Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 44/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 44
Ședința publică din 23 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga Președinte secție comercială
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare pronunțarea recursului formulat de reclamanta European B împotriva sentinței civile nr. 1413/ 16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții intimați, și având ca obiect ordonanță președințială.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 22 ianuarie 2008, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când pronunțarea s-a amânat pentru astăzi.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată la Tribunalul Timiș sub dosar nr- reclamanta European B în contradictoriu cu pârâții, și a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâții, în solitar, să-i predea toate documentele ce aparțin societății comerciale reclamante, respectiv: documentele contabile pe anii 2003-2006, tipizatele fiscale aferente anilor 2003-2006, actele de înființare ale societății, precum și actele adiționale și înregistrările de mențiuni la registrul comerțului, cu motivarea că pe fondul unor neînțelegeri pârâții refuză predarea acestor documente. Ulterior, cererea a fost completată și față de pârâta.
Prin sentința civilă nr. 1413 din 16 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul menționat Tribunalul Timișa respins ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială formulată de societatea reclamantă, reținând următoarele:
Este adevărat că reclamanta a depus la dosarul cauzei opisul cu documentele solicitate, contractul de comodat încheiat cu pârâtul, acte și documente prin care își menține pretențiile. Însă, în conformitate cu dispozițiile art. 581 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța poate să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube imediate și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, deci, în trei cazuri expres prevăzute, o altă condiție execuțională fiind neprejudecarea fondului litigiului.
Din analiza actelor de la dosar prima instanță a constatat că reclamanta a încheiat un contract de comodat doar cu pârâtul, ce se referă la transmiterea unui spațiu locativ, din care nu rezultă obligații privind gestionarea intereselor societății European pentru ceilalți pârâți, neexistând nici un fel de probe privitoare la implicarea lor cu referire la actele și documentele solicitate prin acțiune și chiar dacă există notificări față de restul pârâților, acestea sunt unilaterale și fără relevanță juridică. De asemenea, în afara urgenței, care poate fi admisibilă, nu sunt întemeiate celelalte cerințe mai sus expuse și care sunt esențiale, nefiind, deci, îndeplinite condițiile art. 581 și 582 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat recurs reclamanta European B solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii sale de ordonanță președințială, fără cheltuieli de judecată, pentru următoare motive:
Sentința pronunțată de Tribunalul Timiș este netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă), în pronunțarea hotărârii instanța de fond făcând o aplicare greșită a dispozițiilor art. 581 din același cod, în sensul că nu a reținut că în cauză există iminența producerii unei pagube, care nu ar putea fi reparată decât prin introducerea unei cereri de ordonanță președințială. Astfel, prin acțiunea introductivă reclamanta a precizat că European și-a desfășurat activitatea la adresa din T,-, jud. T, unde este înregistrat sediul social al societății începând cu anul 2003, înregistrarea acestui sediu fiind făcută în baza unui contract de comodat încheiat cu pârâtul intimat, deși, în fapt, raporturile s-au derulat și cu pârâții și.
Fiind sediu social, în acest imobil se aflau depozitate toate actele referitoare la existența firmei, la modificările survenite în structura societății ori alte modificări ce priveau persoana juridică, la activitatea desfășurată, documentele contabile și tipizatele fiscale Mai mult, pârâții, și, împreună cu angajații lor, s-au ocupat de gestiunea tuturor actelor societății, având sarcina de a achita obligațiile fiscale și alte datorii ale acesteia și datorită faptului că nu și-au respectat respectiva obligație, societatea reclamantă a acumulat o datorie mare prin neplata la termen a obligațiilor fiscale. Începând cu anul 2006 situația dintre societatea reclamantă și pârâți s-a agravat, existând o serie de neînțelegeri, care au culminat cu faptul că pârâții nu au mai permis accesul în clădire, toate documentele și bunurile societății rămânând la acest sediu, ce se află în proprietatea pârâților.
Reclamanta recurentă a arătat faptul că deși a notificat pârâții solicitându-le restituirea documentelor ce-i aparțin, aceștia au refuzat să răspundă notificării, astfel că societatea a fost nevoită să se adreseze instanței de judecată.
Tribunalul nu a avut în vedere că în speță era vorba despre documente de natură contabilă și fiscală care prin ele însele produc pagubă, prin simpla trecere a timpului. Astfel, orice întârziere în efectuarea înregistrărilor sau depunerea declarațiilor fiscale este de natură a atrage societății reclamante automat plata de amenzi și penalități.
Recurenta a mai arătat că (referitor la documentele contabile-fiscale) a făcut dovada că societatea a fost controlată de mai multe ori și că a fost în imposibilitate de a prezenta actele solicitate de organele de control și, în același timp, nu a fost în măsură să țină evidența contabilă, toate actele firmei aflându-se la acest sediu. De asemenea, nu a putut cunoaște întinderea obligațiilor fiscale de plată către stat, situație ce a fost constatată prin procese-verbale de contravenție, societatea fiind obligată la plata unor amenzi, dar și a penalităților calculate la debitul restant. De aceea, este de neînțeles cum judecătorul fondului nu a observat existența iminentă a unei pagube care nu poate fi reparată, concretizată în sume importante de bani reprezentând debite neachitate și care se pot prescrie în timpul în care îi este interzis accesul la documente, în aceeași măsură societatea putând fi obligată și la plata de penalități de întârziere pentru facturile pe care nu le-a achitat la scadență (întrucât nu poate avea acces la acestea), la care se adaugă amenzile și penalitățile aferente obligațiile fiscale către stat. Mai mult, administratorul recurentei nu poate exercita un control asupra actelor provenind de la societate, atâta vreme cât nu are acces la acesta.
