Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 1245/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1245
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Claudia Susanu
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de reclamanta " de Restaurante " I împotriva sentinței civile nr. 1245/COM din 18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat apărătorul societății recurente - " de Restaurante"SRL I și avocat apărătorul intimatei Real (Fostă - " "SRL).
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 5-lea termen de judecată.
Instanța constată recursul în stare de judecată și dă cuvântul părților față de excepția invocată de societatea intimată, privind excepția puterii de lucru judecat a prezentei cauze și pe fondul cauzei.
În susținerea excepției privind puterea lucrului judecat, avocat, apărătorul intimatei, arată că, Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr- s-a pronunțat prin decizia nr. 1009/ 25.05.2009 cu privire la cererea de intervenție în sensul respingerii pretențiilor și motivărilor aduse de de Restaurante pentru a putea ridica bunurile din incinta (Fostă ). Apreciază că, în situația de față sunt aplicabile principiile autorității de lucru judecat, având în vedere pe de o parte situația de fapt că nu s-a schimbat nici un aspect și pe de altă parte faptul că petitul cererii de față este identic cu mențiunile instanței de recurs cuprinse în dispozitivul deciziei 1009/25.05.2009.
În acest sens, Curtea de APEL IAȘI, a dispus respingerea cererii reclamantei la accesul acestor bunuri, pe calea intervenției principale, practica judiciară este unanimă în a considera că nu se poate cere, pe cale de ordonanță președințială, restituirea sau predarea unor bunuri mobile, deoarece printr-o asemenea măsură s-ar rezolva însuși fondul dreptului. În speța, măsura solicitată de intervenienta de Restaurante SRL are un caracter definitiv, echivalând cu rezolvarea fondului și închinzând posibilitatea părții interesate de a mai prezenta ulterior litigiul în fața instanței de drept comun, hotărârii pronunțate lipsindu-i astfel caracterul vremelinic.
Avocat apărătorul recurentei arată că, pentru a putea exista puterea lucrului judecat, ar trebui să fie îndeplinite cele trei condiții prevăzute de art. 1201 din Codul civil, respectiv între cele două cauze să existe identitate de părți, să aibă același obiect și să fie întemeiată pe aceeași cauză, în aceeași calitate.
Solicită a se observa că în prezenta cauză există identitate de părți, dar sunt obiecte diferite, petitul acțiunilor sunt diferite, nu există elemente comune, în cauza de față - ordonanța președințială - nu poate fi invocată excepția puterii de lucru judecat. La dosar a depus dovada că reclamantul s-a adresat cu acțiune pe dreptul comun, respectiv acțiune în revendicare.
Solicită respingerea excepției ca nefondată.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, considerând că în mod greșit instanța de fond a făcut aplicabilitatea dispozițiilor art. 581 - 582 din Codul d e procedură civilă, deoarece în cauză au fost dovedite existența urgenței și a vremelniciei, precum și dovada promovării acțiunii pe dreptul comun, respectiv a acțiunii în revendicare privind aceleași bunuri.
Aceste bunuri sunt proprietatea reclamantei, ele sunt sechestrate de pârât, fără vreun titlu executoriu, recurentul fiind pus în imposibilitatea de a exploata economic bunurile, acestea pot suferi deteriorări importante, respectiv pe cala ordonanței se solicită dreptul ce riscă să fie păgubit prin întârzierea pe termen nedeterminant și posibilitatea prevenirii pagubei iminente a cărei reparare nu o poate evalua.
De asemenea susține apărătorul recurentei că, intimata a formulat două cereri de sechestru asigurator, ambele fiind respinse, ceea ce face și mai clar abuzul de poziție dominantă și lipsa oricărui temei în blocarea bunurilor.
Consideră că există și vremelnicie deoarece măsura cerută de reclamant are caracter imediat și temporar, urmând a fi apreciată doar aparența dreptului de păstrare și utilizare a bunurilor, aparența fiind în favoarea proprietarului. Mai mult, intimata a formulat o acțiune în anularea transferului bunurilor dintre terții Grup și de Restaurante, dar până la soluționarea acesteia este mai mult decât normal ca de bunuri să se folosească recurentul. Așa cum a arătat și în acțiune, reclamantul nu a cerut o predare a bunurilor, ci dreptul la acces, fiind vorba de o măsură temporară. Permiterea accesului nu soluționează pe fond vreun litigiu, ci duce doar la posibilitatea valorificării unui drept legitim necontestat. Mai mult, apreciază că vremelnicia rezultă din însăși lipsa autorității lucrului judecat, în sensul că orice măsură se dispune prin ordonanță, ea nu poate fi opusă ulterior părților într-o procedură jurisdicțională de drept comun.
