Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 100/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 100/COM
Ședința publică din 5 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul comercial d clarat de apelanta reclamantă "" T, cu sediul în-, județul T, împotriva sentinței civile nr.1674/28.09.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL T prin DIRECȚIA ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU T, cu sediul în-, județul T, având ca obiect ordonanță președințială - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelanta reclamantă SC""SRL, avocat, în substituire avocat, în baza delegației de substituire nr.48/05.06.2008 pe care o depune la dosar, iar pentru intimatul pârât Consiliul Local se prezintă avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.17/03.03.2008 depuse la dosar și avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.-/04.03.2008 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 36.00 lei conform chitanței nr.CT -/PJ/21.01.2007 și timbre judiciare în valoare de 1,50 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Întrebate fiind părțile arată că nu mai au înscrisuri de depus sau cereri prealabile de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act că nu mai sunt înscrisuri de depus sau cereri prealabile de formulat, în conformitate cu art.150 Cod pr.civilă, constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe fond.
Apelanta reclamantă SC""SRL, prin apărătorul său având cuvântul arată că instanța de fond a aplicat greșit legea referitor la termenul de 30 de zile prevăzut de art.VII lit."b" din contract că ar constitui o garanție contractuală, deși această prevedere contractuală stabilește un termen dilatoriu privind data încetării contractului de închiriere. Contractul a expirat la data de 20 mai 2006, când nu s-au mai emis facturi și nu au avut ce plăti. Deoarece termenul contractului a fost cuprins între 01 ianuarie - 31 decembrie 2005 și, întrucât terenul a fost folosit și după 31 decembrie 2005 până la data de 20 mai 2006, conform legii a operat tacita relocațiune (art.1437 Cod civil), întrucât nici una din părți nu a denunțat contractul în mod explicit.
Referitor la concediu, acesta trebuia anunțat înainte de expirarea termenului prevăzut în contract, iar notificării emise de pârât în data de 19.05.2006 i s-a aplicat greșit de către instanța de fond ca având natura juridică a declarației de concediu.
Solicită instanței admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul pârât Consiliul Local prin avocat având cuvântul, solicită respingerea apelului cu cheltuieli de judecată, respectiv 2.000 lei reprezentând onorariu avocat și 2.380 lei reprezentând onorariu avocat.
Precizează faptul că, contractul de închiriere intervenit între părți a încetat la data de 31 decembrie 2005, a fost contract încheiat pe o perioadă de 1 an, neputând opera tacita relocațiune care constituie de fapt un nou contract ce nu-i sunt aplicabile dispozițiile celui anterior. Contractul de închiriere a fost reziliat de drept, întrucât apelanta reclamantă nu a plătit timp de două luni consecutive chiria, astfel cum se stipulează în cap.IV privitor la plata chiriei. Prin achitarea unei părți din restanțe la chirie, respectiv ianuarie și februarie 2005 și luna mai 2006, apelanta reclamantă consideră că are reprezentarea că s-a achitat de obligațiile contractuale. Faptul că intimata pârâtă a acceptat chiria pentru a nu-și mări prejudiciul produs prin neplata ei și întârzierea plății, nu echivalează cu tacita relocațiune.
În mod eronat susține apelanta reclamantă că există un titlu în baza căruia s-ar putea continua locațiunea, când în realitate acest titlu nu mai există și se impunea evacuarea apelantei reclamante din spațiu.
Referitor la termenul de 30 de zile prevăzut la pct.VII lit."b" din contract, aceasta este o garanție stipulată cu termen de 1 an și dacă se dorea menținerea acestei garanții trebuia menționată într-un contract scris.
Prin adresa nr.G/3219/17.05.2006 intimata pârâtă a anunțat apelantei reclamante concediul, locatorul manifestându-și intenția de a înceta raporturile contractuale. În această situație locatarul nu poate opune tacita relocațiune, locatorul putând cere restituirea lucrului.
Mai arată apărătorul intimatului pârât că, acele chioșcuri au fost luate de pe amplasament și depuse într-un depozit, o parte dintre acestea au fost executate silit de Administrația Financiară.
Intimatul pârât Consiliul Local prin avocat având cuvântul pune concluzii de respingere a apelului cu cheltuieli de judecată, arătând că la instanța de fond apelanta reclamantă a înțeles să-și modifice acțiunea în sensul că a abandonat calea ordonanței președințiale, alegând-o pe cea a dreptului comun, formulând apărări neclare, ce duc la ambiguitate.
