Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 454/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 22/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.454
Ședința publică de la 16.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 3: Maria Speranța
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentele și, în contradictoriu cu intimata SC. SA, împotriva sentinței comerciale nr.13783/12.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentele prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar și intimata prin avocat cu împuternicire avocațială comună la fila 21 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, recurenta prin avocat depune la dosar un înscris din care rezultă că majorarea a devenit efectivă și s-a produs.
În raport de aceasta recurentele solicită admiterea recursului și să se constate că cererea a rămas fără obiect. Depune note scrise.
Intimata prin avocat solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, fără cheltuieli de judecată, rezervându-și dreptul de a le solicita pe cale separată.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr.13782/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VI a Comercială în Dosarul nr- s-a dispus respingerea ca neîntemeiată, a cererii formulate de reclamantele S și împotriva pârâtei SC. prin care se solicita ca pe cale de ordonanță președințială, să se dispună suspendarea executării Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor nr. 515/10.10.2008 în privința majorării capitalului social al societății cu suma de 47 milioane lei, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anulare.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a apreciat că reclamantele nu au făcut dovada aparenței de nelegalitate a hotărârii a cărei suspendare au solicitat-o și nici întrunirea urgenței. Astfel, se reține, prin punctul a) al Hotărârii, Adunarea Generală a stabilit ca acționarii să își exercite dreptul de preferință în termen de o lună de la data publicării în Monitorul Oficial, în timp ce prin pct. b) al aceleiași hotărâri, s-a stabilit ca, în situația nesubscrierii tuturor acțiunilor emise în teren de o lună, acționarii să poată subscrie nelimitat, acțiunile rămase în termen de 3 zile lucrătoare. Pârâta a afirmat că hotărârea a fost publicată la data de 30.10.2008, împrejurare necontestată de reclamante, iar această dată are semnificația expirării perioadei de subscriere stabilită prin hotărâre și deci a inexistenței urgenței cererii de suspendare a executării, din moment ce până la această dată, hotărârea a produs deja efectele dorite de Adunarea Generală.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantele, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI -Secția a Va Comercială.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a reținut greșit o parte din starea de fapt, a interpretat greșit starea de fapt, a interpretat greșit normele legale incidente, nu a ținut cont de argumentele expuse și de probațiunea existentă la dosar și, în consecință, a pronunțat o soluție greșită. Astfel, se susține, hotărârea a fost dată cu încălcarea flagrantă a unor norme imperative ale Legii nr. 31/1990, ale Legii nr. 297/2004 și ale Regulamentului.
Detaliind, recurentele arată că urgența și prejudiciul determinat de majorarea de capital anvizajată rezultă din conținutul comunicatului de presă dat de Generali, prin care se arăta că se urmărește obținerea unui control asupra a două companii românești, și. Ca atare, scopul final anvizajat de această tranzacție, susțin recurentele, era schimbarea controlului în ce privește pachetul majoritar de acțiuni ( controlul deținut de urma a fi preluat de Generali. În speță nu a operat o tranzacție exceptată conform art. 205 din Legea nr. 297/2004, astfel că se aplica norme prudențială imperativă prevăzută de art. 203 din aceeași lege.
Mai mult, faptul că anterior avusese loc o diminuare a capitalului social al cu suma de 188.238.88, 1 lei, prin hotărârea din 29.04.2008 și prin hotărârea Consiliului de Administrație din 10.06.2008, iar imediat majorarea capitalului social, nu poate justifica decât intenția ilicită a acționarului majoritar. Punerea în executare a hotărârii determină în mod logic și automat o scădere corespunzătoare a valorii de piață a acțiunilor și o diluare corespunzătoare a deținerilor acționarilor minoritari, de vreme ce numai acționarul majoritar avea interes să subscrie la un preț dublu față de prețul de piață al acțiunilor.
