Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 1082/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1082/COM
Ședința publică din data de 20 august 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Monica
Grefier -
S-a luat în examinare recursul comercial d eclarat de recurenta reclamantă - SRL - cu sediul procesual ales la " și " situat în C,-, C7,.1, județul C, împotriva Sentinței civile nr.3350/05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - SRL B - cu sediul în B, sector 2,-,.2 și - C SRL - cu sediul în C, Port C Sud, Clădirea Administrativă II, județul C, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru recurenta reclamantă av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 49893/2009 depusă la dosar, pentru intimata pârâtă - SRL răspunde av. și intimata pârâtă - C SRL prin av., în baza imputernicirilor avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului; stadiul procesual, după care;
Întrebate fiind, părțile prezente, prin apărători, precizează că nu mai au cereri prealabile de formulat, probe de administrat, solicitând cuvântul asupra cauzei.
Curtea, luând act că nu sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Apărătorul recurentei reclamante, având cuvântul, susține concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat.
Critică hotărârea tribunalului motivat de faptul că în mod eronat s-a reținut în considerentele hotărârii că recurenta nu a dovedit condiția aparenței de drept a societății, în lipsa unui contract încheiat între - SRL și - SRL, punând semnul egalității între contract și noțiunea de raport juridic civil.
În referire la excepția lipsei calității procesual pasive admisă de instanța de fond, reiterează susținerile în sensul că această pârâtă trebuie să stea în judecată întrucât se impune ca hotărârea să-i fie în mod direct și nemijlocit opozabil; altfel, în situația în care se va pronunța sentința judecătorească, în favoarea recurentei, numai în contradictoriu cu intimata pârâtă - SRL, ar putea da naștere unui alt litigiu, întrucât - C SRL ar fi pusă în situația de a alege între a respecta legea sau contractul încheiat cu membrii Marii Alianțe.
Pentru intimata pârâtă, avocat solicită respingerea recursului ca nefondat. Învederează că între - SRL și recurentă nu a fost semnat nici un contract și nu a fost încheiat nici un contract verbal "in negotium".
Apreciază susținerile recurentei ca nefondate cu motivarea că măsura solicitată prin ordonanță de a permite recurentei să efectueze transporturi până la soluționarea fondului, nu are caracter vremelnic, întrucât contractul de transport nu are caracter reversibil, transportul unei mărfi dintr-un loc în altul nefiind o operațiune ce poate fi întoarsă.
Pentru cele expuse oral și dezvoltate pe larg în notele de ședință pe care le depune la dosar, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond care este legal și temeinică.
Apărătorul intimatei pârâte - C SRL, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond care a admis excepția lipsei calității procesual pasive a intimatei - C SRL, arătând că insistă în susținerea acestei excepții, întrucât nu execută ordinele - SRL, ci dispozițiile reprezentantului în teritoriu al.
În referire la susținerile privind opozabilitatea hotărârii ce se va pronunța, în cazul câștigului de cauză, învederează că aceasta este o falsă problemă, societatea C SRL va respecta legile române în vigoare.
Curtea declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în comercial d e față;
1.Obiectul litigiului și părțile în proces
Prin cererea înregistrată la data de 20.02.2009 sub nr- la Tribunalul Constanța, reclamanta L, în contradictoriu cu pârâtele B și C L, a solicitat instanței să dispună pe calea ordonanței președințiale următoarele măsuri:
- autorizarea reclamantei de a proceda la dirijarea către autovehiculele proprii și totodată de a efectua transporturile pentru acele containere conținând mărfuri proprietatea entităților juridice cu care reclamanta se află în relații contractuale atât prezente cât și viitoare, până la soluționarea litigiului de fond;
- pârâta B să se abțină de la dirijarea către alte societăți de transport rutier a containerelor conținând mărfuri proprietatea entităților juridice cu care reclamanta se află în raporturi contractuale prezente și viitoare, până la soluționarea litigiului de fond;
- obligarea pârâtei - SRL la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că are ca obiect de activitate transportul rutier de mărfuri, activitate atestată conform licenței deținute. Pentru exercitarea obiectului de activitate, reclamanta a încheiat contracte ferme de transport cu diverși beneficiari importatori de bunuri. Pârâta este agentul din România al firmei - AG, proprietar al containerelor ce conțin mărfurilor ce fac obiectul importului de către beneficiarii reclamantei. Aceeași pârâtă, în considerarea poziției pe care o ocupă, respectiv de agent autorizat al liniei maritime de transport containerizat, stabilește care sunt societățile comerciale de transport rutier care încarcă în vederea efectuării transportului containerelor ce conțin bunurile ce au făcut obiectul transportului,comunicând pârâtei C -operator portuar.
