Spete pretentii comerciale. Decizia 402/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 568/2006
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.402
Ședința publică de la 13.10.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
Grefier - -
**************
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta - ITALIA SRL, în contradictoriu cu intimata - RO SRL- fostă - SOFTWARE ROMÂNIA SRL, împotriva sentinței comerciale nr.4798/13.04.2004, pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr.17606/2002.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 22.09.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la 29.09.2008, 6.10.2008 și apoi la 13.10.2008, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată la data de 10.10.2002 pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială sub nr. 17606/2002, reclamanta - ITALIA SRL Bas olicitat obligarea pârâtei - SOFTWARE SRL B la restituirea sumei de 4.880 USD (162.777.280 Rol - contravaloare factură fiscală nr. -/14.10.1999) reprezentând avans și a sumei de 7.635 USD (254.665.055 Rol) reprezentând penalități contractuale, cu cheltuieli de judecată.
La data de 22.10.2002 reclamanta și-a completat acțiunea, în sensul că a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 149.225.223 lei - despăgubiri civile, conform articolului 998 și urm. cod civil și constatarea rezilierii contractului nr. 429/1998 încheiat și semnat la 8.01.1999.
Prin sentința comercială nr. 4798 din 13.04.2004 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins acțiunea reclamantei astfel cum a fost completată, ca neîntemeiată.
Apelul declarat de către reclamantă împotriva sentinței nr. 4798/2004 a Tribunalului Bucureștia fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 693/25.11.2004 a Curții de Apel București - Secția a VI a Comercială.
Reclamanta a declarat recurs în temeiul articolului 304 punctul 8,9, 10 Cod procedură civilă.
Prin decizia comercială nr.5558 din 18.11.2005 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială a admis recursul, a casat decizia comercială nr. 693/25.11.2004 a Curții de Apel București - Secția a VI a Comercială și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Astfel, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială dosarul nr- din 21.03.2006.
La rejudecarea apelului, după casarea cu trimitere, instanța a constatat următoarele:
Prin decizia de casare nr. 5558/18.11.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Comercială s-a reținut că instanțele de fond și de apel, deși în fondul cauzei a fost încuviințată efectuarea unei expertize de specialitate cu obiectivele precizate de reclamantă (fila 74 fond), au înlăturat-o fără a motiva în fapt și în drept considerentele avute în vedere.
De asemenea, instanța de fond nu a stabilit adevăratele raporturi dintre părți și nu a examinat dacă pârâta și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract la punctul 3 privind livrarea produselor software precizate în anexa la contract, iar instanța de apel a reținut că pârâta și-a îndeplinit obligațiile izvorâte din contract, fără a analiza și apărările invocate de reclamantă, privind livrarea unor module, conform proceselor verbale depuse la dosar, și nu a produselor finite (sofware) așa cum pârâta, în calitate de executant, s-a obligat prin convenția încheiată la 8.01.1999.
Cum instanțele nu au stabilit situația de fapt conform probelor administrate în caută, s-a dispus casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
La reluarea judecății, intimata pârâtă - SOFTWARE ROMANIA SRL a învederat că și-a schimbat denumirea în - RO SRL, depunând în dovedire certificatul de înregistrare la. eliberat la 6.01.2005.
Părțile au solicitat probe cu acte și interogatorii reciproce și prorogarea discutării completării raporturilor de expertiză.
La data de 21.05.2007, față de faptul că expertiza tehnică a fost efectuată de către un expert în electronică, d-nul, și nu un expert în specialitatea informatică și calculatoare, a încuviințat efectuarea unei noi expertize tehnice de specialitate cu obiectivele propuse de către reclamanta apelantă și regăsite la filele 74-75 dosar fond și cu obiectivele propuse de către pârâta intimată - fila 35 dosar apel.
În cauză s-a administrat proba cu interogatorii reciproce (filele 24-25, fila 27) și s-a întocmit raport de expertiză tehnică juridică în domeniul sisteme informatice de conducere de întreprinderi asistate de calculator, de către expert tehnic în specialitatea calculatoare, dr...
Părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză.
De asemenea ambele părți au depus concluzii scrise.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel și a probatoriilor administrate în cauză precum și a deciziei de casare cu trimite a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constată apelul nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește temeiul de drept al pretențiilor apelantei reclamante, Curtea constată că acțiunea introductivă înregistrată la 10.10.2002 la instanța de fond (fila 1-2 vol.I fond) nu este motivată în drept, iar din motivarea în fapt rezultă că pretențiile reclamantei derivă din neexecutarea obligației pe care pârâta și le-a asumat prin contractul comercial nr. 429/1998.
