Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 1609/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1609/2009
Ședința publică de la 07 Mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Liviu Ungur
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.75 din 14 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, privind și pe intimata-reclamantă - SRL, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurent avocat și avocat în substituirea avocatului titular, pentru intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că nu s-a achitat taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente recursului, precum și faptul că la data de 7 mai 2009 intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Reprezentantul recurentului depune la dosar chitanța nr. - din 7 mai 2009 prin care s-a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 5 lei și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei, astfel că se constată că recursul este legal timbrat.
Reprezentantul intimatei depune la dosar delegația de substituire și întâmpinare, învederând că a comunicat un exemplar și cu reprezentantul recurentului.
Întrucât părțile prezente arată că nu au cereri de formulat, curtea, după deliberare, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul părților prezente pentru concluzii asupra recursului.
Reprezentantul recurentului învederează instanței două aspecte intervenite ulterior promovării recursului, și anume, faptul că s-a pronunțat o sentință în dosarul având ca obiect soluționarea litigiului pe fond, precum și faptul că a avut loc predarea autoturismului.
Pe fond, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și respingerea cererii de ordonanță președințială, arătând că înțelege să rectifice temeiul de drept al recursului ca fiind art. 312 alin 2 pr.civ, și nu art. 321 alin 2, cum a fost menționat în cererea de recurs, dintr-o eroare de dactilografiere.
Totodată, învederează că recursul ar fi lipsit de obiect sub aspectul predării efective a autoturismului și că înțelege să susțină recursul doar sub aspectul daunelor cominatorii acordate de instanța de fond.
Cu privire la lipsa de interes pusă în discuție de către instanță, reprezentantul recurentului arată că interesul acestuia în promovarea recursului este sub aspectul daunelor cominatorii acordate de instanța de fond, societatea pârâtă neputând face dovada existenței vreunui prejudiciu, întrucât acesta nu a existat.
Apreciază că este vorba de lipsă de obiect și nu de lipsă de interes, întrucât autovehiculul a fost deja predat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca lipsit de obiect, raportat la efectele hotărârii de ordonanță președințială, care și-au pierdut materialitatea la pronunțarea hotărârii instanței de fond, prin care s-a respins cererea pentru daune cominatorii, ordonanța președințială fiind o hotărâre.
Mai arată că celelalte argumente în susținerea poziției sale procesuale sunt consemnate în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 75 din 14 ianuarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a respins excepția lipsei mandatului dat de reclamanta administratorului, în vederea promovării prezentei acțiuni.
S-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de către reclamanta prin administrator împotriva pârâtului.
Pârâtul a fost obligat să predea în natură reclamantei autoturismul marca AUDI A4, cu nr.de înmatriculare B 60569 care face obiectul contractului de leasing financiar nr.-/46279 din 15.07.2005 încheiat de reclamantă cu PORCHE LEASING ROMÂNIA SA, precum și la plata către reclamantă a unor daune cominatorii în cuantum de 500 lei/zi de întârziere începând cu data promovării acțiunii și până la executare fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că, în ceea ce privește excepția invocata de către pârât instanța aceasta este neîntemeiată având în vedere prevederile art. 197 alin.3 raportat la art. 76 alin.2 din Legea 31/1990 că nu trebuie confundată calitatea de asociat cu cea de administrator, iar pe de altă parte, caracterul urgent al ordonanței președințiale se circumscrie textului de lege invocat, acțiunea formulată nefiind una prin care se tinde a se dispune de bunul societății ci, dimpotrivă, este un act de conservare și de administrare a patrimoniului persoanei juridice.
S-a mai reținut că, în speță, printr-un contract de leasing reclamanta a achiziționat un autoturism marca Audi urmând a deveni proprietara la achitarea tuturor ratelor de leasing.
Pârâtul a primit spre folosință acest vehicul, dreptul de folosință fiind stabilit între reclamantă și pârât, iar acesta refuză restituirea bunului cu toate că acest lucru i-a fost solicitat de către reclamantă ca utilizator în temeiul contractului de leasing.
Având în vedere că instanța, în procedura ordonanței președințiale, nu poate analiza fondul cauzei ci doar aparența dreptului, în baza probelor administrate, s-a constatat că aparența dreptului este în favoarea reclamantei care, prin simpla lipsă a posesiei bunului este prejudiciată, neputând folosi vehiculul în interesul său, prin cererea formulată încercând să păstreze dreptul care s-ar păgubi prin întârziere, fiind astfel întrunite condițiile legale amintite mai sus.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și pe cale de consecință, respingerea cererii de ordonanță președințială formulată în cauză.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul arată că prima instanță a dat o hotărâre netemeinică respingând excepția lipsei mandatului dat de - SRL administratorului acestuia pentru promovarea acțiunii, întrucât exercitarea unei astfel de acțiuni este un act ce excede actelor de administrare ca atare, administratorul, în lipsa unui mandat expres în acest sens dat de către adunarea generală a asociaților nu poate solicita acest lucru în numele societății.
Apoi, recurentul arată că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă în mod cumulativ, că urgența nu există în speță, că simpla nepredare a autoturismului de către asociatul nu echivalează cu pierderea obiectului leasingului, care se pierde doar prin neplata ratelor, obligație care incumbă utilizatorului, respectiv societății comerciale. Recurentul este parte a acestei societăți, calitate în care folosește autoturismul, a plătit avansul de 25 % din valoarea contractului cu titlul de acord personal, tocmai pentru că, la momentul încheierii contractului de leasing s-a avut în vedere folosirea exclusivă de către acest asociat a obiectului leasingului și în acest sens, printr-o hotărâre AGA anterioare încheierii contractului asociații stabilind achiziționarea a trei autoturisme în leasing pentru fiecare dintre ei.
