Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 1083/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1083/COM
Ședința publică din data de 20 august 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Monica
Grefier -
Pe rol, judecarea recursului comercial d eclarat de recurenta reclamantă - - cu sediul în C,-, județul D, împotriva Sentinței civile nr. 3629/15.05.2009pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - DISTRIBUȚIE D - - cu sediul în C,-, județul C, având caobiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspunde pentru recurenta reclamantă av., în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009 depusă la dosar (fila5), pentru intimata pârâtă se prezintă consilier juridic în baza delegației depusă la dosar (fila 31).
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei în care grefierul de ședință evidențiază părțile, obiectul litigiului și stadiul procesual. Învederează că recursul formulat de reclamantă este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 5 lei conform chitanței depusă la dosar și timbru judiciar de 0,30 lei.
Avocat solicită rectificarea Încheierii de ședință din 23 iulie 2009, în sensul de a se trece că recurenta reclamantă a fost reprezentată de av. iar nu avocat, cum din eroare s-a consemnat în încheiere.
Întrebată fiind, consilier juridic, prezentă în calitate de reprezentant al intimatei la termenul de judecată din 23 iulie 2009, confirmă că recurenta - a fost reprezentată de av..
Curtea, față de susținerile avocatului și recunoașterea făcută de reprezentantul intimatei pârâte, dispune a se îndrepta eroarea materială strecurată în Încheierea de ședință din data de 23 iulie 2009 în sensul că recurenta, la acel termen de judecată, a fost reprezentat de avocat, iar nu de avocat, cum s-a consemnat, din eroare.
Reprezentanții părților în proces învederează că nu mai au cereri prealabile de formulat, probe de administrat, solicitând cuvântul asupra cauzei.
Curtea, luând act de precizările părților constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Apărătorul recurentei reclamante, susține concluzii de admitere a recursului, astfel cum a fost completat.
Critică soluția instanței de fond pe aspectul reținerii neîndeplinirii cumulativ a condițiilor de admisibilitate a cererii.
Punând concluzii asupra aparenței dreptului în favoarea recurentei, învederează abuzul de drept al, ce deține monopolul pe piață serviciului de distribuție al energiei electrice, nelegalitatea refuzului de a pune la dispoziția recurentei rețeaua de distribuție a energiei electrice, ce încalcă principiul libertății consumatorului de a-și alege furnizorul de energie electrică, dar și obligația instituită de lege în sarcina de a asigura serviciul de distribuție și accesul la rețeaua de distribuție a furnizorului de energie electrică.
Menționează că inclusiv ANRE, prin adresa nr.8898/2009, a precizat că are obligația legală de a încheia contract de distribuție cu reprezentantul legal desemnat de consumator.
Apreciază că admiterea ordonanței președințiale nu prejudiciază nici, întrucât indiferent de beneficiarul serviciului de distribuție, tarifele sunt aceleași, și nici pe fostul furnizor întrucât acesta nu mai furnizează energie electrică societății T de la data de 01.03.2009.
Pentru intimata pârâtă, consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat.
Învederează că în mod corect a reținut instanța de fond ca fiind neîndeplinite condiția aparenței dreptului și cea a neprejudecării fondului.
Apreciază ca nefondate și referirile recurentei la adresa ANRE, arătând că, potrivit legii, aceasta poate dispune societății numai ordine ori decizii, prin adresa nr.8898/2009 ANRE a exprimat numai un punct de vedere.
În replică, apărătorul recurentei arată că, în opinia sa, faptul că nu a încheiat contractul de distribuție nu se datorează neemiterii unui ordin al ANRE.
Curtea declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului comercial d e față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4475/118/05.05.2009 la Tribunalul Constanța, reclamanta - - a solicitat instanței ca, pe cale de ordonanță președințială, să o oblige pe pârâta - Distribuție D - ca, până la soluționarea irevocabilă a cererii ce face obiectul dosarului nr- înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța - Secția comercială, să asigure în favoarea reclamantei serviciul de distribuție pentru locul de consum
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că au încetat contractul de furnizare dintre și și contractul de distribuție dintre și SRL.