Prin cererea completatoare formulată la data de 22.10.2002 (fila 39 vol I fond) reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata despăgubirilor civile în sumă de 149.225.223 rol, conform articolului 998 și urm Cod civil și constarea, totodată, "că este reziliat contractul nr. 429/1998", semnat și încheiat la 8.01.1999, fapt ce s-ar putea deduce din notificarea emisă de către reclamantă nr. 1639/2000 (fila 40 vol.I fond).
Despăgubirile pretinse ar rezulta din plata de către reclamantă a două facturi nr.-/14.10.1999 și nr. -/1999, sumele fiind avansate pentru lucrarea pilot ce urma să se efectueze în baza unui contract și nu au mai fost efectuate de către pârâtă.
La cele două facturi menționate, reclamanta a calculat penalități de întârziere de 0,15% în baza articolului 8 alineat 1, contractul nr. 429/8.01.1999 (filele 23,45 vol.I fond).
Se constată, așadar, că reclamanta a combinat, în cadrul unei acțiuni mixte, cele două forme de răspundere delictuală și contractuală, ceea ce este inadmisibil față de principiul adoptat de practica judecătorească, anume, acela că nu este posibilă nici o combinare, în cadrul unei acțiuni mixte, a regulilor aplicabile răspunderii delictuale cu cele aplicabile răspunderii contractuale în cazul în care între părți a existat un contract, din a cărui neexecutare au rezultat prejudicii, calea de ales fiind aceea a răspunderii contractuale (a se vedea decizia de îndrumare a Plenului fostului Tribunalul Suprem nr. 11 din 5.08.1965)
Singura excepție admisă în practica judiciară este aceea că opțiunea este permisă în cazul în care neexecutarea contractului constituie, în același timp și o infracțiune, prevăzută de legea penală, ceea ce în speță nu s-a invocat și nici nu s-a dovedit.
Oricum, existența principiului " una non datur recursus ad alteram", împiedică pe reclamanta păgubită, de îndată ce a optat pentru una din cele două căi - acțiunea delictuală ori acțiunea contractuală - să mai poată urma cealaltă cale.
Așa fiind, față de faptul că, deși nemotivată în drept acțiunea introductivă ca de altfel, și cererea completatoare este motivată în fapt pe neexecutarea obligațiilor contractuale de către pârâtă astfel cum aceasta și le-a asumat prin contractul încheiat între părți nr. 429/8.01.1999, și în virtutea rolului activ al judecătorului care obligă instanța să facă corecta încadrare în drept a motivelor dezvoltate în fapt de către reclamantă, Curtea apreciază că temeiul de drept al acțiunii reclamantei, astfel cum a fost completată, îl reprezintă dispozițiile articolelor 969-970 Cod civil, în speță răspunderea contractuală.
În speță nu este vorba despre "despăgubiri civile" în sensul articolului 998 și urm. Cod civil, cum greșit afirmă reclamanta, deoarece pretențiile reclamantei nu izvorăsc dintr-un delict civil (fapt ilicit) săvârșit la adresa reclamantei de către pârâtă, ci reprezintă plata unor facturi emise de către pârâtă pentru lucrurile efectuate în baza contractului încheiat între părți și achitate de către reclamantă care, ulterior efectuării plății, a constatat calitatea și chiar existența lucrărilor respective, solicitând restituirea sumelor plătite și penalităților de întârziere calculate în baza articolului 8 alineat 1 din contract pentru executarea necorespunzătoare a contractului de către pârâtă.
Cum expertiza tehnică efectuată în fondul cauzei nu a fost pe deplin lămuritoare asupra situației de fapt, unele aprecieri ale expertizei depășind cadrul procesual (s-au analizat etape contractuale finalizate asupra cărora ambele părți conveniseră că nu existau obiecțiuni și nu fac obiectul cauzei de față), iar unele concluzii ale acestuia, în sensul că produsele livrate de pârâtă (module) nu mai existau în materialitatea lor la sediul reclamantei, ceea ce ar fi dus la prezumția că acestea nu ar fi fost instalate și predate în funcțiune beneficiarului, deși existau în acest sens procese verbale de recepție și atestare a calității ca fiind corespunzătoare cu cerințele reclamantei astfel cum au fost exprimate prin contract, au fost criticate de către instanța de fond, cât și de către instanța de apel care au înlăturat astfel valoarea probatorie a expertizei efectuate de către expertul, precum și contestarea specializării expertului, în sensul că acesta ar fi expert specialist în electronică, neavând experiență în domeniul calculatoarelor și informaticii, au determinat instanța ca la rejudecarea apelului să încuviințeze efectuarea unei alte expertize tehnice de specialitate de către un expert în domeniul calculatoarelor.
