Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 235/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 235/R-
Ședința publică din 13 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
Judecător: - -, președinte secție
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta, cu sediul în P, str. -. - nr. 47, județul A, împotriva sentinței comerciale nr. 1CC din data de 08 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții și, ambii cu domiciliul ales la Cabinet av., din P, str. - -,. 2,. C,. 7, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică,la prima strigare, au răspuns pentru recurentă, președinte al Consiliului de Administrație al, și avocat, și intimații și,personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, achitată conform chitanței nr. -/12.01.2009, emisă de Trezoreria P,și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 12.03.2009, cereri prin care intimații și solicită acordarea unui termen pentru lipsă de apărare, întrucât avocatul care i-a apărat la fond a refuzat în ultimul moment să îi mai apere și în recurs.
Apărătorul recurentei-pârâte depune la dosar împuternicire avocațială nr. 53/13.03.2009.
Intimații-pârâți, prezenți personal, arată că insistă în cererea de amânare a cauzei.
Apărătorul recurentei arată că nu se opune cererii de amânare.
Instanța respinge ca neîntemeiată cererea intimaților privind amânarea judecării cauzei pentru lipsă de apărare, apreciind - în raport de data primirii citației de către aceștia și a lipsei unei dovezi explicite din partea avocatului angajat inițial (fila 53 dosar fond) de desființare a contractului de asistență juridică - că intimați au avut un termen suficient, rezonabil, pentru a se asigura că în recurs vor beneficia de apărare calificată.
Apărătorul recurentei solicită admiterea probei cu înscrisuri ce vizează structura acționariatului, înscrisuri pe care le comunică și intimaților.
Dosarul este lăsat la a doua strigare pentru ca intimații să ia cunoștință de conținutul înscrisurilor comunicate în ședință publică, urmând a se discuta ulterior încuviințarea acestei probe.
La a doua strigare, la apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns pentru recurentă, președinte al Consiliului de Administrație al, și avocat, și intimații și, personal și asistați de avocat.
Apărătorul intimaților depune la dosar împuternicire avocațială nr. 11846/13.03.2009 și arată că nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de recurentă, prin apărător.
Instanța apreciază că proba cu înscrisuri, solicitată de apărătorul recurentei, este concludentă soluționării cauzei și o încuviințează în temeiul art. 167 Cod pr. civ.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.
În raport de această împrejurare, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentei-pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii cererii de suspendare. Fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală, apreciind că au fost îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea ordonanței președințiale. Depune la dosar concluzii scrise. Solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței nr. -/13.03.2009, pe care o depune la dosar în copie.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Comercial Argeș la data de 03.12.2008 sub nr-, reclamanții și - în calitate de acționari ai SC SA - au chemat în judecată pe pârâta SC SA P, solicitând instanței să dispună suspendarea executării hotărârilor din 10.11.2008, potrivit art.133 din Legea nr.31/1990.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că ședința adunării generale extraordinare a acționarilor SC SA din data de 10.11.2008 nu a fost realizată în mod legal. Astfel, ședința a fost convocată de către o grupare de acționari care nu dețineau administrația societății, iar documentele ce trebuia consultate de către acționari nu se puteau afla în posesia persoanei arătate în convocator, întrucât aceasta nu mai îndeplinea funcția de director general, contractul său de muncă fiind desființat pentru abateri disciplinare.
Ca atare, consiliului de administrație al societății, întrunit în ședința din 26.10.2008, a hotărât anularea convocării adunării generale extraordinare pentru data de 10.11.2008, asigurând informarea acționarilor despre aceasta, prin presă, și a inițiat sesizări penale împotriva persoanelor care au procedat la convocarea respectivă.
În plus, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a atenționat consiliul de administrație al SC SA asupra faptului că raportul curent al convocării din 10.11.2008 nu conține informațiile prevăzute de lege și a solicitat remedierea acestor deficiențe, sub sancțiunile prev. de Legea nr. 297/2004. La rândul său, conducerea societății a informat că adunarea generală din data de 10.11.2008 nu a fost convocată de consiliul de administrație legal constituit, ci de către persoane neautorizate.
În ziua stabilită pentru ședința adunării generale extraordinare s-au întrunit două grupări ale societății comerciale, grupări care au adoptat hotărâri diferite ca și conținut. Prin hotărârile adoptate de gruparea care a convocat în mod nelegal adunarea generală extraordinară, s-a urmărit preluarea conducerii societății de către respectiva grupare.