Pe fondul unor neînțelegeri legate de maniera în care și-a executat obligațiile asumate contractual, în exercitarea dreptului său de a schimba furnizorul de energie electrică, consacrat de art.53 alin.3 din Legea energiei electrice nr.13/2007 și de art.89 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice către consumatori aprobat prin nr.HG1007/2004, a denunțat unilateral contractul de furnizare a energiei electrice nr.4532/2008.
Astfel, printr-o serie de mai multe adrese transmise, ultima dintre acestea fiind adresa nr.3623/30.01.2008, a notificat cu privire la denunțarea contractului nr.4532/2008 începând cu data de 1 martie 2009. Acest demers s-a întemeiat pe dispozițiile Procedurii privind schimbarea furnizorului de energie electrică reglementată de Ordinul Președintelui nr.21/2005.
La data de 30.01.2009, a comunicat prognoza consumului său de energie electrică până la data de 01.03.2009 și a solicitat ca să-i comunice până la data de 01.03.2009 valoarea facturilor ce ar trebui achitate până la această dată conform contractului de furnizare. Totodată, a comunicat faptul că noul său furnizor de energie electrică este și că serviciul de distribuție a energiei electrice urma să fie asigurat de. Consumatorul a solicitat ca să își respecte obligația instituită de art.11 din Ordinul nr.21/2005 al Președintelui și să comunice încetarea contractului de distribuție.
nu a notificat asupra denunțării contractului de distribuție, iar a refuzat să constate încetarea de drept a acestui contract.
S-a mai susținut că, în urma denunțării contractului de furnizare cu, a încheiat cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare de energie electrică la consumatori eligibili de tip monom nr.5NM/27.01.2009, contract ce urma să intre în vigoare la data de 01.03.2009, dată la care înceta contractul de furnizare încheiat de cu.
Executarea contractului arătat a fost împiedicată de care a refuzat să încheie contractul de distribuție cu reclamanta, motivat de faptul că nu ar fi solicitat rezilierea contractului său de distribuție.
, după audierea părților implicate, prin adresa nr.8898/ 10.03.2009 a statuat că este îndreptățită să își schimbe furnizorul de energie electrică, urmare a denunțării contractului cu, că nu poate împiedica încheierea contractului de distribuție dintre și noul furnizor, iar este obligat să încheie contract de distribuție cu reprezentantul legal desemnat de consumator.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța - Secția comercială sub nr-, reclamanta a solicitat obligarea la încheierea contractului de distribuție pentru locul de consum, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii și, în subsidiar, pronunțarea unei hotărâri care să suplinească consimțământul la încheierea contractului de distribuție.
A mai susținut reclamanta că demersul său procesual are ca scop preîntâmpinarea acumulării unor importante prejudicii în patrimoniul său, cuantumul acestora putând fi diminuat dacă pârâta ar fi obligată să pună la dispoziția rețeaua electrică de distribuție, în scopul furnizării energiei electrice contractate de.
A apreciat că este îndeplinită condiția vremelniciei, măsura solicitată urmând a fi dispusă până la soluționarea irevocabilă a cererii ce face obiectul dosarului nr- si că aparența dreptului este în favoarea reclamantei.
Consideră reclamanta că pârâta încalcă principiul libertății consumatorului de schimbare a furnizorului de energie electrică.
Potrivit art.9 din Ordinul nr.21/2005 poate bloca acțiunea de schimbarea furnizorului doar în situația în care ar exista facturi emise de furnizorul actual în baza contractului de furnizare și neachitate de către consumator, iar consumatorul a fost notificat cu privire la existența unor facturi neachitate, precum și valoarea acestora, în termen de două zile lucrătoare de la data primirii notificării de denunțare.
În cauză, însă, nu a notificat existența unor eventuale facturi neachitate în termenul de două zile prevăzut de art.20 din Ordinul nr.21/2005, termen de decădere pentru formularea de către furnizor a unei opoziții cu privire la denunțarea unilaterală a contractului.