O altă critică invocată de recurente privește nepronunțarea de către instanță asupra motivelor de nelegalitate invocate și care permiteau concluzia aparenței de nelegalitate, respectiv încălcarea art. 117 (privind convocarea și conținutul convocatorului) și art. 129 din Legea nr.31/1990 (privind ordinea de zi și efectele acesteia asupra hotărârii adoptate), ale art. 130 alin. 1 și alin. 5 din Regulamentul nr.1/2006 (privind majorarea capitalului social prin emiterea unor acțiuni noi ce sunt oferite spre subscriere deținătorilor de drepturi de preferință și publicului investitor), ale art. 216 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 ( care stabilesc oferirea unor acțiuni pentru majorarea capitalului social, în primul rând acționarilor existenți pentru respectarea dreptului de preferință al acestora).
Recurentele susțin că prin modul cum a fost adoptată hotărârea este evident abuzul de majoritate de vreme ce acțiunile subscrise reprezintă 72,75% din capitalul social, iar singurul acționar care a subscris a fost acționarul majoritar, care era și singurul care avea interes în operațiunea în discuție.
În ce privește justificarea condiției urgenței, se arată că în mod greșit a reținut prima instanță că hotărârea de majorare a capitalului social își produce efectele la publicarea sa în Monitorul Oficial, deoarece piața de capital reprezintă un domeniu strict de reglementare, potrivit căruia operațiunea devine efectivă numai după înregistrarea sa la în baza certificatului de înregistrare a valorilor mobiliare ( conform art. 100 din Regulamentul nr.1/2006) precum și după înregistrarea lor la Depozitarul Central. Art. 146 din Legea nr.297/2004 este enunțat de asemenea de către recurente pentru a susține că operațiunea de depozitare a valorilor mobiliare se face numai sub supravegherea. Orice transfer al dreptului de proprietate asupra acțiunilor trebuie să respecte și art. 145 din Legea nr.297/2004 și art.79 din Regulamentul. În considerarea acestor argumente, recurentele consideră că devine limpede că cererea formulată îndeplinește condiția existenței interesului cerut de orice cerere în justiție și a urgenței tipice ordonanței președințiale.
În fine, necesitatea ordonanței președințiale este motivată de recurente este dată de împrejurarea că cererea formulată reprezintă singurul instrument legal care permite evitarea unei pierderi semnificative și a unei situații confuze la nivel de structură de capital în cazul unei societăți listate.
În drept se invocă dispozițiile articolelor 300-305, articolului 582 pr. civ. și normele la care acestea au făcut referire pe parcursul recursului.
La termenul de judecată din 16.03.2009, recurentele depus la dosar un înscris care dovedește că majorarea de capital dispusă prin Hotărârea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor a devenit efectivă și s-a produs astfel că se consideră de către acestea că cererea ar fi rămas fără obiect.
Analizând recursul formulat prin prisma criticilor invocate, a probelor administrate în cauză și a dispozițiilor legale aplicabile atât din punct de vedere procedural, cât și din punct de vedere substanțial, Curtea apreciază că recursul este nefondat, sentința recurată fiind legală și temeinică.
În primul rând, Curtea reține că recurentele au invocat în special critici ce privesc reținerea greșită a situației de fapt, ceea ce excede obiectului recursului, acesta fiind potrivit art. 299, art. 304 alin. 1 și art. 3021din pr. civ. o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată exclusiv pentrumotive de nelegalitate.
De aceea, Curtea va avea în vedere numai acele critici care se circumscriu unor motive de nelegalitate, desigur în contextul în care dispozițiile art. 3041din pr. civ. impun instanței să analizeze sentința sub toate aspectele ( acestea însă fiind numai de nelegalitate).
Pornind de la aceste premise procedurale ce țin de limitele învestirii instanței de recurs, Curtea constată că prima instanță nu a soluționat cauza prin încălcarea unei dispoziții legale procedurale sau substanțiale, aceasta aplicând în mod corect legea la situația concretă expusă de reclamante prin cererea de chemare în judecată.
