Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 1014/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1014
Ședința publică din data de 24 iunie 2009
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTORI: Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentele - reclamante
la - B, sector 5,-,. 6,. D,. 3,. 48 și la - B, sector 5, -, nr. 8,. 6,. D,. 3,. 48, Cod poștal -, împotriva sentinței nr.151 din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC SRL, cu punct de lucru în S,-, Cod poștal -, Județ
Cererea de recurs fiind timbrată cu 10,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. - din 24 iunie 2009, timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost atașate și anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentele reclamante C și, ambele reprezentate de avocat, din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 560 din 20.05.2009, intimata pârâtă SC SRL S, reprezentată de avocat, din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 37 din 18 iunie 2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurentele reclamante C și, depune la dosar chitanța nr. - din 24 iunie 2009 în cuantum de 10,00 lei, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru, solicitând proba cu înscrisuri în dovedirea motivelor de recurs, respectiv copia unui proces verbal anexa 6 la contractul de închiriere nr. 1633/28.05.2008.
Avocat pentru intimata pârâtă depune la dosar originalul întâmpinarii ce a fost transmisă prin fax, fiind înmânată o copie recurentelor reclamante prin avocat.
Totodată având cuvântul pentru intimata pârâtă SC SRL S solicită a se încuviința proba cu acte în combaterea recursului, respectiv 3 planșe fotografice, un număr de 6 chitanțe în xerocopie reprezentând contravaloarea chiriei și utilităților pentru
imobilul în litigiu, un certificat de grefă emis de Judecătoria Sinaia în dosarul nr-.
Curtea, admite proba cu înscrisuri atât la cererea recurentelor reclamante C și prin apărător în dovedirea motivelor de recurs, cât și la cererea intimatei pârâte SC SRL, prin apărător, în combaterea motivelor de recurs.
Apărătorii părților, pe rând având cuvântul declară că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea, ia act de declarațiile părților prin apărători că nu mai au alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocat pentru recurentele reclamante C și, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței pronunțată de prima instanță și admiterea cererii în evacuare a societății pârâte din imobilul în litigiu, proprietatea acestora.
In continuare dezvoltă oral motivele de recurs aflate în scris la dosar, susținând în esență că hotărârea pronunțată o consideră nelegală, prin aceea că prima instanță a încălcat dispozițiile art.969 cod civil și art. 581 Cod procedură civilă.
Susține faptul că prin contractul autentificat sub nr. 1633/28.05.2008 recurentele au închiriat pârâtei, " și terasa situate în S,-, pentru o perioadă de 13 luni, cu începere de la 19.05.2008 și până la 19.06.2009, fără posibilitate de prelungire, chiria urmând a fi achitată în două tranșe, prima a fost achitată cu greu, iar cea de a doua a fost achitată numai o parte.
Sub acest aspect arată că prin contractul încheiat acesta reprezintă legea părților, nefiind încălcată nicio dispoziție, iar în speță nu există nici un titlu în baza căruia societatea intimată să dețină proprietatea recurentelor.
Mai mult arată că plata utilităților la imobil suportate de societatea intimată se datorează faptului că îl ocupă și în prezent, contravaloarea îmbunătățirilor a fost stabilită de părți, iar prin procesul verbal anexa la contractul de închiriere, încheiat la 03.06.2008, s-a achitat chiriașului suma de 8320 Euro, cu condiția de a păstra lucrările efectuate la imobil.
Totodată, menționează că pârâta intimată datorează recurentelor suma de 22 mii Euro, reprezentând contravaloarea chiriei din a doua tranșă.
Precizează că în speță sunt întrunite și cerințele prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă și în special caracterul de urgență al cererii, vis a vis de situația ivită cu privire la îmbunătățirile efectuate, respectiv demontarea acestora ce determină distrugerea imobilului, recurentele sunt în vârstă, se încearcă ocuparea acestuia fără a se plăti nimic.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata pârâtă SC SRL S, consideră că în speță nu sunt îndeplinite dispozițiile art.581 Cod procedură civilă,întrucât așa cum a arătat și în întâmpinare nu este îndeplinită condiția privind vremelnicia măsurii, întrucât pe cale de ordonanță președințială se poate dispune evacuarea din locuință doar a persoanei care a ocupat samavolnic un spațiu locativ.
