Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 45/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 45
Ședința publică din 23 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga Președinte secție comercială
JUDECĂTOR 2: Maria Ofelia Gavrilescu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol se află pronunțarea hotărârii asupra recursului declarat de pârâta & T împotriva sentinței civile nr. 1431/ 23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată Europa Capital B având ca obiect ordonanță președințială.
Se constată faptul că la data de 22 ianuarie 2008 recurenta a depus la dosar, prin registratura instanței, concluzii scrise la care a anexat și chitanța nr. -/20.01.2008, în original, privind dovada achitării onorariului avocațial.
dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 22 ianuarie 2008, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când pronunțarea s-a amânat pentru astăzi.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1431 din 23 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta Europa Capital B în contradictoriu cu pârâta & T și a obligat-o pe aceasta din urmă ca până la soluționarea acțiunii de fond să pună la dispoziția societății reclamante registrul acționarilor pârâtei pentru efectuarea înregistrărilor privind transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de acțiuni cumpărat de reclamantă și înregistrarea ca acționar al &, obligând, totodată, societatea pârâtă și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că în motivarea cererii sale reclamanta Europa Capital a arătat că la data de 2 noiembrie 2007 înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș - secția comercială o acțiune îndreptată împotriva pârâtei & având ca obiect obligarea acesteia să pună la dispoziția societății reclamante registrul acționarilor pârâtei pentru efectuarea înregistrărilor privind transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de acțiuni achiziționat de către reclamantă și înregistrarea ca acționar al &, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 lei/zi întârziere.
Întrucât în baza art. 98 din Legea nr. 31/1990, reclamanta a încheiat contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni ale societății pârâte, delegații săi s-au prezentat la sediul societății pentru efectuarea înregistrărilor aferente acestor cumpărări de acțiuni în registrul acționarilor, însă societatea pârâtă, prin reprezentanții săi, a refuzat să le pună la dispoziție acest registru. Mai mult, pârâta a refuzat înregistrarea acțiunilor chiar și după ce i s-a solicitat acest lucru prin adresa nr. 2387/17.10.2007 și prin somația nr. 355/18.10.2007, comunicată prin executor judecătoresc.
Prin întâmpinarea depusă la dosar societatea chemată în judecată a solicitat respingerea cererii invocând inadmisibilitatea acesteia față de dispozițiile art. 581 Cod procedură civilă, potrivit cărora instanța poate dispune doar măsuri provizorii, vremelnice și grabnice cu privire la păstrarea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Pârâta a apreciat că nici una dintre condițiile prevăzute de acest text de lege nu este îndeplinită în speță.
Privitor la înscrierea dreptului de proprietate asupra acțiunilor societatea pârâtă a arătat că actul normativ ce reglementează înscrierea acțiunilor este nr.HG 885/1995, care la art. 2 stabilește că actualizarea registrului acționarilor se efectuează ori de câte ori este convocată o adunare generală ordinară sau extraordinară, dar cel puțin o dată pe an înaintea adunării generale ordinare de discutare a bilanțului, iar potrivit art. 5, în cazul cesiunii este obligatorie semnătura în registrul de acțiuni a cedentului și a cesionarului, în toate cazurile depunerea semnăturii făcându-se cu ocazia primei adunări generale, care are loc după efectuarea cesiunii, dobândirii succesiunii sau, după caz, a dobândirii silite. S-a învederat, de asemenea, că verificându-se documentele depuse de către reclamantă s-a constatat că există două situații în care persoanele cu care aceasta a încheiat contract de vânzare-cumpărare și-au înstrăinat acțiunile printr-o altă convenție, precum și un contract de vânzare-cumpărare încheiat cu o persoană care este inculpată într-un proces penal în care s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra respectivelor titluri de participație.
Ultima adunare generală a acționarilor a avut loc în luna iunie 2007, iar reclamanta a cumpărat acțiunile ulterior acestei date, fără ca administratorii societății să mai convoace o altă adunare după data încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, în cauză neexistând prejudiciu în condițiile în care nu a avut loc vreo adunare generală și nu s-au luat nici un fel de hotărâri la care să participe și reclamanta. Nici condiția vremelnicie măsurii nu este îndeplinită întrucât înscrierea dreptului de proprietate asupra acțiunilor fără o verificare corespunzătoare a autenticității actelor poate conduce la cazuri grave de încălcare a legalității ce ar aduce prejudicii celorlalți acționari.
