Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 423/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 423
Ședința publică din 13.05.2008
PREȘEDINTE: Csaba Bela Nasz
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare, la a doua strigare, recursul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 36/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată ENEL DISTRIBUȚIE T (fostă ENEL ).
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru pârâta recurentă, lipsind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta recurentei depune la dosar delegația de reprezentare și învederează că nu mai are alte cereri, probe sau excepții, situație în care instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului conform motivelor depuse la dosar, iar față de excepția tardivității formulării căii de atac, excepție invocată de reclamanta intimată prin întâmpinare, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Curtea, considerând pricina lămurită, în baza art. 150 Cod procedură civilă închide dezbaterile și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 36 din 18 ianuarie 2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta ENEL T în contradictoriu cu pârâta și a dispus obligarea societății pârâte să permită accesul angajaților reclamantei în locația în care se află instalațiile de distribuire a energiei electrice, până la soluționarea irevocabilă a litigiului dintre părți cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului pe care se află aceste instalații, conform art. 16 Legea nr. 13/2007.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că prin cererea de ordonanță președințială înregistrată inițial la Judecătoria Timișoara sub nr-, reclamanta ENEL a chemat în judecată pârâta solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să o oblige pe aceasta din urmă să permită accesul angajaților societății reclamante în locația în care se află instalațiile de distribuție a energiei electrice, până la soluționarea în mod irevocabil a litigiului dintre părți cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului pe care se află aceste instalații, pentru a proceda conform dispozițiilor art. 16 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 13/2007 privind energia electrică, întrucât aceasta refuză în mod nejustificat și nelegal accesul reprezentaților săi în locația respectivă.
Deși Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr. 3766 din 12 aprilie 2007, admis cererea reclamantei, prin decizia civilă nr. 424/R din 6 noiembrie 2007 Tribunalul Timișa casat hotărârea judecătoriei trimițând cauza spre judecare în primă instanță la secția comercială a acestui tribunalul, pricina fiind reînregistrată sub dosar nr. 4187.1/2007.
Tribunalul, în rejudecare, a reținut că în conformitate cu art. 581 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, instanța poate să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, deci, în trei cazuri expres prevăzute, o altă condiție esențială fiind neprejudecarea fondului litigiului.
Prin întâmpinarea formulată s-a solicitat respingerea cererii de ordonanță președințială cu motivarea că între părți există un litigiu privind proprietatea imobilului, reclamanta neținând cont de faptul că pârâta este îndreptățită la despăgubiri cauzate de instalațiile electrice de pe terenul său.
Prima instanță a apreciat că, chiar dacă există un litigiu asupra proprietății imobilului și despăgubirile aferente, cerințele urgenței, vremelniciei și a neprejudecării fondului sunt îndeplinite în cauză având în vedere specificul activității reclamantei, instalațiile sale având permanent nevoie de control și supraveghere, în speță fiind întrunită și condiția privitoare la existența unor situații grabnice pentru prevenirea unor pagube iminente ținând seama de importanța și modul de funcționare al instalațiilor de alimentare cu energie electrică.
Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cale de atac ce a fost recalificată în recurs prin încheierea de ședință din data de 22 aprilie 2008, solicitând admiterea acestuia pentru următoarele motive:
Într-adevăr, între și ENEL există un litigiu aflat pe rolul Judecătoriei Timișoara sub numărul 5508/2006 (nr. nou -), la care se află conexat și un alt dosar prin care recurenta a solicitat obligarea intimatei la acordarea avizului de amplasament pentru obiectivul situat în loc., Calea, nr. 2, jud. T, precum și la acoperirea daunelor cauzate societății datorită imposibilității de racordare la sistemul de distribuție a gazelor naturale.
Prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. - a solicitat obligarea ENEL să desființeze de pe proprietatea societății instalațiile de transport a energiei electrice, să-i plătească daune în virtutea lucrărilor efectuate, precum și suma de 37.000 lei pentru servitutea de trecere. Așadar, este de reținut faptul că între părți nu se derulează nici un litigiu privitor la proprietatea terenului pe care se află instalațiile electrice, acesta aparținând, conform extrasului nr. 4721, pârâtei recurente, construcțiile edificate de aceasta fiind realizate în baza certificatului de urbanism nr. 33/18.04.2002 și a autorizației de construire nr. 65/10.09.2003, construcții care nu afectează siguranța în alimentarea cu energie electrică a consumatorilor din zonă.
Tribunalul Timiș în mod greșit a reținut că în speță ar fi îndeplinite condițiile cerute pentru admisibilitatea unei cereri de ordonanță președințială, reclamanta intimată nedovedind urgența măsurii solicitate, întrucât pârâta a permis accesul angajaților ENEL la instalațiile electrice în vederea asigurării funcționării lor normale și a efectuării reviziilor, a reparațiilor și a intervențiilor necesare, în baza unei solicitări scrise. Accesul permanent, pe care instanța de fond l-a acordat, respectiv fără permisiunea conducerii societății recurente, nu este unul legal deoarece are în acea locație un depozit de materiale de construcții care face obiectul unei gestiuni, ceea ce impune acordul conducerii și supravegherea reprezentanților reclamantei pe timpul lucrărilor de reparații și de întreținere la instalațiile rețelelor electrice, în caz contrar intimata fiind răspunzătoare de orice lipsuri în gestiune.
În drept a invocat dispozițiile art. 282 și următ. Cod procedură civilă.
În probațiune a anexat în copie sentința atacat și dovada ei de comunicare (filele 5-6), extrasul nr. 4721 (fila 7), certificat de urbanism nr. 33 din 18 aprilie 2002 (fila 8), autorizația de construire nr. 65/10.09.2003 (filele 9-10), contractul de furnizare a energiei nr. I 52.5153.15264/10.05.2006 (filele 11-17), cererile de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului de fond (filele 18-21).
Intimata reclamantă, legal citată, nu s-a prezentat la dezbateri, însă a depus întâmpinare (filele 24-25) prin care a solicitat, pe cale de excepție, ca după recalificarea apelului declarat de pârâtă în recurs, instanța să constate, raportat la prevederile art. 582 din Codul d e procedură civilă, că acesta este tardiv formulat, termenul de recurs fiind de 5 zile de la pronunțare și nu de la comunicare. Astfel, "apelul" societății pârâte a fost înregistrat la instanță la data de 6 martie 2008, sentința tribunalului fiindu-i comunicată la 23 februarie 2008, ultima zi când se putea introduce calea de atac prevăzută de lege împotriva acestei hotărâri fiind 29 februarie 2008, situație în care este evident că recursul de față este formulat peste termenul de 5 zile stabilit de Codul d e procedură civilă, impunându-se, deci, respingerea lui ca atare.
În ceea ce privește fondul cauzei reclamanta intimată a arătat că motivele invocate de recurentă sunt netemeinice și nelegale întrucât prin sentința atacată s-a dispus o măsură, și anume aceea de a i se permite angajaților săi accesul la capacitățile energetice, care sunt de utilitate publică, până la soluționarea pe fond a litigiului existent între părți ce are ca obiect, printre altele, și mutarea unor stâlpi de energie electrică, sentința tribunalului nesoluționând în fond acest aspect. Susținerile recurentei privitoare la lipsa condiției urgenței sunt nefondate în condițiile în care în cauză s-a demonstrat că activitatea de distribuție a energiei electrice este aceea de a deservi continuu o utilitate publică, ceea ce necesită intervenții permanente la instalații, pe lângă cele programate și anunțate din timp proprietarilor terenurilor din vecinătatea rețelelor electrice. Blocarea accesului la echipamentele electrice, așa cum de altfel a făcut societatea pârâtă, ar avea efecte negative asupra consumatorilor producându-li-se acestora pagube iminente, încheierea unui acord între titularul licenței de distribuție a energiei electrice și proprietarii terenurilor, cu privire la accesul la instalațiile electrice, așa cum dorește recurentă, fiind nelegal întrucât în Legea nr. 13/2007 nu figurează un asemenea acord. Nu în ultimul rând, afirmațiile recurentei că în urma accesului reprezentaților intimatei s-ar cauza disfuncționalități în cadrul societății pârâte nu prezintă relevanță deoarece recurenta trebuia să țină cont de instalațiile existente atunci când a executat construcția sa, în acel loc, fără avizul de amplasament prevăzut de lege.