Mai mult, în cauza dedusă judecății s-a cerut evacuarea la momentul când contractul era înființă, fiind încheiat procesul verbal anexă la contract unde s-a înmânat 9 mii Euro.
Menționează că în speță nu se poate vorbi de urgența măsurii ca o condiție prealabilă în luarea măsurii evacuării, atâta timp cât la data introducerii cererii societatea pârâtă avea un contract, în vigoare, încheiat cu proprietarii imobilului,contract a cărui reziliere nu a fost cerută.
Susținerea recurentelor că intimata ar intenționa să degradeze imobilul o apreciază nefondată, solicită a fi înlăturată, întrucât aceasta l-a adus într-o stare de funcționare perfectă. se încearcă să se meargă pe o linie colaterală, afectivă.
In ceea ce privește primul motiv de recurs, invocat referitor la competența instanței, existența unui litigiu de natură comercială și nu civil, solicită instanței să-i pună în vedere recurentelor prin apărător dacă înțelege să-l mai susțină sau nu.
In consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru recurente, față de susținerea apărătorului intimatei, cu privire la primul motiv de recurs, învederează faptul că a fost un punct de vedere și nu a atacat hotărârea instanței de fond sub acest aspect.
CURTEA:
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Prahova la nr- ca urmare a declinării competenței de către Judecătorie S prin sentința nr. 494/3.04.2009, reclamantele C și au solicitat pe calea ordonanței președintiale evacuarea pârâtelor SC SRLdin imobilul proprietatea reclamantelor situat în S,-, jud.P, indicând drept temei legal art. 581 civ. și art. 969 civ.
In motivarea cererii, reclamantele au arătat că au redobândit proprietatea imobilului în litigiu compus din teren în suprafața de 5405,96. și construcție edificată pe acest teren, în baza sentinței nr. 1620/19.12.2006 a Tribunalului Prahova, fiind puse în posesia imobilului prin procesul verbal încheiat la 3.06.2008 în dosarul de executare 149/2007 de către executorul judecătoresc.
Au mai învederat petentele, că prin contractul autentificat sub nr. 1633/28.05.2008 au închiriat societății pârâte și terasa din S,-, pe o perioadă de 13 luni, pentru care chiria urma să se achite în doua tranșe, prima de 27.000 euro pâna la 31.07.2008 iar a doua de 27.167 euro, până la 31.01.2009, terenul din spatele nefăcând obiectul închirierii.
Reclamantele au susținut că pârâta nu a plătit cea de a doua tranșă a chiriei până la promovarea acțiunii, deși a fost notificată, iar conform art. 23 din contractul de închiriere, "pentru neplata tranșelor din chirie până la datele mentionate în art. 7 din contract, contractul se reziliază de drept, fără a fi necesată o hotărâre judecătorească în acest sens, procedându-se de îndată la evacuarea chiriașului".
S-a mai arătat că executorul judecătoresc a solicitat totuși o hotarâre judecătorească de evacuare, astfel că reclamantele au fost nevoite să se adreseze instantei de judecată cu cererea de ordonanță președințială.
In temeiul art. 115 civ. pârâta SC SRL, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei Sinaia, excepție admisă prin sentinta nr 494/3.04.2009, prin care Judecătoria Sinaia și-a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
Pe fond societatea locatară a solicitat respingerea cererii, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile de admitere a cererii de evacuare, pe calea unei ordonanțe președințiale, fiind vorba de o măsură definitivă, prin care se soluționează fondul pricinii, practica judiciară statuând că această cale poate fi folosită numai în situația ocupării samavolnice a unui spațiu locativ, pârâta arătând că nu există nici urgență în soluționarea pricinii.