În ceea ce o privește pe pârâta, prima instanță nu face nici o referire, hotărârea privindu-i doar pe cei trei pârâți inițiali. Totuși, și această pârâta a avut calitatea de angajat al European, ea fiind însărcinată cu completarea și înregistrarea actelor financiar-contabile ale societății. De asemenea, aceasta a fost împuternicită expres cu controlul asupra tuturor actelor emise de reclamantă sau primite de către societate. După data de 10 mai 2006, când pârâta și-a depus demisia, aceasta a refuzat să se prezinte la sediul societății pentru a preda toate actele și a-și face lichidarea, introducerea ei în cauză fiind cerută întrucât această persoană a avut în paza sa toate actele societății, având, în același timp, obligația ca la părăsirea societății să restituie toate aceste acte. Deși la fiecare încercare de recuperare a documentelor reclamanta a contactat-o și pe aceasta, considerând-o obligată să-i restituie actele, de fiecare dată, sub diverse scuze, pârâta a refuzat restituirea. Atâta vreme cât respectiva persoană deținea calitatea de economistă în societatea reclamantă, era obligația sa să se descarce de gestiune față de societate prin predarea tuturor actelor deținute.
Nu în ultimul rând, recurenta a mai menționat faptul că tribunalul i-a încălcat dreptul la apărare prin aceea că i-a refuzat posibilitatea dovedirii temeiniciei cererii prin respingerea probei testimoniale solicitate. În temeiul art. 138 Cod procedură civilă, reclamantul are posibilitatea să solicite orice dovadă ce reiese din dezbateri, dacă aceasta nu pricinuiește amânarea judecății. Or, câtă vreme martorul propus a fost prezent în instanță, este cert că nu putea fi vorba de nici o întârziere, prin respingerea acestei probe prima instanță înfrângând principiul rolului activ de care trebuia să dea dovadă potrivit art. 129 Cod procedură civilă, arătând un dezinteres pentru lămurirea și clarificarea situației de fapt.
În drept a invocat prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Intimații, deși legal citați, nu sau prezentat la dezbateri și nici nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursul declarat de reclamanta European, în conformitate cu prevederile art. 3041, coroborat cu art. 312 Cod procedură civilă, prin prisma excepției de tardivitate ridicată din oficiu de către instanță la termenul din 22 ianuarie 2008, Curtea constată că acesta este tardiv introdus, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 301 Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, dispozițiile art. 284 alin. 2-4 aplicându-se în mod corespunzător.
În speță, fiind vorba de o cerere de ordonanță președințială, termenul de recurs este cel reglementat de alin. 1 al art. 582 Cod procedură civilă, care statuează că rdonanța este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
Aceste dispoziții legale sunt imperative, neputându-se deroga de la aplicarea lor, fiind fără nici o relevanță juridică împrejurarea că hotărârea tribunalului a fost comunicată părților, precum și faptul că în cuprinsul său se face mențiunea că sentința ar fi supusă recursului în termen de 5 zile de la comunicare. Aceasta, întrucât calea de atac este dată de lege și nu de către judecător.
Este de menționat că, potrivit dispozițiilor înscrise în art. 103 Cod procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Din actele dosarului rezultă fără putință de tăgadă că în primă instanță părțile au fost citate, măsura fiind dispusă prin încheierea de ședință din 13 februarie 2007, dovezile de îndeplinire a procedurilor de citare regăsindu-se la filele 20-23, 27-28, 33-34 și 45 din dosar, iar hotărârea instanței de fond a fost pronunțată la data de 16 noiembrie 2007, ceea ce înseamnă că termenul până la care partea nemulțumită de soluția tribunalului putea formula recurs s-a împlinit la 22 noiembrie 2007, nerespectarea termenului de 5 zile de la pronunțarea hotărârii primei instanțe pentru declararea acestei căi de atac atrăgând decăderea din dreptul de a mai fi analizate criticile aduse sentinței atacate, de către instanța de control judiciar.
Cum reclamanta European a depus cererea sa de recurs la un oficiu poștal abia în data de 21 decembrie 2007, cu mult peste termenul de 5 zile prevăzut de art. 582 din Codul d e procedură civilă, calea de atac promovată de această parte este tardivă, urmând să fie respinsă ca atare conform dispozitivului ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de reclamanta European împotriva sentinței civile nr. 1413 din 16 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâții intimați, și având ca obiect ordonanță președințială.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /23.01.2008
Dact. /24.01.2008
2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Maria Ofelia Gavrilescu
