procesual al unei acțiuni în evacuare.
Faptul că instanța de fond a făcut referire în considerentele hotărârii recurate la acțiunea în revendicare a constituit un argument logic în temeiul căruia acțiunea în evacuare a fost respinsă. În condițiile în care ambele părți invocă un titlu de proprietate, respectiv un certificat de atestare a dreptului de proprietate de către reclamantă și contracte de vânzare-cumpărare de către pârâte, în mod logic este necesar ca în prealabil între părți să se stabilească titularul dreptului de proprietate asupra terenului, iar ulterior acesta să promoveze acțiunea în evacuare.
Având în vedere considerentele sus-menționate, în temeiul art. 296 pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de - O prin lichidator.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta - O prin lichidator, cu sediul în O, strada - de, nr.28, județul M, împotriva sentinței nr.780 din iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta - SRL, cu sediul în O, strada -,.2,.A,.4, județul M, având ca obiect evacuare.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2009
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
red. jud. /15.12.2009
jud.fond.
07 2009
tehnored.. /4 ex.
Președinte:Carmen PopescuJudecători:Carmen Popescu, Angela Rădulescu
