Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 351/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 899/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 351
Ședința publică de la 02 Iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci
GREFIER - -
**********************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta pârâtă SC SRL împotriva încheierii din data de 08.12.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr- și împotriva sentinței comerciale nr.2559/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă UNIVERSITATEA DIN
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 25 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 02 iulie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față.
Prin încheierea din data de 8.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată excepția necompetenței materiale invocată de către pârâta SC SRL, iar prin sentința comercială nr. 2559 din 16.02.2009 pronunțată de aceeași instanță, a fost admisă cererea formulată de reclamanta UNIVERSITATEA B în contradictoriu cu pârâta dispunându-se evacuarea pârâtei SC SRL din ul situat în Cămin, mezanin,--3, sector 6, B, obligarea pârâtei la plata sumei de 10,3 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată, fiind respinsă ca nefondată cererea pârâtei de instituire a unui drept de retenție.
Pentru a pronunța aceste soluții, instanța de fond a reținut că în speță nu operează excepția necompetenței materiale întrucât articolul 4 Cod comercial reglementează regimul actelor încheiate de comerciant, închirierea fiind un act subsecvent comerțului desfășurat. S-a mai apreciat că dispozițiile articolului 889 și următoarele din Codul comercial au fost abrogate prin OUG nr. 138/2000.
În ce privește soluția dată pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că litigiul dintre părți este izvorât dintr-un raport juridic contractual, între acestea încheindu-se contractul de închiriere nr. 2511/14.02.2000, prin care pârâta a dobândit dreptul de folosință asupra ului situat în Cămin.
Față de faptul că după data de 30.04.2008, părțile nu au mai prelungit durata locațiunii, pârâta nu mai este titulara dreptului de folosință asupra spațiului închiriat, fiind întemeiată sancțiunea evacuării pentru nerespectarea obligației de predare a spațiului la data încetării locațiunii, fiind nejustificată excepția de neexecutare a contractului de către reclamantă în ce privește obligația de predare a spațiului.
Sub aspectul cererii de instituire a dreptului de retenție, instanța de fond a apreciat că din punct de vedere al cadrului contractual incident, pârâta avea obligația de a proba că s-a adresat reclamantei, iar aceasta a aprobat îmbunătățirile, înscrisurile depuse la dosar (facturi, chitanței) nefiind în măsură să dovedească creanța împotriva reclamantei și să susțină cererea de instituire a dreptului de retenție.
Împotriva încheierii din 8.12.2008 și a sentinței comerciale nr. 2559 din 16.02.2009 a declarat apel în termen, motivat, pârâta SC SRL, care le-a criticat pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în motivele de apel următoarele aspecte:
-în speță operează excepția necompetenței materiale a Tribunalului București întrucât litigiul privind dreptul de folosință al unui este de natură civilă, iar pe de altă parte, locațiunea ului nu a reprezentat o faptă de comerț în sensul articolelor 3 și 4 Cod comercial, motiv pentru care competența materială revine judecătoriei;
-instanța de fond nu a calificat cererea pârâtei de instituire a unui drept de retenție asupra ului în litigiu drept cerere reconvențională, care este supusă și timbrării, și nu s-a pronunțat asupra acesteia;
-prima instanță a apreciat că pârâta nu deține un titlu valabil asupra ului închiriat.
Reclamanta intimată UNIVERSITATEA Baf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând apelul declarat de către pârâta SC SRL în raport cu motivele de apel invocate, cu actele și lucrările dosarului, de dispozițiile articolelor 294, 295 Cod procedură civilă și celelalte prevederi legale incidente în cauză, Curtea apreciază că acesta este fondat, având în vedere următoarele considerente: prin acțiunea principală, reclamanta UNIVERSITATEA Bas olicitat în contradictoriu cu pârâta SC SRL, evacuarea acesteia din ul situat în Cămin, mezanin,--3, sector 6, în suprafață de 271,33. proprietatea reclamantei.
Între părțile în litigiu s-a încheiat contractul de închiriere nr. 2511/14.02.2000, având ca obiect închirierea spațiului în suprafața și în locația mai sus-menționate, contract modificat și completat prin actul adițional nr. 18.924/30.07.2004, prin care s-a prelungit durata contractului până la data de 30.04.2008.
Obiectulacestui contract de închiriere îl reprezintă, conform articolului 2.4,-, Club,activitatea ce se desfășoară în spațiul închiriat.
În conformitate cu dispozițiile articolului 2 punctul 1 litera a Cod procedură civilă, tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare mai mare de 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie, al căror obiect este neevaluabil în bani.
Față de aceste dispoziții legale și obiectul acțiunii introductive de evacuare a pârâtei, cererea este neevaluabilă în bani.
În ce privește natura litigiului, potrivit articolului 56 Cod comercial, dacă un act este comercial numit pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși legii comerciale în raport cu acest act, afară de dispozițiile privitoare la chiar persoana comercianților și de cazurile când legea ar dispune altfel. Deci în teza finală a acestui articol, apar dispoziții derogatorii.
Pârâta SC SRL are calitatea de comerciant, însă conform articolului 4 Cod comercial, se socotesc fapte de comerț celelalte contracte și obligațiuni (altele decât cele prevăzute de articolul3 Cod comercial) ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din actul însuși.
Deși articolul 4 Cod comercial instituie o prezumție de comercialitate pentru toate obligațiile comerciantului, această prezumție este înlăturată,dacă obligația are un caracter civil ori necomercialitatea rezultă din însuși actul săvârșit de comerciant(în speță societatea pârâtă apelantă).
În ce privește natura civilă a obligațiilor, această excepție se bazează pe realitatea că, în afara actelor și operațiunilor legate de activitatea pe care o exercită ca profesiune, comerciantul face și acte de natură civilă, care, evident, nu pot fi supuse regimului Codului comercial. parte din această categorie și actele juridice privind ele, care, în concepția Codului comercial, sunt acte civile.
Sub aspectul necomercialității care rezultă din însuși actul săvârșit de comerciant, întrucât acesta este îndreptățit să încheie și acte juridice străine de activitatea sa profesională, Curtea reține că prin "act", legea are în vedere operațiunea juridică (negotium), iar nu înscrisul constatator al actului juridic (instrumentum).
Față de toate motivele expuse și având în vedere că potrivit obiectului contractului de închiriere, activitatea desfășurată de pârâtă în spațiul închiriat constă în "-", Club ", natura litigiului este una civilă, competența materială de soluționare a cauzei revenind judecătoriei (articolul 1 punctul 1 Cod procedură civilă).
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor articolului 297 alineat 2 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită apelul declarat de către pârâta SC SRL, să anuleze sentința comercială atacată și să trimită cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Sectorului 6 B (în raza căreia se află ul).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă SC SRL, cu sediul ales în B, la Cabinet de Avocat din-,.3, sector 3, împotriva încheierii din data de 08.12.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr- și împotriva sentinței comerciale nr.2559/16.02.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă UNIVERSITATEA DIN B,cu sediul în B, sector 6, nr. 313.
Anulează sentința comercială atacată și trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Sector VI
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2.07.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
10.07.2009
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Carmen Mihaela NegulescuJudecători:Carmen Mihaela Negulescu, Eugenia Voicheci
