Spete evacuare in dreptul comercial. Decizia 80/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIAL
DECIZIE Nr. 80
Ședința public de la 05 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cipriana Poiană
Judector - -
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Comercial privind pe apelant " " și pe intimat, intimat " " - PRIN REPREZ., având ca obiect evacuare, apel formulat împotriva sentinței nr. 478/com/20.02.2009 pronunțat de Tribunalul Iași.
La apelul nominal fcut în ședința public, lips prți.
Procedura legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefier care învedereaz instanței c apelanta a depus concluzii scrise și chitanța onorariu avocat în cuantum de 1000 lei iar dezbaterile au avut loc în ședința public din data de 28.09.2009, susținerile prților fiind consemnate în încheierea de ședinț din acea zi, care face parte integrant din prezenta hotrâre și când, din lips de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de astzi 05.10.2009, când:
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de faț.
Prin cererea înregistrat la data de 24.08.2005 sub nr. 16458/2005 la Judec toria Iași reclamanta a chemat în judecat pe pârâta " " I și a solicitat:
1.evacuarea pârâtei din spațiul proprietatea sa, spațiu situat în I, -, -.1, parter;
2.obligarea pârâtei la plata sumei de 3.500 euro reprezentând contravaloarea chiriei începând cu data de 1 ianuarie 2005 (500 euro/lun) și pân în prezent și în continuare pân la evacuarea spațiului;
3.cu cheltuieli de judecat.
Susține reclamanta c la data de 12 martie 2004 cumprat spațiul menționat de la vânztoarea "" și c pârâta, creia i-a expirat contractul de închiriere la data de 31.12.2004, refuz s-l elibereze.
Pârâta " " SRL, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii susținând c dețin
e spațiul comercial în baza un ui titlu legal valabil.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a "" considerând c aceast societate trebuie obligat la plata daunelor solicitate de reclamant.
"", prin întâmpinare, a invocat lipsa calitții sale procesuale pasive, între cele dou prți neexistând raporturi comerciale în desfșurare. Se mai susține c spațiul în litigiu a fost vândut reclamantei prin contractul nr. 548/12.03.2004, cu respectarea clauzelor contractuale din contractul de închiriere nr. 44/2002.
În ședința public din 6.01.2006 instanța a respins excepția lipsei calitții procesuale pasive a chematei în garanție ""
În cursul procesului pârâta a invocat excepția lipsei coparticiprii procesuale active precizând c, din contractul de vânzare -cumprare nr. 548/2004 rezult c reclamanta a cumprat spațiul, fiind cstorit cu cetțeanul italian, astfel c acțiunea reclamantei este inadmisibil.
Totodat, pârâta, prin aprtor, a mai invocat și excepția prematuritții introducerii prezentei acțiuni având în vedere atât acțiunile civile privind constatarea nulitții contractului de vânzare -cumprare, dar și plângerile penale pentru infracțiunea de înșelciune și fals în declarații în legtur cu încheierea contractului de vânzare -cumprare.
Prin sentința civil nr. 5990/12.05.2006 Judec toria Iașia respins excepția lipsei coparticiprii procesuale active, a inadmisibilitții, excepția de prematuritate, excepții invocate de pârât.
A admis cererea reclamantei -, cu domiciliul în-, -.1,.3,. 1, în contradictoriu cu pârâta "", cu sediul în I,-, -.1,. C,.4,. 2.
A dispus evacuarea pârâtei din spațiul proprietatea reclamantei situat în - nr. 4, -.1, parter.
O obligat pârâta s plteasc reclamantei contravaloarea în lei la data efectiv a plții a sumei de 3500 euro cu titlu de despgubiri pentru perioada 1.01.2005 și pân la data promovrii cererii și în continuare contravaloarea a 500 euro/lun pân la evacuarea efectiv.
A fost respins cererea reclamantei de amendare a pârâtei și de obligare a acesteia la plata de despgubiri în baza art. 723 al. 2 raportat la art. 108 ind. 3 Cod procedur civil.
A obligat pârâta s plteasc reclamantei suma de 865 lei cheltuieli de judecat.
Reclamanta și pârâta " " au declarat apel împotriva sentinței civile nr. 5990/12.05.2006 pronunțat de Judec toria Iași.
Prin sentința civil nr. 275/18.04.2007 Tribunalul Iași -Secția civil a admis cererile de apel formulate de pârâți, a anulat sentința civil nr. 5990/12.05.2006 pronunțat de Judec toria Iași, a admis excepția de necompetenț material a Judec toriei Iași și a reținut cauza spre rejudecare în prim instanț Tribunalul Iași -Secția comercial și contencios administrativ.
Investit cu soluționarea prezentei cauze, Tribunalul Iași -Secția comercial și contencios administrativ a format dosarul nr-.
Pârâta " " SRL a depus întâmpinare prin care a reiterat excepțiile și aprrile formulate în dosarul nr. 16458/2005 al Judec toriei Iași, respectiv:
1.excepția prematuritții acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prev. de art.720 ind. 1 Cod procedur civil.
2.excepția lipsei coparticiprii procesuale active, acțiunea nefiind exercitat de toți coproprietarii (reclamanta este cstorit cu cetțeanul italian ).
Pe fondul cauzei, pârâta susține c nu s-a dovedit reaua sa credinț și c ocuparea spațiului s-a fcut fr drept.
Pârâta a formulat și cerere reconvențional, solicitând ca în contradictoriu cu reclamanta și "" SRL instanța s constate c pârâtei i s-a înclcat dreptul de preempțiune cu privire la vânzarea spațiului.
În ședința public din 7 martie 2008 pârâta, prin aprtor, a precizat c obiectul cererii reconvenționale îl constituie constatarea nulitții titlului de proprietate asupra terasei construite.
Reclamanta, prin aprtor, a invocat excepția inadmisibilitții cererii reconvenționale.
Ulterior, prin precizrile din 19.09.2008, pârâta a invocat și excepția inadmisibilitții acțiunii în evacuare faț de acțiunea în revendicare.
Prin sentința comercial nr. 478/Com/20.02.2009 pronunțat de Tribunalul Iași - Secția comercial și contencios administrativ se dispune:
Respinge cererea de repunere pe rol a cauzei formulat de pârât.
Respinge excepțiile lipsei calitții procesuale active reclamantei, a lipsei calitții procesuale pasive a pârâtului, a lipsei coparticiprii procesuale active, a inadmisibilitții cererii, a insuficientei timbrri a acțiunii și a prematuritții cererii privind evacuarea, invocate de pârât.
Admite excepția prematuritții cererii având ca obiect plata contravalorii chiriei pentru perioada cuprins între 1.01.2005 și data eliberrii spațiului comercial d ctre pârât, invocat de acesta.
Respinge cererea formulat de reclamant având obiectul menționat anterior în contradictoriu cu pârâtul.
Admite cererea de evaluare formulat de reclamanta, cu domiciliul în I,-, -. 1,. E,.3,.1, județul I, în contradictoriu cu pârâtul, cu sediul în I,-, - 1,. C,.4,.2, județul
Dispune evacuarea pârâtului din spațiul comercial situat în I,-, bloc A 1, parter, județul I, ce fcut obiectul contractului de vânzare-cumprare autentificat sub nr. 548/12.03.2004 la. din
Respinge excepția lipsei calitții procesuale pasive chematului în garanție, invocat de acesta.
Respinge cererea pârâtului de chemare în garanție, cu sediul în I,-, - 6, parter, județul
Dispune compensarea cheltuielilor de judecat suportate de reclamant și pârât în legtur cu judecata acțiunii formulate de, constatând c nu mai exist diferențe de achitat.
Respinge cererea pârâtului de obligare a chematului în garanție la plata cheltuielilor de judecat.
Respinge cererea chematului în garanție de acordare cheltuielilor de judecat ca nedovedit.
Pentru a pronunța aceast sentinț tribunalul a reținut urmtoarele:
Cu privire la excepția lipsei coparticiprii procesuale active, instanța consider c acțiunea de evacuare nu este o acțiune în revendicare, nu pune în discuție existența dreptului de proprietate al reclamantului, ci este un act de administrare, care urmrește obținerea posesiei lucrului. el bun propriu sau bun comun, cererea în evacuare poate fi promovat chiar și de unul dintre soți, calitatea bunului în litigiu sau regimul aplicabil acestuia neavând relevanț în speț.
Prezenta cerere de evacuare nu este o acțiune în revendicare imobiliar și pentru c pârâtul a deținut posesia și folosința spațiului comercial respectiv în baza unui titlu valabil, și anume contractul de închiriere, și nu fr drept, condiție esențial în calificarea juridic a unei cereri drept acțiune în revendicare,
De asemenea,excepția lipsei calitții procesuale pasive a pârâtului este nefondat întrucât pârâtul nu a dovedit c nu exist identitate între spațiul comercial închiriat de el de la SC SRL și cel vândut de acesta din urm reclamantei -, în chiar contractul de vânzare cumprare autentificat sub nr. 548/ 12.03.2004, consemnându-se c reclamanta cumprtoare a spațiului respectiv a luat cunoștinț de existența contractului de închiriere nr. 00044/ 20.09.2002, încheiat de SC SRL cu SC SRL I, pentru perioada 1.10.2002- 31.12.2004, obligându-se s-l respecte.
În ceea ce privește excepția lipsei calitții procesuale active a reclamantei, instanța constat c reclamanta a fcut dovada dreptului su de proprietate asupra spațiului comercial din care se cere evacuarea prin depunerea la dosar a contractului de vânzare - cumprare amintit mai sus, în aceast calitate având dreptul de a se bucura de toate prerogativele dreptului de proprietate, inclusiv posesia și folosința, și de a adresa cereri instanței judectorești în acest sens.
Neîntemeiat este și excepția inadmisibilitții acțiunii în evacuare, deoarece, prin efectul art. 1441 Cod civil,cumprtorul spațiului închiriat se substituie în drepturile și obligațiile locatorului - vânztor de la data cumprrii, având dreptul s solicite pe cale judectoreasc evacuarea chiriașului care nu își îndeplinește obligația de restituire a imobilului în starea în care a fost predat.
Referitor la excepția insuficientei timbrri a acțiunii, instanța, verificând modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru achitate de reclamant, a constatat c aceasta a respectat normele legale în materie în vigoare la data investirii instanței, și anume 24.08.2005, pentru cererea de evacuare pltindu-se o tax fix de timbru în cuantumul prev. de art. 3 lit. b din Legea nr. 146/ 1997, iar pentru solicitarea de obligare a pârâtului la plata unei sume de bani cu titlu de chirie, achitându-se de ctre reclamant o tax calculat în raport de valoarea pretențiilor sale conform cu art. 2 alin. 1 din același act normativ.
Susținerea reprezentantului pârâtului c cererea de evacuare trebuie timbrat la valoare nu poate fi primit pentru urmtoarele motive:
- taxa judiciar de timbru este stabilit în raport de prevederile legale în vigoare la momentul sesizrii instanței judectorești (în anul 2005, art. 3 lit. din Legea nr. 146/ 1997 prevedea o tax fix de timbru pentru cererile privind dreptul de folosinț a imobilelor);
- calificarea acțiunilor drept evaluabile sau neevaluabile în bani, potrivit Deciziei nr. XXXII/2008 a - Secțiile Unite,are relevanț doar pentru determinarea competenței materiale și, implicit, a cilor de atac, pentru stabilirea taxei judiciare de timbru urmând a fi avute în vedere dispozițiile și categoriile de acțiuni folosite de legea special,
- cu ocazia soluționrii cererilor de apel declarate în cauza de faț, instanța de control judiciar a stabilit c cererea în evacuare este neevaluabil în bani.
Cu privire la excepția prematuritții acțiunii, instanța, reținând c parcurgerea procedurii concilierii directe este obligatorie, potrivit prev. art. 7201Cod procedur civil, doar proceselor și cererilor în materie comercial evaluabile în bani, apreciaz c aceasta este neîntemeiat referitor la cererea de evacuare creia dispozițiile legale menționate anterior nu îi sunt aplicabile întrucât obiectul acesteia nu este evaluabil în bani.
În cazul cererii reclamantei de obligare a pârâtului la plata c/valorii chiriei, aceasta, fiind evaluabil în bani, atrage aplicabilitatea disp. art. 7201Cod procedur civil. Susținerea reclamantei c întreaga acțiune este neevaluabil în bani, fapt ce rezult din chiar împrejurarea c investit în prim instanț cu judecarea acestei cauze este tribunalul, nu poate fi primit, stabilirea competenței materiale a Tribunalului Iași în calitate de prim instanț fcându-se în raport de cererea principal în evacuare neevaluabil în bani, și nu de cererea accesorie de plat a unor sume de bani, cerere care, în conformitate cu prev. art. 17 Cod procedur civil, este în cderea instanței competente s judece cererea principal.
Având în vedere c,prin rspunsul depus de reclamant la fila 19 din dosar, aceasta a recunoscut c nu a parcurs procedura concilierii directe, instanța urmeaz a admite excepția prematuritții cererii având ca obiect plata c/valorii chiriei pentru perioada cuprins între 1.01.2005 și data eliberrii spațiului comercial d e ctre pârât, invocat de acesta.
În dovedirea cererilor și aprrilor invocate, prțile au solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și interogatoriu, procedându-se în acest sens în fața instanței necompetente, dovezile astfel administrate rmânând câștigate judecții, potrivit prevederilor art. 160 Cod procedur civil, în condițiile în care niciuna dintre prți nu a invocat motive temeinice pentru refacerea lor. Cu privire la proba testimonial solicitat de pârât prin întâmpinare, instanța constat c acesta, deși a fost reprezentat și asistat de avocat în cursul procesului, nu și-a îndeplinit obligația de a arta numele și locuința lor în vederea administrrii probei, conform dispozițiilor art. 115 pct.3 Cod procedur civil, neindicând și nedovedind existența vreunuia din cazurile prevzute de art. 138 Cod procedur civil pentru a mai putea invoca aceste dovezi în cursul instanței.
În ceea ce privește fondul cererii în evacuare, instanța apreciaz c aceasta este întemeiat pentru considerentele ce vor fi prezentate.
Astfel, între SC SRL, în calitate de locator, și SC SRL I, în calitate de chiriaș, a fost încheiat contractul de închiriere nr. 00044/ 20.09.2002 cu privire la spațiul în suprafaț de 110. situat p. în I, - nr. 4, parter, pentru o durat de 27 de luni, începând cu 1.10.2002 și pân la 31.12.2004.
La data de 12.03.2004, locatorul - proprietar SC SRL a vândut spațiul comercial respectiv reclamantei - prin contractul de vânzare - cumprare autentificat sub nr. 548/12.03.2004 la BNP din I, noul proprietar substituindu-se, de la data cumprrii, în drepturile și obligațiile locatorului - vânztor.
Potrivit art. 1436 alin. 1 Cod civil, locațiunea înceteaz de drept prin simpla trecere a termenului stabilit în contract de prți, fr s mai fie nevoie de o înștiințare prealabil.
În cauza de faț, nu se poate reține c a intervenit tacita relocațiune întrucât nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevzute de lege în acest sens (art. 1437 și art. 1452 Cod civil), noul proprietar exprimându-și expres voința de a nu prelungi termenul contractului de închiriere prin notificarea comunicat pârâtului prin care i-a pus în vedere s elibereze spațiul respectiv.
La data sesizrii instanței cu cererea în evacuare, respectiv 24.08.2005, expirase atât termenul stabilit prin contractul de închiriere (31.12.2004), cât și cel prevzut prin actul adițional a crui valabilitate a fost contestat de reclamant prin formularea unei plângeri penale (31.07.2005 ).
Întrucât pârâtul nu a fcut dovada existenței unui drept de creanț în favoarea sa și în sarcina noului proprietar -locator, el nu se bucur nici de dreptul de retenție asupra spațiului respectiv pentru perioada cât nu va fi despgubit, dup cum prevede art. 1444 Cod civil.
Cu privire la susținerea pârâtului c nu i-a fost respectat dreptul de preemțiune în cazul vânzrii imobilului închiriat, instanța constat c acest aspect poate reprezenta doar o cauz de încetare de plin drept a contractului de închiriere, potrivit art. 8.1. din convenția prților, și nu un motiv întemeiat de refuz din partea pârâtului - chiriaș, de a preda bunul închiriat proprietarului la data expirrii termenului de închiriere.
De asemenea, afirmația pârâtului c prin hotrâri judectorești au fost respinse cereri de evacuare formulate de reclamant ca inadmisibile, nu poate fi avut în vedere, cererile respective fiind fcute pe calea ordonanței președințiale.
Constatând c, în mod nejustificat, pârâtul ocup, în prezent, spațiul comercial ce a fcut obiectul contractului de vânzare-cumprare nr. 548/ 12.03.2004, neîndeplinindu-și obligația contractual de restituire a lui ctre actualul proprietar, dând dovad de rea-credinț,reținut și prin Rezoluția de scoatere de sub urmrire penal dat de Parchetul de la lâng Judec toria Iași în dos. nr. 817/P/ 2004 fila (167 din dosarul nr. 16458/ 2005 al Judec toriei Iași ), instanța urmeaz a dispune evacuarea acestuia din spațiul comercial respectiv.
În ceea ce privește cererea pârâtului de chemare în garanție a fostului proprietar SC L, instanța având în vedere raporturile juridice stabilite între aceste prți în baza contractului de închiriere, consider nefondat excepția lipsei calitții procesuale pasive a chematului în garanție, urmând o respinge. Aceeași soluție va primi și cererea de chemare în garanție în condițiile în care nu se poate considera c, în raport de modul de soluționare a cererilor reclamantului, pârâtul a czut în pretenții sau în despgubire, dup cum se prevede în art. 60 alin.1 Cod procedur civil.
Pârâta " " SRL a declarat apel și a criticat sentința primei instanțe ca fiind nelegal și netemeinic pentru urmtoarele motive:
1.În mod greșit s-a respins excepția inadmisibilitții acțiunii în evacuare și excepția lipsei calitții procesuale active a reclamantei.
Susține apelanta c reclamanta nu are calitate procesual activ deoarece nu au existat raporturi locative între prți.
În dovedirea acțiunii sale în evacuare reclamanta nu se poate prevala de un contract de locațiune faț de care a fost terț - considerent pentru care i-ar fi revenit obligația corelativ care incumb terțului faț de drepturile subscrisei izvorâte din contract - adic s nu fac nimic de natur a aduce atingere dreptului real absolut opozabil erga omnes prevzut pe cale convențional între prțile contractante - dreptul de preempțiune (înscris și în cartea funciar în anul 2003, dup cum rezult și din cuprinsul contractului de vânzare -cumprare).
Fiind terț faț de contractul de închiriere încheiat între subscrisa și SC SRL, reclamanta nu poate pretinde c i-ar fi fost transmis dreptul locatorului SC SRL de a solicita evacuarea locatarului SC SRL, odat cu transmiterea proprietții prin încheierea contractului de vânzare -cumprare chiar dac reclamanta afirma în cuprinsul acestuia c se oblig s respecte locațiunea. Obligația de a respecta locațiunea incumb terților, îns dreptul de a cere evacuarea la sfârșitul locațiunii îl are doar locatorul.
Pentru a putea promova o acțiune care s aib drept scop evacuarea subscrisei în urma încetrii locațiunii din spațiul închiriat era necesar ca între reclamant și subscrisa s existe un raport obligațional contractual astfel încât aceasta s fie titulara dreptului subiectiv dedus judecții.
Contractul de închiriere încheiat între subscrisa și SRL a fost un contract încheiat intuitu personae, prevzând tocmai în acest sens -clauza -conform creia nici una dintre prți nu poate cesiona drepturile și obligațiile prevzute de acest contract fr acordul celeilalte prți.
Înclcarea prevederilor contractului de închiriere de ctre una din cele dou prți atrage rezilierea de plin drept a acestuia așa cum se specific în cap. VIII, motiv pentru care reclamanta nu poate invoca nici mcar expirarea contractului de închiriere.
Astfel, reclamanta nu are calitate procesual activ în acțiunea în evacuare de faț, întrucât nu deține un titlu pe care s-l fi dobândit în condițiile prevzute de art. 1411 Cod civil.
Mai susține apelanta c între obiectul pricinii și motivarea acțiunii exist o vdit contradicție, prin obiect așa cum a precizat reclamanta acțiunea fiind de evacuare, iar motivarea aparținând acțiunii în revendicare dup natura dreptului și scopului urmrit.
Cum cele dou acțiuni, de drept comun, prezint îns deosebiri esențiale, și având în vedere cele expuse anterior - aceast situație de fapt justific excepția inadmisibilitții acțiunii, astfel:
-acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, acțiune real, deci, prin care reclamantul cere instanței de judec s i se recunoasc dreptul de proprietate asupra unui bun determinant și, pe cale de consecinț, s-l oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului;
-spre deosebire de acțiunea în revendicare, acțiunea în evacuare, este specificat raporturilor juridice de locațiune, adic altor raporturi prin care o parte, numit locator, s-a obligat s procure celeilalte prți, numit locatar, folosința pe timp determinat a unui bun individual determinat și neconsumptibil în schimbul unei sume de bani, numit chirie.
Cu alte cuvinte, raporturile juridice din materia locațiunii sunt raporturi de obligații. În cauza de faț, între reclamant și subscrisa nu au existat raporturi de obligații derivate din locațiune, ci raporturi de drept real constând în exercitarea fr drept de ctre subscrisa a posesiei asupra imobilului proprietatea reclamantului.
Ca urmare, dreptul real de proprietate al reclamantului nu poate fi aprat decât pe calea acțiunii în revendicare, nicidecum pe calea acțiunii în evacuare.
Cum îns reclamanta a înțeles s utilizeze calea acțiunii în evacuare și nu pe cea în revendicare pus la îndemâna sa, iar judectorii nu pot schimba obiectul acțiunii, ci doar eventual temeiul juridic al acesteia (art. 129 alin. ultim Cod procedur civil), instanța avea obligația de a respinge ca inadmisibil acțiunea în evacuare.
2.Greșit s-a respins excepția prematuritții,procedura prev. de art. 720 ind. 1 Cod procedur civil trebuie îndeplinit cu privire la captul de cerere privind chiria pretins de reclamant, ci și cu privire la obiectul acțiunii.
Același punct de vedere a fost exprimat recent de - Secțiile Unite, prin decizia nr. 32/09.06.2008, în sensul c obiectul unei acțiuni în justiție const, de fiecare dat, în protecția unui drept subiectiv sau a unui interes pentru a crui realizare calea unei acțiuni în justiție este obligatorie.
Pretenția concret nu reprezint altceva decât afirmarea dreptului a crui protecție se solicit, drept care întotdeauna este evaluabil în bani dac are caracter patrimonial și poate fi protejat printr-o acțiune personal, real sau mixt, în funcție de natura sa, drept de creanț sau drept real.
Potrivit acestei interpretri dat de, captul principal de cerere privind evacuarea este evaluabil în bani dup valoarea obiectului litigios, con sider c se impune aplicarea disp. art. 7201Cod procedur civil.
În speț, acțiunea reclamantei a fost promovat cu ignorarea dispozițiilor legale imperative privind parcurgerea procedurii prealabile anterior introducerii acțiunii la instanțe competente.
Obligativitatea parcurgerii acestei proceduri este expres prevzut de dispozițiile art. 109 pct. 2 și ale art. 7201Cod procedur civil în care se arat precis cum trebuie s procedeze reclamantul în cadrul acestei proceduri.
În speța de faț așa-zisa notificare a reclamantei din data de 09.09.2005 nu satisface condițiile de exigenț prevzute de normele care reglementeaz procedura prealabil a concilierii.
În consecinț, având în vedere c înainte de promovarea prezentei acțiuni reclamanta nu a încercat s realizeze efectiv procedura prealabil de conciliere consider c acțiunea sa nu este promovat cu respectarea prevederilor art. 7101Cod procedur civil motiv pentru care solicit instanței s fac aplicarea dispozițiilor art. 109 al. 2 Cod procedur civil s admit excepția și s resping acțiunea ca fiind prematur introdus.
Motivarea instanței în respingerea excepției prematuritții acțiunii în sensul c instanțele investite cu judecarea cererilor de apel declarate în cauza de faț au stabilit c cererea în evacuare este neevaluabil în bani nu are relevanț, deoarece scopul avut în vedere de legiuitor prin instituirea procedurii concilierii directe a fost acela de soluționare cu prioritate a litigiilor comerciale pe cale amiabil, și totodat ca o modalitate de punere în practic a principiului celeritții soluționrii litigiilor comerciale dintre prți.
Astfel, în aprecierea scopului artat anterior consider c obligativitatea concilierii subzist cu privire la toate capetele cererii.
3.Excepția lipsei calitții procesuale pasive a fost respins în mod greșit de instanț, pentru urmtoarele considerente:
Spațiul comercial ce face obiectul prezentului dosar a fost achiziționat de chemata în garanție în cauza de faț SC SRL la data de 18.09.2002 de la SC SA.
Dou zile mai târziu, respectiv la data de 20.09.2002, spațiul a fcut obiectul contractului de închiriere încheiat între subscrisa și SC SRL și le-a fost predat conform schiței anex a acestui contract.
La data de 12.03.2004 acest spațiu a fost vândut prin contractul de vânzare cumprare încheiat între SC SRL și reclamanta. Parte integrant a acestui contract este schița cadastral, îns aceast schiț cadastral a fost executat pentru proprietarul SC SA la data de 20.02.2000 așa cum rezult din cuprinsul acesteia. Și datorit faptului c dup anul 2000 spațiul a suferit mai multe modificri, drept dovad c la data de 20.09.2002 subscrisei i-a fost închiriat un spațiu total diferit, reiese clar faptul c nu exist identitate între spațiul pe care-l deține subscrisa și cel a crui evacuare o solicit reclamanta.
Schița cadastral (fila 128) aferent contractului de vânzare -cumprare încheiat între SRL și reclamanta a fost depus la dosarul cauzei abia în data de 30,05.2008 (fila 101), de ctre prin înaintarea la solicitarea instanței a documentației ce a stat la baza perfectrii contractului de vânzare -cumprare.
Excepția lipsei calitții procesuale pasive a fost invocat de subscris dat fiind faptul c precizrile formulate în scris de ctre reclamant, dup data depunerii documentației ce a stat la baza perfectrii contractului de vânzare -cumprare de ctre BNP, deoarece pân la aceast dat nu a fost depus niciodat o schiț cadastral din care s rezulte spațiul pe care l-a achiziționat reclamanta și din a crui evacuare o solicit.
Așa cum reiese și din încheierile de ședinț pe parcursul judecții procesului în dosarul -, au fost puse în discuția prților doar excepțiile invocate și nici un moment fondul cauzei, drept pentru care nu s-a dat cuvântul la probe, nu au fost puse în discuția prților probele, și în acest context nici nu au fost administrate; iar datorit faptului c în dosarul judectoriei nu a fost depus schița cadastral a spațiului în litigiu subscrisa nu a avut cunoștinț de lipsa identitții spațiului locativ, motiv pentru care afirmația instanței conform creia nu ar fi fcut dovada acestei lipse a identitții este neîntemeiat.
Schița cadastral a spațiului în litigiu care face parte integrant din contractul de vânzare -cumprare încheiat între SRL și ce a fcut obiectul contractului de închiriere, încheiat între subscrisa și SRL nu corespunde situației reale a acestui spațiu. Mai exact spus aceast schiț nu reflect spațiul pe care subscrisa îl deține.
Susține apelanta c nu exist identitate între spațiul pe care subscrisa îl deține și spațiul ce a fcut obiectul contractului de vânzare -cumprare, act invocat de reclamant ca titlu de proprietate.
Așadar, în lipsa acestei identitți între spațiul pe care-l deține subscrisa și spațiul despre care reclamanta pretinde c este proprietar, subscrisa nu are calitate procesual pasiv în prezenta acțiune în evacuare, mai exact, nu poate fi obligat s restituie ceea ce nu exist în fapt (și mai mult chiar, nici mcar nu a preluat de la vânztorul reclamantei).
4.Excepția lipsei coparticiprii procesuale active a fost respins în mod eronat de ctre instanț.
În contractul de vânzare -cumprare încheiat la data de 12.03.2004 se arat faptul c a achiziționat acest spațiu, fiind cstorit cu cetțeanul italian - sub regimul separației de bunuri. Dovada acestui fapt este emis de Genova la o lun mai târziu încheierii contractului de vânzare -cumprare (în limba italian) adic la data de 19.04.2004 așa cum reiese din documentația ce a stat la baza perfectrii contractului de vânzare -cumprare depus în prezenta cauz de ctre BNP la data de 30.05.2008.
În situația de faț sunt aplicabile prevederile Legii 105/1992 care reglementeaz regimul juridic al bunurilor dobândite de soți având cetțenii diferite cu domiciliul în strintate -și - care arat c regimul juridic al bun urilor soților, raporturile patrimoniale dintre soți, (cât și drepturile pe care aceștia le au asupra bunurilor în raporturile cu terții) sunt guvernate de legea statului în care domiciliaz sau cu care au cele mai multe legturi.
Practic reclamanta era obligat s depun la dosar contractul de cstorie din care s rezulte explicit conținutul separației de bunuri.
În acest context arat faptul c promovarea unei acțiuni în justiție fiind un act de dispoziție (Tratat de procedur civil, Editura, B,2007) se impune coparticiparea procesual activ a ambilor soți mai ales în cazul de faț când soții sunt cstoriți sub separație de bunuri -deci între care exist un contract cu privire la bunuri iar limitele întinderii acestei convenții nu le sunt cunoscute.
Pe fondul celor menționate anterior, iar dat fiind faptul c reclamanta nici un moment nu și-a dovedit proprietatea exclusiv a bunului în litigiu, și ținând cont de faptul c prezumția comunitții de bunuri este o prezumție relativ ce poate fi rsturnat prin orice mijloc de prob - regula mandatului tacit între soți negsindu-și aplicare în cazul de faț, consider c se impunea coparticiparea procesual activ în promovarea acțiunii de faț.
5.Excepția imparțialitții a fost soluționat greșit, menționându-se în încheierea de ședinț din data de 13.02.2009, faptul c subscrisa a atașat la dosarul cauzei copia unei cereri nedatate prin care a solicitat copii xerox din dosarul cauzei, în vederea dovedirii excepției de imparțialitate, situație care nu reflect realitatea, deoarece copia despre care se face vorbire, poart ștampila serviciului registratur a Curții de apel având tiprit data de 11.02.2009. De altfel, consider c instanța avea la îndemân suficiente mijloace spre a verifica data copiei în discuție.
Instanța a suspendat ședința de judecat pentru na lua la cunoștinț despre conținutul excepției invocate, rmânând ca dup deschiderea și reluarea ședinței, s li se acorde cuvântul cu privire la susținerea excepției invocate, îns instanța la reluarea ședinței, fr a se fi retras pentru a delibera, a artat c a fost soluționat excepția în sensul respingerii acesteia.
6.Excepția de neconstituționalitate a fost soluționat cu înclcarea prevederilor legale, deoarece subscrisa în condițiile în care la termenul, de judecat din data de 13.02.2009, nu era asistat de aprtorul angajat, a solicitat instanței s fac aplicarea dispozițiilor imperative (deci care nu sunt supletive) ale art. 156 al. 2 Cod procedur civil s se dispun amânarea pronunțrii în vederea depunerii de concluzii scrise în susținerea excepției de neconstituționalitate - aceasta le-a respins cererea de amânare a pronunțrii - înclcându-se în mod grav atât dreptul la aprare cât și dreptul la un proces echitabil. Instanța a artat în motivarea acestei poziții c exist instanța de control judiciar care se va pronunța cu privire la legalitatea acestei soluții.
În mod greșit a consemnat instanța în încheierea de ședinț c apelanta a solicitat acordarea unui termen de judecat pentru a depune noi motive ce privesc aceast cerere. În realitate subscrisa a solicitat instanței s fac aplicarea dispozițiilor art. 156 al. 2 Cod procedur civil și s amâne pronunțarea pentru a depune concluzii scrise cu privire la aceast excepție. În mod greșit a respins excepția de neconstituționalitate reținând c nu are legtur cu soluționarea cauzei, sprijinindu-și argumentarea cu cererea aprtorului a fost respins ca neîntemeiat - respingere ce a avut drept motivare un criteriu de apreciere cel puțin nejuridic al instanței.
În continuare instanța depșindu-și atât atribuțiile, cât și limitele puterii judectorești s-a pronunțat respingând excepția de neconstituționalitate substituindu-se astfel atribuțiilor Curții Constituționale.
Pentru aceste critici apelanta a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii.
Prin cererea de declarare a apelului, apelanta " " SRL a solicitat suspendarea efectelor sentinței apelate motivat de faptul c are un drept de preemțiune asupra spațiului comercial și c ar fi im posibil întoarcerea executrii.
Prin încheierea din 29 iunie 2009 curtea a respins cererea apelantei constatând c în cauz nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 279 alin. 1 Cod procedur civil.
Intimata " SRL, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului și pstrarea sentinței instanței de fond.
În apel nu s-au depus înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrrile dosarului prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale instanța de control judiciar constat urmtoarele:
Potrivit contractului de vânzare -cumprare autentificat sub nr. 548/12.03.2004 vânztoarea "" SRL a vândut cumprtoarei - spațiul comercial în suprafaț de 110. situat în municipiul I,-, parter.
Potrivit înscrisului, la momentul înstrinrii, spațiul comercial era închiriat locatarului " " SRL pentru perioada 1.10.2002 -31.12.2004 (în baza contractului de închiriere nr. 00044/20.09.2002), cumprtoarea obligându-se s respecte respectivul contract de închiriere.
La data de 24.08.2005, dup expirarea contractului de închiriere, cumprtoarea a solicitat instanței de judecat evacuarea pârâtei " " SRL din spațiul respectiv.
Critica apelantei cu privire la inadmisibilitatea acțiunii în evacuare este nefondat.
Astfel, reclamanta nu este un terț faț de contractul de locațiune, cum greșit susține apelanta în motivele de apel, reclamanta subrogându-se în drepturile și obligațiile vânztoarei -locator SC "" SRL, astfel încât acțiunea în evacuare este calea judiciar prin care locatorul intr în posesia spațiului ce constituie obiectul contractului de închiriere.
-se în drepturile locatorului, reclamanta are calitate procesual activ în prezenta cauz.
Faptul c între prți ar fi intervenit încetarea de plin drept a contractului de închiriere în condițiile prevzute de art. III pct. 8.1. alin. 3 din contractul de închiriere nr. 00044/2002 nu are relevanț în captul de cerere privind evacuarea, ci în cel referitor la plata chiriei (aspect ce nu reprezint obiectul apelului de faț).
Mai constat curtea c nu exist contradicție între obiectul acțiunii și motivarea în fapt a acesteia. Reclamanta își întemeiaz legitimitatea procesual activ pe clauzele contractului de vânzare -cumprare prin care aceasta se substituie în drepturile și obligațiile locatorului SC "" SRL, îns izvorul acțiunii în evacuare îl constituie contractul de închiriere încheiat între "" SRL, respectiv și locatara " " SRL.
În mod legal a fost respins și excepția prematuritții acțiunii în evacuare, aceast acțiune nefiind enumerat în dispozitivul deciziei nr. 32/2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pe cale de consecinț, evacuarea nefiind o cerere evaluabil în bani, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 720 ind. 1 Cod procedur civil.
O alt critic vizeaz excepția lipsei calitții procesuale pasive a pârâtei, excepție respins în mod corect de ctre instanța de fond.
Susține pârâta c spațiul comercial cumprat de reclamant nu este identic cu cel închiriat de la "" SRL.
Curtea constat c aceast critic nu poate fi susținut deoarece, în cadrul acestui proces, pârâta a formulat o cerere de chemare în garanție a locatorului "" SRL (la judecarea creia a renunțat), dar și o cerere reconvențional atât faț de reclamant, cât și faț de "" SRL în care face referiri la același spațiu. Cu alte cuvinte, pe de o parte, pârâta formuleaz cereri în legtur cu spațiul ce a constituit obiectul contractului de închiriere, iar pe de alt parte, invoc lipsa calitții sale procesuale pasive cauzat tocmai de neidentitatea dintre spațiul închiriat și spațiul din care se solicit evacuarea.
Nefondat este și critica referitoare la respingerea excepției coparticiprii procesuale active a reclamantei. Cum acțiunea în evacuare urmrește obținerea posesiei lucrului fie c este bun propriu al reclamantei, fie c este bun comun dobândit de soți, dreptul la acțiune nu este condiționat de formularea cererii de chemare în judecat de ctre ambii soți, aspect corect reținut de instanța de fond.
Cu privire la excepția de imparțialitate întemeiat pe dispozițiile art. 6 pct. 1 CEDO, în mod corect tribunalul a considerat-o ca fiind veritabil cerere de recuzare asupra creia s-a pronunțat prin încheierea din 13.02.2009.
În ceea ce privește modul de soluționare a excepției de neconstituționalitate, curtea constat c aceast critic s-a fcut cu depșirea termenului de declarare a cii de atac prevzut de Legea nr. 47/1992.
Raportat tuturor acestor considerente, în temeiul art. 296 Cod procedur civil, curtea va respinge apelul declarat în cauz și va pstra sentința apelat ca temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta " " împotriva sentinței comerciale nr. 478/com/20.02.2009 pronunțat de Tribunalul Iași - Secția comercial și contencios administrativ, sentinț pe care o pstreaz.
Definitiv.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțat în ședința public din 5 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECTOR
- - - -
Grefier
-
Red.
Tehnored.
2 ex.
07.10.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Cipriana PoianăJudecători:Cipriana Poiană, Camelia Gheorghiu