Tribunalul a reținut că cererea reclamantei s-a întemeiat pe dispozițiile art. 581 Cod procedură civilă, potrivit cărora instanța poate ordona măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere și pentru prevenirea unei pagube iminente. Soluționând cererea de ordonanță președințială, instanța nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părți, dar pentru ca soluția să nu fie arbitrală, se impune cercetarea aparenței acestui drept.
Față de contractele de vânzare-cumpărare încheiate între reclamantă și persoane fizice, acționari ai &, având în vedere și apărarea societății pârâte care susține că doi dintre acționarii cu care reclamanta a încheiat convenții de vânzare au încheiat asemenea contracte și cu alte persoane, aparența dreptului este în favoarea reclamantei. Cercetarea apărărilor de fond poate fi valorificată numai pe calea dreptului comun, existând, de altfel, la această dată pe rolul Tribunalului Timișo acțiune de drept comun privind înregistrarea acțiunilor cumpărate de către reclamantă în registrul acționarilor societății pârâte.
Față de existența contractelor de vânzare-cumpărare organele de gestiune ale & aveau obligația, prevăzută de art. 177 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, de a ține la zi registrul acționarilor pentru a avea o evidență clară asupra acționarilor acestei societăți. Chiar dacă este necesară o anumită procedură, pe care a invocat-o pârâta, pentru înregistrarea acțiunilor în registru, aceasta nu a făcut dovada că ar fi procedat nici măcar la primul pas în ceea ce privește efectuarea respectivei operațiuni, urgența luării acestei măsuri fiind justificată de faptul că reclamanta este împiedicată să se implice în activitatea societății pârâte deși a dobândit un drept de proprietate asupra unui număr de acțiuni, iar faptul că din luna iunie și până în prezent nu a fost ținută nici o adunare generală a acționarilor nu o împiedică pe pârâtă cu nimic să convoace în orice moment o astfel de adunare în care să se hotărâri la care reclamanta nu poate participa, fiind în mod cert prejudiciată, prejudiciul putând fi de neînlăturat. De asemenea, în baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta la cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta &, cererea ei fiind înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub dosar nr-, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, precum și suspendarea executării sentinței recurate până la soluționarea recursului, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
Prin admiterea cererii de ordonanță președințială prima instanță încălcat grav prevederile art. 2 și cele ale art. 5 alin. 1 lit. a), alin. 2 și 3 din nr.HG 885/1995, act normativ care reglementează modul în care se desfășoară transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor unei societăți comerciale, precum și înscrierea acestor operațiuni în registrul acționarilor.
Astfel, la art. 2 este prevăzut că actualizarea registrelor acționarilor se efectuează ori de câte ori este convocată o adunare generală ordinară sau extraordinară, dar cel puțin odată pe an, înaintea adunării generale ordinare de discutare a bilanțului. De asemenea, art. 5 arată că în cazul cesiunii, este obligatorie semnătura în registrul de acțiuni a cedentului și cesionarului, în toate cazurile depunerea semnăturii făcându-se odată cu ocazia primei adunări generale, care are loc după efectuarea cesiunii, dobândirii succesiunii, sau, după caz, a dobândirii silite. Societatea comercială, prin grija administratorilor sau, după caz, a managerului este obligată să verifice identitatea persoanelor și dreptul acestora de a semna în registrul acționarilor, precum și autenticitatea actelor pe baza cărora se certifică înregistrările operate.