A mai susținut că s-a conformat tuturor cerințelor impuse de pârâta 1 în vederea menținerii relațiilor comerciale constând în efectuarea transporturilor rutiere, inclusiv consemnarea unei garanții în cuantumul pretins de aceasta. Cu toate acestea, la data de 11.02.2009, pârâta i-a comunicat reclamantei că s-a luat decizia ca toate transporturile rutiere să se efectueze cu autovehiculele aflate în exploatarea directă a pârâtei. Această măsură, susține reclamanta, vine în contradicție cu normele legale aplicabile în materie, respectiv legea concurenței și cu uzanțele unei activități comerciale bazate pe libera concurență în cadrul pieței.
Sub aspectul calității procesuale pasive a pârâtei C acesta este justificată de reclamantă din perspectiva opozabilității hotărârii care urmează a fi pronunțată în cauză,această pârâtă fiind entitatea juridică care aduce la îndeplinire dispozițiile pârâtei cu privire la încărcarea mijloacelor de transport.
În vederea înlăturării acestei situații, reclamanta a investit instanța competentă cu soluționarea unei acțiuni de fond, motivată în sensul celor arătate mai sus.
Reclamanta a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, fiind dovedită urgența și caracterul vremelnic al măsurii ce se solicită a fi dispusă.
În drept, a invocat dispozițiile art.581 Cod de procedură civilă.art.1073 și urm. din Codul civil.
2.Întâmpinarea
Prin întâmpinare, pârâta CCT. Lai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivată,în esență, pe lipsa oricărui raport contractual între aceasta și pârâta C sau reclamantă, raporturi care ar putea constitui o explicație pentru susținerea reclamantei potrivit cu care în absența unei hotărâri care să îi fie opozabilă, pârâta 2 nu ar putea fi obligată să se conformeze dispozițiilor pârâtei 1 de a încărca mijloacele de transport aparținând reclamantei.
Pârâta, poe calea întâmpinării, a solicitat respingerea cererii invocând neîndeplinirea condițiilor speciale de admisibilitate a ordonanței președințiale sub aspectul vremelniciei măsurii, caracterului urgent al acesteia și existenței unei aparențe de drept favorabile reclamantei.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinări prin care a cerut înlăturarea apărărilor formulate, ca neîntemeiate.
3.Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr.3350/5 mai 2009 Tribunalul Constanțaa admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei - C SRL.
A respins cererea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta - C SRL ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă și cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta - SRL pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă.
Pentru a dispune astfel tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasivea pârâtei CLa fost apreciată ca întemeiată motivat de faptul că, față de obiectul cererii, reclamanta nu justifică poziția procesuală atribuită CCT. L nici din punctul de vedere al pretențiilor concrete care nu pot fi satisfăcute de această pârâtă și nici al opozabilității hotărârii a cărei aducere la îndeplinire excede drepturilor și obligațiilor consacrate pârâtei prin convențiile încheiate valabil cu alte entități juridice.
În ceea ce privește îndeplinirea cumulativă a condițiilor speciale de admisibilitatea ordonanței președințiale s-a reținut că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile reglementate de art. 581 Cod de procedură civilă, respectiv
cererea nu îndeplinește condiția aparenței de drept favorabile reclamantei, aparență care să justifice luarea unei măsuri provizorii de natura celei solicitate de reclamantă. Între reclamantă și pârâta - SRL nu au fost stabilite raporturi contractuale în executarea cărora pârâta să poată fi obligată la o conduită de natura celei pretinse de către reclamantă.
Primul capăt de cerere se referă la autorizarea reclamantei, de către instanță, la dirijarea către autovehiculele proprii a transporturilor containerelor ce conțin mărfurile proprietatea companiei nominalizate, companie cu care pârâta se află în raporturi specifice contractului de agenție.
Din punct de vedere juridic, reclamanta a solicitat instanței să o substituie pârâtei - SRL în raporturile contractuale stabilite cu terțul, invocând o executarea din partea acesteia de natură a-i prejudicia interesele comerciale. Autorizarea ar urma să se facă în vederea efectuării transporturilor respectivelor containere cu autovehiculele aflate în exploatarea reclamantei.