Ulterior, prin notele de ședință din 21 aprilie 2008 (fila 29), intimata a reiterat excepția tardivității recursului pârâtei cu motivarea că în condițiile în care cererea de ordonanță președințială a fost soluționată cu citarea părților, sentința fiind pronunțată în 18 ianuarie 2008, iar societatea pârâtă a înregistrat calea de atac la tribunal abia la data de 6 martie 2008, deși ultima zi de recurs a fost 24 ianuarie 2008, se impune respingerea recursului ca atare, același lucru impunându-se și în situația în care instanța va considera că termenul de recurs de 5 zile ar curge nu de la pronunțare, ci de la comunicarea hotărârii primei instanțe, întrucât aceasta a avut loc în data de 23 februarie 2008, ultima zi expirând la 29 februarie 2008.
Examinând recursul declarat de pârâta, în conformitate cu prevederile art. 3041, coroborat cu art. 312 Cod procedură civilă, prin prisma excepției de tardivitate invocată de reclamanta intimată ENEL DISTRIBUȚIE T (fostă ENEL ), Curtea constată că acesta este tardiv introdus, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 301 din Codul d e procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, dispozițiile art. 284 alin. 2-4 aplicându-se în mod corespunzător.
În speță, fiind vorba de o cerere de ordonanță președințială, termenul de recurs este cel reglementat de alin. 1 al art. 582 Cod procedură civilă, care statuează că rdonanța este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
Aceste dispoziții legale sunt imperative, neputându-se deroga de la aplicarea lor, fiind fără nici o relevanță juridică împrejurarea că hotărârea tribunalului a fost comunicată părților, precum și faptul că în cuprinsul său se face mențiunea că sentința ar fi supusă recursului în termen de 5 zile de la comunicare. Aceasta, întrucât calea de atac este dată de lege și nu de către judecător.
Este de menționat că, potrivit celor înscrise în art. 103 din Codul d e procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Din actele dosarului rezultă fără putință de tăgadă că în primă instanță părțile au fost citate, măsura fiind dispusă prin citativul creat de tribunal (fila 1 dosar de fond), dovezile de îndeplinire a procedurilor de citare a părților regăsindu-se la filele 4 și 5 din dosar, iar hotărârea instanței de fond a fost pronunțată la data de 18 ianuarie 2008, ceea ce înseamnă că termenul până la care partea nemulțumită de soluția tribunalului putea formula recurs s-a împlinit la 24 ianuarie 2008, nerespectarea termenului de 5 zile de la pronunțarea hotărârii primei instanțe pentru declararea acestei căi de atac atrăgând decăderea din dreptul de a mai fi analizate criticile aduse sentinței atacate, de către instanța de control judiciar.
Cum pârâta a depus cererea sa de recurs la Tribunalul Timiș abia în data de 6 martie 2008, cu mult peste termenul de 5 zile prevăzut de art. 582 din Codul d e procedură civilă, calea de atac promovată de această parte este tardivă, urmând să fie respinsă ca atare conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv recursul formulat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 36/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată ENEL DISTRIBUȚIE T având ca obiect ordonanță președințială.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 13.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. - 19.05.2008
Tehnored. - 20.05.2008 - 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Csaba Bela NaszJudecători:Csaba Bela Nasz, Maria Ofelia Gavrilescu