Trebuie reținut faptul că în nici unul dintre temeiurile invocate de reclamantă, respectiv art. 177 alin. 2 și art. 178 din Legea 31/1990 nu este precizat că organele de conducere ale societăților comerciale sunt obligate să înregistreze la zi toate modificările survenite în listele acționarilor la cererea oricărei persoane interesate, ci singura obligație pe care o au aceste organe este aceea de a ține un registru al acționarilor în care să se arate, după caz, numele, prenumele, codul numeric personal, denumirea sau sediul acționarilor cu acțiuni nominative. De asemenea, administratorii au doar obligația să pună la dispoziția acționarilor și a oricăror alți solicitanți registrele prevăzute la art. 177 al. 1 lit. a) din Legea 31/1990 și să le elibereze, la cerere, pe cheltuiala acestora, extrase de pe ele, și nicidecum pe aceea (așa după cum afirmă reclamanta) să înregistreze toate modificările survenite la solicitarea persoanelor interesate.
Orice modificare intervenită în registrul acționarilor poate fi făcută doar în cadrul adunărilor generale ale acționarilor, convocări care sunt strict reglementate, acestea neputând fi făcute în, după cum susține reclamanta în motivarea "urgenței" cererii sale. Orice adunare trebuie făcută cu respectarea prevederilor art. 117 din Legea 31/1990, modificată, astfel că orice convocare de asemenea natură trebuie să fie publicată într-un ziar de circulație națională, precum și în Monitorul Oficial al României, cu cel puțin 30 de zile anterior datei la care este stabilită, P neputând ascunde existența unei asemenea adunări întrucât ar săvârși o ilegalitate, intrând în conflict cu prevederile Legii societăților comerciale.
În art. 581 alin. 1 din Codul d e procedură civilă sunt menționate condițiile necesare pentru a se putea introduce o cerere de ordonanță președințială, condiții printre care se reține: vremelnicia, urgența și prejudiciul iminent care s-ar putea repara doar pe această cale.
În speța de față nu se poate vorbi de îndeplinirea nici uneia dintre aceste condiții, iar în scopul verificării cu temeinicie a valabilității și a autenticității cesionarilor, respectiv a vânzărilor de acțiuni, legiuitorul vine cu prevederile art. 5 alin. 3 din HG885/1995. În cadrul acestui articol este motivată necesitatea verificării tuturor actelor translative de proprietate ce au ca obiect acțiunile diferitor societăți comerciale, tocmai în scopul de a fi înlăturate eventualele erori ce s-ar putea înregistra odată cu grăbirea, accelerarea procesului de înscriere a oricărei tranzacții de natura celor mai sus amintite în registrul acționarilor. Din acest motiv, celeritatea nu poate fi invocată în speță, "urgența" nefiind întemeiată sau necesară, tocmai pentru a putea fi respectate prevederile art. 5 alin. 2 și 3 din hotărârea de Guvern menționată. În legătură cu acest aspect, există deja dubii cu privire la validitatea unor contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni ale societății pârâte, aceleași persoane, în calitate de vânzători, încheind contracte cu mai multe persoane în calitate de cumpărători, creându-se astfel o situație de echivoc, fiind necesară studierea amănunțită a acestor convenții în scopul eliminării erorilor legate de înscrierea greșită în registrul acționarilor a unor acțiuni ce aparțin mai multor titulari și, implicit, înlăturarea factorului de "urgență" invocat de Europa Capital
Cu privire la așa-zisul "prejudiciu" invocat de reclamantă se menționează că acesta nu își are aplicare în speță, prin menținerea în continuare ca valabilă a hotărârii recurate creându-se un prejudiciu real și nu unul fictiv ca cel susținut de intimată. Prin accelerarea procesului de înscriere a tuturor operațiunilor legate de transferul de acțiuni în registrul acționarilor, fără a se verifica temeinicia și valabilitatea contractelor translative de proprietate, deci, cu nerespectarea dispozițiilor art. 5 alin. 3 din HG885/1995, s-ar ajunge la înscrierea unei situații nereale legate de transferul de acțiuni și, implicit, la crearea unui prejudiciu real și iminent societății recurente.
În drept a invocat dispozițiile art. 304 alin. 9 Cod procedură civilă, art. 117 și 119 din Legea nr. 31/1990, modificată, art. 2 și 5 alin. 2 și 3 din HG885/1995.
