Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 382/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date - 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 382/
Ședința publică din data de 21 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Petruța Micu
JUDECĂTOR 2: Anca Buta
JUDECĂTOR 3: Florin Moțiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta LEASING - Austria împotriva sentinței civile nr. 180/14.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată - INTERNATIONAL SRL, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantă avocat, pentru pârâta intimată avocat.
Procedură este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, reprezentantul pârâtei intimate depune la dosar împuternicire avocațială.
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu trimiterea cauzei spre competentă judecare la Tribunalul Timiș, fără cheltuieli de judecată, apreciind că hotărârea tribunalului d e declinare a competenței teritoriale este greșită, că motivele de recurs sunt pertinente, că între părți există un contract de leasing încheiat în T, iar ulterior acest contract de leasing a fost cesionat, iar apoi reziliat. Arată că în prezent intimata utilizează tractorul lor fără nici un fel plată. Arată că atât locul încheierii contractului, cât și locul plății este în T, că cesiunea nu afectează locul încheierii contractului, că sediul societății de leasing este în Austria, considerând că sunt aplicabile prevederile art. 10 pct. 4 Cod procedură civilă.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată, că în speță este vorba despre 2 acte juridice încheiate la intervale diferite de timp, pârâta nefiind parte în contractul inițial de leasing, iar pe fila 2 din actul adițional este menționat locul încheierii acestuia, astfel că s-a modificat atât una dintre părți din contract, cât și locul încheierii contractului. Consideră că pârâtei nu îi poate fi opozabil locul încheierii unui contract între alte părți, că în conformitate cu art. 7 alin. 1 Cod procedură civilă, competentă este instanța de la locul nașterii obligației, astfel că nu poate fi T, considerând că în speță poate fi vorba cel mult de o condiție suspensivă, doar în caz de neplată. Consideră că în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 10 pct. 4 Cod procedură civilă și nu poate fi avut în vedere nici locul plății, întrucât nu s-a solicitat plata, ci restituirea bunului, astfel că nu poate fi vorba despre nici o plată. Apreciază că fiind vorba de localitatea M, în speță are competență Tribunalul Bacău.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 180/14.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Timiș și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta LEASING AG, în contradictoriu cu pârâta - INTERNATIONAL SRL M, având ca obiect ordonanță președințială, în favoarea Tribunalului Bacău.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea de ordonanță președințială, reclamanta LEASING AG, în contradictoriu cu pârâta - INTERNATIONAL SRL M, a solicitat obligarea pârâtei la predarea următoarelor bunuri al căror proprietar este reclamanta: autotractorul 18.430, număr -, anul fabricației 2005, număr de înmatriculare BC-3135; semiremorca cu 3 axe SN 24 P 90/1.110, număr șasiu -, anul fabricației 2005, număr de înmatriculare BC - 3137, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că, între societatea reclamantă și - SRL s-a încheiat, la T, contractul de leasing nr. -/13.09.2005. Obiect al contractului de leasing au fost două autotractoare 18.430, număr - și -, anul fabricației 2005, și două semiremorci cu 3 axe marca SN 24 P 90/1.110, număr șasiu - și -, anul fabricației 2005.
Prin actul adițional semnat la 14.02.2006 contractul a fost cesionat de către utilizatorul - SRL către pârâtă - INTERNATIONAL SRL, pârâta devenind parte în contract și asumându-și toate obligațiile contractuale.
Prin întâmpinarea depusă la dosar s-a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Timiș în soluționarea prezentei cauze, apreciind ca fiind competent teritorial Tribunalul Bacău față de faptul că devenind parte în contractul de leasing prin actul de cesiune, semnat în Austria, acesta fiind locul semnării contractului și nu
Prima instanță a considerat că în speță, contractul inițial de leasing nr.-/13.09.2005 încheiat cu - SRL a fost încheiat într-adevăr la T, însă ulterior contractul a fost cesionat pârâtei care a devenit și parte în contract asumându-și toate obligațiile și având toate drepturile antecesoarei sale. Litigiul dedus judecății se poartă între reclamantă, parte contractantă în contractul de leasing și pârâtă succesoarea cocontractantei, astfel încât competența de soluționare a cauzei nu poate reveni teritorial Tribunalului Timiș, care într-adevăr ar fi avut competența soluționării cauzei în cazul în care parte litigantă era prima cocontractantă, ci Tribunalului Bacău. Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie predarea unor bunuri de către pârâtă, situație în care s-a apreciat sunt aplicabile dispozițiile art.7 al.1 Cod procedură civilă, competența aparținând instanței de la sediul principal al pârâtei. Față de aceste considerente și văzând dispozițiile art. 581 alin.2 și art. 158 Cod procedură civilă instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta LEASING, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii de declinare de competență pronunțată de Tribunalul Timiș și reinvestirea Tribunalului Timiș cu judecarea cauzei.
