Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 54/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 54/
Ședința publică din 5 februarie 2010
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriela Comșa președinte de secție
- - - - JUDECĂTOR 2: Laura Fețeanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Alina Gabriela
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta CONSTRUCȚII B împotriva sentinței nr. 20/C din 18 decembrie 2009, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 4 februarie 2010, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 5 februarie 2010.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Brașov la data de 16.12. 2009 reclamantul debitor CONSTRUCȚII - în insolvență, prin administrator social G în contradictoriu cu pârâtul -, în calitate de administrator judiciar al debitorului a formulat o cerere de ordonanță președințială prin care a solicitat ridicarea interdicției privind blocarea conturilor debitorului - reclamant și obligarea administratorului judiciar - pârât să respecte dreptul de administrare al debitorului.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în speță sunt incidente dispozițiile art.581 cod procedură civilă cu aplicarea art.149 și art.154 ind.2 din Legea nr.85/2006.
Reclamantul a menționat că administratorul social al debitorului a intenționat efectuarea unor plăți către bugetele asigurărilor sociale și dividende către acționarii debitorului, iar administratorul judiciar a refuzat aprobarea acestor plăți, așa cum rezultă din corespondență.
Reclamantul a arătat că potrivit art.18 din Legea nr.85/2006 debitorul continuă să fie reprezentat de către administratorul social până la ridicarea dreptului de administrare al debitorului de către instanța de judecată.
În drept au fost evocate prevederile art.48 din Legea nr.85/2006, art.4 din Legea nr.85/2006 și ale art.581 cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 20/18 decembrie 2009 Tribunalul Brașova respins cererea de ordonanță președințială formulată de către reclamantul debitor CONSTRUCȚII - în insolvență în contradictoriu cu pârâtul -, în calitate de administrator judiciar al debitorului
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Față de debitorul reclamant s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței în dosarul nr-.
Potrivit prevederilor art.4 din Legea nr.85/2006 judecătorul sindic a dispus prin încheierea de ședință din 27.08.2009 deschiderea contului bancar din care vor fi suportate cheltuielile procedurii fără a dispune ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.
Prin dispozițiile art.4 din Legea nr.85/2006 rezultă că toate plățile efectuate de către debitor, după data deschiderii procedurii insolvenței, se realizează din contul bancar special deschis, conform alin.2. Legiuitorul s-a referit la toate plățile efectuate de către debitor, deoarece nu distinge în continuare la care anume plăți s-ar referi contul bancar deschis, ca urmare a deschiderii procedurii insolvenței debitorului.
Într-adevăr, debitorul, potrivit art.18 din Legea nr.85/2006 este reprezentat în continuare de către administratorul social, însă dreptul de reprezentare nu presupune și dreptul de a dispune de conturile bancare ale debitorului, respectiv de sumele aflate în conturile bancare ale acestuia.
Din dispozițiile art.49 din Legea nr.85/2006 rezultă că pe perioada de observație debitorul nu va putea, în această perioadă, plăți în lipsa unei supravegheri din partea administratorului judiciar.
Autorizarea plăților, care nu constituie "activități curente" se face de către administratorul judiciar, conform art.49 alin.2 din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește activitatea desfășurată de către debitor în perioada de observație, legiuitorul a înțeles ca aceasta să fie supravegheată ori condusă exclusiv de către administratorul judiciar fără intervenția judecătorului sindic.
Aprecierea dacă o anumită plată se circumscrie operațiunilor curente ale debitorului ori nu, de asemenea aparține exclusiv administratorului judiciar.
Judecătorul sindic, investit să soluționeze această cerere, trebuie să constate că potrivit art.11 alin.2 din Legea nr.85/2006, atribuțiile sale se limitează la situațiile descrise la art.11 alin.1, precum și la orice alte cereri care vizează chestiuni de legalitate.
În speță, aprecierea administratorului judiciar în sensul că plățile pe care intenționează administratorul social al debitorului nu se circumscriu "activității curente" reprezintă o chestiune de oportunitate referitoare la procedura insolvenței debitorului și nu de legalitate, deoarece art.49 din Legea nr.85/2006 statuează conform celor prezentate mai sus.
În ceea ce privește măsura blocării conturilor debitorului, aceasta se realizează în toate cazurile, ca urmare a desfășurării procedurii insolvenței unui debitor, toate plățile efectuându-se prin contul special deschis potrivit art.4 alin.2 din Legea nr.85/2006, sub supravegherea ori conducerea administratorului judiciar.
Pe de altă parte, se constată că procedura insolvenței debitorului s-a deschis la cererea unor acționari ai debitorului pentru neplata unor dividende. În tabelul creanțelor debitorului creditorii înscriși sunt numai acționarii debitorului. Împotriva tabelului preliminar al creanțelor debitorului s-au formulat contestații. În consecință, plata unor dividende de către debitor, după deschiderea procedurii insolvenței acestuia, nu poate fi calificată "activitate curentă", dată fiind natura litigioasă a acestor plăți.
Judecătorul sindic apreciază că supravegherea exercitată de către administratorul judiciar presupune și avizarea plăților debitorului, acestea efectuându-se numai prin contul special.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea CONSTRUCȚII întemeiat pe art. 304 pct. 8, 9 și art. 3041Cod procedură civilă prin care a solicitat modificarea în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială.
În motivarea recursului se arată următoarele:
În speță blocarea conturilor se face nelegal de administratorul judiciar în lipsa unei hotărâri judecătorești care să dispună asupra blocării conturilor
Instanța nu a examinat dispozițiile art. 48 din legea insolvenței, hotărârea fiind lovită de nulitate absolută.
Hotărârea este nelegală față de dispozițiile art. 4 din legea insolvenței.
Nu rezultă din nici un text de lege că plățile și operațiunile de încasare efectuate de debitoarea în perioada de observație făcute de debitoare, conform art. 3 pct. 11, intră sintagma cheltuielile procedurii.
Plățile curente activități comerciale inclusiv plata creditorilor ( neplata dividendelor sunt recunoscute a prezenta temeiul unic al procedurii) sunt cheltuieli curente menite a duce la închiderea procedurii. Odată făcute aceste plăți, nu mai există nicio creanță care să susțină menținerea în faliment.
acestor plăți prin blocarea conturilor și împiedicarea activității și exercițiului curent constituie un abuz de drept ce nu poate fi acoperit de silogisme juridice.
Referitor la sintagma activități curente definită de art. 3 pct. 14 din legea 85/2006, plata unor debite ce figurează în actele financiar contabile și executarea unor hotărâri AGA privind plata dividendelor este un exercițiu curent al activității financiar contabile.
Principiul reorganizării judiciare lasă liber debitorului dreptul de dispoziție asupra plăților, ele sunt propuse a fi efectuate de debitor și nu de administratorul judiciar
Blocarea conturilor în mod nelegal constituie un impediment care blochează activitatea curentă în sensul art. 3 pct. 14.
acestor plăți de către administratorul judiciar atestă că activitatea sa e contrară scopului procedurii insolvenței.
Activitatea de supraveghere exercitată de administratorul judiciar nu poate constitui un abuz de drept prin blocarea conturilor
Pârâtul administrator judiciar a depus întâmpinare prin care solicitat respingerea recursului, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile art. 581 Cod procedură civilă, că nu s-au blocat fondurile debitoarei, că plățile se fac doar prin contul deschis în baza art. 4 din Legea nr. 85/2006.
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și probele dosarului, cu motivele de recurs formulate, Curtea constată recursul fondat.
Prin încheierea din 27.08.2009 Tribunalul Brașova dispus deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea CONSTRUCȚII, deschiderea contului bancar din care vor fi suportate cheltuielile procedurii, fără a se dispune ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.
Prin adresa 2536/2.09.2009 fila 11 dosar fond administratorul judiciar solicită băncilor unde are cont debitoarea să dispună indisponibilizarea sumelor existente.
Prin adresele 3342/7.12.2009 și 3370/14.12.2009 reclamanta a solicitat pârâtei deblocarea conturilor sale.
Față de adresa 2536/2.09.2009 susținerea intimatei în sensul că nu s-au blocat conturile debitoarei este neîntemeiată.
Așa cum rezultă din art. 2 din legea 85/2006 și așa cum a reținut și Curtea Constituțională prin decizia 78/2007 scopul procedurii insolvenței este acoperirea pasivului debitoarei. Creditorul este îndreptățit să acționeze pe orice cale legală pentru valorificarea creanțelor iar debitoarea își poate lichida oricând datoria prevenind deschiderea ori determinând închiderea procedurii insolvenței.
Administratorul nu are competența de solicita băncilor indisponibilizarea conturilor unei debitoare, numai judecătorul sindic are această atribuție și doar în situația în care debitoarei i s-a ridicat dreptul de administrare.
Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 4 din legea insolvenței.
Potrivit art. 4 al 1 din legea 85/2006 toate cheltuielile aferente procedurii, inclusiv cele privind notificarea și comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul judiciar sau lichidator vor fi suportate din averea debitorului, iar potrivit al 2 plățile se vor face dintr-un cont deschis la o unitate bancară pe bază de dispoziții emise de debitor sau administratorul judiciar.
Principalele cheltuieli necesare desfășurării procedurii sunt cele precum plata remunerației administratorului sau lichidatorului judiciar, remunerarea unor persoane de specialitate desemnate prin încheiere de judecătorul sindic, cheltuielile ocazionate de inventarierea, evaluarea averii debitorului, cheltuieli efectuate de administratorul sau lichidatorul judiciar în temeiul art. 79 și art. 80 din lege.
Art. 4 are în vedere cheltuielile aferente procedurii și nu fondurile necesare acoperirii pasivului debitorului.
Din dispozițiile art. 48 al 1 din legea insolvenței care prevăd că "prin sentința sau după caz încheierea având drept efect ridicarea dreptului de administrare, judecătorul sindic va da dispoziții tuturor băncilor la care debitorul are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin al administratorului sau lichidatorului judiciar" rezultă clar că doar în situația în care s-a ridicat dreptul de administrare al debitoarei judecătorul sindic și nu administratorul judiciar va da dispoziții băncilor de indisponibilizare a conturilor debitoarei, or în speță debitoarea are drept de administrare.
Dispozițiile invocate de instanța de fond privind dreptul de supraveghere al administratorului judiciar asupra activităților curente ale debitoarei și a efectuării plăților către creditorii cunoscuți care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente și concluzia judecătorul sindic potrivit căreia supravegherea exercitată de către administratorul judiciar în baza art. 49 al 1 din legea insolvenței presupune și avizarea plăților debitorului nu au relevanță față de obiectul ordonanței președințiale care vizează în ce măsură administratorul judiciar are dreptul legal de blocare conturilor debitoarei.
Potrivit art.11 alin.2 din Legea nr.85/2006 judecătorul sindic controlează legalitatea măsurilor luate de administratorul judiciar sale, problema în discuție fiind de legalitate și nu de oportunitate.
Sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale prevăzute de art.581 Cod procedură civilă.
Urgența este dată de necesitatea continuării activității debitoarei căreia nu i s-a ridicat dreptul de administrare în vederea acoperirii pasivului, caracterul vremelnic se menține până la intrarea în faliment a debitoarei când potrivit art. 49 al 2 judecătorul sindic va da dispoziții băncilor de la care debitorul are disponibil să nu dispună de acestea fără un ordin al administratorului sau lichidatorului judiciar, iar măsura solicitată prin ordonanța președințială nu prejudecă fondul dosarului de insolvență.
Măsura blocării conturilor luată de administratorul judiciar este nelegală și contrară scopului legii insolvenței.
Față de considerentele mai sus arătate, în baza art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul declarat de reclamanta CONSTRUCȚII și în consecință va admite cererea de ordonanță președințială. formulată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de debitoarea CONSTRUCȚII împotriva sentinței civilă nr. 20 /18.12.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brașov, pe care o modifică în tot în sensul că:
Admite cererea de ordonanță președințială formulată de debitoarea CONSTRUCȚII în contradictoriu cu administratorul judiciar -.
Dispune ridicarea interdicției privind deblocarea conturilor debitoarei CONSTRUCȚII
Obligă administratorul judiciar să respecte dreptul de administrare al debitoarei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 5 februarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./05.02.2010
Tehnoredact.:/11.02.2010
5 ex.
Jud.fond:
Președinte:Gabriela ComșaJudecători:Gabriela Comșa, Laura Fețeanu, Alina Gabriela