Valoarea probatorie a expertizei tehnice efectuată este incontestabilă, ambele părți declarând expres că nu au obiecțiuni de formulat la raportul întocmit de către expert dr. ing..
Astfel, din analiza probelor administrate în cauză (înscrisuri, interogatorii, expertiză tehnică judiciară) Curtea reține că instanța de fond a apreciat corect situația de fapt, în sensul existenței între părți ale rapoartelor contractuale derulate în baza contractului nr. 429/8.01.1999, având ca obiect analiza, dezvoltarea și implementarea sistemului IT.
Contractul trebuia derulat în 5 etape, ultimele 3 etape urmând a fi demarate numai după semnarea de către părți a documentului numit " Protocol" (act adițional), termenele de execuție a etapelor 3,4,5, fiind stabilite la 30 de zile, 90 de zile și, respectiv, 120 de zile "de la data semnării actului adițional Implementare" și putând fi modificate tot pe baza acestuia (fila 19 vol.I fond).
În fapt, după cum a consemnat și expertul desemnat au fost realizate etapele 1 și 2, contravaloarea cestora fiind agreată de părți ca fiind corespunzătoare activităților depuse în cadrul contractului, apelanta reclamantă achitând contravaloarea facturată (F nr. -/22.02.1999 - în valoare de 1.600 USD pentru etapa 1 și F: -/20.04.1999 în valoare de 1.600 USD pentru etapa 2).
Ulterior executării celor două etape contractuale, părțile nu au mai încheiat actul adițional la contract " Protocol" care să prevadă concret obiectivele și condițiile de realizare pentru etapele 3,4,5, astfel încât contractul nr. 429/1999 nu mai este derulat în forma prevăzută inițial prin acordul părților.
În această situație, pârâta intimată propune reclamantei apelante o continuare a raporturilor contractuale sub o altă formă, renunțându-se la clauzele contractuale stabilite pentru etapele 3,4,5 și realizarea obiectivelor în 4 faze, fiecare fază fiind realizată separat, în urma unei comenzi a reclamantei, și plătită, de asemenea, separat.
Cele 4 faze propuse de către intimată erau total diferite de etapele 3,4,5 din contractul inițial și prevedeau pentru Faza 1 - Realizarea modulelor; contabilitate, leasing, mijloace fixe (val. 10.000 USD); Faza 2- Module:, (6.000 USD); Faza 3-, (9.000 USD) și Faza 4 - multi-user, interconectare, școlarizare (14.000 USD).
Propunerea a fost agreată de către reclamanta apelantă, astfel încât a emis prin fax adresa nr. 3089/29.06.1999 cu oferta primei faze, modalitatea de plată propusă fiind aceea a unui avans de 20% din suma totală pentru faza 1 (20% din 10.000 USD), fără TVA și 80% după instalare și acceptare, în maxim 7 zile de la data emiterii facturii (fila 62 vol.I fond).
Oferta a fost acceptată de către reclamantă care a semnat-o, fapt consemnat și în raportul de expertiză (fila 75).
Intimata pârâtă a emis factura pentru încasarea avansului nr. -/13.07.1999 care cuprinde mențiunea "conform cu comanda nr. 3089 din 29.06.1999", iar apelanta reclamantă a plătit valoarea acesteia, reprezentând 20% din valoarea totală de 10.000 USD a fazei 1.
Derularea activităților corespunzătoare fazei 1 se consemnează în Procesul Verbal de predare - primire din 15.09.1999, modulele recepționate de către beneficiarul, respectiv: contabilitate, mijloace fixe, leasing, fiind instalate pe un calculator în locația beneficiarului și urmau a fi testate pentru o perioadă de 30 de zile.
Prin Procesul Verbal de recepție /11.10.1999 se consemnează recepția modulelor fazei Ia( mai sus menționate) și se constată că "modulele corespund cerințelor beneficiarului", iar executantul asigură mentenanta conform specificațiilor agreate de ambele părți pentru o perioadă de 6 luni de la semnarea procesului verbal de recepție (filele 63, 64 vol.I fond).
