Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 7/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 7/A/COM
Ședința publică din 14 ianuarie 2010
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Dorin Ilie Țiroga
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul formulat de pârâta - SRL Reșița împotriva sentinței civile nr. 621/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată reclamanta intimată - Grup SRL Reșița, având ca obiect acțiune în evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic pentru pârâta apelantă, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat se acordă cuvântul reprezentantei pârâtei apelante, solicitându-i-se să se refere și la modul în care sentința este motivată.
Reprezentantul pârâtei apelante solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 621/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, s-a admis acțiunea reclamantei " GRUP" Reșița și s-a dispus evacuarea pârâtei "" Reșița, din imobilul unitate individuală înscrisă în Cartea Funciară număr 30028-C1-U2 a Municipiului Reșița (provenită din conversia de pe hârtie a Cărții Funciare număr 12434 ), număr top 100/o/23/Sc.I/P/2/I, compus din spațiu comercial 1/I, în suprafață construită de 45,44 metri pătrați, din părțile de folosință comună revenindu-i 6,16 metri pătrați, situată administrativ în Reșița/, B-dul -, număr 23, bloc 23, scara 1, parter, județ C-
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, din analiza documentației însoțitoare a întâmpinării depuse de către pârâtă, că pârâta nu face dovada că ar avea un drept asupra imobilului ce face obiectul prezentului litigiu, drept care să facă obiectul altei judecăți, astfel că judecarea cauzei nu depinde de soluția ce se va da în alt dosar motiv pentru care, în baza art. 244 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă, instanța a respins cererea de suspendare a cauzei formulată de pârâta "" Reșița.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 480 Cod civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și de a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, iar potrivit art. 481 Cod civil, nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cazuri de utilitate publică.
Conform art. 44 din Constituția României dreptul de proprietate privată este garantat.
De asemenea, vând în vedere dispozițiile art. 20 alin.1 din Constituția României, potrivit cărora "Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a drepturilor omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte", instanța a reținut că prevederile art. 41 alin.1 și 2 din Constituție trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu prevederile art.1 alin.1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale: "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional."
Într-o asemenea interpretare, instanța a constatat că principiul constituțional al ocrotirii în mod egal a proprietății private trebuie respectat în privința oricăror drepturi patrimoniale, a oricăror "bunuri".
Sub acest aspect, Curtea Europeană a drepturilor omului, prin jurisprudența sa, a interpretat în mod extensiv noțiunile de "bunuri" și "proprietate", conferindu-le acestora un sens specific dreptului internațional al drepturilor omului. Astfel, Curtea Europeană a statuat că "noțiunea de bunuri (în limba engleză, possessions, în limba franceză, biens) din prima teză a art.1 alin.1 are un înțeles autonom, independent de clasificarea existentă în dreptul național" (cazul "Ex- și alții împotriva Greciei", 2000). Acest sens "nu este limitat la dreptul de proprietate asupra bunurilor corporale. [.] anumite alte drepturi și interese patrimoniale pot, de asemenea, constitui drept de proprietate și deci bunuri, în sensul acestei dispoziții" (cazul " împotriva Italiei", 2000). De asemenea, în speța " und împotriva Olandei", 1996, pentru a se determina incidența prevederilor art.1, s-a decis că "este deci indiferent dacă dreptul societății comerciale [.] este considerat ca fiind un drept de proprietate sau ca o garanție reală". Curtea Europeană a drepturilor omului a mai reținut, în cazul " Marle și alții împotriva Olandei", 1986, că: "[.] Într-adevăr, clientela se analizează ca o valoare patrimonială, deci ca un bun în sensul primei fraze a art.1, text care devine aplicabil în speță". Totodată, în cazul " împotriva Greciei", 1999, s-a arătat că reclamantul "exploatase cinematograful timp de 11 ani, fără nici o imixtiune din partea autorităților, în baza unui contract de închiriere, valabil din punct de vedere formal; ca rezultat al acestei exploatări, el și-a creat o clientelă, care constituie un bun [.]. Deși reclamantul deține doar un drept de folosință asupra localului, iar imixtiunea autorităților nu reprezintă nici expropriere și nici restrângere a exercițiului dreptului de proprietate, această situație intră totuși sub incidența art.1 alin.1 teza întâi". Mai mult, în cazul " Compania și alții împotriva Belgiei", 1995, s-a decis că "dreptul la despăgubiri se naște odată cu producerea prejudiciului. Un drept de creanță de această natură constituie un bun și deci reprezintă un drept de proprietate în înțelesul avut în vedere de art.1 alin.1 teza întâi. În consecință, această dispoziție este aplicabilă în cazul de față".
