Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 112/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 2508/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.112
Ședința publică de la 18.01.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta GRUP SA, în contradictoriu cu intimata, împotriva sentinței comerciale nr.11008/7.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata prin avocat O care depune împuternicire avocațială comună la dosar, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, intimata prin avocat depune la dosar întâmpinare și un set de acte.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Intimata prin avocat solicită respingerea recursului conform întâmpinării, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată pe care le va solicita pe cale separată.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 11008/7.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii formulată de reclamanta GRUP SA, împotriva pârâtei, prin care se solicita instanței ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună obligarea pârâtei la reluarea asigurării accesului reclamantei la difuzarea meciurilor de fotbal din Liga italiană de fotbal (seria A), conform contractului de sub-licență a drepturilor de difuzare din 16.02.2007 încheiat între părți, acces sistat fără autorizarea instanței de judecată și fără vreun temei legal în luna august 2009.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 581 din Codul d e procedură civilă, instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. Din aceste dispoziții legale, tribunalul reține că pentru a se dispune o măsură pe o cale de ordonanță președințială este necesar ca instanța să nu prejudece fondul, măsura să aibă caracter vremelnic și din circumstanțele cauzei să reiasă necesitatea luării măsurii pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
În speță, consideră tribunalul, pentru a se putea stabili dacă pârâta are în prezent obligația de a asigura accesul reclamantei la difuzarea meciurilor de fotbal din Liga italiană de fotbal (seria A), conform contractului de sub-licență a drepturilor de difuzare din 16.02.2007 încheiat între părți, este necesar a se verifica în ce măsură reclamanta și-a îndeplinit propriile obligații asumate în condițiile în care pârâta a invocat neîndeplinirea de către reclamantă a obligațiilor de plată a remunerației, aspect ce echivalează cu analizarea fondului raportului juridic litigios dintre părți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului se arată că hotărârea recurată este vădit nelegală și pronunțată cu aplicarea greșită a legii, pentru trei considerente:
În primul rând, recurenta susține că instanța învestită cu o cerere de ordonanță președințială se va pronunța în raport de probele disponibile în favoarea aceleia dintre părți față de care există aparența de drept. Or, în speță, consideră recurenta, aceasta nu a solicitat instanței să cerceteze fondul drepturilor de difuzare a meciurilor de fotbal din Liga Italiană de fotbal rezultate din contractul de sub-licență și nici să constate încetarea exclusivității licenței acordate de către pârâtă, cu consecința firească a încetării obligației reclamantei de plată a remunerației. Acestea vor face obiectul dezbaterilor contradictorii în cadrul dosarului de fond (nr- aflat pe rolul Tribunalului București ). Prin cerea sa, reclamanta arată că a solicitat doar recunoașterea beneficiului temporar al difuzării meciurilor de fotbal din Liga Italiană, vremelnic, până la soluționarea fondului. Aparența dreptului său rezultă din contractul de sub-licență, care nu conține un pact comisoriu care să permită unei părți denunțarea unilaterală.
În al doilea rând, a primi unica explicație, netemeinică și lapidară, a instanței de fond ar echivala cu lipsirea de orice finalitate practică a oricărei cereri de ordonanță președințială în materie contractuală. Efectivitatea acestei proceduri expres reglementate și permise de lege ar rămâne teoretică și iluzorie.
În al treilea rând, recurenta susține că instanța de fond face și o greșită calificare a condiției de admisibilitate a neprejudecării fondului deoarece neprejudecarea fondului nu înseamnă că instanța ar trebui să procedeze la verificarea aparenței dreptului ci instanța este datoare să cerceteze acest aspect pentru a putea decide, motivat dacă poate sau nu să dispună măsura solicitată prin cerere.
