Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 468/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.468
Ședința publică de la 21.10.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Ioana Barna Prisacaru
JUDECĂTOR 2: Elena Mincu
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanții-reclamanți și, împotriva sentinței comerciale nr.7292/12.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 14.10.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.10.2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin sentința comercială nr.7292/12.06.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins ca neîntemeiată acțiunea principală formulată de reclamanții și prin care s-a solicitat evacuarea pârâtei din apartamentul proprietatea reclamanților situat în B,-, -, sc1,.6-7,.21, sector 3 pe care pârâta îl ocupă abuziv fără titlu de proprietate.
Prin aceeași hotărâre fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă și s-a dispus instituirea unui drept de retenție asupra imobilului în litigiu în favoarea pârâtei-reclamante, până la plata de către reclamanta-pârâtă a sumei de 988.710 lei prevăzută în sentința comercială nr.4430/2008 a Tribunalului București - Secția VI-a Comercială.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a constatat că cererea principală este formulată de reclamanți în calitate de proprietari ai imobilului, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr.300/9.06.2004 autentificat, însă la rândul său pârâta deține împotriva reclamanților titlu executoriu reprezentat prin sentința comercială nr.4430/2008, pentru contravaloarea lucrărilor de conservare și îmbunătățire aduse bunului, situație care îndreptățește pârâta să refuze restituirea până la data la care va încasa sumele stabilite prin titlul executoriu.
Împotriva sentinței fondului au declarat apel reclamanții-pârâți și care au învederat în esență că sentința atacată este nelegală și netemeinică, întrucât s-a instituit pârâtei-reclamante un drept de retenție asupra unui imobil ce nu îi aparține.
Au considerat apelanții că pârâta ar fi avut mai multe posibilități de a-și recupera sumele pretinse decât aceea încuviințată de către instanța de judecată.
În calea de atac nu au fost solicitate probe, apelanții, solicitând prin petiția înregistrată la data de 13.10.2008 judecarea cauzei în lipsă.
Examinând sentința comercială atacată prin prisma motivelor pe care s-a întemeiat calea de atac, Curtea urmează a respinge apelul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Analizând actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată că intimata deține împotriva apelanților o creanță în sumă de 988.710 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de conservare și îmbunătățire aferente imobilului proprietatea apelanților, conform sentinței comerciale nr.4430/27.03.2008 pronunțată în materia somației de plată reglementată prin dispozițiile G nr.5/2001.
Prin această sentință a fost admisă cererea formulată de creditoarea, debitorii și fiind somați să plătească creditoarei suma de 988.710 Ron, prețul serviciilor de conservare și îmbunătățire aduse apartamentului situat în B,-.
În raport de probele administrate în timpul primei judecăți, Curtea va reține că sentința comercială atacată prin prezentul apel nr.7292/12.06.2008 este corectă, instituirea dreptului de retenție, urmare admiterii cererii reconvenționale promovată de către pârâta-reclamantă, fiind justificată de deținerea de către această parte a unei creanțe certe și exigibile, în legătură cu imobilul proprietatea apelanților, creanța reprezentând costul lucrărilor de îmbunătățire și conservare efectuate în legătură cu bunul.
Potrivit practicii și doctrinei, dreptul de retenție reprezintă un adevărat drept real de garanție imperfect, în virtutea căruia cel care deține un bun mobil sau imobil al altcuiva, pe care trebuie să îl restituie, are dreptul să refuze restituirea acestuia, până când creditorul titular al bunului, îi va plăti sumele cheltuite cu întreținerea, conservarea ori îmbunătățirea bunului.
Este situația dovedită în prezenta cauză în care intimata-pârâtă, deținător al imobilului în litigiu, a cărei evacuare s-a solicitat prin cererea principală, opus apelanților creanța constatată prin titlul executoriu, prilejuită de bunul în litigiu.
În raport de probele administrate Curtea constată că admiterea cererii reconvenționale și instituirea dreptului de retenție asupra imobilului până la achitarea creanței determinată de bunul respectiv, dispuse de către instanța fondului, sunt măsuri justificate, sentința comercială apelată fiind legală și temeinică.
În considerarea celor expuse, reținând și faptul că apelanții nu au formulat critici în legătură cu respingerea cererii principale care a format obiectul judecății, Curtea în temeiul prev. art.296 pr.civ. va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții-reclamanți și, ambii cu domiciliul în B,-,.57,.4,.134, sector 3 împotriva sentinței comerciale nr.7292/12.06.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă cu sediul în B,-, -.42, sector 3.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 21.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - --- - -
GREFIER,
- -
Red.Jud. - 24.11.2008
Tehnored. - 24.11.2008
5 ex.
Tribunalul București - Secția VI- Comercială
Președinte:
Președinte:Mihaela Ioana Barna PrisacaruJudecători:Mihaela Ioana Barna Prisacaru, Elena Mincu
