Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 1609/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1609/2008
Ședința publică de la 27 August 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Filip
JUDECĂTOR 2: Sergiu Leon Rus
JUDECĂTOR 3: Mihaela
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta - SRL, împotriva ordonanței președințiale nr. 1804/2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu reclamanta - SRL, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentei, avocat, cu delegație la dosar, în substituirea avocatei, cu delegație la dosar și reprezentantul intimatei, avocat, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 25.08.2008 s-a depus la dosar, de către intimata - SRL întâmpinare, însoțită de o serie de acte anexe (filele 13 - 51 dosar), din care câte un exemplar se comunică cu reprezentanta recurentei.
Aceasta din urmă depune la dosar o serie de înscrisuri în probațiune cu privire la sumele în baza cărora subzistă dreptul de retenție invocat la fond, precizând în continuare că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită în tremeiul art. 304, pct. 9, Pr. Civ. admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul modificării ordonanței președințiale recurate, ca fiind nelegală și netemeinică, cu consecința respingerii cererii de ordonanță președințială, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței pe care o va depune la dosar.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, menținerea în totalitate a ordonanței președințiale recurate, ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin ordonanța președințială nr. 1804 din 5.08.2008 Tribunalul Comercial Cluja admis în parte cererea de ordonanță președințială introdusă de către reclamanta - SRL și a dispus evacuarea pârâtei - SRL din spațiul comercial situat în C N,- B, înscris în CF nr. -, cu număr topo 13922/1/6/2/2/3 ocupat în baza contractului de închiriere numărul 295/30.03.2007. Totodată, s-au respins ca neîntemeiate cererile de constatare a încetării de drept a contractului de închiriere și de obligare a pârâtei la plata daunelor cominatorii și ca inadmisibile cererea de constatare a faptului că începând cu data de 1 iulie 2008 pârâta deține imobilul în mod abuziv fără nici un titlu, precum și cererea de constatare a faptului că pârâta prin acțiunile și inacțiunile sale pune în pericol siguranța imobilului, echipamentelor și instalațiilor in imobil și împiedică accesul reclamantei la imobil în scopul efectuării reparațiilor necesare.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 359 RON cheltuieli de judecată reprezentând o parte din taxa de timbru, timbru judiciar și onorariul avocațial.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea de ordonanță președințială înregistrată la data de 26 iunie 2008, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta - SRL, solicitând instanței să constate că a încetat de drept contractul de închiriere încheiat între părți, să dispună evacuarea pârâtei din imobilul situat în C N, - - nr. 203B, să oblige pârâta la plata sumei de 500 Euro pentru fiecare zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că pârâta nu a achitat chiria aferentă lunilor mai și iunie 2008, nu a onorat la scadență nici facturile pentru utilități, iar în aceste condiții, a încetat de drept contractul de închiriere încheiat între părți. Oricum termenul contractual a expirat de asemenea la data de 30.06.2008. Refuzul pârâtei de a-și onora obligațiile contractuale duce la agravarea situației economice a reclamantei, determinând greutăți în respectarea propriilor obligații comerciale.
La termenul din data de 4 august 2008, reclamanta a depus o precizare de acțiune prin care a solicitat instanței, pe lângă petitele inițial formulate, să constate că începând cu data de 1 iulie 2008, pârâta deține folosința imobilului în mod abuziv, fără nici un titlu, întrucât contractul de închiriere a încetat de drept la 30 iunie 2008 și să constate instanța că pârâta prin acțiunile sale pune în pericol siguranța imobilului, echipamentele și instalațiile din acest imobil și îngrădește dreptul reclamantei de a face reparațiile necesare.
Reclamanta a arătat că deși contractul a încetat de drept la 30 iunie 2008, pârâta a refuzat și refuză în continuare să părăsească imobilul, îngrădind astfel dreptul reclamantei de a face reparații și de a beneficia de fructele pe care imobilul le poate produce. Mai mult, pârâta folosește instalații improvizate pentru alimentarea cu energie electrică și folosește un generator electric pentru alimentarea cu energie, a distrus curtea imobilului și refuză accesul pentru efectuarea reparațiilor necesare.
Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de ordonanță președințială, în principal ca inadmisibilă iar în subsidiar ca neîntemeiată, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile speciale ale emiterii unei ordonanței președințiale, așa cum sunt reglementate în art. 581.pr.civ. Astfel, instanța nu poate constata încetarea contractului de închiriere, deoarece aceasta nu reprezintă o măsură, ci o măsură care vizează soluționarea fondului cauzei dintre părți. Mai mult, reclamanta solicită instanței să constate anumite stări de fapt, cerere inadmisibilă prin prisma disp. art. 111.pr.civ. De asemenea evacuarea pe calea unei ordonanțe președințiale este inadmisibilă, nefiind îndeplinite condițiile speciale impuse de art. 581 și urm. pr.civ. deoarece nu este îndeplinită condiția urgenței, iar situația raporturilor locative nu poate fi lămurită decât în cadrul unei acțiuni de drept comun. Măsura evacuării nu are un caracter vremelnic, ci un caracter definitiv și presupune soluționarea chiar a fondului cauzei dintre părți.
Nu se impune nici obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii, deoarece legiuitorul a introdus instituția amenzii civile, ca mijloc de constrângere în vederea executării obligațiilor de a face prevăzute într-un titlu executoriu.
Prima instanță a reținut că între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 295/30.03.2007, care și-a încetat efectele la data de 30 iunie 2008, prin expirarea termenului contractual. Fără a soluționa fondul raportului juridic dintre părți, instanța a reținut că deși termenul contractual a expirat, este cert faptul că pârâta ocupă în continuare spațiul comercial care a făcut obiectul contractului de închiriere, iar printr-o prevedere contractuală expresă, posibilitatea de prelungire a contractului se poate face doar prin acordul scris al ambelor părți (9, art. II din contract). Chiar introducerea prezentei cereri de ordonanță președințială, înaintea expirării termenului contractual (26.06.2008) reprezintă, în opinia instanței, o manifestare de voință a reclamantei locator contrară tacitei relocațiuni.
În consecință, ulterior datei de 30.06.2008, folosirea de către pârâtă a spațiului comercial, în lipsa unui titlu valabil, reprezintă o manifestare de vointa cu caracter abuziv, contrară ordinii de drept. Raporturile juridice comerciale sunt caracterizate de o maximă celeritate, iar împiedicarea reclamantei de a beneficia de fructele civile ale spațiului comercial care a făcut obiectul închirierii poate avea consecințe deosebit de grave asupra activității comerciale a agentului economic, cu consecințe directe asupra stării de solvabilitate a societății comerciale reclamante.
Conform art. 581 alin.1 pr.civ. instanța va putea să ordone, măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În materia raporturilor locative, doctrina și practica judiciară a statuat faptul că, deși evacuarea reprezintă o măsură cu caracter definitiv, este pe deplin admisibilă în măsura în care folosirea unui imobil de către persoanele care îl ocupă este vădit abuzivă.
A mai reținut tribunalul comercial că deși prin cererea reconvențională depusă în dosar nr- pârâta a solicitat instituirea unui drept de retenție până la achitarea contravalorii îmbunătățirilor aduse spațiului, cuantumul acestor îmbunătățiri nu a fost precizat și instanța nu a fost investită cu un petit prin care reclamanta să fie obligată la plata contravalorii acestor îmbunătățiri. Pentru toate aceste considerente instanța va admite cererea de evacuare a pârâtei din spațiul comercial ocupat în baza contractului de închiriere.
Au fost respinse restul petitelor formulate pentru că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale.
Împotriva acestei ordonanțe președințiale a declarat recurs - SRL solicitând admiterea recursului, modificarea ordonanței recurate ca fiind nelegală și netemeinică, reținerea cauzei spre rejudecarea fondului acestuia în sensul respingerii în întregime a cererii de ordonanță președințială ca fiind în principal inadmisibilă iar în subsidiar ca nefondată.