După administrarea probatoriilor cu inscrisuri, prin sentința nr. 151/18.05.2009 Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată cererea de ordonanță presedintială formulată de reclamante, pe cale le-a obligat să plătească pârâtei 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că art. 581 civ. reglementează condițiile de admisibilitate ale ordonantei președințiale: urgența, caracterul vremelnic al măsurii și neprejudecarea fondului cauzei.
Tribunalul Prahovaa apreciat că aceste condiții nu sunt îndeplinite în speță, deoarece, deși potrivit art. 23 din contractul de închiriere părțile au convenit ca în situația neplătilor transelor din chirie la termenul stipulat, contractul se reziliază de drept, fără hotărâre judecătorească, procedându-se deîndata la evacuarea chiriașului, din probatoriile administrate a reieșit că prima transă a chiriei s-a achitat în termen, iar ulterior pârâta a plătit o parte din cea de-a doua tranșă.
A mai reținut prima instanță, că în măsura obligării pârâtei de a elibera spațiul închiriat nu este, prin natura ei, o măsură, ci definitivă, care presupune soluționarea definitivă a conflictului părților, astfel că cererea de ordonanță președințială va fi respinsă, cum s-a arătat anterior.
Impotriva acestrei sentințe, au declarat recurs reclamantele C și, care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că prima instanță a aplicat greșit legea la soluționarea cauzei, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea disp. art. 969 civ. și art. 582 civ.
S-a susținut că nu s-au observat și nu s-a dat eficiență acordului de voință al părților stipulat în art. 9 pct. 1 din contractul de închiriere, autentificat sub nr 1633/2008, în care s-a prevăzut că proprietatea recurentelor reclamante se închiriază pârâtei pentru o perioadă de 13 luni, începând din 19.05.1008 pâna la 19.06.2009, fără posibilitatea prelungirii, instanța ignorând și prev. art. 9 al. 2 din contract, potrivit cărora la data de 19.06.2009 pârâta trebuia să predea imobilul "fără a fi necesar îndeplinirea vreunei alte formalități".
S-a arătat că în art. 6 din contract s-a prevăzut cuantumul chiriei datorată de intimată și data scadenței pentru fiecare dintre cele două tranșe, la care trebuia achitată,
iar potrivit art. 23 din contract, s-a convenit că"pentru neplata tranșelor din chirie până la datele mentionate la art. 7 din contract, contractul se reziliază de drept, fără a fi necesară o hotărâre judecătorească în acest sens, procedându-se de îndată la evacuarea chiriașului",însă în mod greșit prima instanță nu a dat eficiență acestui pact comisoriu de gardul cel mai înalt stabilit de părți, ajungându-se la situația absurdă ca intimata să dețină în continuare, abuziv, fără titlu, imobilul proprietatea recurentelor, deși nu le-a achitat chiria datorată.
Recurentele au susținut că sunt în vârstă și bolnave și de mai bine de 10 ani au depus eforturi pentru restituirea imobilului, preluat abuziv de stat după internarea bunicului lor, în închisoarea, astfel încât nu mai pot aștepta câțiva ani ca pârâta să binevoiască să părăsească imobilului, existând șanse minime de recuperare a chiriei datorate de această societate.
S-a concluzionat că sunt îndeplinite conditiile prev. de art. 581 civ. și în special caracterul de urgență al cererii, deoarece pârâta va distruge practic imobilul, demontând parchet, lambriuri, instalații electrice, de încălzire, sanitare și altele, deși prin procesul verbal anexă la contractul de închiriere din 3.06.2008, a fost de acord ca reclamantele să păstreze aceste lucrări, pentru suma de 8320 euro, intimata pârâta fiind cea care le datorează chirie restantă de peste 22.000 euro.
Intimata pârâta SC SRL a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, nefiind îndeplinită condiția vremelniciei condiție prevăzută de art. 581 civ. arătându-se că evacuarea nu poate fi dispusă pe calea ordonanței președințiale, decât în cazul ocupării samavolnice a unui spațiu locativ, ori în speță intimata are un titlu, în acest sens fiind decizia Tribunalului Suprem nr. 262/11.02.1982, nefiind dovedită nici urgența măsurii.
