Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 781/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 781

Ședința publică din 26 februarie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Floarea Tămaș

JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Mirela Budiu Eleonora Gheța

- - - Președintele secției

GREFIER: -

S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, recursul formulat de către reclamanta C, împotriva Sentinței comerciale nr. 122/CC din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată, având ca obiect ordonanță președințială.

La data de 26 februarie 2009 s-au înregistrat la dosar concluzii scrise din partea reclamantei recurente - C -.

dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 25 februarie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA:

Prin sentința comercială nr. 122/CC/2008, pronunțată în ședința camerei de consiliu din 10 decembrie 2008, în dosar nr- al Tribunalului Comercial Cluj, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamanta - - împotriva pârâtei - SRL, având ca obiect obligarea pârâtei să sisteze orice activități de folosință (pescuit sportiv sau industrial), administrare ori dispoziție, exercitate de pârâtă sau de prepușii acesteia asupra, situat pe raza comunei, jud. C, având suprafața de 57 ha, până la soluționarea irevocabilă a dosarului civil nr-, cu cheltuieli de judecată, pe calea ordonanței președințiale.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că rin p. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Gherla, la 18 august 2008, sub nr-, reclamanta - - a solicitat, în contradictoriu cu pârâta - SRL, de urgență și fără citarea părților, obligarea pârâtei să sisteze orice activități de folosință (pescuit sportiv sau industrial), administrare ori dispoziție, exercitate de pârâtă sau de prepușii acesteia asupra, situat pe raza comunei, jud. C, având suprafața de 57 ha, până la soluționarea irevocabilă a dosarului civil nr-, cu cheltuieli de judecată, pe calea ordonanței președințiale.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a înregistrat pe rolul Judecătoriei Gherla dosarul nr-, având ca obiect o cerere posesorie îndreptată împotriva aceleiași pârâte, iar după înregistrarea acestei cereri, pârâta și-a intensificat activitățile de pescuit, sportiv și industrial, acționând fără discernământ în sensul decimării masei de, probabil pornind de la premisa obținerii unui profit maxim într-un timp extrem de scurt, iar aceste acțiuni ale pârâtei provoacă pagube imposibil sau foarte greu de recuperat.

Sub aspectul vremelniciei, a arătat că solicitarea sa de a se pronunța o ordonanță președințială vizează o perioadă determinată de timp, până la soluționarea cauzei obiect al dosarului nr- pe fond.

În ceea ce privește urgența, a arătat că aceasta este determinată de nevoia de intervenție din partea reclamantei pentru păstrarea fondului piscicol. A învederat că ocuparea abuzivă a lacului proprietatea sa de către pârâtă a avut loc după ce societatea aparținând administratoarei a fost obligată prin sentința civilă nr. 191/2008 pronunțată de Judecătoria Gherla să înceteze acțiunile de pescuit și de ocupare abuzivă a lacului. A mai arătat că, dat fiind faptul că încălcarea dispozițiilor sentinței civile nr. 191/2008 implica săvârșirea unor infracțiuni, pârâta a înlocuit - GLOBAL SRL și a preluat acțiunile ilegale ale acesteia. A mai arătat că, în urma acțiunilor de deposedare abuzivă ale pârâtei, volumul de scade până la epuizare, iar în plus o mare cantitate de este decimată și moare ca efect al proastei întrețineri. Mai mult, digurile lacului nu sunt întreținute, iar reclamanta nu poate interveni pentru întreținerea lor, deși are aprobarea forurilor competente, datorită prepușilor pârâtei, care nu permit accesul angajaților reclamantei.

În fine, în ceea ce privește neprejudecarea fondului, a arătat că instanța sesizată cu cererea de pronunțare a ordonanței președințiale nu judecă fondul, având în vedere faptul că fondul este soluționat în dosarul nr-. Totuși, instanța poate pipăi fondul și poate observa vădita rea-credință a pârâtei, care preia acțiunile ilegale ale societății soțului administratoarei, imediat ce hotărârea prin care acea societate devine "conturbatoare" rămâne irevocabilă.

În drept, a invocat dispozițiile art. 582 și urm. proc.civ. art. 274.proc.civ.

Pentru dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (5-26 dosar Judecătoria Gherla nr-).

Prin sentința civilă nr. 2337/11 septembrie 2008, Judecătoria Gherlaa respins, ca inadmisibilă, cererea de ordonanță președințială și a respins ca nefondată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, reținând, în esență, faptul că reclamanta nu a probat condiția de admisibilitate a urgenței, nedovedind existența unei situații speciale care să justifice luarea măsurii solicitate pe calea ordonanței președințiale, respectiv nu a probat necesitatea păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta - -, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii introductive de instanță, pârâta intimată a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe.

