Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 1237/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 1237
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Radu Mateucă
JUDECĂTOR 2: Carmen Popescu
JUDECĂTOR 3: Angela Rădulescu
GREFIER - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de pârâta - SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 920 din 23 septembrie 2009, pronunțate de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de contencios Administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocați și pentru recurenta pârâta - SRL și avocat G pentru intimata reclamantă - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul formulat de pârâta - SRL, a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de lege.
Avocat G pentru intimata reclamantă - SRL, depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și întâmpinare, care este comunicată recurentei prin avocați.
Avocați și pentru recurenta pârâta - SRL, depun la dosarul cauzei împuterniciri avocațiale, chitanțele privind achitarea onorariului de avocat, dovada achitării taxei judiciare de timbru precum și concluzii scrise, arătând că nu solicită termen pentru observarea întâmpinării.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocați și pentru recurenta pârâta - SRL, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Arată că în cererea de chemare în judecată nu sunt incluse toate aspectele reale ale situației de fapt, reclamanta ascunzându-și reaua-credință în executarea obligațiilor contractuale.
Susține că reclamanta - SRL, nu a mai efectuat nici o plată în contul chiriei și utilităților datorate, începând cu data de 1 iulie 2009, având o restanță de 20.000 lei, iar prin adresa din 3 septembrie 2009, aceasta a confirmat în scris că refuză să plătească sumele datorate.
Totodată, aceasta a refuzat să desemneze unilateral un expert care să stabilească cuantumul chiriei la nivelul de piață al zonei, refuzând încheierea actului adițional cu privire la noul cuntum al chiriei și predarea documentelor privind efectuarea în condiții de legalitate a extinderii imobilului, neexistând nici un litigiu pe rolul instanțelor cu privire la fondul cauzei.
Susține pârâta că, prin solicitarea adresată instanței pe calea ordonanței președințiale, reclamanta urmărește să-și desfășoare activitatea pe costurile societății pârâte, aceasta neachitându-și nici chiria nici utilitățile.
Mai mult, condițiile esențiale de admisibilitate a unei ordonanțe președințiale, nu au fost îndeplinite.
Cu privire la condiția urgenței, arată că reclamanta nu a făcut dovada desfășurării, în prezent, în imobilul închiriat a unor activități comerciale, certificatul emis de ORC fiind din anul 2007 și nici dovada deținerii unor produse perisabile, având în vedere și obiectul de activitate pe care aceasta îl desfășoară, și anume bar.
Cu privire la condiția vremelniciei, nici aceasta nu este îndeplinită, reclamanta neindicând și nejustificând vreun termen, nici determinat și determinabil, recunoscând că nu există nici un litigiu care să privească fondul cauzei, instanța de fond neindicând termenul până la care măsura dispusă își produce efectele și nici măcar vreun criteriu după care să se determine acesta, deși instanța a constatat caracterul vremelnic al măsurii.
Mai arată că, instanța de fond a înlăturat nejustificat apărarea pârâtei cu privire la excepția de neexecutare a contractului, pe considerentul că aceasta ar excede cadrului procesual al ordonanței președințiale, în condițiile în care chiar reclamanta, își întemeiază cererea sa introductivă, în proporție majoritară, pe chestiuni ce privesc fondul dreptului.
Avocat G, pentru intimata reclamantă - SRL, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței atacate.
Arată că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate a prezentei ordonanțe președințiale.
Cu privire la condiția urgenței, instanța de fond a reținut în mod just caracterul urgent al măsurii, sistarea utilităților împiedicând desfășurarea activităților economice, iar paguba iminentă ar consta în imposibilitatea desfășurării activității comerciale și degradarea produselor alimentare perisabile utilizate în activitatea societății.
Cu privire la condiția vremelniciei, arată că și aceasta este îndeplinită, măsura reluării furnizării utilităților nefiind definitivă, aceasta rămânând în ființă până la tranșarea litigiului dintre părți pe calea dreptului comun.