În aceste condiții, intimata pârât a emis factura nr.-/14.10.1999 pentru încasarea diferenței de 80% (8.000 USD) din oferta de 10.000 USD prevăzuți pentru îndeplinirea fazei Factura cuprinde mențiunile referitoare; rest plată. a II a, faza I, recepție (fila 6 vol.I fond).
În această fază, expertul a consemnat că a avut loc și predarea în custodie a unor echipamente (server Fujitsu și stație), prin Procesul Verbal de predare-primire în custodie nr. 393/8.11.1999, obligație care revedea de fapt reclamantei, potrivit contractului nr. 429/1999, anume, obligația de a asigura suportul hardware al produsului software obiect al contractului și pe care reclamanta nu și-a îndeplinit-
Intimata a realizat și faza a II a propusă: modulele de service și gestiune pe care le-a predat apelantei cu Procesul Verbal /30.12.1999, acestea urmând a fi instalate de beneficiar și testate pentru o perioadă de 15 zile.
Faza a II a nu este facturată de furnizor și nu formează obiectul litigiului.
În această fază colaborarea dintre părți a fost întreruptă, existând nemulțumiri ale apelantei reclamante apărute în perioada de mentenantă, pentru faza I demarată prin oferta-comandă 3089/29.06.1999.
În sensul rezolvării nemulțumirilor sale, apelanta reclamantă a învederat intimatei pârâte, prin fax-ul nr. 3017/18.05.2000 că suma de 12.2000 USD, plătită pentru contractul nr. 429 din 8.01.1999 va fi reconsiderată ca fiind plătită în contul altui contract încheiat între părți nr. 488 și care are ca obiect livrarea de către a unui în valoare de 14.042 USD, din care se achitase în avans suma de 3.540 USD, urmând a returna reclamantei suma de 1.698 USD. apelanta a justificat această manevră financiară prin aceea că produsele software livrate prin intimatei în cadrul contractului 429/1999 nu au corespuns cerințelor formulate de departamentele apelantei beneficiar, motiv pentru care aceasta le consideră nelivrate. (fila 42 vol.I fond).
Această "propunere de compensare", cum o consideră apelanta reclamantă, a fost respinsă de către intimata pârâtă cu adresa nr.536/24.05.2000 (fila 41 vol.I fond).
Dată fiind situația de fapt, rezultată din probele dosarului, instanța constată, în conformitate și cu cele reținute prin concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză (fila 87), că intimata pârâtă și-a executat obligațiile contractuale stipulate în contractul nr. 429/8.01.1999 pentru etapele 1 și 2 (fila 52 - 53 vol.I fond), și faza 1 ofertei-comandă agreată prin adresa nr. 3089/29.06.1999, cu obligațiile de a asigura mentenanta și a remedia, în perioada de mentenantă, deficiențele semnalate de beneficiar.
Obligațiile ce-i reveneau intimatei în baza clauzei generale 3.1. din contractul nr.429/1999, corespunzătoare etapelor 3,4,5 nu au mai fost îndeplinite deoarece părțile nu au depășit faza de specificare, prin nesemnarea de comun acord a actului adițional "Protocol de Implementare".
De asemenea, fazele 2,3,4 propuse de către intimată ca formulă de sine stătătoare în vederea continuării raporturilor contractuale dintre părți, independent de clauzele prevăzute iniția prin contractul 429/1999 și nefinalizate pentru că părțile nu au convenit asupra "Protocolului de Implementare", nu au mai fost realizate deoarece nu au mai fost solicitate de către apelanta reclamantă care trebuia să emită, potrivit înțelegerii, comenzii cuprinzând și specificațiile aferente, după cum nu a acceptat nici lucrările (comandate) executate de către intimată în faza a II a, lucrări recepționate însă prin Procesul Verbal de predare - primire A/010/30.12.1999 (modulele și Gestiune), modulele fiind instalate și urmând a fi testate pentru o perioadă de 15 zile, după care urma a se încheia V, de recepție. Apelanta a refuzat însă să mai încheie V de recepție pentru aceste module aferente fazei a 2 -a și pe care nici nu le-a achitat din acest motiv ( a se vedea faxul nr. 378/3.04.2000 al fila 68, vol.I fond).
După cum a constatat și expertul desemnat, apelanta reclamantă a făcut o singură plată în avans, cea prevăzută prin adresa nr. 3089/29.06.1999 și care corespunde înțelegerii părților, de a achita un avans de 20% (2.000 USD fără TVA) din suma totală alocată fazei I (10.000 USD fără TVA) desfășurată în afara clauzelor contractului nr. 429/1999, contract ce nu a mai fost continuat după executarea etapelor 1 și 2 datorită neîncheierii de către părți a Protocolului de Implementare.