Pârâta intimată a depus înscrisuri, conform art. 305.proc.civ. (12-113 dosar Tribunalul Cluj nr-).

Prin decizia civilă nr. 1259/5 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Cluja admis excepția propriei necompetențe materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Cluj, reținând caracterul comercial al litigiului, conferit de natura comercială a activităților desfășurate în legătură cu lacul și de natura părților - agenți economici.

Prin decizia comercială nr. 311/8 decembrie 2008, Tribunalul Comercial Cluja admis recursul declarat de recurenta - - împotriva sentinței civile nr. 2337/11 septembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Gherla, pe care a casat-o și a reținut cauza pentru soluționare în primă instanță la Tribunalul Comercial Cluj.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Cluj la 9 decembrie 2008, sub nr. unic -.

Analizând ansamblul materialului probator aflat la dosar, tribunalul a reținut că, potrivit art. 581.proc.civ. instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Din analiza dispozițiilor legale mai sus arătate, rezultă că, pentru a fi admisibilă, o cerere de pronunțare a unei ordonanțe președințiale trebuie să fie probată sub aspectul existenței unei situații care să impună, de urgență, luarea unei măsuri pentru păstrarea unui drept care s-ar pierde sau ar fi diminuat în cazul neluării de urgență a măsurii (condiția urgenței), respectiv sub aspectul caracterului temporar al măsurii, nefiind admisibilă luarea unei măsuri cu efecte nelimitate în timp pe această cale procedurală sumară, respectiv cererea trebuie să fie probată sub aspectul neprejudecării fondului, ordonanța președințială neputând tranșa litigiul dintre părți sub toate aspectele sale, această procedură sumară fiind bazată strict pe aparența de drept.

Verificând îndeplinirea în speță a condițiilor mai sus arătate, tribunalul reține că reclamantă a probat doar condițiile vremelniciei, prin indicarea momentului final până la care o eventuală ordonanță președințială de admitere a cererii sale și-ar produce efectele - soluționarea dosarului nr- și, respectiv a neprejudecării fondului, nesolicitând în acest cadru procesual stabilirea îndreptățirii vreuneia dintre părți în ceea ce privește exploatarea fondului piscicol din lacul ci doar stoparea activităților de exploatare a lacului.

În ceea ce privește condiția de admisibilitate a urgenței, reclamanta nu a dovedit nici existența unui drept al său care s-ar păgubi prin întârziere și nici necesitatea unei intervenții urgente a instanței în sensul interzicerii exploatării de către pârâtă a lacului.

Astfel, nici una dintre probele scrise depuse de reclamantă la dosarul nr- al Judecătoriei Gherla (5-29,.30-34) nu este opozabilă pârâtei, aceste acte constituind: documente care au stat la baza eliberării licenței de acvacultură a reclamantei, documente care au stat la baza eliberării avizului pentru eliberarea autorizației de funcționare a barajelor din amenajarea piscicolă, hotărâri judecătorești/acte de executare silită pronunțate în litigii/efectuate în urma soluționării unor litigii în care pârâta nu a avut calitatea de parte sau acte emise de angajații reclamantei. Nici unul dintre aceste înscrisuri nu pare să confere reclamantei vreun drept exclusiv asupra lacului, iar reclamanta nu a probat în nici un fel în ce măsură eventualele acte materiale de exploatare de către pârâtă a lacului i-ar vătăma vreun drept sau interes legitim într-o atare măsură în care singura posibilitate de înlăturare a acestei stări de pericol să presupună încetarea de către pârâtă a eventualelor acte materiale de folosință asupra lacului. Mai mult, reclamanta nu a dovedit nici vreo eventuală legătură între pretinsa sa obligație de a efectua lucrări de reparație la amenajările piscicole aferente lacului și pretinsele acte materiale de folosință exercitate de către pârâtă asupra lacului și nici pretinsa legătură între societățile comerciale împotriva cărora deține titluri executorii și societatea comercială pârâtă.

De altfel, s-a apreciat că marea majoritate a înscrisurilor depuse de părți la dosar are o relevanță probatorie extrem de redusă, deoarece nu se referă la eventualele lor prerogative de exercitare a unei posesii exclusive asupra lacului, ci la acte materiale de folosință a lacului sau a fondului piscicol, care, prin natura lor, sunt echivoce și nu justifică luarea unei măsuri atât de drastice cum este aceea a interzicerii accesului vreuneia dintre părți la resursele materiale ale lacului. Prezentul litigiu se desfășoară între două societăți comerciale și fiecare dintre acestea își afirmă câte un drept cu caracter patrimonial, a cărui eventuală încălcare se poate transforma în îndreptățirea de a solicita părții adverse repararea în natură sau în echivalent bănesc a prejudiciului, conform art. 1073.civ. În nici un caz însă starea de fapt din speță nu justifică urgența necesară pronunțării unei ordonanțe președințiale, reclamanta neprobând pericolul care ar rezulta din neluarea aceste măsuri.