Apreciază că soluția în prezenta cauză este menită să stabilească o preferință judecătorească de folosire. Pe de altă parte reclamantul a promovat și o acțiune în revendicare vizând aceleași bunuri, iar aplicabilitatea acestei ordonanțe ar fi până la soluționarea revendicării. Consideră, că aparența de drept este evidentă, deoarece reclamantul are un titlu care atestă proprietatea, constând într-un contract de vânzare dublat de facturi înregistrate și de actele contabile aferente. Faptul că s-a cerut anularea contractului de vânzare nu are nici o importanță, deoarece până la o soluție irevocabilă, reclamantul fiind proprietarul bunurilor, beneficiază de prezumția de bună-credință și valabilitate a actului translativ, iar intimata are doar o relație contractuală de locațiune cu vânzătoarea noastră, relație care nu îi este opozabilă recurentei.
Față de aceste susțineri și față de actele depuse la dosar solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, apărătorul intimatei, solicită respingerea recursului ca nefondat, în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 581 din Codul d e procedură civilă. Apreciază că, atâta timp cât există pe rolul Tribunalului Iașio acțiune în anularea transferului executat între și de Restaurante, dată fiind succesiunea evenimentelor anterioare acestui transfer atrage, în cazul admiterii, lipsirea transferului de efecte juridice și constatarea faptului că pretinsa cumpărătoare de Restaurante, nu a avut niciodată calitatea de proprietar al bunurilor.
Titlul de proprietate este contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 01 octombrie 2008, cu 7 zile înainte ca respectiva societate să aibă capacitatea legală de a încheia astfel de acte juridice. La data de 01 octombrie 2008 de Restaurante nu era înregistrată în Registrul societăților comerciale, societatea fiind înregistrată abia la data de 08 octombrie 2008, anterior datei procesului verbal de conciliere. Consideră că, reaua credință a recurentei duce la imposibilitatea intimatei de a-și recupera debitul.
Apărătorul intimatei, arată că, prin decizia pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr- a motivat că aceste acte nu sunt opozabile reclamantei-recurente - SRL, deoarece aceste acte au fost încheiate ulterior înființării Companiei de Restaurante. La data transferului 01.10.2008 opera un drept real și un drept de retenție, intimata avea o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva Grup. Consideră că, în situația în care instanța va admite ordonanța președințială și recurentul va intra în posesia bunurilor, atunci acțiunea în revendicare va rămâne fără obiect.
Solicită respingerea recursului, depune la dosar concluzii scrise.
Declarându-se închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 1245/com/ 18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins acțiunea formulată pe cale de ordonanță președințială de reclamanta de Restaurante în contradictor cu pârâta ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut că acțiunea nu îndeplinește condițiile speciale de admisibilitate ale unei cereri formulate pe cale de ordonanță președințială condiții prevăzute de dispozițiile art. 581 Cod procedură civilă.
Faptul că pârâta nu îi permite reclamantei să intre în incinta și să își ridice o serie de bunuri mobile nu justifică prin el însuși urgența măsurii ce s-ar impune atât timp cât prin reținerea acelor bunuri nu s-a probat că dreptul de proprietate al reclamantei ar fi păgubit prin întârziere sau patrimoniul acesteia ar fi supus unei pagube iminente ireparabile.
De asemenea nu este îndeplinită nici condiția vremelniciei, prin admiterea acțiunii pierzându-se definitiv dreptul de retenție și privilegiul locatorului asupra acelor bunuri prin pierderea posesiei.
Analizând și aparența de drept instanța a constatat că dreptul reclamantei este contestat de pârâtă. Aceasta din urmă la rândul ei invocă un drept propriu de retenție asupra acelor bunuri mobile, drept ce derivă din privilegiul locatorului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs de Restaurante L criticând-o pentru nelegalitate.
Recurenta a susținut că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 581 - 582 Cod procedură civilă, în speță fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea unei cereri de ordonanță președințială.
Astfel s-a dovedit existența urgenței, care rezultă din imposibilitatea recurentei de a exploata și conserva locurile care se află în proprietatea sa și sunt sechestrate de pârâtă.
Deși legiuitorul lasă judecătorului posibilitatea unei largi aprecieri a urgenței în această procedură specială, iar dreptul său de proprietate nu este contestat, instanța analizează greșit încadrarea cererii în ipoteza legală referitoare la urgență.
Mai mult, urgența este dovedită și prin respingerea celor două cereri de sechestru asigurator, soluție ce evidențiază abuzul de poziție dominantă și lipsa oricărui temei în blocarea bunurilor.
Susține recurenta că a dovedit și existența vremelniciei măsurii solicitate întrucât instanța urmează a aprecia doar asupra apariției dreptului de păstrare și utilizare, aparență ce este în favoarea proprietarului. În cauză nu s- solicitat predarea bunurilor, ci dreptul de acces.