La data de 22 ianuarie 2008 recurenta a depus la dosar și concluzii scrise prin care a solicitat modificarea în tot a sentinței atacate întrucât este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu încălcare gravă a legii - art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, precum și a se lua act de renunțarea sa la judecarea capătului de cerere referitor la suspendarea executării hotărârii recurate, cu cheltuieli de judecată, în susținerea concluziilor sale arătând, în esență, aceleași aspecte pe care le-a menționat și în cuprinsul cererii de recurs.
Intimată, legal citată, s-a prezentat la dezbateri și a formulat întâmpinare (filele 16-18) prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului ca rămas fără obiect, iar în subsidiar ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
În primul rând este de reținut faptul că din înscrisurile anexate întâmpinării, respectiv procesul-verbal din 14.01.2008 încheiat de executor judecătoresc în dosarul execuțional nr. 702/2007 și adresa P & nr. 53/14.01.2008, rezultă că la data de 7 decembrie 2007 societatea pârâtă a înțeles să-și îndeplinească obligațiile stabilite de Tribunalul Timiș prin sentința recurată în prezentul dosar, înscriind Europa Capital în registrul acționarilor. Cu toate acestea, pârâtă a comunicat reclamantei această împrejurare abia la data de 14.01.2008. Înscrierea în registrul acționarilor, solicitată în perioada 17-19 octombrie 2007, fost astfel finalmente efectuată după mai bine de 45 de zile și după pronunțarea unei ordonanțe președințiale, situație în care prezentul recurs apare ca lipsit de obiect, aceeași soluție procesuală fiind adoptată, de altfel, și în dosarul de fond având nr- al Tribunalului Timiș - secția comercială, în cadrul căruia ambele părți au solicitat respingerea acțiunii de fond ca fiind rămasă fără obiect.
În subsidiar, intimată a solicitat respingerea recursul ca nefondat, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 177 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, a căror aplicabilitate a fost reținută și de instanța de fond, consiliul de administrație al unei societăți pe acțiuni are obligația de a ține la zi registrul acționarilor, pentru a avea o evidență clară asupra acționariatului societății. Pe cale de consecință, prima instanță nu a greșit cu nimic atunci când, pe calea ordonanței președințiale, a obligat pârâta recurentă să pună la dispoziția reclamantei intimate acest registrul pentru efectuarea înregistrărilor privind transferul dreptului de proprietate.
Dispozițiile art. 2 din nr.HG 885/1995 nu îndreptățesc nicidecum concluzia că transferurile dreptului de proprietate asupra acțiunilor ar urma să fie înregistrate în registrul acționarilor numai cu ocazia adunărilor generale. Aceste adunări sunt bune oportunități pentru actualizarea registrului acționarilor, dar între adunările generale înregistrările se efectuează în mod continuu, prin grija consiliului de administrație, așa cum prevăd dispozițiile art. 177 alin. 2 din Legea nr. 31/1990. Obligația administratorului de a verifica identitatea noilor acționari și autenticitatea contractelor de cesiune nu trebuie să se transforme într-un drept discreționar al societății de a refuza înregistrarea noilor acționari. Dacă s-ar recunoaște un asemenea drept, întreaga funcționare a societății ar fi dinamitată: acționarii reprezentați în consiliul de administrație, care la un moment dat ar putea să dețină chiar un pachet minoritar de acțiuni, ar putea bloca exercitarea drepturilor noilor acționari la infinit, aceștia din urmă neputând participa la adunările generale tocmai pentru că nu sunt înregistrați ca atare în registrul acționarilor.
Reaua-credință a pârâtei recurente a fost evidențiată, chiar și după momentul pronunțării ordonanței președințiale. Astfel, deși ea a procedat la înregistrarea noului acționar - Europa Capital - la data de 7 decembrie 2007, acestuia nu i-a comunicat modul în care i-au fost soluționate cererile din perioada 17-19 octombrie 2007 decât la 14 ianuarie 2008, în contextul încercării de executare silită a dispozițiilor ordonanței președințiale. Mai mult, intimata învederează faptul că în lipsa unei hotărâri a adunării generale și în plin litigiu privind înscrierea Europa Capital în registrul acționarilor, recurenta a publicat în presa locală anunțuri de vânzare a celui mai important activ, un teren intravilan de 3,4 ha. situat în centrul municipiului T (de pildă, în ziarul T din 29 noiembrie 2007), mobilul pentru care s-a refuzat înscrierea reclamantei intimate ca acționar apărând astfel ca evident: vânzarea activului, fără ca un acționar semnificativ, precum Europa Capital, să se poată opune din moment ce nu avea dobândită calitatea de acționar.