Fără a efectua o analiză completă pe fond a cererii de pronunțare a ordonanței președințiale, tribunalul a reținut și că contractele de vânzare-cumpărare și de arendă depuse de pârâtă în dosarul Tribunalului Cluj nr- creează și o puternică aparență de drept în favoarea pârâtei, aspect care conduce la aceeași soluție de respingere a cererii.

Prin recursul declarat împotriva acestei hotărâri se solicită modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii introductive, criticându-se reținerea conform căreia nu ar fi prezentă cerința urgenței măsurii solicitate.

Reclamanta arată că s-a dovedit incontestabil degradarea și diminuarea fondului piscicol din Iazul, care este proprietatea sa, cu atât mai mult cu cât asupra proprietății acestui fond pârâta nu a ridicat nici un fel de pretenții.

De asemenea, invocarea calității de proprietară a unei cote minore din terenul de sub lacul în litigiu nu poate justifica activitatea de pescuit intensă pe care o desfășoară, sub diferite formă, pârâta.

În susținerea aceleiași condiții, a fost invocată și necesitatea efectuării unor lucrări de reparații și întreținere a sistemului de diguri și baraje al lacului piscicol artificial, relevându-se și că abuzul de drept săvârșit de către pârâtă este reliefat și de împrejurarea că reclamanta a obținut o hotărâre judecătorească prin care s-a dispus evacuarea, din același imobil a GLOBAL, a cărui asociat este numitul, respectiv soțul asociatei pârâtei

În aceste condiții, aparența dreptului operează, indiscutabil, în favoarea reclamantei, membrii acestei familii încercând, prin diverse manevre dolosive, să exploateze cantitatea de existentă în lac, prin încălcarea drepturilor legitime ale reclamantei.

Prin întâmpinare, pârâta s-a opus admiterii recursului, făcând trimitere la probațiunea administrată și din conținutul căreia rezultă faptul că este proprietara fondului piscicol, populând lacul cu achiziționat din străinătate.

Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.

Cererea formulată de către reclamantă, întemeiată pe prev. art. 581.pr.civ. a avut ca obiect obligarea pârâtei la sistarea oricărei activități de folosință - pescuit sportiv sau industrial, administrare ori dispoziție, exercitate asupra, în suprafață de 57 ha. până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- al Judecătoriei Gherla, având ca obiect acțiune posesorie îndreptată împotriva aceleiași pârâte.

În esență, reclamanta s-a prevalat de faptul că este proprietarul acestui iaz, fapt atestat de listele de inventariere ale mijloacelor fixe depuse la dosar, fiind și titulara licenței de acvacultură depusă la dosarul Judecătoriei Gherla la fila 16, iar pârâta a deposedat-o în mod abuziv, iar la momentul actual și-a intensificat activitățile de pescuit, fapt ce este de natură să-i producă însemnate prejudicii.

Prima instanță a respins cererea, întrucât -a statuat că aparența dreptului nu este în favoarea reclamantei.

Potrivit art. 581 alin. 1.pr.civ. instanța va putea să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor se s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Astfel, pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială trebuie întrunite cumulativ trei condiții care rezultă din dispozițiile legale care reglementează o astfel de cerere, și anume: vremelnicia, neprejudecarea fondului și urgența, condiție care, în absența unei definiții date de Codul d e procedură civilă, se circumscrie doar într-una din cele trei situații enumerate de alin. 1 al art. 581.pr.civ.

Reclamanta a solicitat ca măsura ce urmează a fi luată pe calea ordonanței președințiale să fie până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr- aflat pe rolul Judecătoriei Gherla.

În ceea ce privește condiția neprejudecării fondului și a vremelniciei, tribunalul a reținut că acestea sunt îndeplinite, considerând însă că nu s-a dovedit urgența măsurii solicitate.

Astfel, în urma unui examen sumar al litigiului, care este autorizat de lege și chiar indispensabil, pentru ca instanța să poată aprecia care dintre părțile litigioase are în favoarea sa aparența unei situații juridice legale și justifică un interes legitim pentru a menține o anumită stare de fapt, s-a apreciat că nu este îndeplinită cerința urgenței și că aparența dreptului este în favoarea pârâtei.

Dreptul dedus judecății de către reclamantă a fost contestat, astfel că măsura solicitată a fi dispusă pe calea ordonanței președințiale putea fi luată numai dacă aparența dreptului era de partea acesteia.

Din examinarea cauzei prin prisma apărărilor reciproce ale părților a rezultat că reclamanta nu are în favoarea ei aparența unei situații juridice legale care să justifice interesul legitim de a obține sistarea activităților de pescuit sportiv sau industrial, cu consecința sistării oricăror activități de pescuit sportiv și industrial, exercitate de pârâtă asupra, jud. C, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Judecătoriei Gherla, precum și a sistării activității de folosință, administrare sau dispoziție, exercitate de către pârâtă asupra acestui iaz.

În mod corect prima instanță a reținut că aparența dreptului nu este în favoarea reclamantei.

Totodată, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, considerând că reclamanta s-a limitat la simple afirmații referitoare la pretinsa pagubă, fără să arate în ce mod și cu atât mai puțin să dovedească existența unui prejudiciu, faptele concrete expuse nefiind în măsură să justifice condiția urgenței.

Recurenta a relevat că faptul că o parte din luciul de apă s-ar afla pe terenul cu privire la care intimata Laguna ar deține dreptul de proprietate sau folosință, nu conferă acesteia din urmă dreptul de a lua în stăpânire întreg luciul de apă care se întinde pe o suprafață de circa 57 ha, însă această stare de fapt nu poate fi interpretată nici în sensul în care un asemenea drept i-ar aparține, exclusiv, reclamantei.

Pe de altă parte, faptul că lacul este proprietatea sa s-a încercat a fi dovedit prin depunerea la dosarul cauzei a listelor de inventariere ale mijloacelor fixe, printre acestea figurând și amenajarea piscicolă ( 15, dosar judecătorie).

Însă, în dosarul de recurs al Tribunalului Comercial Cluj au fost depuse de către pârâtă înscrisuri care atestă o altă stare de fapt ( 24 și urm.), respectiv situația valorii rămase actualizate a mijloacelor fixe ale reclamantei, reevaluate, în cuprinsul cărora nu se regăsește și imobilul în litigiu. Mai mult, pârâta a arătat că a înțeles să sesizeze organele competente în legătură cu falsurile existente în înscrisurile de care se prevalează reclamanta.

În aceste condiții, Curtea apreciază că situația litigioasă dedusă judecății nu poate fi dezlegată în limitele impuse de textul art. 581.pr.civ. întrucât starea de fapt și de drept legată de Iazul este una contestată, iar pe calea acestei proceduri sumare nu pot fi luate măsurile drastice solicitate prin cererea introductivă, cu consecința interzicerii, chiar temporare, a accesului pârâtei la lac.

Aceste considerente sunt cu atât mai valabile cu cât probațiunea administrată de către pârâtă, care atestă faptul că folosește în temeiul unor titluri imobilul în litigiu, care provin de la persoanele al căror drept de proprietate a fost reconstituit, precum și faptul că a populat iazul cu achiziționat din străinătate ( 12 și urm. din dosarul nr- al Tribunalului Cluj ), creează o puternică aparență de drept în favoarea sa.

Curtea apreciază că, date fiind toate acestea, susținerile din recursul formulat nu pot fi validate, întrucât nu s-a dovedit că activitățile de pescuit ar prejudicia grav patrimoniul reclamantei. Nu s-a probat nici faptul că aceasta ar fi împiedicată să realizeze lucrările de întreținere a fondului piscicol și a celor de întreținere, reparație și exploatare a, neexistând nici o dovadă a faptului că aceste lucrări ar avea o natură urgentă. În acest context, nu este relevant nici faptul că autorizațiile și avizele emise pentru astfel de lucrări au expirat.

În egală măsură, nu a fost dovedită nici pertinența hotărârilor judecătorești obținute împotriva Global, în condițiile în care nu s-a probat pretinsa legătură între aceasta și societatea pârâtă.

Pentru considerentele de fapt și de drept anterior expuse, întemeiat pe dispozițiile art. 312.pr.civ. reținând că recurenta nu a făcut dovada prejudiciului iminent pe care l-a invocat și având în vedere că intimata a probat asupra aparenței dreptului său de a exercita posesia asupra terenurilor pe care se află amplasată amenajarea piscicolă și asupra fondului piscicol utilizat în vederea repopulării lacului, Curtea va respinge ca nefondat recursul promovat de recurentă.

În baza art. 1.169 Cod civil, vor fi respinse pretențiile pârâtei referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, nefiind dovedită plata unor sume cu titlu de onorariu avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta C împotriva sentinței comerciale nr. 122 din 10 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.

Respinge cererea intimatei de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 26 februarie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

- - - - - -

Red.

Dact./2 ex./27.02.2009.

Jud.fond:

Președinte:Floarea Tămaș
Judecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu Eleonora Gheța

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 781/2009. Curtea de Apel Cluj