Având în vedere aceste dispoziții legale, precum și practica Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța a constatat că pârâta "" Reșița folosește fără nici un drept imobilul proprietatea reclamantei, fără a plăti chirie, motiv pentru care acțiunea formulată de reclamanta " GRUP" Reșița este întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel pârâta - SRL Reșița, solicitând admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, se arată că invocarea în drept numai a dispozițiilor art. 1410 și art. 1436.civil de către intimata-reclamantă privește în mod exclusiv "obiectul contractului de locațiune", ori în această situație aceste prevederi nu au nimic comun cu acțiunea în evacuare iar dacă se reține în speță încadrarea în drept a cererii, în această situație invocă lipsa calității procesuale active a intimatei-reclamante " Grup" SRL Reșița, deoarece aceasta nu este parte în niciun contract de locațiune și nu poate solicita rezilierea contractului aflat în derulare și nici să ceară a se constata rezilierea de drept a contractului nr.467/20.09.2005 și a actului adițional nr.661/28.10.2008 încheiate între M " " Reșița și "" SRL Reșița.
Pe cale de consecință, în măsura în care intimata-reclamantă nu poate cere rezilierea unui contract de locațiune pentru lipsa calității procesuale active, deoarece nu este parte contractantă, cererea de evacuare apare ca prematură și este neîntemeiată, deoarece o astfel de cerere nu poate fi introdusă decât ulterior cererii în anulare a contractului de locațiune sau după rezilierea de drept a contractului la împlinirea termenului, adică după 01.01.2100, în cazul în care proprietarul nu procedează la prelungirea contractului de locațiune.
Având în vedere cele arătate, pe cale de excepție, solicită admiterea cererii de apel și respingerea acțiunii ca fiind introdusă de o persoană care nu are calitate procesuală activă.
Referitor la fondul cauzei, solicită instanță de apel să constate că hotărârea care face obiectul prezentei cereri este netemeinică și nelegală, instanța de fond fiind vădit părtinitoare față de reclamantă, pentru următoarele considerații:
Hotărârea este nelegală pentru că instanța de judecată, antepronunțându-se prin admiterea cererii de evacuare, a luat în considerare ca valid contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 331 din 01.04.2009, încheiat între vânzătoarea M " " Reșița și cumpărătoarea intimata-reclamantă " Grup" SRL Reșița, omițând să ia în considerare probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile anexate Ia întâmpinare și la concluziile scrise de către apelanta-pârâtă, din care rezultă că:
Apelanta-pârâtă "" SRL a deținut și deține cu titlu valabil, în calitate de locatară, spațiul în litigiu, în legătură cu care sunt pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reșița și instanțelor de judecată (Judecătoria Reșița și Tribunalul C-S) mai multe acțiuni civile și plângeri penale formulate de locatară (dosar nr-, dosar nr- și dosar nr.559/P/2009), având ca obiect cercetarea persoanelor vinovate pentru organizarea nelegală a licitației și încheierea abuzivă a contractului în baza căruia intimata-reclamantă a devenit proprietara spațiului deținut de noi cu titlu valabil până în luna decembrie 2009 inclusiv, și anularea contractului de vânzare-cumpărare pe care instanța de fond, vădit părtinitoare, l-a considerat ca fiind legal încheiat, aspect contestat de pârâtă, deoarece apreciază că soluționarea temeinică și legală a cauzei este condiționată de dovedirea existenței nealterate a dreptului de proprietate a intimatei-reclamante asupra imobilului din care aceasta a solicitat evacuarea apelantei-pârâte, dovadă care nu poate fi făcută decât numai după soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarelor aflate pe rol, unele fiind înregistrate și aflate în lucru înainte de încheierea contractului de vânzare-cumpărare;
În măsura în care apelanta-pârâtă a achitat chiria și achită în continuare chiria, sub rezerva unor eventuale diferențe care vor fi stabilite de instanțele de judecată, apreciază că instanța de fond nu poate să rețină temeinicia unei rezilieri de drept a contractului de închiriere nr.467/2005, prelungit prin actul adițional nr. 661/28.10.2008.
Apreciază că a refuzat în mod întemeiat să încheie un contract de locațiune cu intimata-reclamantă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestațiilor, notificărilor și cererilor de chemare în judecată, acesta fiind cauza pentru care plata chiriei nu ajuns la intimata-reclamantă, ci se află la dispoziția " " Reșița, în condițiile în care se află în vigoare contractul de locațiune valabil până în luna decembrie 2009 inclusiv (solicită să se observe că în caietul de sarcini, întocmit pentru organizarea licitației de vânzare a imobilului, s-a precizat în mod expres că vânzarea se face sub rezerva derulării contractului de locațiune până în luna decembrie 2009, context în care apreciază că vânzarea sub condiție a imobilului nu poate conduce la rezilierea unui contract pentru care apelanta-pârâtă a achitat lunar chiria către " " Reșița);
Sentința este netemeinică în condițiile în care instanța de fond a reținut în mod eronat încălcarea de către apelanta-pârâtă a prevederilor art. 4, art. 7, art. 19, alin. 1 și art. 20, alin. 1, lit. d din contractul de închiriere cu M " " Reșița, considerând că nu au fost respectate clauzele contractuale, deoarece din înscrisurile depuse la dosar, anexate la întâmpinare (ordinul de încasare nr.- din 31.03.2009, ordinul de încasare nr.- din 29.04.2009 și ordinul de încasare nr.- din 28.05.2009) rezultă fără echivoc că a fost plătită chiria pentru perioada ianuarie-mai 2009.