Potrivit însă concluziilor raportului de expertiză tehnică judiciară, pentru sumele plătite de către apelanta reclamantă în avans și după livrarea produselor finite (modulele program contabilitate, mijloace fixe și leasing), intimata pârâtă și-a executat obligațiile aferente, astfel cum au fost asumate prin adresa nr. 3089/29.06.1999, ceea ce dovedește finalizarea fazei I propusă de către intimată și agreată de către reclamantă, fapt atestat prin V de recepție /11.10.1999 (fila 64 vol.I fond), potrivit căruia "În urma testelor efectuate s-a constatat că modulele corespund cerințelor beneficiarului".
Apelanta reclamantă face însă o confuzie în motivarea în fapt a acțiunii sale completate, confundând (voi sau nu) etapele de realizare a contractului nr.429/1999 prevăzut la articolul 5 (5.1. 5.2. 5.3.) - filele 52-54 vol.I fond, care sunt în număr de cinci și din care intimata a realizat două (etapa 1 și etapa 2) pentru care a încasat contravaloarea în sumă de 1.600 USD și, respectiv, 1.600 USD, facturate cu F nr. -/20.04.1999 și nr.-/22.02.1999 (filele 70, 71 vol.I fond) și fazele 1,2,3,4, propuse de către intimată ca urmare a necontinuării contractului nr. 429/1999 în forma convenită inițial datorită nesemnării Protocolului de implementare. Din aceste faze, intimata a realizat faza 1 pentru care a încasat contravaloarea de 10.000 USD (avans 2.000 USD și diferență 8.000 USD - fără TVA), produsele finite (modulele) fiind livrate și recepționate de către apelantă, ca fiind corespunzătoare, și faza II (modulele service și gestiune) care au fost livrate, dar nu au fost recepționate de către apelanta beneficiar și nici plătite de către aceasta, raporturile contractuale dintre părți fiind întrerupte de către aceasta.
Așa fiind, sumele pretinse de către reclamantă a-i fi restituite de către pârâtă ca fiind nedatorate, de natură a îmbogăți pe pârâtă fără just temei, nu sunt datorate de către pârâtă, aceasta fiind plătite pentru produsele finite livrate și recepționate în faza I (care excede clauzelor contractului nr. 429/1999).
În acest sens, instanța de fond a apreciat corect că acțiunea reclamantei este neîntemeiată.
În ceea ce privește rezilierea contractului nr. 429/1999, instanța de fond a reținut în mod corect că părțile nu au inserat un pact comisoriu în contract, de natură a permite constatarea rezilierii intervenite deja, iar reclamanta nu a solicitat instanței să pronunțe rezilierea contractului, astfel încât, instanța fiind obligată să se pronunțe numai asupra petitului cererii de chemare în judecată, nu putea să constate intervenită rezilierea contractului, fără a încălca principiul disponibilității și al respectării cadrului procesual, al obiectului cererii de chemare în judecată (articolul 129 alin 6 Cod procedură civilă).
Instanța mai constată că prin efectuarea raportului de expertiză tehnică dispus în apel s-a elucidat și problema ridicată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care decizia de casare, anume verificarea susținerii reclamantei privind livrarea unor module și nu a unor produse finite cum s-a obligat pârâta prin contract, în sensul că, din raportul de expertiză tehnică întocmit rezultă fără dubiu că obiectul contractului, respectiv livrarea produselor finite de care face vorbire reclamanta îl reprezintă tocmai modulele informatice livrate și recepționate (contabilitate, mijloace fixe, leasing) prevăzută în oferta - comandă - faza I - nr. 3089/29.06.1999.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolelor 294-296 Cod procedură civilă, respinge apelul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă obligă apelanta reclamantă la plata cheltuielilor de judecată către intimata pârâtă în sumă de 10.000 lei (Ron).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta - reclamantă - ITALIA SRL, cu sediul în B, str.-/D sector 6, împotriva sentinței comerciale nr. 4798/13.04.2004 a Tribunalului București - Secția a VI Comercială, în contradictoriu cu intimata - pârât - RO SRL - fostă - SOFTWARE ROMÂNIA SRL, cu sediul în B, str.-,. 3 sector 2.
Obligă apelanta reclamantă la plata cheltuielilor de judecată către intimata pârâtă în sumă de 10.006 lei (Ron).
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 13.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
3.12.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu
