Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 63/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 63/2009
Ședința publică din 12 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul, împotriva ordonanței președințiale nr. 2827 din 27.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimata - DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA NORD SA - SUC. DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE, având ca obiect cerere de ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru recurent, mandatar și avocat și pentru intimată, consilier juridic.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 09 ianuarie 2009 s-au înregistrat la dosarul cauzeio set de înscrisuridin partea recurentului în susținerea poziției procesuale (42-60).
Reprezentanta recurentului arată ca nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Reprezentantul intimatei arată ca nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului pentru motivele depuse pe larg în scris și susținute oral în fața instanței. În susținere se arată că cererea de ordonanță președințială este inadmisibilă întrucât nu sunt îndeplinite cele 3 condiții prevăzute de art. 581.pr.civ, respectiv condițiile urgenței,vremelniciei și a neprejudecării fondului. Nu poate fi vorba de o neprejudecarea a fondului, întrucât solicitările intimatei exced dispozițiile sentinței comerciale nr.3555/2007, astfel pentru efectuarea lucrărilor în cauză intimata dorește însă să folosească o suprafață de teren mult mai mare, față de suprafața pe care este îndreptățită, respectiv de 13,9 mp. Hotărârea primei instanțe este nelegală și pentru motivul că actele care au stat la baza ei, respectiv Certificatul de Urbanism și Autorizația de desființare au fost obținute fără semnătura proprietarul terenului.
Mandatarul a arată că, instanța de fond a avut o atitudine ironică la faptul că lucrările se pot efectua doar pe o suprafață de 13,9 mp, fără a ține cont că această lucrare presupune desființarea gardului, eliberarea terenului de bunurile existente și depozitarea pe terenul recurentei a utilajelor de lucru pentru o perioada de o lună. Prima instanță a denaturat cele arătate de recurentă întrucât nu s-a pretins niciodată că intimata trebuie să efectueze lucrări pe o de teren de 13,9 mp lungă de 57 metri și lată de 24 de centimetri, ci faptul că doar pe această suprafață se pot efectua lucrări cu titlu gratuit, potrivit Sentinței Comerciale nr.3555/2007.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate pentru motivele depuse în scris și susținute în fața instanței. În susținere se arată că din corespondența purtată cu recurentul, nu s-a reușit soluționarea acestui litigiu pe cale amiabilă, singura soluție în vederea efectuării lucrărilor fiind pătrunderea pe proprietatea recurentului cu utilajele de lucru pentru scoaterea și mutarea cablurilor.
În replică reprezentanta recurentei arată că au făcut o propunere concretă în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, propunere rămasă fără răspuns.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin ordonanța președințială nr. 2827, pronunțată la data de 27 octombrie 2008 în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Clujs -a admis cererea formulată de către reclamanta - Distribuție Transilvania Nord SA împotriva pârâtului iar pârâtul a fost obligat să permită și să asigure accesul angajaților reclamantei împreuna cu executantul lucrărilor - Serv SA - C-N pentru ca reclamanta să poată pune în executare dispozițiile sentinței comerciale nr. 3555/C/2007 a Tribunalului Comercial Cluj respectiv ridicarea și mutarea cablurilor electrice care străbat proprietatea pârâtului pe o lungime de 57 metri.
Totodată, pârâtul a fost obligat la plata sumei de 500 Ron daune cominatorii pentru fiecare zi de împiedicare a accesului reclamantei și 10, 3 Ron cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că suspendarea cauzei ce are ca obiect înlăturarea impedimentului la executare, fundamentată pe prevederile art.244 alin.1 pct.1 pr.civ. nu se impune întrucât prezenta cauză nu depinde de modul de soluționare al plângerii formulate de către pârât în cadrul procedurii prealabile, împotriva autorizației de desființare nr. 114/26.08.2008. Mai mult, textul art. 244 alin.1 pct. 1.pr.civ. se referă la existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți iar introducerea unei plângeri, în baza Legii nr. 554/2004 nu echivalează cu existența unei judecăți în sensul textului enunțat, deoarece această normă are în vedere ipoteza existenței unui litigiu pe rolul instanțelor judecătorești și nu declanșarea unei proceduri administrative.
Cu privire la fondul cererii, instanța a reținut că titlul executoriu supus analizei cuprinde dispoziții lipsite de orice echivoc. Astfel, - DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA NORD SA a fost obligată să ridice și să mute, pe cheltuiala sa, cablurile electrice care îi aparțin și care străbat proprietatea pârâtului pe o lungime de 57 metri. În mod evident această dispoziție a hotărârii judecătorești nu poate fi pusă în executare, decât prin accesul prepușilor reclamantei sau a altui executant al lucrării angajat de către aceasta pe terenul proprietate a pârâtului. Instanța nu sesizează existenta vreunei alte posibilități tehnice de mutare a cablurilor, în condițiile tehnologice actuale. Pentru a pune în executare dispozițiile sentinței privind mutarea cablurilor, reclamanta a demarat procedura executării silite, deși are calitatea de debitor al obligației. Interesul reclamantei de a executa silit dispozițiile titlului executoriu reiese cu evidențe din faptul că până la mutarea cablurilor, a fost obligată la plata unei sume de 69,5 EURO lunar, cu titlu de chirie în favoarea paratului.
Reclamanta a obținut atât certificat de urbanism (39-41), cât și autorizație de desființare (36-37), și a notificat pârâtul pentru a afla data și ora la care acesta va permite accesul prepușilor reclamantei, în vederea realizării lucrărilor de ridicare și mutare a cablurilor electrice. executorul judecătoresc a comunicat, la rândul său, o notificare cu un conținut identic (17).
Raportat la notificările comunicate, pârâtul a transmis un răspuns, prin care denaturează si interpretează într-o manieră neconforma realității conținutul titlului executoriu și refuză să permită accesul pe proprietatea sa, invocând motive netemeinice și străine principiului elementar al bunei credințe care trebuie să caracterizeze conduita subiectelor de drept în cadrul raporturilor de drept privat. Astfel, pârâtul afirmă că reclamanta nu deține împotriva sa un titlu executoriu care să-i permită accesul pe proprietatea sa, și mai mult reclamanta este obligată să-și mute pe cheltuiala sa cablurile electrice care îi aparțin.
Instanța a reținut că reclamanta nu a pretins vreun moment ca mutarea cablurilor să fie realizată pe cheltuiala pârâtului ci a solicitat doar permiterea accesului pentru a muta cablurile, folosind prepușii și utilajele sale, pe propria cheltuiala, fără avansarea vreunei sume de bani de către pârât. Cu privire la dreptul reclamantei de a intra pe proprietatea pârâtului, instanța reține că poziția pârâtului este inconsecventă. Pe de o parte, a solicitat instanței și a obținut obligarea reclamantei să mute pe cheltuiala sa cablurile electrice, iar pe de altă parte, împiedică accesul reclamantei pe proprietatea sa, pentru ca aceasta să execute dispozițiile sentinței. Aceasta în condițiile în care în stadiul actual de dezvoltare a tehnicii, nu este de imaginat o altă posibilitate de mutare a cablurilor, decât prin accesul pe terenul pârâtului. În opinia instanței, poziția pârâtului este șicanatorie și de totală rea credință.
În baza acestui răspuns, executorul judecătoresc a constatat printr-un proces verbal existența impedimentului la executare și a întrerupt executarea silită până la înlăturarea impedimentului.
Conform art. 581.pr.civ. instanța poate să ordone măsuri vremelnice, în cazuri grabnice, pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Prin acest text, legiuitorul prezumă faptul că un impediment la executare reprezintă o situație de urgență, fiind îndeplinită această condiție de emitere a ordonanței președințiale. Instanța a reținut că sunt îndeplinite și celelalte condiții de admisibilitate, așa cum au fost dezvoltate de doctrina și practica judiciară. În concret, este îndeplinită condiția vremelniciei, deoarece accesul reclamantei prin prepușii săi pe terenul pârâtului se va face pentru o scurtă perioadă de timp, necesară executării dispozițiilor sentinței comerciale enunțate. De asemenea nu se prejudecă fondul raporturilor juridice dintre părți, care a fost deja tranșat prin titlul executoriu, ci se dispune o măsură care să facă posibilă executarea acestui titlu.
Argumentele invocate de către pârât în susținerea poziției sale sunt neîntemeiate. În opinia pârâtului, reclamanta este îndreptățită să efectueze lucrări doar pe o suprafață de 13,9 mp ocupată efectiv de cabluri, cu lungimea de 57 metri și lățimea de 24 centimetri. Afirmația este la limita ridicolului și dovedește reaua credință a pârâtului, deoarece, pe de o parte titlu executoriu nu cuprinde o astfel de limitare, iar pe de altă parte, efectuarea unor lucrări pe un teren cu lățime de 24 de centimetri este imposibilă și echivalează în fapt cu refuzul accesului si împiedicarea realizării lucrărilor necesare. Pârâtul interpretează într-o manieră personală dispozițiile titlului executoriu, deoarece nu reiese din conținutul sentinței comerciale că reclamanta este îndreptățită să efectueze lucrări doar pe această suprafață. de interpretare a titlului executoriu are scopul de a tergiversa executarea silita iar atitudinea șicanatorie a paratului trebuie cenzurata de instanța de judecată prin pronunțarea prezentei ordonanțe presedințiale.
Desigur că reclamanta are obligația să efectueze lucrările pe cheltuiala sa, prin îndepărtarea bunurilor depozitate pe traseul cablurilor, însă, dacă aceste bunuri au fost depozitate intenționat de către pârât, cu scopul de a împiedica efectuarea lucrărilor, această atitudine echivalează cu un abuz de drept. Convenția Europeană a Drepturilor Omului și declarația Universală a Drepturilor Omului, invocate cu vehemență de către pârât, protejează doar exercitarea cu bună credință al dreptului, în nici un caz abuzul de drept. Opinia instanței este aceea că pârâtul nici nu urmărește soluționarea situației conflictuale cu societatea comercială reclamantă, ci dimpotrivă, permanentizarea situației conflictuale, prin generarea unui șir nesfârșit de procese care sa mențină o situație ambigua. In consecință, instanța a apreciat că reclamanta este îndreptățită ca pe propria cheltuială să procedeze la mutarea bunurilor care împiedică mutarea cablurilor, iar dacă aceste bunuri au fost așezate în scopul împiedicării executării are dreptul la despăgubiri pentru suma care excede cheltuielilor strict necesare mutării cablurilor.
Pentru a garanta respectarea dispozițiilor prezentei ordonanțe, instanța a obligat pârâtul la plata unor daune cominatorii în cuantum de 500 lei pentru fiecare zi de împiedicare a accesului reclamantei pe terenul proprietatea sa, în vederea mutării cablurilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul solicitând în principal, reținerea cauzei spre rejudecare și pe cale de consecință anularea ca netemeinică și nelegală a ordonanței președințiale recurată, împreună cu toate măsurile dispuse prin aceasta; solicită suspendarea provizorie a măsurilor dispuse prin ordonanța recurată, până la soluționarea prezentului recurs; cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În subsidiar, solicită casarea ordonanței președințiale cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul arată că, un prim motiv de nelegalitate este acela că prin ordonanța recurată s-a dispus încălcarea dreptului său de proprietate privată asupra terenului proprietatea sa, drept ocrotit și garantat de lege.
Se susține că orice hotărâre judecătorească sau măsură executorie îndreptată împotriva recurentului care ar duce la indisponibilizarea terenului cu titlu gratuit și împotriva voinței sale se constituie într-un abuz împotriva drepturilor și intereselor sale garantate și ocrotite de lege.
Prima instanță a reținut că dispoziția sentinței comerciale privind mutarea cablurilor nu poate fi pusă în executare decât prin accesul prepușilor intimatei sau a unui alt executant al acesteia pe terenul recurentului și arată în mod ironic faptul că nu întrevede o altă posibilitate tehnică.
Instanța fondului și-a întemeiat soluția nelegală și pe deținerea de către intimată a Autorizației de desființare, act contestat de recurent conform dispozițiilor Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Prima instanță a reținut în considerentele ordonanței recurate faptul că intimatul a obținut atât certificat de urbanism, cât și autorizație de desființare. Aceste acte, au creat în fața primei instanțe o aparență de legalitate a demersurilor vizând efectuarea lucrărilor.
A dovedit în fața primei instanțe faptul că a atacat autorizația de desființare nr. 114/26 august 2008 cu plângerea înregistrată la Primarul municipiului cu nr. 16237/2 din 18 septembrie 2008.
În cuprinsul Certificatului de urbanism, la pct 4, subpunctul 4, autoritatea emitentă a stabilit în sarcina beneficiarului - SA, obligația de a prezenta printre altele "cerere pentru autorizația de construire semnată de proprietarul terenului, ori recurentul nu a semnat o asemenea cerere.
În aceste circumstanțe, Autorizația de construire nr. 114/26 august 2008 fost emisă în mod nelegal, dată fiind lipsa acordului său în calitate de proprietar al terenului.
Recurentul mai arată că, - SA i-a solicitat să semneze cererea pentru eliberarea autorizației de construire/desființare însă nu a fost de acord, dat fiind refuzul acestei societăți de a încheia cu acesta contract de închiriere a terenului pe perioada desfășurării lucrărilor.
Raportat la dispozițiile art. 581 Cod procedură civilă, cererea de ordonanță nu poate fi vorba despre îndeplinirea condițiilor urgenței și vremelniciei întemeiat pe necesitatea înlesnirii executării unei hotărâri definitive, atâta timp cât hotărârea a fost pronunțată în beneficiul recurentului, nu împotriva sa.
Sentința comercială nr. 3555/C/2007 a dispus plata unei chirii numai cu privire la terenul recurentului ocupat de cablurile reclamantei în suprafață de 13,9 mp (lungime 57, lățime 24 cm) nu și cu privire la restul terenului de la acea locație, pe care reclamanta dorește să își realizeze lucrările în mod gratuit.
Principiul respectării proprietății se referă la dreptul oricărei persoane, indiferent dacă este vorba despre o persoană fizică sau juridică de a se bucura nestingherit de proprietatea sa.
Acest principiu se consideră violat nu numai în ipoteza în care o persoană este lipsită în mod propriu-zis de proprietatea sa, dar și atunci când unei persoane nu i se acordă posibilitatea de a se folosi în mod normal de aceasta.
Pe perioada cât vor fi efectuate aceste lucrări de scoatere și mutare a cablurilor electrice de către - SA bunurile recurentului vor fi mutate de pe terenul pe care sunt depozitate și o mare parte din terenul proprietatea sa va fi indisponibilizată în favoarea acesteia (pe o lungime de 57 și o lățime nedeterminată încă, posibil pe întreaga lățime).
Raportat la dispozițiile art. 581 Cod procedură civilă, cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantă este inadmisibilă neîntrunind cumulativ condițiile urgenței, vremelniciei și a neprejudecării fondului.
Intimata - DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA NORD SA-prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului (14-16).
Analizând recursul declarat de către pârâtul prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 581.pr.civ. instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-a ivi cu prilejul unei executări; se poate constata, așadar că admiterea unei cereri de ordonanțe președințiale grefată pe dispozițiile art. 581.pr.civ. presupune întrunirea cumulativă a tuturor condițiilor enunțate anterior: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului litigiului dintre părți.
În speță, aceste condiții cumulative nu sunt îndeplinite. Astfel, solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtului să permită și să asigure accesul prepușilor acesteia pentru o perioadă lungă de timp (aproximativ 30 de zile) și după un program impus de reclamantă ( între orele 8-16 zilnic), nesocotind dreptul de proprietate al pârâtului nu poate fi apreciată drept o măsură; mai mult, reclamanta s-a prevalat de existența unor acte administrative - autorizația de desființare și certificat de urbanism - pentru a justifica aparența dreptului care operează în favoarea reclamantei precum și caracterul abuziv al activității desfășurate de pârât. Se poate constata, însă, că aceste acte administrative sunt contestate în contenciosul administrativ, verificarea legalității acestora făcând obiectul unor litigii, astfel că prezumția de legalitate este pusă sub semnul îndoielii iar aparența dreptului nu mai poate fi susținută și, prin urmare, adoptarea unor măsuri speciale pe calea ordonanței președințiale nu se justifică i nu se poate susține întemeiat că ne aflăm în prezența unor acte aparent abuzive care pot fi înlăturate provizoriu până la soluționarea fondului litigiului dintre părți.
Este cunoscut, de altfel, faptul că în procedura ordonanței președințiale, părțile au posibilități probatorii limitate de caracterul excepțional al acesteia și ca atare adoptarea unor măsuri care vizează o obligație de a face este admisibilă doar pentru ipoteza în care acestea ar duce la încetarea unor acte abuzive, instanța fiind chemată să cerceteze aparența dreptului, iar în speță, această aparență operează în favoarea pârâtului.
De asemenea, nu se poate susține cu temei că prin admiterea unei astfel de cereri, pe calea ordonanței președințiale, nu se soluționează fondul litigiului dintre părți. Se poate observa că impunerea unei astfel de măsuri, de obligare a pârâtului de a permite și a asigura accesul prepușilor acesteia pentru o perioadă lungă de timp (aproximativ 30 de zile) și după un program impus de reclamantă ( între orele 8-16 zilnic) nu rezolvă problema care apare evident în astfel de situații respectiv dezdăunarea proprietarului pentru eventualul prejudiciu cauzat de imposibilitatea folosirii bunului său pe perioada îndelungată stabilită de reclamantă pentru efectuarea lucrărilor precum și cele ocazionate de aducerea bunului în starea inițială, anterioară efectuării lucrărilor.
Nu în ultimul rând trebuie subliniat că în prezenta cauză nu ne aflăm în situația existenței unui impediment la executare care să se impună a fi înlăturat în acest fel.
Este cunoscut faptul că ordonanțele președințiale care tind la înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul unei executări au fost create pentru a favoriza executarea și a menține astfel neștirbit prestigiul hotărârilor judecătorești. Însă, această procedură excepțională ocrotește deopotrivă debitorul obligației de executat dar și pe creditorul acesteia, asigurând garanții procedurale ambelor părți astfel încât atitudinea debitorului să nu prejudicieze sau să îngrădească drepturile fundamentale ale creditorului.
În speță, se poate observa că reclamanta nu a urmărit punerea în executare a unei hotărâri judecătorești ci, după cum rezultă fără echivoc din probele administrate, acțiunea reclamantei vizează în realitate obligarea pârâtului de a permite și a asigura accesul prepușilor acesteia pentru o perioadă lungă de timp (aproximativ 30 de zile) și după un program impus de reclamantă ( între orele 8-16 zilnic) pentru a efectua o serie de lucrări în condiții și termene impuse unilateral și nu de către hotărârea judecătorească și cu nesocotirea drepturilor pârâtului.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat de către pârâtul ca fiind fondat iar în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. îl va admite, va modifica hotărârea recurată iar în temeiul art. 581.pr.civ. va respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta - DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA NORD SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva ordonanței președințiale nr. 2827 din 27.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o modifică în sensul că respinge cererea de ordonanță președințială formulată de - DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA NORD SA.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
G - - - - - - -
Red./
3 ex./14.01.2009
Jud.fond.-
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