Tribunalul a reținut că reclamanta nu a justificat dreptul pretins care și-ar fi putut avea izvorul, eventual dintr-un contract de transport încheiat fie cu partenerul străin fie cu agentul acestuia sau în comenzi ferme de executarea a transportului rutier. În absența unui raport contractual consacrat prin convenție scrisă sau în formă simplificată, reclamanta nu face dovada unei aparențe de drept care să îi justifice demersul judiciar.
C de al doilea capăt de cerere constând în obligarea pârâtei - SRL de a se abține de la dirijarea către alte societăți de transport rutier nu a putut fi primit pentru aceleași motive relative la neîndeplinirea condiției privind aparența de drept care să fie favorabilă reclamantei deoarece aceasta nu justifică dreptul de a executa toate transporturile rutiere ale containerelor ce conțin mărfuri ale partenerului străin.
4.Recursul
Împotriva acestei hotărâri reclamanta - SRL Cad eclarat recurs în temeiul art.3041Cod procedură civilă, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
a) În ce privește calitatea procesuală a pârâtei - C SRL, arată că această societate este singurul operator al terminalului container C Sud din Portul C și execută întocmai dispozițiile pe care le primește de la singurul agent autorizat în România al liniei de containere, nimeni altcineva decât pârâta - SRL.
În nici un moment nu a contestat, pe de o parte calitatea de singur agent autorizat al liniei de containere deținută de pârâta - SRL și la adăpostul căreia dă dovadă de atitudini monopoliste și, pe de altă parte, că nimeni altcineva în afară de pârâta - SRL nu intervine în dirijarea containerelor spre a fi încărcate pe anumite mijloace de transport.
b)pe fondul cererii, respectiv îndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate prevăzute de art.581 Cod de procedură civilă:
Recurenta afirmă că a făcut dovada caracterului vremelnic a măsurii solicitate a fi instituite cât timp autorizarea sa vizează doar acele containere care conțin mărfuri proprietatea entităților juridice cu care se află în relații contractuale atât prezente cât și viitoare, până la soluționarea litigiului de fond.
Caracterul de măsură urgentă este atras prin prisma faptului că datorită atitudinii samavolnice a pârâtei - SRL recurenta s-a văzut pusă în imposibilitatea de a-și desfășura activitatea, respectiv de a efectua transporturi rutiere de mărfuri pentru clienții deja contractați cât și pentru cei cu care urmează să intre în viitor în relații contractuale, situație care atrage iminenta sa stare de insolvență.
Contrar susținerilor pârâtei .L aparența de drept este în favoarea recurentei, înscrisurile administrate în probatoriu fiind mai mult decât grăitoare în ceea ce privește atitudinea neconformă și abuzivă de care dă dovadă pârâta atunci când refuză în mod expres a-i permite transportarea mărfurilor proprietatea entităților juridice cu care a intrat și va intra în continuare în relații contractuale pentru prestarea de servicii de transport rutier de mărfuri.
5.Curtea
Examinând recursul prin prisma criticii aduse hotărârii dar și potrivit art.3041din Codul d e procedură civilă Curtea constată următoarele:
1.Calitatea procesuală presupune justificarea dreptului sau a obligației unei persoane de a participa, ca parte, în procesul civil. Sarcina justificării calității procesuale, active sau pasive, aparține neîndoielnic persoanei care sesizează instanța cu o pretenție, adică reclamantului. Conținutul calității procesuale se raportează la acele împrejurări de fapt sau de drept care conferă unei persoane posibilitatea de a participa la activitatea judiciară.
Legitimarea procesuală nu se raportează, cu necesitate, la raportul juridic dedus judecății ci la dreptul de a reclama în justiție și la obligația de a răspunde față de pretențiile formulate prin actul de învestire al instanței, nicidecum doar pentru a-i fi opozabilă o hotărâre judecătorească.