Critica recurentei cu privire la înlăturarea de către instanța de fond a apărării sale fondate pe excepția neexecutării contractului, este nefondată, instanța de fond fiind obligată să nu prejudece fondul cauzei, în condițiile în care, ambele părți invocă aceeași excepție de neexecutare, recurenta refuzând să facă dovada calcului cu bază legală sau contractuală din care ar rezultata o asemenea valoare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
La data de 18.09.2009, reclamanta - SRL Sac hemat în judecată pe pârâta - SRL S, solicitând instanței ca pe cale de ordonanță președințială să dispună obligarea pârâtei la reluarea furnizării apel și energiei electrice către societatea reclamantă.
Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, prin sentința nr.920/23.09.2009 a admis cererea și a obligat pârâta să reia furnizarea apei și a energiei electrice către societatea reclamantă la imobilul din S,-, Județul
S-a considerat de către instanța de fond că, în speță, ar fi întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială.
Astfel, condiția urgenței este îndeplinită având în vedere că desfășurarea activității economice a societății reclamante (bar) implică în mod necesar existența apei curente și a energiei electrice, în timp ce condiția caracterului vremelnic, respectiv neexistența unui proces pe rol privitor la raporturile contractuale dintre părți și lipsa unui termen cert, nu constituie motiv de inadmisibilitate a unei cereri de ordonanță președințială, iar neînțelegerile dintre părți pot fi tranșate pe calea unei acțiuni pe drept comun.
Ce de-a treia condiție de admisibilitate, respectiv neprejudicierea fondului, este justificată de faptul că societatea reclamantă deține spațiul situat în S,-A, Județul O, în baza contractului de Închiriere nr.43/16.04.2007.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta - SRL S, care a învederat că, în mod greșit prima instanță a considerat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale.
Instanța de fond extrapolează din oficiu motivele care ar putea justifica pretinsul caracter urgent al cererii, făcând referire la posibilitatea creării de pericole iminente și imposibilitatea continuării activității, deși aceste aspecte nu au fost dovedite de reclamantă.
Tot în mod greșit, instanța consideră că ar fi îndeplinită condiția caracterului vremelnic, deși reclamanta nu indică și nici nu justifică vreun termen, nici determinat și nici determinabil și recunoaște că nu există nici un proces pe rol cu privire la raporturile contractuale dintre părți.
În opinia recurentei, caracterul vremelnic prevăzut expres de lege nu trebuie apreciat pe baza unor evenimente ipotetice și viitoare, ci pe date concrete, existente la momentul introducerii cererii.
În aceste sens, instanța de fond nu a indicat un termen până la care hotărârea își va produce efectele și nici măcar vreun criteriu după care să determine termenul pentru care a fost dispusă măsura.
Recurenta a considerat că, tribunalul a înlăturat fără temei apărarea sa privind excepția de neexecutare a contractului (excepțio non adinpleti contractus), pe motivul că ar reprezenta o apărare ce vizează fondul dreptului, deși reclamanta își întemeiază cererea sa pe chestiuni ce privesc fondul dreptului.
Mai mult, reclamanta invocă propria culpă, arătând că nu înțelege să își achite obligațiile restante, reprezentând chirie și utilități și nici să-și îndeplinească celelalte obligații contractuale (încheierea unui act adițional și punerea la dispoziție a documentelor privind extinderea), în condițiile în care înregistrează datorii de peste 20.000 lei.
Din cele expuse, rezultă că nu este îndeplinită nici condiția neprejudicierii fondului, întrucât măsura stabilită de către instanța de fond tinde, atât formal, cât și pe fond, să aibă un caracter definitiv.
Recurenta apreciază că, în fapt instanța de fond ocrotește un chiriaș de rea credință în dauna proprietarului de bună credință, ceea ce este inadmisibil.
S-a depus întâmpinare de către intimata reclamantă care a solicitat respingerea recursului, combătând toate aspectele relevate de către recurenta pârâtă.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat.