În speță, toate condițiile prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă au fost îndeplinite, și anume: măsura dispusă a fost, doar până la pronunțarea instanței în cadrul acțiunii de drept comun; măsura cerută era cu siguranță urgentă, întrucât acțiunea de drept comun nu putea sancționa decât relativ târziu conduita reprezentanților societății pârâte, care blocau înregistrarea societății reclamante în registrul acționarilor; din moment ce pârâta putea convoca în orice moment o adunare generală în care Europa Capital să nu fie reprezentată, prejudiciul era cert.
Nu în ultimul rând, intimata solicită ca recurenta să fie obligată la suportarea cheltuielilor de judecată, după cum urmează: în ipoteza respingerii recursului ca nefondat, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, iar în ipoteza respingerii recursului ca rămas fără obiect pe temeiul art. 275 din același cod.
Sub acest aspect, cât privește aplicarea art. 275, în jurisprudență (Tribunalul Suprem, secția civilă, decizia nr. 619/1977, în Revista Română de Drept nr. 10/1977, p. 59) și în doctrină (, Tratat de procedură civilă, ediția a II-a,."", B, 2007, vol. II, p. 39) s-a subliniat faptul că o culpă procesuală există și atunci când cererea s-a respins întrucât pârâtul și-a îndeplinit obligațiile în timpul judecății. Pentru obligația de a face în discuție (obligația de a înscrie în registrul acționarilor transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor), societatea pârâtă era pusă de drept în întârziere, în sensul art. 1079 alin. 2 Cod civil, întrucât această obligație era prevăzută de lege (art. 178 alin. 1 din Legea nr. 31/1990). În asemenea situații, jurisprudența a decis că pârâtul pus de drept în întârziere trebuie obligat la plata cheltuielilor de judecată, chiar și în ipoteza în care există o ordonanță președințială dată fără citarea părților (Tribunalul județean T, secția civilă, decizia nr. 879/1987, în Revista Română de Drept nr. 5/1988, p. 70). În speță, pârâta pusă în întârziere prin efectul legii, și-a îndeplinit obligația de a face în cursul judecății. Ca atare, în lumina dispozițiilor art. 275 Cod procedură civilă, ea trebuie obligată la suportarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial în cuantum de 2.000 RON.
În probațiune a anexat în copie procesul-verbal din 14.01.2008 încheiat de executor judecătoresc în dosarul execuțional nr. 702/2007 (filele 19-21), adresa P & nr. 53/14.01.2008 (fila 22), extras de publicitate dintr-un ziar local (fila 23) și facturile fiscale nr. -/04.12.2007 și nr. 36/21.01.2008 privind onorariul avocațial (filele 24-25).
Examinând recursul declarat în baza art. 304, art. 3041și art. 312 Cod procedură civilă, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu cu privire la aspectele de ordine publică, Curtea constată că acesta este fondat, motiv pentru care îl va admite ca atare, având în vedere următoarele considerente:
Hotărârea pronunțată de Tribunalul Timișa fost dată cu aplicarea greșită a legii, în speță fiind incident motivul de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304 Cod procedură civilă, invocat de societatea recurentă.
Prin ordonanță președințială, reclamanta Europa Capital, în contradictoriu cu pârâta P &, a solicitat, ca până la soluționarea acțiunii de fond, societatea pârâtă să pună la dispoziția sa registrul acționarilor pentru efectuarea înregistrărilor privind transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de acțiuni cumpărat de reclamantă și înregistrarea ei ca acționar al &, precizând că, deși a încheiat mai multe contracte de vânzare-cumpărare de acțiuni prin care a dobândit un procent semnificativ din capitalul social al acestei societăți, pârâtă refuză fără nici un temei să o înscrie ca acționar în acest registru.