În motivele de recurs se arată că hotărârea judecatorească recurată este netemeinică și nelegală astfel:
În ceea ce priveste primul motiv de recurs invocat - Art. 304 pct. 9. pr. civ. otivul de recurs invocat statuează două ipoteze distincte - prima vizând încălcarea unei norme de drept substanțial, iar cea de-a doua ipoteză vizând interpretarea eronată a unei norme juridice - ambele fiind incidente în prezenta cauză.
Pentru a fi în prezența primei ipoteze - încălcarea unei norme de drept substanțial - trebuie . următoarele condiții: norma încălcată să existe și să fie în vigoare la momentul judecății, să existe o contradicție între considerentele și dispozitivul hotărârii, viciul să se afle în dispozitivul hotărârii, care contravine dispozițiilor legale.
Pentru a fi în prezența celei de-a doua ipoteze - interpretarea eronată a unei norme juridice - trebuie ca instanța, recurgând la un text de lege, i-a dat o greșită interpretare sau faptul reținut a fost greșit calificat, în raport cu exigențele unui anumit text de lege.
Consideră recurenta că prima instanță a apreciat greșit in ceea ce priveste indeplinirea conditiilor speciale privitoare la urgenta, vremelnicia si neprejudecarea fondului.
Astfel, aspectele invederate de catre - SRL in justificarea indeplinirii conditiei de admisibilitate privind urgența au fost in mod eronat retinute ca fiind fondate de catre instanta de fond, întrucât nu exista nici un fel de pericol real sau macar virtual care sa planeze asupra imobilului in cauza derivat din modul de furnizare a energiei electrice, deoarece in prezent, alimentarea cu energie a imobilului este furnizata in baza unui titlu executoriu -Ordonanta Comerciala 86/CC/2008 din dos - in conditii perfect legale. In mod nefondat a nesocotit instanta de fond faptul ca scriptul care emana de la Furnizare - depus in probatiune de reclamanta- este datat 25 iulie 2008 astfel ca nu s-a facut dovada ca in prezent imobilul nu ar fi racordat la sistemul de furnizare al, in conditii de deplina legalitate si siguranta - de unde neindeplinirea conditiei urgentei pe acest considerent.
Referitor la gresita si nelegala aplicare a dispozitiilor art.581 alin1 proc.civ raportat la analiza conditiei speciale a nepreiudecarii fondului cauzei. Recurenta consideră că prin Ordonanta recurata, instanta de fond s-a substituit practic unei instante de fond, abordand fondul raporturilor juridice existente intre partile contractante si dispunand o masura ireversibila, subsecventa solutionarii raporturilor de fond dintre parti în sensul în care a statuat asupra nevalabilitatii titlului locativ.
Sub aspectul vremelniciei masurii dispuse pe calea ordonantei presedintiale, recurenta na învederat faptul ca masura evacuarii subscrisei din spatiul in cauza dispusa de catre instanta de fond este o masura definitiva, ireversibila, iar nu una vremelnica astfel dupacum o impun prevederile legale care constituie sediul materiei. Practica judiciara si doctrina este unanima in a statua faptul ca prin intermediul procedurii speciale prev de art. 581.proc.civ, nu pot fi dispuse masuri a caror executare sa nu mai faca posibila restabilirea ulterioara a situatiei de fapt create.
Mai arată recurenta că a efectuat lucrari de reparatii si imbunatatiri inimobilul inchiriat care au sporit valoarea acestuia, fara ca reclamanta sa achite contravaloarea lor. Astfel, evacuarea subscrisei anterior platii de catre reclamanta a contravalorii lucrarilor de imbunatatire si reparatii efectuate de subscrisa este lipsita de eficienta in conditiile opunerii de catre subscrisa a dreptului de retentie cu privire la sumele reprezentand contravaloarea lucrarilor de imbunatatiri si sumele achitate cu titlu de chirie in avans.
