Spete pretentii comerciale. Decizia 95/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 95
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
Grefier - -
Pe rol fiind pronunțarea în apelurile formulate de Abutoaie și "" V împotriva sentinței civile numărul 25 din 14 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- dezbaterile în apel au avut loc în ședința publică din 19 octombrie 2009, susținerile prezente la acel termen fiind consemnate în încheierea de ședință, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărîre;
- din lipsă de timp pentru deliberări, Curtea a amînat pronunțarea în data de 26 octombrie 2009 cînd, din același motiv, a amînat pronunțarea pentru azi, 2 2009.
INSTANȚA
Asupra apelului de față;
Prin decizia nr. 1442/14 mai 2009 pronunțată de - Secția comercială - s-a admis recursul declarat de reclamanta A prin lichidatori și Insolvency Specialists PNî mpotriva deciziei nr. 39 din 30 iunie 2008 a Curții de Apel Iași - secția comercială. A fost casată în parte decizia atacată și a fost trimis spre rejudecare apelul declarat de pârâta L împotriva sentinței nr. 25 din 14 ianuarie 2008 a Tribunalului Vaslui cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. S-a păstrat restul dispozițiilor deciziei.
Se reține, în esență, că instanța de apel a greșit când a admis apelul SRL și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond întrucât nu ar fi fost soluționate excepțiile inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta și excepția lipsei calității procesuale active.
Reinvestită cu soluționarea apelului, instanța de apel constată următoarele:
Față de limitele casării, Curtea constată că este investită cu analizarea următoarelor motive de apel formulate de pârâta în raport de sentința civilă nr. 25/14 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
1.Respingerea excepției autorității de lucru judecat este consecința interpretării eronate a hotărârilor pronunțate in contestația la executare. Instanța a omis să analizeze istoricul acestor dosare.
Inițial, reclamanta a urmărit sa obțină investirea cu formulă executorie a contractelor de credit, cererea fiind însă respinsă. În atare condiții, în anul 2000 se promovează acțiunea de față. Numai că, in perioada respectivă, ca urmare a succesiunii de legi, s-a stabilit natura de titlu executoriu a contractelor de credit întocmite de către bănci. Pe cale de consecință, reclamanta a inițiat executarea silită, titlul constituindu-1 contractul de creditare.
Împotriva executării silite, pârâta, societatea SC SRL, s-a apărat pe calea contestației la executare. Atacând un titlu executoriu care nu emana de la o instanță judecătorească, pârâta a formulat apărări de fond si a contestat executarea însăși (art. 339 alin. 1 si 3 Cod procedură civilă). Așadar, în contestația la executare s-au administrat probe pe fondul cauzei, neaflându-ne în situația obișnuită a contestării executării unei hotărâri judecătorești. Acest aspect nu a fost sesizat de instanță. Datorită specificului acelei contestații la executare, s-a efectuat până și o expertiză contabilă, probă care evident nu o regăsim în contestațiile obișnuite. La final, Tribunalul Vaslui prin sentința nr. 317/R/04.04.2006 a admis contestația și a dispus anularea executării, precum și anularea unor acte de executare, deci hotărârea a vizat fondul cauzei și nu doar valabilitatea unor acte de executare. Inițial, Tribunalul Vaslui, prin decizia civilă nr. 759/R/l3.10.2005 a admis recursul reținând în considerente, în vederea rejudecării situații concrete privind sumele creditate, ca și cele plătite. Încă de la acel moment, tribunalul menționa că "intimata nu poate fi urmărită decât în limita sumei totale de 770 de milioane, și cum în decursul timpului s-au făcut plați în contul celor două credite trebuie să se verifice dacă sumele achitate acoperă sau nu debitul" prin urmare, s-a dispus efectuarea unei expertize contabile. Apare evident faptul că, instanța sesizată cu o contestație la executare (împotriva executării înseși și cu posibilitatea formulării apărărilor pe fond) a antamat tocmai aspecte care țin de fondul raportului juridic. fiind și noua expertiză, se ajunge la aceeași soluție ca și Judecătoria Vaslui, de anulare a executării. Ceea ce presupune ca efect juridic, în fapt, respingerea pretențiilor reclamantului.
Pentru aceste argumente excepția autorității de lucru judecat trebuie admisa, întrucât există tripla identitate, cât timp în contestația la executare s-a discutat și fondul pricinii.
2. În dosar nu există nici o probă administrată de reclamantă care
să-i dovedească pretențiile. Există doar acțiunea si contractele de creditare. Dacă
instanța ar fi analizat expertizele efectuate în dosarul nr. ar fi constatat că nu
există debit, iar reclamanta a încălcat toate normele bancare privind evidența
creditului și a dobânzilor.