Reclamanta a solicitat instanței să dispună pe calea ordonanței președințiale următoarele măsuri:
- autorizarea reclamantei de a proceda la dirijarea către autovehiculele proprii și totodată de a efectua transporturile pentru acele containere conținând mărfuri proprietatea entităților juridice cu care reclamanta se află în relații contractuale atât prezente cât și viitoare, până la soluționarea litigiului de fond;
- pârâta B să se abțină de la dirijarea către alte societăți de transport rutier a containerelor conținând mărfuri proprietatea entităților juridice cu care reclamanta se află în raporturi contractuale prezente și viitoare, până la soluționarea litigiului de fond;
Ori, din această perspectivă, față de pretențiile deduse judecății de către reclamantă în mod corect s-a reținut de către tribunal că - C SRL nu are calitate procesuală pasivă deoarece nu are nici o obligație de a răspunde acestor pretenții chiar dacă are calitatea de unic operator al terminalului container C Sud din Portul C și execută întocmai dispozițiile pe care le primește de la singurul agent autorizat în România al liniei de containere, pârâta - SRL.
2. Potrivit dispozițiilor art.581 din Codul d e procedură civilă "instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări."
Ordonanța președințială se înfățișează ca un mijloc procedural ce întrunește condițiile unei acțiuni civile, având însă un caracter specific determinat de însăși caracterul particular al măsurilor ce pot fi luate pe această cale.
Așa fiind, cu referire la condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale Curtea reține că trebuie îndeplinite atât condițiile generale, aplicabile oricărei acțiuni în justiție cât și condițiile specifice acestei proceduri.
Dintre condițiile generale sunt esențiale:
- existența unui drept sau a unei situații juridice a cărei ocrotire se cere
- folosința și exercițiul dreptului
- calitatea procesuală
- existența unui interes legitim
Din analiza textului mai sus enunțat rezultă că două suntcondițiile specificeexercitării procedurii ordonanței președințiale: urgența și nerezolvarea fondului cauzei.
Legea nu definește urgența însă, având în vedere că art. 581 din Codul d e procedură civilă stabilește situațiile după care instanțele judecătorești trebuie să aprecieze existența sa, se apreciază că există urgență ori de câte ori păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente sau înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări nu se pot realiza în mod eficace pe calea acțiunii de drept comun.
Deși art.581 din Codul d e procedură civilă nu menționează în mod expres condiția nerezolvării litigiului în fond, în practica judiciară s-a decis că această condiție este esențială deoarece prin rezolvarea litigiului în fond s-ar anticipa asupra hotărârii instanței de drept comun și nu ar mai exista nici o utilitate ca litigiul să fie adus înaintea acesteia.
Prin urmare, spre a pronunța o soluție justă, judecătorul este îndreptățit de a realiza un examen sumar al fondului cauzei, determinând astfel de partea cui este aparența dreptului.
În materia ordonanței președințiale justificarea aparenței dreptului reprezintă o condiție specifică de admisibilitate, pentru că orice măsură care se dispune pe această cale, deși are caracter provizoriu, trebuie să fie conformă cu dreptul.
Din probele administrate Curtea reține că în mod just s-a apreciat de tribunal că în lipsa unui raport contractual consacrat prin convenție scrisă sau în formă simplificată, reclamanta nu face dovada unei aparențe de drept care să îi justifice demersul judiciar.
Contractele de transport încheiate de reclamantă cu cei doi clienți nu-i justifică demersul în nume personal în relația cu - sau cu agentul acesteia, pentru a fi îndreptățită a pretinde, ca pe durata litigiului în fond, să fie instituite măsuri cu caracter provizoriu pe cale de ordonanță președințială.
Soluția adoptată de tribunal este legală și din perspectiva admisibilității ordonanței președințiale sub aspectul caracterului său vremelnic care decurge din însăși natura măsurii ce se solicită a fi luată.
Concluzionând, curtea reține că hotărârea tribunalului este legală, criticile aduse de recurentă nefiind de natură a atrage modificarea acesteia motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă recursul va fi respins ca nefundat, recurenta urmând a suporta potrivit art.274 din Codul d e procedură civilă și cheltuielile de judecată efectuate de intimata - SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursulcomercial d eclarat de recurenta reclamantă - SRL - cu sediul procesual ales la " și " situat în C,-, C7,.1, județul C, împotriva Sentinței civile nr.3350/05.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - SRL B - cu sediul în B, sector 2,-,.2, - C SRL - cu sediul în C, Port C Sud, Clădirea Administrativă II, județul C, având ca obiect ordonanță președințială.
Obligă recurenta la plata sumei de 600 lei către - SRL B, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 august 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Jud. fond:
Red.dec.jud.: NC
2 ex./17.09.2009
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Monica