Faptul că nu a notificat-o pe pârâtă cu privire la denunțarea contractului încheiat cu nu poate fi invocat de, întrucât acest contract a încetat de drept ca urmare a încetării contractului principal de furnizare. Încetarea acestui contract conduce la încetarea contractului de distribuție aferent și încheierea contractului de distribuție.
este obligată să asigure serviciul de distribuție a energiei electrice și accesul la rețeaua de distribuție atât furnizorului, cât și consumatorului, obligație consacrată de art.30 alin.1, art.41 alin.1 și 57 lit.a din Legea nr.13/2007.
Reclamanta a mai arătat că urgența este justificată de necesitatea prevenirii unei pagube iminente în patrimoniul reclamantei, până la data de 20.04.2009 prejudiciul cauzat acesteia fiind de 925.968,55 lei, astfel cum s-a consemnat în raportul de expertiză contabilă extrajudiciară.
Totodată, reclamanta a arătat că nu va suferi vreun prejudiciu întrucât, indiferent de beneficiarul serviciului de distribuție, tarifele sunt aceleași, fiind reglementate de, iar nu suferă nici un prejudiciu, întrucât nu mai furnizează energie electrică.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantei, în motivarea căreia a susținut că, nefiind titulara unui contract de distribuție încheiat în condițiile legii, nu este titulară a dreptului subiectiv de a beneficia de prestarea serviciului de distribuire a energiei electrice, precum și excepția lipsei de interes în promovarea cererii, motivând că interesul reclamantei este nelegitim și ilicit întrucât aceasta solicită obligarea pârâtei la asigurarea serviciului de distribuție a energiei electrice în lipsa unui contract și urmărește transferul responsabilității de la la operatorul de distribuție, operator folosit ca instrument în lupta concurențială dintre furnizorii de pe piață.
A mai susținut pârâta că cererea, întemeiată pe dispozițiile art.581 Cod pr. civilă, este inadmisibilă întrucât nu întrunește condițiile prevăzute de acest text de lege și pe calea ordonanței președințiale nu poate fi impusă pârâtei o obligație de a face, întrucât în speță nu se poate vorbi de acte abuzive - refuzul încheierii contractului fiind justificat de neîndeplinirea condițiilor prevăzute de Ordinul nr.21/2005 privind procedura de schimbare a furnizorului - și nici de necesitatea restabilirii unei situații anterioare, cât timp anterior, pârâta nu a prestat reclamantei vreun serviciu pe care - ulterior - le-a suspendat fără drept.
Pe fondul cererii, a apreciat că măsura de a face nu poate fi dispusă întrucât s-ar rezolva fondul procesului.
În absența unui contract de distribuție a energiei electrice nu se poate presta nici serviciul aferent, deci cerința urgenței nu este îndeplinită.
Reclamanta a încheiat cu - un contract de furnizare, cu încălcarea prevederilor art.40 din nr.HG1007/2004, înainte de încheierea contractului de distribuție cu pârâta.
În ce privește aparența dreptului, aceasta este în favoarea - - aceasta fiind actualul titular al contractului de distribuție a energiei electrice încheiat cu.
Prin Sentința civilă nr.3629/15 mai 2009 Tribunalul Constanțaa respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei - - și excepția lipsei de interes în promovarea cererii, invocate de pârâta - Distribuție D -, precum și cererea formulată de reclamantă pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.581 Cod pr. civilă.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Pronunțându-se cu prioritate asupra excepțiilor invocate de pârâtă a reținut că acestea sunt nefondate, motivat de faptul reclamanta nu a dedus judecății o pretenție izvorâtă dintr-un contract de distribuție a energiei electrice spre a verifica dacă există identitate între cel care a investit instanța cu soluționarea cererii și titularul dreptului izvorât dintr-un astfel de contract, iar în raport de textele de lege invocate spre a dovedi legitimitatea demersului său procesual, reclamanta a dovedit interesul său legitim în cauză.
Pe fondul cererii, a reținut că potrivit art.581 Cod pr. civilă, instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, respectiv urgența, neprejudecarea fondului și vremelnicia măsurii ce se solicită a fi dispusă pe această cale nu sunt îndeplinite - cumulativ - în prezenta cauză.