Tocmai de aceea, pentru sumele pe care reclamanta ni le datoreaza cu titlu de chirie achitata in avans respectiv contravaloarea reparatiilor si imbunatatirilor aduse imobilului inchiriat, subscrisa am formulat in cadrul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului Comercial Cluj (avand ca si obiect actiunea in pretentii formulata de catre reclamanta - SRL pe calea procedurii de drept comun. cu termen de judecata pe 17.09.2008) cerere reconventionala solicitand instantei instituirea unui drept de retentie in favoarea subscrisei asupra imobilului situat in Municipiul C-N,-, jud.C pana la data achitarii integrale de către - SRL a sumelor reprezentând contravaloarea lucrărilor de reparații și îmbunătățiri aduse imobilului precum și a sumelor achitate către aceasta în avans cu titlu de chirie.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamanta - SRL a solicitat respingerea recursului și menținerea ordonanței președințiale ca fiind legală și temeinică, reiterând, în esență, apărări prezentate la fond, actualizate în raport cu situația prezentă a imobilului.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Principala apărare a pârâtei recurente vizează inadmisibilitatea evacuării pe cale de ordonanță președințială. Din această perspectivă, Curtea menționează că în cazul în care ocuparea imobilului se realizează fără titlu, se admite unanim posibilitatea utilizării căii ordonanței președințiale. Această abordare este firească: din moment ce nu există un drept opozabil de cel care ocupă un imobil, starea de fapt creată abuziv nu constituie un "fond" litigios susceptibil de a fi tranșat într-un proces de drept comun.
În speță, în mod corect prima instanță a asimilat expirarea contractului de închiriere cu lipsa titlului locativ, deoarece după ajungerea la termen și manifestarea voinței de a împiedica tacita reconducțiune, nu există nici un drept locativ al fostului chiriaș opozabil proprietarului.
Astfel, la o analizăprima facie, contractul de închiriere nr. 295/30.03.2007 încheiat între părți și-a încetat efectele la data de 30 iunie 2008, prin expirarea termenului contractual, nerealizându-se prevederea contractuală expresă privind prelungirea contractului prin acordul scris al ambelor părți.
Prin urmare, posesia concretă, fizică,corpus, exercitată de pârâta recurentă reprezintă o stare de fapt, nu de drept.
Recurenta a invocat, de asemenea, ca temei al detenției faptul că a solicitat în litigiul de fond instituirea unui drept de retenție în favoarea sa privind unele cheltuieli făcute cu imobilul. Se observă că aceste cheltuieli pretinse se cifrează în jurul valorii chiriei pe 6-7 luni. au trecut două luni de folosință, pentru care nu s-a plătit chirie, așa cum pârâta nu a contestat, iar ca o consecință prelungirea folosinței fără titlu a imobilului în discuție este susceptibilă să depășească valoric cuantumul despăgubirilor pretinse. În plus, nu este deloc sigur că aceste despăgubiri și dreptul de retenție corelativ vor fi acordate de instanța fondului, astfel încât soluționarea diferendului trebuie realizată în favoarea celui care certat de damno vitando, proprietarul, și nu a celui carecertat de lucro captando, fostul chiriaș.
În rezumat, nu există un titlu locativ pe care fostul chiriaș să îl opună proprietarului, iar simpla speranță de a obține un drept de retenție nu este suficientă, deoarece, pe de o parte, este doar o posibilitate, o incertitudine, iar pe de altă parte, valoarea pagubei proprietarului este pe cale să întreacă despăgubirile alegate de fostul chiriaș.
Cu privire la condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, Curtea observă că nu este necesară o analiză detaliată de genul celei făcute la prima instanță. Este de neconceput ca un proprietar să nu poată evacua rapid un fost chiriaș care a rămas în spațiu după expirarea termenului contractual, care nu plătește contravaloarea folosinței pe care și-a asumat-o faptic și care subînchiriază imobilul obiect al fostului contract (așa cum rezultă pregnant din fotografiile depuse de reclamanții intimați). Pe scurt, era suficientă o singură ipoteză din cele învederate, iar în speță sunt întrunite toate, aspect care dispensează instanță de analiza celorlalte susțineri ale părților, care nu pot contrazice aceste elemente de fapt insurmontabile, fiind deci lipsite de concludență.
Față de cele de mai sus, în baza art. 582 raportat la art. 312. pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de pârâta - SRL împotriva ordonanței președințiale nr.1804 din 5 august 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată înn ședința publică din 27 august 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - -
Red./CA
28.08.2008 - 2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Rodica FilipJudecători:Rodica Filip, Sergiu Leon Rus, Mihaela
