Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 5/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5
Ședința publică din 26 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Mirela Budiu Eleonora Gheța
- - - Președintele secției
GREFIER: -
S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, recursul formulat de către reclamanta - SA C-N, împotriva Ordonanței președințiale nr. 44/C din 8 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată - SRL C-N, având ca obiect ordonanță președințială.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 25 februarie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin ordonanța nr.44 pronunțată la data de 08.01.2009 în dosar nr- al tribunalului Comercial Cluja fost respinsă cererea formulată de reclamanta SRL C-N în contradictoriu cu pârâta SRL C-
Pentru a dispune astfel instanța a reținut următoarele:
Conform prev. art.581 alin.1 pr.civ. instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, alineatul 3 statuând asupra faptului că ordonanța poate fi dată și fără citarea părților și chiar atunci când există judecată asupra fondului.
Condițiile de admisibilitate ale cererii sunt urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului. Prima condiție care justifică folosirea ordonanței președințiale este urgența, aceasta urmând a fi apreciată în concret de către instanță în raport de circumstanțele obiective ale cauzei, instanța putând să încuviințeze ordonanța președințială în măsura în care sunt îndeplinite și celelalte condiții de admisibilitate, respectiv vremelnicia și neprejudecarea fondului.
Urgența nu trebuie însă confundată cu celeritatea, cu promptitudinea în rezolvarea unei pricini și această condiție trebuie să persiste pe tot parcursul judecății, nefiind suficient ca ea să existe la data introducerii cererii și să dispară ulterior acestui moment.
A doua condiție de admisibilitate este ca măsura ordonată de instanță să fie. Pe calea ordonanței președințiale nu se pot lua măsuri definitive, care privesc rezolvarea fondului litigios, ci numai măsuri provizorii care tind să păstreze un drept periclitat prin întârziere sau să preîntâmpine o pagubă iminentă și ireparabilă.
În principiu, măsurile luate pe această cale sunt limitate în timp până la rezolvarea în fond a litigiului.
Cea de a treia condiție de admisibilitate este ca măsura luată să nu prejudece fondul dreptului și decurge din cea anterioară. Condiția decurge și din prevederea legală conform căreia ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când există judecată asupra fondului. A nu prejudeca fondul înseamnă că instanța de judecată nu are de cercetat fondul cauzei și în consecință să statueze asupra existenței sau inexistenței dreptului, ci numai să facă o examinare sumară asupra aparenței acestuia.
Făcând aplicarea dispozițiilor legale sus enunțate, în cazul în speță, instanța reține că nu sunt întrunite două dintre cerințele pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială, respectiv caracterul vremelnic al măsurii și neprejudecarea fondului.
Astfel, cererea de evacuare formulată de reclamantă are ca temei neîndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor contractuale asumate în condițiile în care contractul de închiriere a fost prelungit, conform susținerilor părților, prin tacita relocațiune, iar reclamanta nu deține o hotărâre judecătorească executorie în baza căreia să se fi constatat rezoluțiunea ori rezilierea contractului sau să se fi dispus încetarea contractului astfel prelungit.
Împrejurarea că contractul de închiriere nr.25 în baza căruia a fost ocupat spațiul în litigiu de către pârâtă avea ca durată de derulare perioada de 1 an, respectiv începând cu data de 01.11.2005 și nu 2008 cum din eroare a menționat reclamanta - 01.11.2006, se impune a fi analizată pe fond din perspectiva faptului că părțile, atât reclamanta, cât și pârâta au recunoscut existența unui acord în baza căruia contractul a fost prelungit tacit.
Într-o altă ordine de idei trebuie reținut faptul că reclamanta susține neachitarea de către pârâtă a utilităților, în condițiile în care debranșarea imobilului ocupat de pârâtă de la furnizarea de apă și gaz a fost realizată la solicitarea reclamantei, aspect recunoscut de aceasta, și deci aceste cheltuieli nu pot fi luate în considerare, punându-se doar problema contravalorii energiei electrice livrate spațiului în litigiu.
Aceasta, în condițiile în care pârâta a contestat susținerile reclamantei referitoare la neîndeplinirea obligațiilor de plată a utilităților, avansând ideea conform căreia i s-ar fi solicitat plata unor cheltuieli mult mai mari decât cele reale, motiv pentru care acestea nu au fost achitate decât parțial.
Conform prev. art.5 din contractul părților, renegocierea chiriei și a cotelor procentuale reprezentând contravaloarea utilităților este posibilă, făcându-se la cererea locatorului sau locatarului în cazuri bine justificate.
Din perspectiva susținerilor părților și a dispozițiilor contractuale, instanța consideră că se impun a fi analizate în fond susținerile celor două părți, urmând a fi administrate probe pentru a se stabili veridicitatea acestora.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că în cauză nu este întrunită cerința neprejudecării fondului, cererea de evacuare formulată pe calea ordonanței tinzând la luarea unei măsuri definitive în condițiile în care fondul litigiului dintre părți ar fi soluționat la momentul la care ordonanța ar fi pronunțată.
