Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 1591/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSARUL NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 1591
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
PREȘEDINTE: Angela Rădulescu
JUDECĂTOR 2: Radu Mateucă
JUDECĂTOR 3: Carmen Popescu
GREFIER - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de reclamanta - SRL TG J împotriva sentinței nr.766 din 28.10.2009, pronunțate de Tribunalul Gorj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SRL TG J, având ca obiect evacuare pe cale de ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că prin serviciul arhivă au fost depuse la dosarul cauzei note de ședință formulate de intimata pârâtă - SRL TG
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, a trecut la soluționarea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comerciale nr. 766 din 28 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Comercială, în dosarul nr-, s-a respins cererea de evacuare pe cale de ordonanță președințială formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtei - SRL.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că măsura evacuării nu are caracter vremelnic și că, oricum, există pe rolul Judecătoriei Târgu Jiuo acțiune având ca obiect rezilierea contractului de vânzare-cumpărare, astfel încât ar fi prematură măsura evacuării.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - SRL, care a invocat nelegalitatea și netemeinicia și a susținut că tribunalul a înlăturat fără motivare apărarea referitoare la necompetența sa materială, ignorând decizia nr.1292 din 27.10.2009 a Curții de APEL CRAIOVA și soluționând cererea pe fond. Greșit s-a apreciat că evacuarea ar avea efecte definitive, în condițiile în care efectele s-ar fi întins numai până la soluționarea acțiunii de drept comun. Totodată, cheltuielile de judecată, reprezentând onorariu de avocat, trebuiau cenzurate.
La data de 15.12.2009, intimata - SRL a formulat concluzii, prin care a solicitat respingerea recursului și a susținut că, întrucât se află în procedura insolvenței, competența de soluționare a ordonanței atacate revine tribunalului.
Examinând actele și lucrările cauzei, Curtea găsește recursul fondat pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 32 /09.06.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în recurs în interesul legii, s-a stabilit că dispozițiile art.1 pct. 1, art.2 pct. 1 lit. a și b și art. 282 indice 1 alin. 1 Cod procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
În considerentele deciziei pronunțate în recursul în interesul legii s-a arătat că ori de câte ori pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară.
Potrivit dispozițiilor art. 329 alin. 3 Cod de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate în recursul în interesul legii este obligatorie.
În consecință, în practică, s-a reținut că dreptul de folosință este un drept personal patrimonial și se evaluează prin raportare la prețul locațiunii curente.
Prețul locațiunii curente este, în speță, sub 100.000 lei, astfel încât competența materială de a soluționa în primă instanță acțiunea în executarea ori acțiunea în rezilierea contractului de închiriere revine judecătoriei și aceleiași instanțe îi revine și competența de soluționare a ordonanței președințiale referitoare la dreptul de folosință (reintegrare sau evacuare) asupra spațiului închiriat, potrivit dispozițiilor art.581 alin. 2 Cod procedură civilă.
Apărarea referitoare la faptul că una dintre părți, mai precis intimata pârâtă - SRL, este supusă procedurii insolvenței, nu are relevanță sub aspectul analizat. Legea specială nu conține norme de competență cu privire la soluționarea litigiilor având ca obiect acțiunile referitoare la executarea sau rezilierea contractelor de închiriere. Singurele dispoziții derogatorii de la dreptul comun sunt cele referitoare la posibilitatea denunțării unilaterale a contractului de către lichidator și, respectiv, la posibilitatea cocontractantului de a formula o acțiune în despăgubiri.
Astfel, art. 86 alin. 1 din Legea nr.85/2006 conține doar dispoziții de drept material, conform cărora administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate să mențină sau să denunțe orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen, atât timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanțial de către toate părțile implicate, răspunzând în acest sens notificării cocontractantului. În lipsa unui astfel de răspuns, administratorul judiciar/ lichidatorul nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denunțat.
În competența judecătorului sindic intră (în afara contestațiilor la declarațiile de creanță ale terțului contractant) exclusiv acțiunea în despăgubiri pentru denunțarea unilaterală a contractului. Astfel, art.86 alin.2 din Legea nr.85/2006 prevede că în cazul denunțării unui contract, o acțiune pentru despăgubiri poate fi introdusă de către contractant împotriva debitorului.
De altfel, Curtea constată că nici acțiunea de drept comun, de reziliere, și nici ordonanțele președințiale promovate de către părțile din litigiul de față nu au fost adresate judecătorului sindic, ci instanțelor comerciale de drept comun.
În consecință, hotărârea atacată în cauză este lovită de nulitate, potrivit art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, fiind pronunțată de o instanță necompetentă material.
Față de considerentele expuse, se impune admiterea recursului și casarea sentinței atacate, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 6 Cod procedură civilă, cu consecința trimiterii cauzei spre soluționare instanței competente, respectiv Judecătoria Târgu - J, ca instanță comercială.
Soluția adoptată face inutilă examinarea celorlalte motive de recurs, care se vor analiza în rejudecare, ca apărări referitoare la fondul litigiului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta - SRL cu sediul în Târgu-J, Centrală - Complex Comercial "", nr. 1, jud. G, împotriva sentinței comerciale nr. 766 din 28 octombrie 2009, pronunțate de Tribunalul Gorj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SRL, cu sediul în Târgu-J,-, jud. G, prin administrator.
Casează sentința și trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Târgu -J, ca instanță comercială.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red. jud. /17.12.2009.
Jud. fond.
16 decembrie 2009
Președinte:Angela RădulescuJudecători:Angela Rădulescu, Radu Mateucă, Carmen Popescu