3. Instanța greșește când obligă pârâții în solidar la plata sumei de
180.855,63 lei cu titlu de credit si dobânda la credit fără a menționa cuantumul
fiecăreia; nu se cunoaște care ar fi debitul restant si care este dobânda. Mai mult,
pârâta SC SRL, în raportul juridic figura ca un garant, obligația sa inițială fiind
limitată la suma de 770 de milioane - cuantumul creanțelor garantate. Societatea
nu a garantat pentru întreaga sumă împrumutată de SC SRL. Expertizele
efectuate au confirmat că suma pentru care a garantat SC SRL a fost recuperată
de reclamantă, fie prin plăți directe, fie prin vânzarea unor imobile.
Pentru aceste motive, SC "" SRL a solicitat admiterea apelului.
Apelul este fondat.
Astfel,în mod corect instanța de fond a respins excepția autorității de lucru judecat. Alături de considerentele reținute de instanța de fond, Curtea mai reține faptul că în dosarul privind contestația la executare silită, finalizat prin sentința civilă nr. 317/R/4.04.2006 pronunțată de Tribunalul Vaslui, s-au avut în vedere contractul nr. 3068/19.09.1995 și suplimentul la contractul nr. 403/9.02.1996, iar în prezenta acțiune se solicită obligarea în solidar a pârâților la restituirea creditului și dobânzilor aferente contractului nr. 3068/1995 suplimentului nr. 403/1996, dar și a suplimentului nr. 9959/25.03.1996. Rezultă că suplimentul nr. 959/25.03.1996 nu a constituit obiectul contestațiilor la executare, astfel că nu există autoritate de lucru judecat.
Sentința instanței de fond este nelegală însă în ceea ce privește fondul cauzei.
Prin cererea de chemare în judecată (dosar. 3340/2000) reclamanta "Reconversie și Valorificare Active" și " Management Consultants" - lichidatori judiciari ai - Banca Comercială de Credit și Promovare au chemat în judecată pe pârâții, Abutoaie, în calitate de reprezentant al și în calitate de garant, în calitate de garant și a solicitat obligarea pârâțilorîn solidarla plata sumei de 2.362.068.217 lei compusă din 670.000.000 lei credit restant, 1.691.908.717 lei dobânzi restante, 159.500 lei cheltuieli de judecată.
Potrivit prevederilor art. 1041 cod civil "Obligația solidară nu se prezumă, trebuie să fie stipulat în mod expres, această regulă nu încetează decât numai când obligația solidară are loc în virtutea legii".
Rezultă că solidaritatea trebuie stipulată în mod expres deoarece interpretarea contractului are loc întotdeauna în favoarea debitorului.
Verificând contractele de împrumut curtea constată că pârâta SRL a garantat și răspunde în solidar cu titularul contractului numai pentru sumele stipulate în actele adiționale, respectiv nr. 403/9.02.1996 și nr. 959/25.03.1996, nu și în contractul de împrumut nr. 3068/19.09.1995.
Având în vedre faptul că numai în actele adiționale la contractul de împrumut (nr. 403/1996 și nr. 959/1996) s-a stipulat solidaritatea între împrumutător și garanți, iar în contractul de împrumut nr. 3068/19.09.1995 nu este prevăzută drept garant pârâta SC., Curtea costată că acțiunea reclamantei este nefondată, neexistând temei juridic pentru obligarea pârâțilorîn solidarla plata creditului rambursabil și dobânzii aferente celor trei contracte de credit.
În consecință, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, curtea va admite apelul, va schimba în parte sentința instanței de fond.
Va respinge acțiunea reclamantei în contradictoriu cu pârâta și Abutoaie, prin extinderea efectelor hotărârii conform art. 48 alin. 2 Cod procedură civilă.
În baza art. 279 Cod procedură civilă, reclamanta va fi obligată la plata către pârâta a cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta în calea de atac a apelului (taxă judiciară de timbru și timbru judiciar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta C, "" V împotriva sentinței civile nr. 25/14 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o schimbă în parte.
Respinge acțiunea civilă formulat de reclamanta - - bancă în faliment, prin lichidatorii "s Business și Insolvency Specialists în contradictoriu cu pârâții "" V și Abutoaie, prin extinderea efectelor hotărârii.
celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă reclamanta să achite pârâtei "" suma de 2437,16 lei cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 2 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex./01.12.2009
Tribunalul Vaslui
Jud.
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Cipriana Poiană