Astfel, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei - Distribuție D - să asigure în favoarea sa serviciul de distribuție pentru locul de consum T, obligație de a face care nu poate fi dispusă pe calea ordonanței președințiale. A obliga pe pârâtă să asigure reclamantei serviciul de distribuție presupune a se rezolva fondul cauzei, trecându-se peste caracterul provizoriu al măsurii, astfel cum acesta este reglementat de art.581 Cod pr. civilă.
Este adevărat că instanța poate dispune prin ordonanță o obligație de a face, dar, astfel cum a arătat și pârâta, doar în cazul în care se tinde la încetarea unor acte abuzive sau la restabilirea situației anterioare faptului prejudiciabil.
În speță, pârâta nu a prestat reclamantei serviciul de distribuție pe care să-l fi suspendat fără drept, astfel încât instanța să intervină pentru restabilirea situației anterioare.
În ce privește refuzul acesteia de a încheia contractul de distribuție cu reclamanta, spre a se pronunța asupra legalității acestuia, cu consecința directă a constatării aparenței dreptului în favoarea reclamantei, instanța ar trebui să verifice dacă sunt în ființă contractul încheiat între furnizorul - și consumatorul, precum și contractul pentru serviciul de distribuție a energiei electrice încheiat la data de 20.09.2008 de pârâta cu - SRL.
O astfel de verificare presupune administrarea de probe (printre care și expertiza contabilă), ceea ce ar presupune încălcarea cerinței neprejudecării fondului.
De altfel, prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța - Secția comercială sub nr-, invocând dispozițiile Ordinului nr.21/2005 al Președintelui, Legii nr.13/2007 și Regulamentului aprobat prin nr.HG1007/2004, a solicitat ca să fie obligată să încheie cu aceasta contract de distribuție.
Cum instanța, în procedura specială reglementată de art.581 Cod pr. civilă, nu se poate pronunța asupra unor aspecte ce vizează fondul cauzei, cum a dispune măsura solicitată de reclamantă presupune încălcarea condiției neprejudecării fondului, cererea a fost respinsă pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.581 Cod de procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta Vînzare -, în temeiul art.582 coroborat cu art.299 și următoarele din Codul d e procedură civilă, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În susținerea recursului, au fost arătate următoarele:
- instanța nu a reținut faptul că contractul de furnizare inițial, semnat între și, prin voința părților, nu mai este în executare începând cu 1 martie 2009
- nu a făcut o analiză minimală cu privire la fondul litigiilor, ceea ce ar fi condus la concluzia că aparența dreptului este în favoarea recurentei.
Din perspectiva condițiilor analizate:
a) greșit s-a reținut că în cauză este pus în discuție refuzul de a semna contractul de distribuție, făcând confuzie între cererea formulată în prezenta cauză de reclamanta privind obligarea să asigure serviciul de distribuție a energiei electrice până la soluționarea cererii pe fond, cu însăși cererea formulată cu privire la fondul cauzei. Consideră recurenta că pentru a soluționa cauza, nu era necesar ca instanța să se pronunțe asupra legalității refuzului de a încheia contractul de distribuție. Această atribuție îi va reveni instanței învestite cu cererea privind obligarea la încheierea contractului de distribuție.
b) greșit s-a concluzionat că obligarea la încetarea a unor acte abuzive ar presupune verificarea caracterului licit sau ilicit al actelor;
c) pentru soluționarea cererii de ordonanță președințială nu era necesar ca prima instanță să se pronunțe asupra legalității refuzului de a furniza energie electrică, ci trebuia să verifice numai dacă există o aparență de temeinicie a susținerilor reclamantei, analizând situația de fapt ce se desprindea din probatoriul administrat și să decidă dacă există argumente suficiente în sensul că refuzul de a încheia contractul de furnizare și deci de a furniza energie electrică este unul abuziv sau cauzator de prejudicii.