Astfel, Curtea observă că recurentele nu critică în mod concret hotărârea recurată, ci acestea reiterează criticile aduse Hotărârii a cărei suspendare o solicită pe cale de ordonanță președințială, aceste critici neputând fi extinse și asupra hotărârii judecătorești. Susținerile recurentelor în sensul că prima instanță ar fi încălcat dispoziții imperative ale legii precum art. 117 și art. 129 in Legea nr. 31/1990 privind convocarea Adunării Generale Extraordinare și conținutul convocatorului nu pot fi primite, mai ales că reclamantele au afirmat, așa cum corect reține și Tribunalul, că motivele de nelegalitate a convocării nu au mai fost susținute o dată cu concluziile asupra fondului cauzei, de vreme ce reclamantele nu au depus la dosar convocatorul ( a se vedea practicaua sentinței recurate - fila 131 față și verso din dosarul Tribunalului). Mai mult, încălcarea dispozițiilor privind piața de capital ( cuprinse atât în Legea nr. 297/2004 cât și în Regulamentul nr. 1/ 2004 al ) nu poate fi reținută în lipsa unor elemente care să permită analiza acestora pe calea ordonanței președințiale, adică în lipsa întrunirii condiției urgenței, a vremelniciei și a neprejudecării fondului.
În ce privește celelalte susțineri de nelegalitate a hotărârii Adunării Generale Extraordinare, acestea nu sunt analizate prin prisma unei aparențe de nelegalitate, ci acestea privesc însuși fondul acțiunii în anulare a hotărârii, deea ce nu este permis de dispozițiile art. 581 și urm. din pr. civ. pe calea sumară a ordonanței președințiale.
De asemenea, Curtea reține că recurentele nu au arătat în motivele de recurs în ce ar consta nelegalitatea hotărârii raportat la dispozițiile speciale reglementate de dispozițiile art. 581 din pr. civ. care stabilesc posibilitatea limitată pentru instanță de a lua pe această cale, măsuri vremelnice, în cazuri urgente, pentru prevenirea unei pagube iminente și pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere.
Dimpotrivă, din susținerile acestora, nu rezultă nicidecum îndeplinirea acestor condiții, nu rezultă prejudiciul la care ar fi expuse acestea prin executarea hotărârii prin care s-a decis majorarea capitalului social, iar aceasta, prin ea însăși este o măsură benefică pentru societatea pe acțiuni și pentru acționarii săi, astfel că în cazul afirmării caracterului prejudiciator pentru acționarii minoritari, aceștia trebuiau să îl dovedească.
Or, recurentele fac simple speculații și afirmă pe baza unor prezumții, așa-numita "evidență a abuzului de majoritate", care în lipsa unor dovezi sau a unor elemente concrete care să rezulte din dosar, nu pot fi avute în vedere.
Mai mult, recursul apare ca nefondat și după ce majorarea capitalului social a devenit efectivă, fiind înregistrată și în evidențele, așa cum rezultă din înscrisul depus la dosar de înseși recurentele la ultimul termen de judecată ( fila 52 ) nici după producerea acestui eveniment, recurentele nefiind în măsură să afirme și să dovedească prejudiciul produs acestora prin hotărârea adoptată de Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor. Pe de altă parte, nu se poate vorbi de rămânerea fără obiect a cererii de chemare în judecată ( având ca obiect suspendarea executării hotărârii ), de vreme ce suspendarea hotărârii fusese solicitată până la soluționarea irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea acestei hotărâri, care însă nu s-a produs. Rămânerea fără obiect a cererii s-ar fi putut constata dacă dreptul reclamantelor ar fi fost valorificat până la judecarea recursului ( dreptul subiectiv de a obține suspendarea hotărârii ).
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 din pr. civ. rap. la art. 304 pct. 9 și la art. 3041din pr. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentele și, în contradictoriu cu intimata SC. SA, împotriva sentinței comerciale nr.13783/12.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 16.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red. Tehnored Jud.
Ex.2/15.04.2009
Tribunalul București
Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu, Maria Speranța