În motivarea recursului, se arată că în fapt Tribunalul Timiș și-a declinat în mod greșit competența în favoarea Tribunalului Bacău, motivând că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. 4 Cod procedură civilă.
Recurenta învederează că între aceasta și - SRL a fost încheiat, în localitatea T, contractul de leasing nr. -/13.09.2005, având ca obiect 2 autotractoare 18.430, ambele fabricate în 2005, și 2 semiremorci cu 3 axe marca SN P 90/1.110, ambele fabricate în 2005, astfel că în sarcina ambelor părți au luat naștere obligații de natură comercială. Arată că obligațiile reciproce au luat naștere în localitatea T, locul semnării contractului, respectiv locul unde s-a încheiat acordul de voințe și nici un act încheiat ulterior nu poate modifica locul nașterii obligațiilor.
Reclamanta recurentă LEASING invocă faptul că prin actul adițional semnat la data de 14.02.2006, contractul de leasing menționat anterior a fost cesionat de către utilizatorul - SRL către - INTERNATIONAL SRL, această din urmă societate asumându-și toate obligațiile care existau la data respectivă în sarcina - SRL. Întrucât cesiunea este o modalitate de transmitere a obligațiilor și nu de modificare a acestora, consideră că nu are relevanță data la care - a devenit parte în contract, întrucât aceasta a preluat doar obligația existentă în sarcina cedentei, așa cum a luat naștere prin încheierea contractului de leasing încheiat în data de 13.09.2005.
Prin urmare, recurenta consideră că având în vedere natura comercială a litigiului, în prezenta cauză au aplicabilitate prevederile art. 10 alin. 4 Cod procedură civilă, care prevede o competență teritorială alternativă, arătând că sunt deopotrivă competente cu judecarea cauzei atât instanța locului unde obligația a luat naștere, cât și aceea a locului plății. Se mai arată că potrivit art. 12 Cod procedură civilă, în cazurile de competență teritorială alternativă, reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, și având în vedere că obligația a luat naștere în T, Tribunalul Timiș, ca instanță a locului nașterii obligației, este competent să judece prezentul litigiu. Astfel, recurenta consideră că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii, întrucât a ignorat normele de competență teritorială alternativă prevăzute de art. 10 alin. 4 Cod procedură civilă.
În drept se invocă art. 158 alin. 3, art. 304 alin. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Pârâta intimată nu a formulat întâmpinare în recurs.
Examinând recursul declarat de reclamantă prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr civ, Curtea va constata că acesta este nefondat, prima instanță pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în mod corect prima instanță a considerat că în speță competența de soluționare a cauzei nu poate reveni teritorial Tribunalului Timiș, care într-adevăr ar fi avut competența soluționării cauzei în cazul în care parte litigantă era primul utilizator din contractul de leasing, ci Tribunalului Bacău, pe raza teritorială a căruia își are sediul pârâta. Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie predarea unor bunuri de către pârâtă, situație în care s-a apreciat corect că sunt aplicabile dispozițiile art. 7 al.1 Cod procedură civilă, competența aparținând instanței de la sediul principal al pârâtei.
Este adevărat că, așa cum susține și reclamanta, contractul inițial de leasing, dintre aceasta și - SRL a fost încheiat în localitatea T, însă prin actul adițional semnat la 14.02.2006 contractul a fost cesionat de către utilizatorul - SRL către pârâtă - INTERNATIONAL SRL, cu sediul în loc. M, jud. B, pârâta devenind parte în contract și asumându-și toate obligațiile contractuale numai pentru viitor, conform art. 4 din actul adițional.
În aceste condiții, dat fiind că actul adițional din 14.02.2006 nu s-a încheiat la T, nu poate fi vorba în cauză despre competența alternativă prevăzută de art. 10 al. 4. pr. civ. așa cum susține reclamanta, ci sunt deplin aplicabile prevederile art. 7 al. 1. pr. civ. instanța competentă fiind instanța de la sediul pârâtei.
Așa fiind, întrucât nu există în cauză motive de modificare sau casare a sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta LEASING (Austria).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta LEASING (Austria) împotriva sentinței civile nr. 180/14.03.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21.04.2008.
PRESEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./22.04.2008
Tehn./23.04.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Petruța MicuJudecători:Petruța Micu, Anca Buta, Florin Moțiu