Măsura este, în opinia recurentei, și pentru că, dispunându-se pe calea ordonanței președințiale, nu poate fi opusă ulterior părților într-o procedură jurisdicțională de drept comun.
Condiția neprejudecării fondului este de asemenea îndeplinită atât datorită faptului că soluția din prezenta ordonanță stabilește doar o preferință judecătorească de folosire, fără a verifica fondul, cât și prin raportare la introducerea acțiunii în revendicare, aplicabilitatea în timp ordonanței fiind limitată până la soluționarea acesteia.
A mai precizat recurenta că aparența de drept este în favoarea sa, întrucât deține titlul care atestă dreptul de proprietate asupra bunurilor respective (contractul de vânzare-cumpărare) iar acțiunea în anularea acestui contract nu prezintă relevanță juridică în cauza de față.
Prin întâmpinare intimata a invocat excepția puterii de lucru judecat raportat la decizia civilă nr. 1009/25.05.2009 a Curții de APEL IAȘI prin care s-a respins cererea de intervenție formulată de de Restaurante referitoare la ridicarea bunurilor din incinta. A arătat intimata că, pe de o parte, situația de fapt este neschimbată, ia pe de altă parte petitul acestei cereri este identic cu mențiunile instanței de recurs cuprinse în dispozitivul deciziei 1009/2009.
Pe fondul cauzei intimata REAL a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cererea reclamantei neîntrunind cumulativ condițiile reglementate de dispozițiile art. 581 Cod procedură civilă.
Astfel, măsura solicitată nu este așa cum impun dispozițiile legale, ci are o natură definitivă ce operează din momentul în care de Restaurante are dreptul să ridice bunurile din spațiile comerciale și să dispună de acestea în mod liber și absolut.
A precizat intimata că titlul de proprietate al reclamantei este contestat în instanță dat fiind caracterul fraudulos al transferului executat între Grup și de Restaurante și care a avut loc cu 7 zile înainte de înregistrarea reclamantei în Registrul societăților comerciale, în contextul în care cele două societăți au un administrator comun.
Măsura predării bunurilor încalcă, în opinia intimatei, și condiția de neprejudecare a fondului, urmând a fi lipsită definitiv de dreptul de retenție și de privilegiul exercitat în mod legal în situația admiterii cererii de ordonanță președințială.
Dreptul reclamantei poate fi valorificat doar pe calea acțiunii în revendicare.
Mai mult, cererea este și neîntemeiată, întrucât aparența de drept este în favoarea intimatei.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând cu prioritate excepția puterii de lucru judecat invocată de intimată instanța constată că este neîntemeiată, în cauză nefiind îndeplinită condiția existenței triplei identități cerută de dispozițiile art. 1201 Cod procedură civilă (părți, obiect și cauză).
Astfel, instanța reține că nu există identitate a de obiect cerută de lege, având în vedere faptul că obiectul celei de a doua cereri este mai cuprinzător, referindu-se explicit la obligarea pârâtei de a nu împiedica reclamanta să-și ridice bunurile mobile, solicitare ce nu se regăsește în prima cerere.
Pe fondul cauzei, Curtea constată neîntemeiat recursul declarat de reclamantă, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială este necesară îndeplinirea cumulativă a celor 3 condiții prevăzute de dispozițiile art. 481 Cod procedură civilă: urgența, caracterul vremelnic și neprejudicierea fondului.
Ori, în cauză nu s-a făcut dovada întrunirii acestora, cum corect a reținut instanța de fond.
Instanța reține că bunurile cu privire la care reclamanta a solicitat să i se permită să le ridice și să le transporte într-o altă locație fac obiectul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu o terță persoană și contestat de pârâtă printr-o acțiune aflată pe rolul instanțelor de judecată.
Prin urmare, măsura solicitată nu are, prin natura ei, caracter vremelnic și, mai ales, prejudecă fondul, dacă avem în vedere și faptul că pârâta are atât un drept de retenție, cât și un drept privilegiu înscris asupra acestor bunuri.
Potrivit practicii judiciare pot fi restituite, pe calea ordonanței președințiale, lucrurile proprii de uz personal și cele strict necesare exercitării profesiei.
În speță însă bunurile în litigiu nu fac parte din nici una din aceste categorii, așa cum rezultă din enumerarea făcută în contractul de vânzare-cumpărare invocat de reclamantă și depus la filele 7-8 dosar fond.
Față de cele ce preced, Curtea constată că prima instanță a aplicat corect prevederile legale în materie, astfel că motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este incident în cauză.
În consecință, instanța va respinge recursul ca nefondat urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă să mențină hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția puterii lucrului judecat invocată de intimată.
Respinge recursul formulat de reclamanta - " de Restaurante" SRL împotriva sentinței civile nr. 1245/COM din 18 iunie 2009 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
02.12.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Anca Ghideanu, Claudia Susanu