Reclamanții au mai arătat că în cauză sunt întrunite condițiile pentru pronunțarea suspendării executării hotărârilor pe calea ordonanței președințiale, respectiv urgența - având în vedere că au fost revocate hotărâri adoptate cu mult timp înainte și a fost aprobat un proiect de divizare din anul 2005, vremelnicia - suspendarea dăinuind până la soluționarea fondului cauzei aflat pe rolul instanței comerciale, și aparența dreptului - pornind de la faptul că reclamanții sunt acționari ai SC SA și dețin împreună 64,4% din capitalul social.
În cauză, la data de 9.12.2008, și G, în calitate de acționari ai SC SA și membrii ai consiliului de administrație ales prin hotărârea din data de 10.11.2008, au formulat cerere de intervenție accesorie în folosul pârâtei, cerere respinsă de către instanță la data de 7 ianuarie 2009, cu motivarea că intervenienții sunt cei care au adoptat hotărârea a cărei suspendare de executare se solicită în cauză și care pretind că sunt reprezentanții legali ai pârâtei. Ori, prin cererea de intervenție, care poate fi examinată doar sumar din perspectiva interesului promovării ei, intervenienții invoca un drept propriu și nu fac doar apărări în favoarea pârâtei.
Prin sentința nr.1/CC/8.01.2009 Tribunalul Comercial Argeș a admis cererea reclamanților și, sub condiția plății de către aceștia a unei cauțiuni de 2.000 lei până la data de 14 ianuarie 2009, a dispus suspendarea executării hotărârii a SC SA adoptată la data de 10.11.2008, până la soluționarea acțiunii având ca obiect constatarea nulității absolute a acestei hotărâri, ce formează obiectul dosarului nr-.
În motivarea sentinței prima instanță a reținut că situația de fapt generatoare a stării litigioase dedusă judecății o reprezintă împrejurarea că la data de 10.11.2008 SC SA, începută în prezența majorității acționarilor săi reprezentând 90,34% din capitalul social, s-a confruntat cu o situație atipică determinată de împărțirea membrilor ei în două grupări, fiecare dintre ele constituind o "adunare generală" și adoptând hotărâri diferite.
Instanța de fond a constatat că pe rolul Tribunalului Comercial Argeș există spre judecată un litigiu inițiat de reclamanți, privind anularea hotărârii fără număr din data de 10.11.2008, fiind îndeplinită astfel cerința normei legale a art.133 din Legea nr.31/1990. Ca atare, instanța de fond a reținut îndeplinirea condiției vremelniciei măsurii ce i-a fost solicitată pe cale de ordonanță președințială.
Sub aspectul condiției neprejudecării fondului, prima instanță a reținut că reclamanții pretind că fac parte din gruparea ce deține majoritatea capitalului social, însă la dosar au fost depuse înscrisuri eliberate de Oficiul Registrului Comerțului și, respectiv, Depozitarul Central SA contradictorii din acest punct de vedere. Astfel, potrivit Registrului Comerțului, reclamanții dețin împreună 64,4% din capitalul social, iar potrivit Depozitarului Central reclamanții dețin împreună 28,34% din capitalul social. Instanța a constatat că în procedura ordonanței președințiale nu poate clarifica această inadvertență, urmând a se mărgini la a constata că aparența dreptului este dată doar de calitatea de acționari a reclamanților și de faptul că aceștia au solicitat instanței judecătorești și anularea hotărârii.
În ce privește condiția urgenței măsurii de suspendare, prima instanță a reținut că aceasta este împlinită doar prin faptul că prin hotărârea din data de 10.11.2008, la punctul doi, a fost reconfirmat un consiliu de administrație ales anterior datei de 28.07.2008, ceea ce aduce modificări însuși actului constitutiv al societății comerciale.
La data de 12 ianuarie 2009, la dosarul de fond a fost depusă cauțiunea stabilită prin sentința sus-arătată.
Împotriva sentinței a formulat recurs SC SA care, invocând dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod pr.civilă, a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, în mod greșit a considerat prima instanță ca fiind întrunite cerințele art.133 alin.1 din Legea nr.31/1990 și art.581 și următoarele Cod pr.civilă, în sensul că în mod greșit a reținut ca fiind îndeplinită condiția urgenței măsurii. Deși prima instanță a apreciat că doar punctul 2 al hotărârii justifică urgența, a dispus suspendarea tuturor hotărârilor adoptate în respectivă. Măsura reconfirmării unui consiliu de administrație, legal ales anterior datei de 28 iulie 2007, nu este însă de natură să probeze urgența în adoptarea soluției de suspendare. Într-un alt litigiu reclamanții din cauza de față au invocat cu rea-credință excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.133 alin.1 din Legea nr.31/1990, pentru a împiedica suspendarea în justiție a unor hotărâri luate de gruparea lor în ședințele AGA și din 9.04.2008. Cererea de sesizare a Curții Constituționale le-a fost admisă de către aceeași instanță care a pronunțat și sentința nr.1/CC/2009, recurată în cauza de față.