Intimata a arătat că suportă în continuare cheltuielile privind utilitățile și a executat lucrări de îmbunătățiri la imobil.
In temeiul art. 295 civ. s-a încuviințat suplimentarea probatoriilor cu înscrisuri, depunându-se din partea recurentelor procesul verbal anexă la contractul de închiriere 1633/28.05.2008, iar din partea intimatei planșe foto, un certificat de grefă eliberat de Judecătoria Sinaia și chitanțe de plată a utilităților pentru luna ianuarie și mai 2009.
Analizând sentința criticată, prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată următoarele:
Recurentele reclamante C și, au redobândit proprietatea imobilului situat în S,-, compus în suprafată de 5405,96. și construcția edificată pe acesta, în baza sentinței nr. 1620/19.12.2006 a Judecătoriei Sinaia, depusă în copie la filele 9-12 dosar nr - al Judecătoriei Sinaia.
Recurentele au încercat punerea în executarea acestei hotărâri judecătorești irevocabile, întocmindu-se dosarul de executare nr. 247/2007 al Biroului executorului judecătoresc, constatându-se la data de 19.05.2008 că imobilul proprietatea lor este ocupat de intimata pârâtă SC SRL, în baza unui contract de
închiriere încheiat în 2004, cu fosta deținătoare a imobilului SC S SA, așa cum rezultă din adresa acestei societăți nr. 7002/19.05.2008 și procesul verbal de executare din 19.05.2008, înscrisuri aflate la filele 13 și 14 același dosar.
Recurentele au încheiat cu societatea intimată contractul de închiriere înregistrat la DGFP - S sub nr.12088/17.09.2008, numai pentru imobilul reprezentat de " " de la adresa menționată anterior, în art. 1 din contract menționându-se că terenul din spatele acestuia nu face obiectul contractului de închiriere,"rămânând în folosința și la dispoziția proprietarilor ".
Conform art. 9 pct. 1 din contract acesta s-a încheiat pe o perioadă de 13 luni începând cu 19.05.2008, până la 19.06.2009, "fără posibilitate de prelungire"precizându-se că "la data de 19.06.2009 locatarul va proprietarilor bunul închiriat, fără a fi necesarea îndeplinirea vreunei alte formalități".
La art. 23 din contract părțile au prevăzut că "pentru neplata tranșelor din chirie, până la datele mentionate in art. 7 din contract, contractul se reziliază de drept, fără a fi necesară o hotărâre judecătorească în acest sens, procedându-se de îndată la evacuarea chiriașului."
Este adevărat că în cadrul ordonanței președințiale instanța "pipăie" fondul dreptului, fără a-l analiza, dar din probele administrate rezultă cu certitudine că intimata pârâtă nu a plătit cea de-a doua tranșă a chiriei datorate de 27.167 euro, adică aproximativ 114.ooo lei, la data scadenței convenită de părți - 31.01.2009, ultimele sume achitate în august 2008, chiar dacă s-ar fi plătit în contul acestei ultime tranșe, fiind în valoare de 32.560 lei, respectiv mai puțin de 30% din valoarea chiriei datorate, situație care nu este de natură să paralizeze pactul comisoriu prevăzut de părti la art. 23 din contract.
In conformitate cu art. 969 civ. aplicabil și în materie comercială, potirivit art. 1 alin. 2 com. "conventiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante".
Interpretând clauzele contractului de închiriere 12088/17.09.2008, prin prisma disp. art. 977 civ. rezultă cu certitudine că părțile din proces s-au înțeles ca raporturile locative să înceteze necondiționat la data de 19.06.2009, fără posibilitatea prelungirii contractului peste acest termen - art. 9 pct. 1 și art. 9 pct. 2 din contract, iar în cazul nerespectării scadențelor tranșelor de achitare a chiriilor, s-a convenit asupra rezilierii de drept a contractului, chiar fără hotărâre judecătorească "procedându-se de îndată la evacuarea chiriașului " - art. 23.
In prezent durata contractului de închiriere nr. 12088/2008 a expirat, acesta fiind de altfel reziliat de drept, conform pactului comisoriu instituit de părți prin art. 23 din contract, în baza acestui text recurentele proprietare fiind îndreptățite la evacuarea "de îndată" chiriașului, astfel că au urmat calea ordonanței președințiale, pentru a obține totuși un titlu pentru această măsură.
Potrivit disp. art. 581 civ. instanța poate ordona măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente șicare nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Prima instanță a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea cererii de ordonanță președintială, deoarece măsura are un caracter vremelnic, eliberarea spațiului reprezentând o măsură definitivă, care presupune soluționarea conclictului părților.
Deși concluzia instanței de fond este în principiu, corectă, practica judiciară a fost constantă în aprecierea admisibilității evacuării pe calea ordonanței președințiale a celui care ocupă fără titlu un imobil, având calitatea de "tolerat", în acest sens fiind decizia nr 2426/25.03.2004 a ICCJ, decizia 410/1994 a ICCJ prin care s-a menținut sentința nr 522/1993 a Tribunalului București, decizia 185/2004 a ICCJ prin care s-a mentinut sentinta nr 574/26.08.2003 a Tribunalului Constanța, decizia nr. 476/1998 a ICCJ prin care s-a menținut sentința nr. 618/1998 a Tribunalului Constanța, decizia 152/1993 a ICCJ, în ultimele din aceste decizii instanța supremă statuând că este îndeplinită condiția urgenței, pentru evacuarea chiriașului, pe calea ordonanței președințiale, în cazul în care acestuia i- expirat contractul de locațiune, soluții similare pronunțând și Curtea de Apel I - deciziile nr. 1978/2000 și 109/2001, Curtea de Apel Cluj, in deciziile 515/2001 și 526/2002.
In speță, societatea intimată nu mai are nici un titlu pentru a ocupa, în continuare, imobilul proprietatea recurentelor, după cum s-a arătat anterior, urgența în dispunerea măsurii de evacuare fiind stipulată chiar în contractul părților - art. 23 final, "ca urmare a rezilierii de drept, pentru neplata la termen a chiriei, procedându-se de îndată la evacuarea chiriașului" și în art. 9 pct. 2 "la data de 9.06.2009 locatarul ca proprietarilor bunul inchiriat, fără a fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalități".
Urgența măsurii de evacuare a intimatei din spațiul proprietatea recurentelor, rezultă nu numai din clauzele contractului de închiriere, care și-a încetat valabilitatea, dar și din circumstanțele particulare ale speței, recurentele reclamante, persoane în vârstă, redobândind proprietatea imobilului în urma unui proces îndelungat, neputând însă să-l folosească, deoarece construcția a fost închiriată de fosta deținătoare - SC S SA, intimatei din prezenta cauză în 2004, recurentele fiind de acord să o închirieze acesteia pe o perioada determinată, numai până la 19.06.2009 "fără posibilitatea prelungirii"- art. 9 pct. 1 contract.
Intimata neplătind chiria la scadența convenită la 31.01.2009, contractul s-a reziliat de drept, conform înțelegerii părților de la art. 23, ceea ce atrăgea "evacuarea deîndată " a intimatei chiriașe, însă recurentele nu au redobândit posesia imobilului nici până în prezent.
Este evident că măsura evacuării solicitată în speță, nu prejudecă fondul litigiului dintre părți, plata utilităților de către intimata chiriașă fiind o obligație contractuală, potrivit art. 8 din contractul de închiriere, iar în legătură cu îmbunătățirile executate de aceasta la imobil, acestea au fost evaluate potrivit acordului părților înscris în procesul verbal anexă la contractul de închiriere nr. 1633/2008, cu posibilitatea recurentelor, creditoare a chiriei neachitate de intimată, de a le păstra și a despăgubi intimata cu contravaloarea lor.
