Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 37/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 37/2008
Ședința publică din data de 27 FEBRUARIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta SC SA B împotriva sentinței civile nr. 2247/16.11.2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ - MARFĂ SA, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul formulat este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 497 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că a fost recalificată calea de apel din recurs în apel și transpusă soluționarea cauzei la un complet legal constituit pentru judecarea apelului și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ. La data de 25.02.2008 reclamanta a depus întâmpinare, în 2 exemplare.
Curtea de apel, după deliberare, apreciază că la dosar există suficiente probe, cauza se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile în temeiul art. 150 Cod procedură civilă și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2.247 din 16.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaja fost respinsă excepția necompetenței materiale, a prematurității acțiunii, a lipsei calității de reprezentant și a inadmisibilității acțiunii; a fost admisă acțiunea reclamantei SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ - MARFĂ împotriva pârâtei B și,pe cale de consecință, a fost dispusă evacuarea pârâtei din Z, obligată pârâta la plata sumei de 14.996,35 lei despăgubiri reprezentând chirie restantă pe anul 2006 și primul trimestru al anului 2007 și în continuare 1.461,15 lei/lunar, cu același titlu, până la evacuare, obligată pârâta la plata sumei de 993,05 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că în cauză excepțiile invocate sunt neîntemeiate întrucât procedura de conciliere s-a desfășurat între părțile contractante, cu respectarea prev. art. 7201.pr.civ.; prin actele depuse s-a dovedit că personalul de specialitate juridică are abilitatea legală de a semna cererea de chemare în judecată, iar în contra sentinței de declinare nu s-a declarat recurs.
Cât privește pretențiile solicitate prin demersul inițiat, susține instanță, că sunt justificate întrucât la data de 31.12.2005 contractul de închiriere încheiat de părți a încetat, iar pârâta nu a achitat chiria, folosind în continuare fără titlu mijloacele fixe și terenul proprietatea reclamantei. Aceste înscrisuri referitoare la folosirea mijloacelor fixe și a terenului, reține instanța, sunt recunoscute implicit în întâmpinare de către pârâtă care, deși susține că modul de calcul al sumelor pretinse ar necesita verificări, nu a arătat în ce ar consta neajunsurile calculului.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâta susținând că hotărârea este nelegală din perspectiva nereținerii faptului că s-a cerut administrarea de probe, a nepronunțării asupra excepțiilor inadmisibilității și a prematurității precum și din perspectiva reținerii unei valori a chiriei peste prețul pieții. Astfel, sub acest din urmă aspect, arată recurenta, că este de acord că reclamanta trebuie să obțină un profit din închirierea bunurilor, dar valoarea chiriei pretinse este exacerbată și, în opinia sa, nu respectă prev. art. 6 din Legea nr. 21/1996 care precizează că "este interzisă folosirea în mod abuziv a unei poziții dominante deținute de către unul sau mai mulți agenți economici pe piața românească ori pe o parte substanțială a acesteia, cum ar fi impunerea în mod direct sau indirect a prețurilor de vânzare sau de cumpărare a tarifelor ori a altor clauze contractuale inechitabile."
În fine, mai arată recurenta, că valoarea tarifelor nefiind în concordanță cu piața, impune a fi pusă la dispoziția sa nota de fundamentare care a stat la baza aprobării de către consiliului de administrație al Marfă a acestor tarife, că în acord cu clauzele contractului a fost de bună-credință întrucât a efectuat pe cheltuiala sa reparațiile și întreținerea, menținând utilajele în stare de funcționare și obținând avizele necesare funcționării; că a solicitat prin numeroase demersuri negocierea tarifelor, dar sistematic a fost refuzată.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului fundamentat pe aceea că susținerile sunt neavenite întrucât a procedat la notificarea și punerea în întârziere, iar chiria este sub nivelul pieții.
Dat fiind natura litigiului și fundamentat pe disp. art. 7208.pr.civ. la data de 27.02.2008, Curtea a recalificat calea de atac ca fiind apelul.