Ori, pe calea ordonanței președințiale judecătorul nu este abilitat să facă decât un examen sumar al cauzei, nepermițându-se a se lua măsuri definitive.
Este real faptul că în practica judiciară au fost înregistrate situații în care cererile de evacuare formulate pe calea ordonanței președințiale au fost admise însă este vorba de acele situații când în speță a fost reținut abuzul de drept, altfel spus aparența dreptului era în favoarea celor care au formulat cererea de evacuare.
În speța de față, în favoarea pârâtei există o aparență a dreptului rezultată din încheierea contractului de închiriere prelungit prin tacita relocațiune. Drept urmare, instanța apreciază că nu poate fi reținut în ceea ce o privește pe pârâtă abuzul de drept.
Nici susținerile reclamantei referitoare la prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara nu poate fi reținută, întrucât aceasta este îndreptățită, ca pe calea unei acțiuni de drept comun, în condițiile în care apreciază că este prejudiciată, să solicite obligarea pârâtei la plata utilităților, respectiv la îndeplinirea obligațiilor asumate contractual.
Chiar în condițiile în care reclamanta solicită ca evacuarea să se facă până la soluționarea irevocabilă a fondului litigiului ce face obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului Comercial Cluj, instanța apreciază că cererea nu are un caracter vremelnic, atâta timp cât măsura care s-ar dispune ar rezolva în fond litigiul dintre părți.
Cât privește urgența măsurii, instanța consideră că aceasta nu este îndeplinită în cauză, atâta timp cât pârâta a utilizat imobilul ce se solicită a fi evacuat cu acordul reclamantei, începând cu finele anului 2006, iar neachitarea utilităților, după cum rezultă din cererea introductivă datează din luna noiembrie 2007.
Împrejurarea că reclamanta a stat în pasivitate până la data introducerii cererii - 9 decembrie 2008 - mai mult de un an de zile de la data la care se susține că nu au fost achitate utilitățile, demonstrează faptul că cererea de evacuare nu are un caracter urgent, cu atât mai mult cu cât a fost formulată o cerere de evacuare pe calea dreptului comun în dosarul nr-.
Împotriva soluției menționate declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de ordonanță; cu cheltuieli de judecată.
În motivare recurenta arată că hotărârea are caracter nelegal întrucât nu s-a luat în considerare că în speță erau întrunite cumulativ cele trei condiții prevăzute de art.581 pr.civ. Astfel, se arată că urgența se materializează prin consumul foarte mare de energie electrică din partea pârâtei, care înțelege să rămână cu rea credință, în imobilul care aparține recurentei, în lipsa oricărui titlu.
În ceea ce privește caracterul vremelnic al măsurii solicitate, această condiție este neîndeplinită prin faptul că s-a solicitat evacuarea până la momentul când această problemă litigioasă va fi tranșată irevocabil în dosarul nr.4055/-.
Din această chestiune rezultă practic și îndeplinirea celei de-a treia condiții - neprejudicierea fondului, acest aspect urmând a fi soluționat în dosarul de fond, sus menționat.
Față de cele solicitate în înscrisul depus la 23.02.2009 intimata SRL a solicitat amânarea respectiv amânarea pentru concluzii scrise și implicit obligarea la cheltuieli de judecată în contextul redactării concluziilor.
La data de 25.02.2009 recurenta a depus o cerere de renunțare la judecată întemeiată în drept pe art.246 pr.civ.
Norma evocată în cuprinsul său prevede că reclamantul poate să renunțe oricând la judecată fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă.
la speță raportat la înscrisul depus prin care se solicită a se lua act de renunțarea norma juridică enunțată este pe deplin aplicabilă.
Așadar constatând incidența art.246 pr.civ. Curtea va lua act de renunțarea la judecata recursului declarat.
Cât privește cheltuielile de judecată solicitate de intimată trebuie făcute câteva precizări: art.246 alin.3 pr.civ. în cuprinsul său prevede că dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată la cererea pârâtului va obliga pe reclamant la cheltuieli. Această normă trebuie coroborată cu principiile instituite de art.274 pr.civ. respectiv a se avea în vedere culpa raportat deja la înaintarea demersului și comunicarea acestuia ce a necitat efectuarea de cheltuieli și justificarea cheltuielilor în baza actelor depuse.
Din această ultimă perspectivă se observă că intimata deși solicitat cheltuieli nu a depus acte din care să rezulte cheltuielile efectuate în cursul acestui demers. Or, în acest context nefiind făcută o dovadă concludentă a celor suportate, Curtea urmează a respinge cererea intimatei vizând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de reclamanta împotriva ordonanței președințiale nr. 44 pronunțate la data de 8.01.2009 în dosar nr- al Tribunalului Comercial Cluj.
Respinge cererea intimatei SRL privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Mirela Budiu Eleonora Gheța
- - - - - -
GREFIER
Red./
2 ex./03.03.3009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu Eleonora Gheța