Art. 41 din Constituția României, prevede obligația statului de a garanta și ocroti dreptul de proprietate, iar prin art. 1 din Protocolul 1 la CEDO s-a reglementat, între drepturile fundamentale protejate de Convenție, dreptul la respectarea bunurilor persoanelor fizice sau juridice, specificându-se că "nimeni nu poate fi lipsit de prorpeitatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege".
Față de aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 civ. Curtea va admite recursul și va modifica în tot sentința recurată în sensul că va admite cererea de ordonanță președintială formulată de reclamante, urmând a dispune evacuarea necondiționată a pârâtei din imobilul situat în S,-, jud.P, reprezentat de " ", cu terasă.
In temeiul disp. art. 274 civ. urmează a fi obligata intimata să plătească recurentelor 2.000 lei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentele - reclamante la - B, sector 5,-,. 6,. D,. 3,. 48 și la - B, sector 5, -, nr. 8,. 6,. D,. 3,. 48, Cod poștal -, împotriva sentinței nr.151 din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC SRL, cu punct de lucru în S,-, Cod poștal -, Județ P și în consecință:
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite cererea de ordonanță președințială și dispune evacuarea necondiționată a societății pârâte din imobilul situat în S,-, jud.
Obligă societatea intimată la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată, către recurente.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 24 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Dinu Florentina Chirica
Grefier,
Red. /DD
4 ex/26.06.2009
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
OPINIE SEPARATĂ:
Contrar opiniei majoritare ne exprimăm punctul de vedere în sensul respingerii recursului ca nefondat pentru următoarele considerente:
În afara condițiilor generale necesare oricărei acțiuni în justiție (capacitatea procesuală, calitatea procesuală și justificarea unui interes), în cazul cererii de ordonanță președințială trebuie întrunite cumulativ trei condiții specifice. Condiția afirmării unui drept nu se regăsește de această dată deoarece, în cadrul acestei proceduri speciale, nu se discută fondul ci se cercetează numai aparența dreptului.
Stabilind că "instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice" art. 581 Cod procedură civilă fixează două dintre condițiile de admisibilitate ale ordonanței, și anume urgența și caracterul vremelnic al măsurii care se poate lua pe această cale. Din condiția vremelniciei măsurii decurge și cea de-a treia condiție de admisibilitate a cererii, și anume ca prin măsura dispusă să nu se prejudece fondul.
Sub aspectul acestor condiții de admisibilitate ale ordonanței președințiale, rezultate din conținutul art.581 Cod procedură civilă, opinăm că în cauza de față acestea nu sunt îndeplinite, fiind legală și temeinică soluția primei instanțe.
Astfel, obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă cererea de evacuare a SC SRL din imobilul proprietatea reclamantelor pe calea ordonanței președințiale, ca urmare a expirării termenului pentru care a fost încheiat contractul de închiriere dintre părți.
Or, practica judiciară și doctrina s-au pronunțat în mod constant în sensul că măsura evacuării este inadmisibilă pe calea ordonanței președințiale, întrucât prin această procedură nu se pot dispune decât măsuri vremelnice în cazuri grabnice. Aceste două cerințe nu sunt întrunite întrucât măsura dispusă este una definitivă. Nu este îndeplinită nici condiția neprejudecării fondului, întrucât așa cum se poate observa instanța a făcut, la motivarea recursului, o profundă analiză a condițiilor contractuale astfel că nu se poate reține că pentru soluționarea litigiului "doar s-a pipăit fondul".
Mai mult decât atât, la analizarea acestei cereri trebuie avut în vedere și faptul că între părți există în prezent litigii prin care proprietarii intenționează recuperarea unei părți din chirie, neplătită de societate, iar societatea intenționează recuperarea îmbunătățirilor aduse imobilului în toată perioada folosirii acestui imobil.
JUDECĂTOR,
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina Chirica