Apelanta reclamantă a încheiat cu intimatul pârât un contract de închiriere cu durata de 1 an, ianuarie - 31 decembrie 2005. Deși apelanta reclamantă nu a plătit chiria, a fost lăsată să folosească spațiul până în mai 2006. S-a emis o notificare către aceasta pentru a-și ridica chioșcurile.
Instanța de fond a considerat că este un contract în care operează tacita relocațiune, dar condițiile în care operează noul contract sunt: lipsa termenului și lipsa garanțiilor.
Solicită instanței respingerea apelului formulat de apelanta reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Reclamanta "" Tac hemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local T - Direcția Întreținere și Administrare Patrimoniu, pentru ca pe cale de ordonanță președințială, acesta să fie obligat să reamplaseze chioșcurile și tarabele de ziare în număr de 7, pe amplasamentele de pe care au fost ridicate.
În motivare, reclamanta a arătat că, în baza contractului nr. - din 26.01.2005, a închiriat de la pârât suprafața de 18 teren pentru amplasarea de tarabe și chioșcuri în vederea comercializării presei, pentru intervalul 1 ianuarie - 31 decembrie 2005, dar pentru că, au continuat să folosească terenul a operat tacita relocațiune, conform art. 1437 și art. 1452 Cod civil, în lipsa unei denunțări de către una din părți.
S-a învederat în continuare, că represaliile din partea pârâtului au apărut în urma publicării unui articol în ziarul în legătură cu Primarul municipiului T, la data de 17 mai 2006, fiind somați să elibereze terenul închiriat întrucât a expirat contractul, nu s-a solicitat prelungirea și nu s-a achitat chiria.
Reclamanta a mai susținut că accesul publicului la informațiile de presă a fost știrbit întrucât prin chioșcurile și tarabele ridicate se comercializa presa locală și centrală ce asigurau, conform Constituției, dreptul la informare.
Prin sentința civilă nr. 1674/28 septembrie 2007 Tribunalul Tulceaa respins acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În temeiul contractului de închiriere nr. G 39963/26.01.2005, pârâtul Consiliul Local T prin Direcția Întreținere și Administrare Patrimoniu a pus la dispoziția reclamantei "" T, spre folosință, suprafața de 18 teren, situat în T, în diverse zone în scopul desfășurării activității de comercializare presă.
Termenul încheierii contractului a fost stabilit ca fiind de 1 an, respectiv pentru perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005, cu posibilitatea reînnoirii cu acordul ambelor părți.
După data de 31 decembrie 2005, chiriașa ( "" ) a fost lăsată și a rămas în posesia imobilului închiriat, ceea ce înseamnă că, potrivit art. 1437 Cod civil, a operat tacita relocațiune.
Această stare de lucruri a durat însă până la data de 17.05.2006 când prin adresa nr.G/3219 pârâtul a anunțat reclamantei concediul, locatorul manifestându-și astfel intenția de a înceta raporturile contractuale.
În această situație, a tacitei relocațiuni, contractul este considerat încheiat fără termen, potrivit art. 1437 Cod civil, iar în cazul anunțării concediului (prin adresa nr. G/3219/17.05.2006) locatarul nu poate opune tacita relocațiune, locatorul putând cere restituirea lucrului.
Prin urmare, nu se mai poate considera, așa cum susține reclamanta, că între părți mai există raporturi contractuale și în prezent, astfel că nu mai există nici un temei în baza căruia pârâtul să poată fi obligat la executarea de prestații față de reclamantă.
Se mai reține că prin adresa nr. G/3281/19.05.2006, pârâtul aduce la cunoștință reclamantei expirarea termenului pentru eliberarea terenului precum și faptul că, la data de 20 mai 2006, ora 9,00 începe acțiunea de eliberare a terenului, fără nicio formalitate prealabilă.
Referitor la faptul că pârâtul nu a respectat termenul de 30 de zile prevăzut la pct. VII lit. "b" din contract, se reține că aceasta era o garanție stipulată cu termen (de 1 an), ori în speță analizăm deja contractul în condițiile tacitei relocațiuni, situație în care dacă se dorea menținerea acestei garanții, aceasta trebuia menționată într-un contract scris, întrucât garanțiile trebuie prevăzute expres și nu pot fi prelungite peste termenul stipulat.
În plus, termenul de preaviz de 48 de ore, prevăzut în adresa nr. G/3219/2006, fusese anterior convenit de părți, acesta fiind prevăzut în certificatul de urbanism nr. 103/20.01.1997, astfel încât locatarul avea cunoștință de el și putea să-și găsească alt spațiu spre a-l lua în locațiune.
În altă ordine de idei se reține că potrivit art. 1730 pct. 1 alin. 2 Cod civil, pârâtul se bucură și de privilegiul locatorului asupra mobilelor locatarului.
În speță locatorul nu a sechestrat mobilele locatarului deși putea face acest lucru, ci doar le-a dat la o parte, lăsându-le la îndemâna reclamantei, acest lucru decurgând din împrejurarea că aceasta nu a reclamat faptul că tarabele și chioșcurile ar fi sechestrate sau în posesia pârâtului.
Mai mult decât atât, în interiorul termenului de preaviz (48 ore) reclamanta nu a achitat chiria decât parțial (pentru lunile ianuarie și februarie 2005 și pentru luna mai 2005), ceea ce denotă o neexecutare a contractului din care rezultă legalitatea concediului dat de pârât.
Din aceste considerente, rezultă faptul că acțiunea pârâtului nu poate fi calificată drept abuzivă, ci una legală.
Pe cale de consecință, atât capătul de cerere privind reamplasarea chioșcurilor cât și capătul de cerere privind plata de despăgubiri sunt privite ca nefondate și au fost respinse ca atare.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, reclamanta urmează a fi obligată să plătească pârâtului suma de 2.800 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, susținând în esență, că prima instanță a aplicat greșit art. 1437-1452 cod civil în cauză, prin folosirea în continuare a spațiului a intervenit tacita relocațiune, astfel că se impune admiterea acțiunii.
Apelul este nefondat.
Contractul de închiriere nr. 39963/26.01.2005 încheiat pe o perioadă de un an a ajuns la termen la 31 decembrie 2005, iar până la această dată și de altfel și nici după această dată reclamanta-locatar nu și-a manifestat expres către pârât dorința de a-l reînnoi.
pârât în conformitate cu art.1436 Cod civil a notificat reclamanta cu adresa nr.3219 din 17.05.2006 că la data de 18.05.2006 contractul încetează, manifestându-și în acest fel voința de a nu reînnoi locațiunea.
Locatara reclamantă susține ca unic temei al legitimării dreptului câștigat - tacita relocațiune - iar pe temeiul art.1436 - 1437 Cod civil, faptul că și-a manifestat expres voința de a folosi în continuare spațiul.
Așadar, împrejurarea că pârâtul a lăsat reclamanta aflată în posivitate să utilizeze spații și după data de 31.12.2005 fără să primească chirie, nu echivalează cu acceptarea prelungirii contractului sine die.
Dimpotrivă pârâtul prin notificare i-a pus în vedere că, la data de 10.05.2006 contractul încetează, el fiind așadar și denunțat după expirarea termenului în condițiile art.1436 al.1 Cod civil.
Manifestarea de voință a reclamantei în sensul prelungirii contractului făcută după chemarea în judecată este lipsită de semnificație juridică în ceea ce privește formarea acordului de voință în vederea încheierii unui nou contract sau prelungirii celui vechi.
Așa fiind, se constată că este nefondat apelul, urmând ca în baza art. 296 Cod procedură civilă, să fie respins, ca atare.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, apelanta va fi obligată să plătească pârâtului suma de 4.380 lei cheltuieli de judecată, justificate ca onorariu pentru avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII.
DECIDE:
Respinge apelul comercial d eclarat de apelanta reclamantă "" T, cu sediul în-, județul T, împotriva sentinței civile nr.1674/28.09.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL LOCAL T prin DIRECȚIA ÎNTREȚINERE ȘI ADMINISTRARE PATRIMONIU T, cu sediul în-, județul
Obligă apelanta să plătească intimatului suma de 4.380 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond.
Red.dec.jud. / 9.06.2008
Tehnoredact.gref.
4 ex. 10.06.2008
Emis 2 comunicări
Președinte:Eufrosina ChiricaJudecători:Eufrosina Chirica, Kamelia Vlad