Mai mult, pârâta consideră că dovedește și în continuare bună-credință în îndeplinirea obligațiilor care derivă din contractul de locațiune, sens în care arată că a achitat lunar chiria în timpul când pe rol s-a aflat la instanța de fond acțiunea în evacuare dar și ulterior, respectiv a achitat chiria și pentru perioada iunie - iulie 2009 (ordinul de încasare nr.- din 25.06.2009 și ordinul de încasare nr.- din 27.07.2009).
Subliniază și faptul că instanța de fond, în mod neîntemeiat, a reținut incidența în cauză și a dispozițiilor Legii nr. 469/2002 (în prezent abrogată prin art. unic din Legea nr. 246/2009), în sensul încetării de drept a contractului după trecerea a 30 de zile de la data scadenței și neplata chiriei, deoarece legea abrogată, la art.l, alin. 1 prevede că, Prezenta lege se aplică tuturor contractelor încheiate pentru realizarea actelor de comerț de către agenții economici comercianți,", ori în cazul în speță contractul de locațiune, chiar dacă este încheiat între doi agenți economici, nu are ca obiect realizarea unor acte de comerț, ci în mod exclusiv închirierea unui imobil.
Chiar în cazul în care s-ar accepta faptul că prin cumpărarea spațiului ar deveni parte în contractul de închiriere intimata-reclamantă, făcând abstracție de acțiunea în anularea contractului de vânzare-cumpărare și de celelalte cereri amintite mai sus, în acest caz ar exista obligația vânzătoarei " " Reșița de a ceda plata chiriei, care s-a efectuat la zi, în discuție fiind numai cuantumul acesteia, în legătură cu care pe rolul instanței de judecată se află o altă acțiune civilă, către noua proprietară, respectiv către intimata-reclamantă.
Consideră că nu poate fi încheiat un alt contract de locațiune, vizând același spațiu, în condițiile în care există un contract legal încheiat, aflat în derulare, iar părțile nu l-au denunțat și nici nu există o cauză de reziliere.
În raport de cele arătate mai sus, ținând seama că prin acțiunile învederate ca motiv de suspendare a soluționării prezentei cauze a contestat însăși calitatea de proprietară a imobilului în ceea ce o privește pe intimata-reclamantă, apreciază că jurisprudența, reținută de instanța de fond la pag. 4 și 5 din sentința apelată, nu are relevanță în cauză pentru că privește acțiuni în care nu a fost contestată calitatea de proprietar a reclamanților ca în cazul în speță.
În legătură cu cererea de suspendare a cauzei, solicită instanță de apel să o rețină ca întemeiată, pentru că judecarea cererii de evacuare înainte de soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarelor nr-, nr- și nr. 559/P/2009 este nelegală și prematură.
Examinând apelul formulat. atât prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu, pentru motivele de ordine publică, se constată că apelul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce succed:
Prima instanță nu a analizat toate apărările pârâtei, reținând, în motivare doar că aceasta nu are titlu asupra spațiului comercial din care s-a solicitat evacuarea sa.
De asemenea, prima instanță nu a analizat, prin prisma principiului relativității efectelor actelor juridice civile, în ce măsură reclamanta - Grup SRL putea să invoce nerespectarea unor obligații contractuale pe care - SRL le avea față de fostul proprietar ( " " Reșița) și în ce măsură justifica o calitate procesuală activă.
Un alt aspect neelucidat de prima instanță este acela privind plata chiriei de către pârâta - SRL. Nu au fost analizate probele (documentele de plată) depuse la dosar de către pârâtă și care atestă că aceasta a efectuat plăți cu titlu de chirie.
Prima instanță trebuia să verifice cererea de evacuare și prin prisma faptului că, prin contractul de vânzare-cumpărare (pag. 2, alin. 3), reclamanta - Grup SRL s-a angajat să mențină contractul de închiriere având ca obiect spațiul în litigiu.
Toate referirile făcute de prima instanță la jurisprudența CEDO nu au nicio relevanță în cauză, întrucât toate deciziile enumerate se referă la valențele noțiunii de "bun" incorporal. În speță însă, spațiul din care s-a solicitat evacuarea pârâtei este un bun imobil, corporal, acest lucru nefiind contestat de părți.
Având în vedere că prima instanță nu a cercetat toate apărările pârâtei, se concluzionează că nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, motiv pentru care, în baza art. 297, alin. 1.proc.civ. se va admite apelul formulat de pârâta - SRL, sentința atacată va fi desființată și cauza va fi trimisă spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de pârâta - SRL Reșița împotriva sentinței civile nr. 621/19.06.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din, 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE JUDECĂTOR- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /08.02.2010
Dact. /08.02.2010
Prima instanță - Tribunalul C-
Judecător -
4 ex./2 com.
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Dorin Ilie Țiroga