Instanța de fond trebuia să constate că măsurile luate în din data de 10.11.2008 tind să înlăture măsurile luate de gruparea adversă în data de 9.04.2008. Instanța trebuia, de asemenea, să țină seama de hotărârile judecătorești anterioare pronunțate în legătură cu anularea hotărârilor luate de gruparea reclamanților la datele de 28.07.2007, 20.10.2007 și 10.02.2008.
În ce privește aparența de drept, instanța nu analizează această condiție, ci se limitează la invocarea contradicției dintre certificatul ORC și cel al Depozitarului Central privind structura acționariatului. Instanța a dat prioritate certificatului ORC, situație în care aparența dreptului nu este probată.
În ce privește condiția vremelniciei este evident că aceasta nu mai prezintă interes, întrucât suspendarea s-a pronunțat până la soluționarea acțiunii având ca obiect constatarea nulității absolute a hotărârii din 10.11.2008.
Instanța de recurs a încuviințat recurentei-pârâte proba cu înscrisuri, aceasta depunând la dosar dovezi privind structura acționariatului SC SA și înscrisuri referitoare la alte litigii între grupările societare și la rulajele conturilor bancare ale societății.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Prima instanță a analizat în mod corect condițiile impuse de dispozițiile art. 581 Cod pr.civilă.
Astfel, a constatat în mod corect că reclamanții, având calitatea de acționari ai societății pârâte au atât dreptul de a solicita anularea în justiție a hotărârilor adoptate de adunările generale ale societății, cât și dreptul de a cerere suspendarea executării acestora.
De asemenea, sub același aspect al aparenței dreptului, în mod corect a fost reținut în sentință faptul că prin hotărârea din 10.11.2008 se tinde la modificarea actului de constituire a SC SA. Instanța de recurs reține și faptul că reclamanții invocă vicii de legalitate în ceea ce privește convocarea ședinței respective, vicii care se verifică sumar prin faptul că cei care au convocat adunarea generală extraordinară nu aveau calitatea de administratori ai societății. Aparența dreptului este verificată nu doar sub aspectul calității procesuale active a reclamanților, ci a temeiniciei evidente, fără verificări de substanță, a pretențiilor acestora, a "dreptului care s-ar păgubi prin întârziere". Prin urmare, nu are relevanță faptul că reclamanții dețin sau nu dețin majoritatea capitalului social, ci faptul că aceștia au calitatea de acționari și că au invocat vicii de procedură în adoptarea hotărârii din 10.11.2008, hotărâre care are implicații asupra vieții sociale și chiar a actului constitutiv al societății la care reclamanții dețin acțiuni.
În ce privește vremelnicia măsurii, aceasta este evidentă în sensul că măsura va dăinui până la soluționarea fondului litigiului privind legalitatea hotărârii din 10.11.2008, litigiu aflat deja pe rolul instanței comerciale.
În ce privește urgența măsurii, aceasta este justificată, așa cum în mod corect a reținut prima instanță, prin faptul că dispozițiile din ședința din 10.11.2008 tind să modifice actul constitutiv al societății schimbând componența consiliului de administrație prin reconfirmarea unor membrii aleși anterior datei de 28.07.2008. Instanța de fond nu avea competența de a analiza în amănunt legalitatea hotărârii din 10.11.2008 prin raportare la stadiul procesual al altor litigii existente între cele două grupări ale societății pârâte și aflate pe rolul instanțelor judecătorești ori în raport de hotărârile judecătorești privitoare la anularea unor hotărâri adoptate de adunările generale ale societății pârâte la diferite momente, întrucât acest fapt presupune verificări și aprecieri asupra fondului dreptului, incompatibile cu procedura și condițiile ordonanței președințiale.
Pentru cele expuse, concluzionând în sensul că sentința primei instanțe este legală și temeinică, văzând dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod pr.civilă, Curtea va admite cererea intimaților reclamanți și o va obliga pe recurenta pârâtă să le plătească acestora suma de 200 lei reprezentând onorariu pentru avocat - dovedit cu copia chitanței de plată, atestată ca fiind "conformă cu originalul", de la fila 47 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta, cu sediul în P, str. -. - nr. 47, județul A, împotriva sentinței comerciale nr. 1CC din data de 08 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții și, ambii cu domiciliul ales la Cabinet av., din P, str. - -,. 2,. C,. 7, județul
Obligă pe recurenta pârâtă să plătească intimaților reclamanți suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 martie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
19.03.2009
Red.
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Ingrid Emina Giosanu