Neprejudecarea fondului înseamnă faptul că instanța nu poate da dezlegări definitive privind fondul raporturilor juridice dintre părți, iar nu că instanța s-ar putea deroba de obligația de a analiza o cerere de ordonanță președințială ori de câte ori pârâtul invocă apărări ce țin de fondul acestor raporturi. Dimpotrivă, asemenea apărări sunt cele care pot fi valorificate în cadrul litigiilor de fond, în timp ce în cadrul ordonanței, aparența dreptului va fi analizată, urmând ca desocotirea dintre părți să aibă loc în cadrul litigiului de fond.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor invocate de recurentă, a dispozițiilor ce reglementează procedura ordonanței președințiale și a probelor administrate în cauză, Curtea apreciază că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
În ce privește primul motiv de recurs referitor la aplicarea greșită a legii decurgând din interpretarea greșită a dispozițiilor procedurale privind ordonanța președințială, acesta este nefondat, deoarece prima instanță a considerat în mod temeinic că ceea ce reclamanta a susținut prin cererea de obligare a pârâtei la îndeplinirea unei obligații contractuale (chiar dacă doar vremelnic, până la soluționarea litigiului de fond), nu s-ar putea admite, deoarece printr-o asemenea măsură s-ar prejudeca fondul cauzei. Altfel spus, prima instanță nu a stabilit prin sentința recurată că în orice situație în care se pune problema analizei unor raporturi juridice contractuale, de plano, s-ar respinge orice cerere de ordonanță președințială, ci aceasta a considerat că susținerile reclamantei formulate în sprijinul pretenției sale formulată pe această cale nu ar putea fi reținute ca atare decât printr-o analiză profundă a dreptului său.
De aceea, raportat la dispozițiile art. 581 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că nu rezultă încălcarea sau aplicarea greșită a acestor dispoziții procedurale în raport cu analiza condiției de admisibilitate a cererii formulate pe calea procedurii sumare a ordonanței președințiale, constând în neprejudecarea fondului.
În ce privește a doua critică, strâns legată de prima, Curtea constată de asemenea că și aceasta este nefondată, deoarece soluția primei instanțe nu este bazată exclusiv pe apărările pârâtei, cum încearcă să acrediteze ideea reclamanta, cu atât mai mult cu cât judecata cererii de chemare în judecată s-a efectuat fără citarea părților, astfel că pârâta nu a formulat întâmpinare și nu a prezentat instanței de judecată apărări.
Dimpotrivă, motivarea instanței este bazată pe susținerile reclamantei invocate în cererea de chemare în judecată și pe probele administrate în cauză.
Nu poate fi reținută nici susținerea recurentei potrivit cu care prin soluția dată prima instanță ar fi înlăturat caracterul efectiv al procedurii ordonanței președințiale (în general) de vreme ce instanța a făcut referire în considerente la raporturile juridice concrete dintre cele două părți.
În fine, în ce privește critica recurentei referitoare la aparența dreptului său de a obține reluarea accesului la difuzarea meciurilor de fotbal din Liga italiană de fotbal, Curtea reține că și aceasta este nefondată deoarece la data formulării cererii de chemare în judecată dreptul său de a avea acces la difuzarea acestor meciuri de fotbal nu mai exista, astfel că nu este vorba despre un drept existent care s-ar păgubi prin întârziere. Ceea ce a reținut corect prima instanță a fost faptul că însăși stabilirea obligației pentru pârâtă de a asigura accesul reclamantei la difuzarea acestor meciuri de fotbal, are natura unei obligații contractuale veritabile, nicidecum nu poate fi încadrată într-o măsură urgentă, cu caracter vremelnic, pentru prevenirea unei pagube ce nu ar mai putea fi reparată. Pentru a se putea stabili dacă dreptul reclamantei de a avea acces la difuzarea meciurilor de fotbal evocate, există, chiar aparența acestui drept, după cum susține recurenta este necesar a se stabili dacă din contractul dintre părți rezultă obligația pârâtei de a asigura acest acces, în condițiile prezentate de părți, ceea ce înseamnă fără discuție antamarea fondului raporturilor juridice dintre părți.
Cu alte cuvinte, nu poate fi primită ideea recurentei care tinde la teza potrivit cu care pe calea ordonanței președințiale s-ar putea dispune orice, sub pretextul că instanța învestită cu o atare cerere analizează doar aparența dreptului, indiferent de ce elemente de fapt și de drept sunt necesare pentru această analiză și pentru construcția raționamentului juridic necesar pentru pronunțarea unei anumite soluții.
De aceea, considerăm că, așa cum reține și tribunalul, ori de câte ori reclamantul formulează o pretenție pe cale de ordonanță președințială, pentru judecata căreia este necesară o verificare în fond a raporturilor juridice deduse judecății, în condițiile art. 581 din Codul d e procedură civilă, cererea acestuia trebuie respinsă deoarece măsura solicitată de reclamant depășește cadrul sumar al procedurii speciale a ordonanței președințiale, împrejurare care împiedică valorificarea dreptului său pe această cale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta GRUP SA, în contradictoriu cu intimata, împotriva sentinței comerciale nr.11008/7.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 18.01.2010, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