În mod greșit instanța de fond a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta Europa Capital fără a observa faptul că în speță, dat fiind raporturile juridice complexe existente între părți, solicitarea reclamantei nu putea fi examinată pe calea sumară a ordonanței președințiale, ceea ce face ca prevederile art. 581 Cod procedură civilă să nu fie aplicabile.
În scopul apărării drepturilor care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, articolul menționat prevede că în cazuri grabnice, la cererea părții interesate, instanța poate lua măsuri vremelnice pe calea ordonanței președințiale, care va putea fi dată și fără citarea părților. Ordonanța președințială constituie o procedură specială edictată în vederea rezolvării temporare a unor cazuri al căror caracter grabnic nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun. Hotărârea luată pe calea ordonanței președințiale are un caracter vremelnic și nu are scopul de a stabili definitiv drepturile părților, dar tinde să păstreze drepturile care s-ar păgubi prin întârziere sau să preîntâmpine o pagubă iminentă și ireparabilă. Ordonanța președințială neavând drept scop rezolvarea fondului litigiului, urmează că instanța învestită cu soluționarea unei asemenea cereri se mărginește să stabilească, în raport cu probele prezentate de părți, în favoarea căreia dintre ele există aparența de drept. Condiția generală de admisibilitate a ordonanței președințiale este aceea ca măsura luată să nu prejudece fondul dreptului, adică, judecând cererea, instanța nu trebuie să soluționeze fondul dreptului, precum și aceea că urgența în luarea unor măsuri este determinată de iminența producerii unor pagube. Evident, soluționarea unei cereri prin ordonanță președințială presupune existența uneia dintre situațiile prevăzute de textul enunțat.
Sentința Tribunalului Timiș este netemeinică întrucât reclamanta intimată nu a făcut dovada urgenței, a caracterul vremelnic al măsurii ce o solicită și nici a prejudiciul iminent ce i s-ar putea cauza. Astfel, în speța de față nu s-a probat existența unei urgențe datorită neînregistrării "de îndată" a societății reclamante în registrul acționarilor, contrar celor susținute de aceasta prin întâmpinarea depusă la dosar, așa-zisul "prejudiciu cert" reprezentat prin faptul că pârâta putea convoca în orice moment o adunare generală în care Europa Capital să nu fie reprezentată nefiind decât unul ipotetic din moment ce în cauză nu s-a dovedit prin nici un mijloc de probă că în perioada 17 octombrie 2007 (data primei cereri de înregistrare în registrul acționarilor) - 7 decembrie 2007 (data efectuării mențiunii în acest registru) administratorii P & ar fi făcut demersuri pentru convocarea unei adunări generale a acționarilor, iar publicația de vânzare a unui imobil aparținând societății nu prezintă nici o relevanță sub acest aspect. Mai mult, înregistrarea în registrul acționarilor, fiind o operațiune definitivă, nu poate fi dispusă pe calea unei ordonanțe președințiale, ci doar pe calea unei acțiuni de drept comun.
Pe de altă parte, sentința tribunalului este și nelegală deoarece modalitatea în care reclamanta a înțeles să formuleze petitul cererii de ordonanță președințială - "ca până la soluționarea acțiunii de fond, societatea pârâtă să pună la dispoziția sa registrul acționarilor pentru efectuarea înregistrărilor privind transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de acțiuni cumpărat de reclamantă și înregistrarea ca acționar al & " - nu era una care să poată fi admisă de către instanța de judecată.
Este de necontestat că, potrivit art. 177 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, în afară de evidențele prevăzute de lege, societățile pe acțiuni trebuie să țină, printre altele, un registru al acționarilor care să arate, după caz, numele și prenumele, codul numeric personal, denumirea, domiciliul sau sediul acționarilor cu acțiuni nominative, precum și vărsămintele făcute în contul acțiunilor, cu excepția cazurilor în care acțiunile sunt tranzacționate pe o piață reglementată/sistem alternativ de tranzacționare a căror evidență se realizează cu respectarea legislației specifice pieței de capital.