În opinia recurentei, prima instanță a omis să observe următoarele:
- normele incidente sunt în sensul asigurării accesului liber al consumatorilor la piața de energie electrică;
- și-a îndeplinit obligația legală a de notifica încetarea contractului de furnizare. Deși a reținut încetarea contractului între și, a omis să i se dea relevanță juridică - executarea noului contract de furnizare, care nu este posibilă fără asigurarea serviciului de distribuție;
- chiar dacă ar exista sume de plată restante în baza vechiului contract de furnizare, nu a notificat în termenul prevăzut de lege sumele pe care ar trebui să le plătească, iar în absența unei notificări, nu poate în mod legal împiedica încheierea unui nou contract de distribuție;
- ANRE, autoritatea în măsură să ofere o interpretare oficială cu privire la respectarea procedurii de schimbare a furnizorului, s-a pronunțat în sensul că are obligația legală de a încheia noul contract de distribuție;
- prin refuzul său de a furniza energie electrică, nu doar devine un arbitru al diferendelor între și, dar cazează pagube importante părților implicate întrucât nu își mai desfășoară activitatea și riscă să intre în stare de insolvență, cu consecințe economice și sociale imposibil de estimat în prezent, iar - acumulează pierderi de minim 40.464 lei pe fiecare zi în care este împiedicată să furnizeze energie electrică.
Mai arată recurenta că măsura solicitată nu cauzează prejudicii părților implicate în conflict:
- nu va suferi vreun prejudiciu întrucât, indiferent de beneficiarul serviciului de distribuție, tarifele sunt aceleași, reglementate de ANRE, prin Ordinul Președintelui ANRE nr.130/2008;
- nu suferă vreun prejudiciu, întrucât în prezent nu mai furnizează energie electrică.
Intimata reclamantă, legal citată, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, prima instanță reținând în mod corect situația de fapt și de drept, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanței, în procedura specială a ordonanței președințiale, obligarea pârâtei să îi asigure serviciul de distribuție pentru locul de consum
Pentru admiterea acestei acțiuni, trebuia ca reclamanta să facă dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor de admisibilitate prevăzute de art.581 pr.civ. respectiv urgența, neprejudecarea fondului și vremelnicia măsurii ce se solicită.
Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție este în sensul că pe calea ordonanței președințiale se poate impune pârâtului și o obligație de a face dar numai pentru încetarea unor acte abuzive, urmărindu-se implicit o restabilire a situației anterioare acestor acte. Doar în acest caz poate fi păstrat caracterul vremelnic al măsurilor luate.
Or, în speța de față, după cum corect a reținut și prima instanță, pârâta nu a sistat în mod abuziv serviciul de distribuție pe care îl presta în favoarea reclamantei, atitudine pe care instanța de judecată să o cenzureze. De altfel, pârâta nu poate asigura reclamantei serviciul de distribuție decât în baza unui contract, contract ce însă nu a fost încheiat între părți. Prin urmare nu se poate considera că aparența dreptului este în favoarea reclamantei.
Ori a obliga pârâta în speța de față să asigure reclamantei serviciul de distribuție echivalează cu o prejudecare a fondului cauzei înregistrată la Tribunalul Constanța - Secția comercială sub nr-, unde, invocând dispozițiile Ordinului nr.21/2005 al Președintelui, Legii nr.13/2007 și Regulamentului aprobat prin nr.HG1007/2004, a solicitat ca să fie obligată să încheie cu aceasta contract de distribuție. . ca instanța să analizeze valabilitatea contractelor de furnizare respectiv de distribuție a energiei electrice încheiate de - SRL și - SRL, respectiv - SRL și, pentru a aprecia dacă refuzul de a încheia cu reclamanta contractul de distribuție este sau nu abuziv, ceea ce evident nu se poate realiza în procedura specială a ordonanței președințiale.
În acest sens va fi respinsă susținerea recurentei în conformitate cu care prima instanță ar fi făcut confuzie între cererea din prezenta cauză privind obligarea pârâtei să asigure serviciul de distribuție a energiei electrice până la soluționarea cererii de fond - obligarea la încheierea contractului de distribuție, cu însăși cererea privind fondul cauzei. În fapt, prin contractul de distribuție nu se realizează nimic altceva decât asigurarea serviciul de distribuție a energiei electrice, exact ce se solicită și pe calea ordonanței președințiale.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursulcomercial d clarat de recurenta reclamantă - - cu sediul în C,-, județul D,împotriva Sentinței civile nr. 3629/15.05.2009pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimata pârâtă. DISTRIBUȚIE D - - cu sediul în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 august 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Jud. fond:
tehnoredactat dec.jud.-- -/2 ex
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Monica