Potrivit art.581 Cod pr. civilă, instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea unor piedici ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din analiza acestui text, rezultă care sunt condițiile specifice de admisibilitate a unei astfel de cereri respectiv: urgența și vremelnicia, la care se adaugă și aparența dreptului, conform jurisprudenței.
Prima condiție esențială care justifică folosirea ordonanței președințiale este urgența, aceasta trebuind să rezulte din fapte care să dovedească cu claritate împrejurările concrete ale fiecărui caz în parte.
În speța de față, caracterul urgent al măsurii este justificat prin faptul că sistarea utilităților împiedică desfășurarea continuării activității comerciale în condițiile în care activitatea de bar, care constituie obiectul principal de activitate al -, impune în mod necesar utilizarea apei curente și a energiei electric3.
Sunt nefondate susținerile recurentei cum că intimata nu a dovedit pretinsul caracter urgent al cererii, atâta timp cât însuși prin natura sa, activitatea de bar implică utilizarea acestor utilități.
Cu privire la caracterul vremelnic al măsurii, textul art.581 alin.4 Cod pr. civilă, prevede în mod expres caracterul vremelnic al ordonanței președințiale, ceea ce înseamnă că pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri definitive care privesc rezolvarea fondului litigios, ci numai măsuri provizorii care tind să păstreze un drept periclitat prin întârziere sau să preîntâmpine o pagubă iminentă și ireparabilă.
Practica a statuat că măsura luată de către instanță își păstrează însă caracterul vremelnic, indiferent dacă părțile promovează sau nu, ulterior o acțiune de drept comun.
În acest sens, nu este justificată susținerea recurentei cum că nu ar fi îndeplinită condiția caracterului vremelnic, întrucât nu a fost indicat un termen până la care măsura dispusă își produce efectele și nu există un proces pe rol cu privire la raporturile contractului dintre părți având în vedere faptul că măsura furnizării utilităților nu este irevocabilă, oricare dintre părți având posibilitatea să pună capăt stării conflictuale, iar vremelnicia nu este condiționată de existența unor litigii asupra fondului pricinii.
O altă condiție specifică de admisibilitate a ordonanței președințiale o reprezintă neprejudicierea fondului cauzei.
Această condiție este determinată de însuși caracterul vremelnic, provizoriu al măsurilor ce pot fi ordonate de către instanță în condițiile art.581 Cod pr. civilă, ceea ce înseamnă că judecătorul nu are de cercetat fondul litigiului dintre părți.
Doctrina și jurisprudența sunt unanime în recunoaște instanței dreptul de a realiza un examen sumar al cauzei, pentru a stabili de partea cui este aparența dreptului.
Dacă instanța este chemată să examineze actele prezentate de părți doar pentru a stabili de partea cui este aparența dreptului, ea însă nu se poate pronunța asupra valabilității unui act sub aspectul îndeplinirii condițiilor de fond sau a altor aspecte, căci o atare analiză este apanajul judecății în fond.
Cu privire la acest aspect, este justificată poziția tribunalului cum că explicația invocată de către intimata reclamantă (privind neexecutarea contractului) este o problemă ce vizează însuși fondul litigiului, în condițiile în care ambele părți invocă culpa celeilalte părți în derularea raporturilor contractuale.
Concluzia, este că aparența dreptului operează în favoarea intimatei reclamante, care deține în mod legal spațiul în litigiu în baza contractului de închiriere nr.43/16.04.2007.
Față de aceste considerente, Curtea, în raport de prevederile art.581 Cod pr. civilă, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta - SRL, cu sediul ales în S, bd. -, nr. 33,. 1E,. E,. 1, jud. O, împotriva sentinței comerciale nr. 920 din 23 septembrie 2009, pronunțate de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL, cu sediul în S,-, -. A,. 4, jud.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Octombrie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red. jud. /2 ex./
Tehnored. /21.10.2009
Jud. fond..
21 Octombrie 2009
Președinte:Radu MateucăJudecători:Radu Mateucă, Carmen Popescu, Angela Rădulescu