Prin nr.HG 885/1995, republicată, au fost reglementate unele măsuri de organizare unitară a evidenței acționarilor, obligația ținerii acestor registre fiind în sarcina administratorilor/managerilor societăților comeciale. În acest sens, art. 2 statuează că actualizarea registrului acționarilor se efectuează ori de câte ori este convocată o adunare generală ordinară și/sau extraordinară, dar cel puțin o dată pe an, înaintea adunării generale ordinare de discutare a bilanțului.
Potrivit art. 5 din același act normativ, la înregistrarea în registrul acționarilor a modificărilor intervenite în deținerea proprietății asupra acțiunilor trebuie să se aibe în vedere că în cazul cesiunii este obligatorie semnătura în registrul de acțiuni a cedentului și cesionarului ori a mandatarilor acestora, precum și depunerea actelor care dovedesc încadrarea în prevederile legale. În toate cazurile, depunerea semnăturii se face cu ocazia primei adunări generale, care are loc după efectuarea cesiunii, dobândirii succesiunii, sau, după caz, a dobândirii silite. Societatea comercială, prin grija administratorilor ori, după caz, a managerului este obligată să verifice identitatea persoanelor și dreptul acestora de a semna în registrul de acțiuni, precum și autenticitatea actelor pe baza cărora se certifică înregistrările operate.
Mai mult decât atât, trebuie avut în vedere că prin nr.OUG 82/2007 textul art. 178 din Legea nr. 31/1990, republicată, a fost modificat substanțial, în sensul că dacă în vechea formă, alineatul 1 al acestui articol statua că administratorii, respectiv societățile de registru independent aveau obligația de a pune la dispoziția acționarilor chiar registrul acționarilor, în actuala reglementare se arată foarte clar că administratorii, membrii directoratului sau, după caz, entitățile care țin evidența acționariatului conform prevederilor legale au obligația de a pune la dispoziția acționarilor numai informații cu privire la structura acționariatului respectivei societăți și să le elibereze, la cerere, pe cheltuiala lor, certificate privind aceste date, această normă nemaisuportând nici o interpretare.
Din cele prezentate mai sus rezultă fără nici un dubiu că proprietarii acțiunilor emise de societățile comerciale române sunt înscriși în registrele acționarilor, prin grija organelor executive (de gestiune), aceste registre fiind unele speciale, întocmite în temeiul art. 177 și a nr.HG 885/1995, republicată. Ca atare, nimănui, nici chiar unui acționar semnificativ, cum se pretinde a fi societatea reclamantă, nu îi este permis să dețină astfel de registre și, cu atât mai mult, să efectueze operațiuni de modificare, completare sau rectificări în cuprinsul lor.
De asemenea, văzând poziția exprimată verbal la termenul de judecată din 22 ianuarie 2008 de către reprezentatul societății recurente, în calitate de director general și Președinte al Consiliului de Administrație, în temeiul dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă, potrivit cărora reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, Curtea va lua act de renunțarea recurentei la judecarea capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării hotărârii atacate.
Nu în ultimul rând, dată fiind soluția la care a ajuns instanța, raportat la prevederile art. 274 Cod procedură civilă, se va dispune și obligarea intimatei Europa Capital la plata către recurentă a sumei de 705,15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând 700 lei onorariu avocațial potrivit chitanței nr. -/20.01.2008 eliberată de Cabinet Individual de Avocat din Baroul Mehedinți și 5,15 lei taxe judiciare, neputându-i fi imputată părții adverse plata de către recurentă a unor taxe judiciare mai mari decât cuantumul prevăzut de lege (art. 3 lit. b, raportat la art. 11 din Legea nr. 146/1997, cu modificările ulterioare, și art. 3 alin. 1 din nr.OG 32/1995, cu modificările ulterioare).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta P & T împotriva sentinței civile nr. 1431 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată Europa Capital B și, în consecință:
Modifică în tot hotărârea tribunalului în sensul că respinge cererea de ordonanță președințială formulată de societatea reclamantă.
Ia act de renunțarea recurentei la judecarea capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării hotărârii atacate.
Obligă intimata la plata către recurentă a sumei de 705,15 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 23 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. /24.01.2008
Dact. /25.01.2008
2 ex.
Primă instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Maria Ofelia Gavrilescu
