Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 105/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR.105/ DOSAR NR-
Ședința publică din 19 martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Ștefăniță JUDECĂTOR 2: Codruța Vodă
- - - - JUDECĂTOR 3: Carmen Bujan
- - - - judecător
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - împotriva sentinței civile nr.70 din 24 ianuarie 2008, pronunțate de Tribunalul Covasna - Secția civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa recurentei reclamante și a intimatei pârâte " " Sf. G.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 18 martie 2008, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 19 martie 2008.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.70/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Covasna - secția civilă în dosar - s-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta împotriva pârâtei
A reținut instanța că, art.133 alin.1 din Legea nr.31/1990 prevede că "odată cu intentarea acțiunii în anulare reclamantul poate cere instanței pe cale de ordonanță președințială, suspendarea hotărârii atacate".
Art.133 alin.1 din Legea nr.31/1990 prevede că "odată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul poate cere instanței, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării hotărârii atacate".
Potrivit textului, norma care stabilește posibilitatea de formulare a unei cereri de suspendare are un caracter supletiv, lăsând la aprecierea părții intentarea sau nu a unei astfel de cereri.
Ca urmare, simplul fapt al existenței pe rolul instanței a unei acțiuni în anulare, nu conduce automat la suspendarea executării hotărârii AGA.
Introducerea unei cereri de ordonanță președințială nu presupune implicit o urgență, cum susține reclamanta invocând o decizie de speță, nefiind necesar într-o astfel de situație a se face vreo dovadă.
Instanța nu poate accepta raționamentul reclamantei apreciind că situația este tocmai invers, existența unei situații de urgență deschide calea folosirii căii oferite de ordonanța președințială.
Pe de altă parte, în examinarea ordonanței de urgență nu se poate face abstracție de dispozițiile art. 581 Cod procedură civilă care prevăd cazurile în care se poate uza de ordonanța președințială.
Reclamanta nu a invocat nici un motiv de urgență pentru care a apelat la această cale.
De asemenea, nu a relevat nici o împrejurare privind iminența unui prejudiciu care nu s-ar putea repara ori ar fi extrem de greu de recuperat și nici lezarea într-un mod iremediabil a vreunui drept al său.
Simpla părere că hotărârea acționarilor este anulabilă nu poate constitui un motiv pentru suspendarea hotărârii.
În fine, în cadrul ordonanței președințiale nu se poate prejudeca fondul, dar instanța trebuie să antameze, în ce privește aparența dreptului, și fondul.
Motivele invocate în cadrul acțiunii în anulare a hotărârii nu au fost examinate nici măcar superficial deoarece reclamanta, după cum s-a arătat, nu s-a referit la nici un criteriu din cele care trebuie avute în vedere potrivit art.581 Cod procedură civilă în soluționarea cererii de ordonanță președințială.
Pentru aceste considerente s-a respins cererea formulată ca nefondată.
Apărările pârâtei privind rămânerea fără obiect a ordonanței președințiale nu s-au primit.
Este adevărat că prin sentința civilă nr.59/22.01.2008 a Tribunalului Covasna acțiunea în anularea hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor societății pârâte a fost anulată ca netimbrată.
Art.133 alin.1 din Legea nr.31/1990 a pretins ca o condiție prealabilă, doar intentarea unei acțiuni în anulare; ori la data pronunțării prezentei hotărâri, nu s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă cu privire la acțiunea în anulare, astfel că până la rămânerea irevocabilă a sentinței respective, cerințele art. 133 alin.1 continuă să fie îndeplinite.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta, aducându-i critici pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii cererii, se solicită cheltuieli de judecată.
În expunerea motivelor de recurs, se arată că sentința recurată este neîntemeiată întrucât, hotărârea respectiv art.2 este anulabilă fiind formulată acțiune în instanță întemeiată pe art.132 din Legea nr.31/1990 republicată.
În continuare se arată, că, urgența este evidentă, întrucât, prin hotărârea a cărei suspendare s-a cerut, se tinde la majorarea capitalului social al societății pârâte prin emisiunea de noi acțiuni, operațiune ce ar fi practic imposibil de întors, odată încheiată, întrucât este o societate listată pe piața de capital.
Pe de altă parte, măsura suspendării are un caracter urgent, intrisec, prezumat de legiuitor, dovedirea acestuia nefiind necesară.
În concluzie, cererea reclamantei întrunește toate condițiile art.581 Cod procedură civilă, cerințele vremelniciei și neprejudicierii fondului fiind îndeplinite, câtă vreme suspendarea ar avea efect doar până la soluționarea pe fond a cauzei, nefiind necesare aprecierii asupra fondului litigiului.
În drept art.299 și urm. art.3041, art.581-582, art.274 Cod procedură civilă, art.132, 133 din Legea nr.31/1990.
Recursul este neîntemeiat.
Potrivit art.137 Cod procedură civilă, curtea apreciază ca neîntemeiată excepția tardivității recursului, față de dispozițiile art.301 Cod procedură civilă raportat la art.582 alin.1 Cod procedură civilă.
Sub aspectul fondului rațiunile instanței de fond se susțin, criticile recurentei fiind neîntemeiate. Astfel, promovarea acțiunii în anulare, în condițiile art.132 din Legea nr.31/1990 nu este de natură a suplini îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.581 din Codul d e procedură civilă care nu se prezumă, ordonanța președințială fiind o facultate acordată de lege instanței și nu o obligație.
Astfel, nu s-a probat urgența, fiind corect raționamentul instanței potrivit căruia introducerea unei cereri de ordonanță președințială nu presupune implicit o urgență. Totodată, nu s-au exhibat nici în recurs probe privind iminența unui prejudiciu care nu s-ar putea repara ori ar fi extrem de greu de recuperat și nici lezarea într-un mod iremediabil a unui drept al său.
În plus, motivele pentru care se impune anularea hotărârii nu pot fi examinate în prezentul cadru, singurul criteriu fiind data de coordonatele art.581 Cod procedură civilă, cum corect a reținut judecătorul fondului.
Pentru rațiunile de fapt și de drept sus amintite, conform art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge prezentul recurs, menținând drept temeinică și legală sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității.
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.70/24.01.2008, pronunțată de Tribunalul Covasna - secția civilă în dosar nr-, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.: / 09.04.2008
Tehnored: / 11.04.2008/ - 2 ex -
Judecător fond:
Președinte:Gabriel ȘtefănițăJudecători:Gabriel Ștefăniță, Codruța Vodă, Carmen Bujan