Astfel, se arată că administratorul societății nu poate invoca o pierdere decurgând din folosința autoturismului de către recurent, câtă vreme autoturismul a fost folosit doar de către acesta.
În privința cererii privind obligarea pârâtului de a preda autoturismul în discuție recurentul arată că nu este fondată, iar sentința este nelegală și din acest punct de vedere, precum și din cel al obligării pârâtului la plata de daune cominatorii în cuantum de 500 lei/zi.
Intimata - SRL prin întâmpinarea depusă la 7 mai 2009 solicită în principal respingerea recursului ca inadmisibil și în subsidiar solicită respingerea recursului ca nefondat (12-14).
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a art. 3041Cod procedură civilă curtea reține următoarele:
În speță, prin cererea înregistrată la 17 noiembrie 2008 pe rolul Tribunalului Maramureș reclamanta - SRL B-M a solicitat în contradictoriu cu pârâtul, pe cale de ordonanță președințială și invocând dispozițiile art. 581 Cod procedură civilă, obligarea pârâtului la predarea în natură a unui autoturism, sub sancțiunea unor daune cominatorii.
Cererea a fost admisă de către prima instanță, fiind respinsă excepția lipsei mandatului dat de reclamantă administratorului societății în vederea promovării acțiunii.
Modul de soluționare a acestei excepții a fost criticat prin cererea de recurs și cu privire la care curtea va reține că această excepție a primit deja o soluționare în cadrul dosarului de fond nr- al Tribunalului Maramureș în sensul respingerii acesteia, prin sentința civilă pronunțată în cauză nr. 1047/17 aprilie 2009 instanța învestită cu fondul litigiului dispunând totodată și asupra cererii privind obligarea pârâtului la predarea în natură a autoturismului obiect al ordonanței președințiale.
În aceste condiții, în care efectele ordonanței președințiale se întind până la pronunțarea unei hotărâri pe fond, criticile recurentului vizând modul de soluționare a excepției precum și a cererii privind predarea în natură a bunului rămân fără interes.
Cu toate acestea, criticile din recurs vizând modul de soluționare a petitului privind daunele cominatorii sunt fondate, pentru cele ce urmează:
Potrivit art. 5803Cod procedură civilă (1) Daca obligatia de a face nu poate fi indeplinita prin alta persoana decat debitorul, acesta poate fi constrans la indeplinirea ei, prin aplicarea unei amenzi civile. Instanta sesizata de creditor poate obliga pe debitor, prin incheiere irevocabila, data cu citarea partilor, sa plateasca, in favoarea statului, o amenda civila de la 200.000 lei la 500.000 lei, stabilita pe zi de intarziere pana la executarea obligatiei prevazute in titlul executoriu.(2) Daca in termen de 6 luni debitorul nu va executa obligatia prevazuta in titlul executoriu, la cererea creditorului, instanta care a dispus obligarea debitorului la plata unei amenzi civile pe zi de intarziere in favoarea statului va fixa suma datorata statului cu acest titlu, prin incheierea irevocabila, data cu citarea partilor, iar pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neindeplinirea obligatiei prevazute de alin. 1, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese; in acest din urma caz, dispozitiile art. 574 sunt aplicabile in mod corespunzator.(3) Amenda civila va putea fi anulata, in tot sau in parte, ori redusa, daca debitorul executa obligatia prevazuta in titlul executoriu sau, dupa caz, pentru alte motive temeinice, pe cale de contestatie la executare. (4) Incheierile date in conditiile prezentului articol sunt executorii si se comunica din oficiu, prin grija grefierului de sedinta, organelor fiscale competente in vederea executarii silite, potrivit Codului d e procedura fiscala.(5) Pentru neexecutarea obligatiilor prevazute in prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii.
În același timp există decizia în interesul legii pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. XX/2005 conform căreia "Cererea privind obligarea la daune cominatorii este admisibilă și în condițiile reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile conform art. 5803Cod procedură civilă, fiind vorba evident de prevederile acestui articol introdus prin OUG nr. 138/2000.
Cu toate acestea, așa cum s-a arătat în jurisprudență, forța obligatorie a oricărei dezlegări oferite printr-o decizie în interesul legii se păstrează numai atâta vreme cât însăși prevederea legală care a generat soluții diferite ale instanțelor judecătorești se află în vigoare.
Când respectiva prevedere legală a fost abrogată expres sau tacit, dezlegarea oferită în interesul legii devine caducă, pierzându-și efectele specifice, întrucât existența ei juridică este condiționată de însăși existența legii pe care o interpretează.
În consecință, din momentul intrării în vigoare a Legii nr. 459/2006 care a modificat și completat art.5803Cod procedură civilă, în sensul statuării prevăzută la alin 5, decizia în interesul legii nr. XX/12 decembrie 2005 încetează a produce efecte în ce privește dezlegarea amintită mai sus.
În baza acestor considerente, în temeiul art. 312 alin 1, prin raportare la art. 304 pct 9 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 75/2009 a Tribunalului Maramureș care va fi modificată în parte, în sensul respingerii cererii de obligare a pârâtului la plata daunelor cominatorii. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.75 din 14 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în parte, în sensul că respinge cererea de obligare a pârâtului la plata daunelor cominatorii.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Lucia Brehar, Liviu Ungur