Trecând așadar la examinarea argumentelor aduse prin demersul promovat, în raport cu actele dosarului, cu normele juridice incidente, Curtea reține că acestea nu pot conduce la schimbarea hotărârii atacate,
Astfel, argumentul adus constând în aceea că instanța nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate, nu poate fi primit întrucât este infirmat de cele rezultate din hotărârea atacată. Așa cum reiese din considerente, cu privire la excepția prematurității acțiunii fundamentat pe lipsa procedurii prealabile și excepția inadmisibilității argumentate de apelantă prin întâmpinarea depusă la fila 10 dosar fond, pe competența instituită prin clauzele convenției, prima instanță reține că nu sunt întemeiate, în condițiile în care procedura concilierii s-a desfășurat cu respectarea prev. art. 720.pr.civ. iar termenul contractual a expirat și nu s-a declarat recurs împotriva încheierii de declinare. Or, în aceste circumstanțe, de vreme ce mai înainte de a examina fondul, instanța, așa cum rezultă din hotărâre, a examinat și relevanța excepțiilor invocate, nu se poate vorbi de o nepronunțare, context în care susținerile apelantei sunt nefondate și urmează a fi respinse.
În cauză, apelanta nu se poate prevala nici de o nepronunțare asupra admisibilității probelor, deoarece din conținutul încheierilor de ședință nu rezultă că s-ar fi solicitat tribunalului încuviințarea expertizei și interogatoriul, singura solicitare a apelantei a fost făcută la data de 26.10.2007, dar pentru a se verifica situația existenței unei eventual litigiu. De altfel, chiar dacă s-ar accepta că prima instanță a omis a pune în discuție o eventuală solicitare de administrare de probe, această posibilitate a probei cu expertiza și interogatoriul, apelanta o putea reitera în fața instanței de apel până la termenul stabilit pentru judecată, însă aceasta nu a făcut- Prin urmare, față de cele rezultate din acte, nu se poate vorbi de o încălcare a dreptului de apărare, iar sub acest aspect susținerile apelantei urmează a fi respinse.
Nici susținerile apelantei cu privire la despăgubiri ca motiv al schimbării hotărârii atacate nu pot fi primite. În acest sens, se reține că raporturile dintre părți s-au derulat în baza contractului de închiriere până la data de 31 decembrie 2005, dată de la care contractul a încetat. După această perioadă, actele relevă că apelanta a rămas în spațiu până la data când intimata a ieșit din pasivitate procedând la notificarea apelantei, în luna iunie 2007. În aceste condiții, regulile care au cârmuit părțile după expirarea termenului contractual au fost cele referitoare la locațiunea pentru termen nedeterminat, părțile fiind ținute a respecta regulile încheiate în aceleași condiții ca și cele anterioare prin convenție, cu singura diferență a termenului (care este determinat de obiceiul locului) și a denunțării, respectiv încetarea în condițiile preavizului, anunț urmat de un timp rezonabil. Cu alte cuvinte, condițiile cu privire la locațiunea referitoare la chirie și obligație s-au prelungit în conținutul inițial, context în care despăgubirea stabilită, raportat la nivelul chiriei, nu poate fi considerată nejustificată.
În plus, chiar dacă s-ar accepta că această sumă nu trebuia stabilită la valoarea chiriei, nu trebuie omis că apelanta nu a depus nici un act cu privire la cuantumurile ce se practică în zonă pentru utilizarea mijloacelor și mobilelor de același fel cu cele ce i-au fost închiriate. Prin urmare, în lipsa unor acte care să ateste eventualele sume practicate pe piață, nu se poate reține că suma stabilită de prima instanță ar fi exagerată și că astfel s-ar impune reducerea.
Evident, se susține de apelantă că ar fi reparat și întreținut utilajele intimatei pe cheltuiala sa. Împrejurarea evocată, în situația efectuării unor cheltuieli peste limitele obligațiilor asumate, o poate îndreptăți la eventuale despăgubiri și nicidecum la exonerarea apelantei de plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință.
În fine, nici împrejurarea vizând poziția apelantei și aspectele referitoare la refuzul de a se încheia un nou contract de închiriere nu pot fi primite întrucât în cauză nu s-a dovedit existența unei poziții dominante în zonă din partea intimatei și, în plus, nu a dovedit prin nici un act că s-ar fi adresat intimatei pentru încheierea unui nou act de închiriere și ar fi întâmpinat un refuz. Ca atare, în lipsa unor acte, susținerile apelantei sunt nedovedite și urmează a fi respinse.
Așadar, constatând că nu sunt motive întemeiate, în baza art. 296.pr.civ. Curtea va respinge apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta B împotriva sentinței civile nr. 2.247 din 16 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./4 ex./24.03.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu
