Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 753/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 753
Ședința publică de la 14.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Iulia Prelipcean I -
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
JUDECĂTOR 3: Cosmin Mihăianu
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea recursului formulat de către recurenta INTERNATIONAL, împotriva sentinței comerciale nr. 4313/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele și BRD GENERALE - Sucursala Mari Clienți
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta, reprezentată de avocat cu delegație la dosar, D-na, intimata, reprezentată de avocat cu delegație la dosar, D-na și intimata BRD GENERALE - Sucursala Mari Clienți B, reprezentată de consilier juridic cu delegație la dosar, D-na.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătoarea intimatei depune la dosar înscrisuri, comunicând câte o copie celorlalte părți.
Curtea lasă dosarul la a doua strigare, pentru a da posibilitate atât recurentei, cât și intimatei BRD GENERALE - Sucursala Mari Clienți B să ia cunoștință de cuprinsul înscrisurilor care le-au fost astăzi comunicate.
După reluarea dezbaterilor, când răspund părțile, reprezentate de aceleași persoane, Curtea pune în discuție excepția lipsei de interes, invocată de către intimata, prin întâmpinare.
Apărătoarea intimatei solicită admiterea excepției lipsei de interes și, în consecință, respingerea căii de atac a recursului, ca lipsit de interes, motivat de faptul că valabilitatea scrisorii de garanție bancară, a cărei executare a fost suspendată prin sentința atacată, a expirat la data de 18.03.2009. că interesul trebuie să subziste pe întreaga durată a procesului, dar și că recurenta a recunoscut că, urmare a expirării valabilității scrisorii de garanție, se află în imposibilitate obiectivă de o mai putea executa, intimata a susținut că promovarea căii de atac nu mai aduce părții adverse vreun folos practic.
Apărătoarea recurentei solicită respingerea excepției lipsei de interes, arătând că BRD GENERALE - Sucursala Mari Clienți B i-a comunicat că executarea scrisorii de garanție este suspendată, prin hotărârea atacată, dar și că măsura luată de prima instanță are caracter definitiv, în condițiile în care la data pronunțării sentinței, nu exista nici un proces până la finalizarea căruia urma a se menține suspendarea acordată.
Reprezentanta intimatei BRD GENERALE - Sucursala Mari Clienți B este de acord cu excepția lipsei de interes, așa că solicită admiterea acesteia, achiesând la concluziile formulate de autoarea excepției.
Curtea unește excepția cu fondul și, întrucât nu sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, în dezbaterea recursului.
Apărătoarea recurentei solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în fond, respingerea cererii, ca neîntemeiată. Arată că nu Tribunalul București era competent să soluționeze pricina, în primă instanță, ci Judecătoria Sectorului 1, ca instanță de executare, de vreme ce executarea unei scrisori de garanție bancară este o formă a executării silite. În altă ordine de idei, recurenta a susținut că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, atât timp cât prima instanță, deși a constatat că locațiunea nu a încetat, a apreciat că aparența dreptului este în favoarea intimatei În final, a mai arătat că lipsește cerința vremelniciei, întrucât la data pronunțării sentinței atacate, nu era nici un dosar înregistrat pe rolul instanțelor de judecată, care să poarte asupra raporturilor juridice dintre părți și până la soluționarea căruia să poată fi menținută măsura suspendării. Depune la dosar concluzii scrise și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătoarea intimatei solicită respingerea recursului, ca nefondat, susținând că Tribunalul era instanța competentă să examineze cererea formulată pe cale de ordonanță președințială, întrucât raporturile juridice dintre beneficiarul scrisorii de garanție bancară și banca emitentă sunt unele contractuale, iar nu specifice executării silite. De asemenea, precizează că în considerentele sentinței atacate, prima instanță nu a reținut că ar fi în vigoare contractul de locațiune și, de altfel, o apreciere în acest sens ar fi prejudecat fondul. Precizează, însă, că Tribunalul a avut în vedere continuarea în fapt a locațiunii, nu și menținerea în vigoare a contractului inițial. Arată că și cerința vremelniciei este îndeplinită, prin prezentarea la dosar a copiei acțiunii de fond.
Reprezentanta intimatei BRD GENERALE - Sucursala Mari Clienți B solicită respingerea recursului, ca nefondat, fiind de acord cu concluziile celeilalte intimate.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 4313/17.03.2009, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a admis cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtele INTERNATIONAL și BRD GENERALE - Sucursala Mari Clienți B și a dispus suspendarea executării scrisorii de garanție bancară cu referința 08//, emisă la data de 18.03.2008 de BRD GENERALE - Sucursala Mari Clienți B, până la soluționarea pe fond a cauzei având ca obiect încetarea raporturilor de locațiune.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în temeiul clauzei 12.3 din contractul de închiriere încheiat la data de 06.10.2006 între reclamantă, în calitate de locatar și pârâta INTERNATIONAL, în calitate de locator, reclamanta și pârâta BRD GENERALE - Sucursala Mari Clienți B au emis la dispoziția celeilalte părți litigante scrisoarea de garanție bancară 08//, la data de 18.03.2008, pentru suma de 38.138 euro, care urma a fi "în vigoare până la 45 de zile după expirarea duratei închirierii". În continuare, instanța de fond a mai reținut că deși locatorul a notificat rezilierea contractului la data de 08.02.2008, această măsură nu a fost pusă efectiv în executare, locațiunea continuând, dar și că locatorul a stabilit data de 11.04.2009 ca dată de încetare a raporturilor de închiriere și, cum părțile nu au anihilat termenul de 45 de zile din clauza 12.3, a apreciat că aparența dreptului este în favoarea reclamantei.
Totodată, Tribunalul a mai constatat că la data de 16.03.2009, orele 16:51, locatorul a solicitat băncii, în maximă urgență, executarea scrisorii de garanție, atrăgând atenția asupra faptului că aceasta urma să expire la data de 17.03.2009, însă a reținut că, în fapt, executarea nu s-a produs, așa încât a apreciat că urgența măsurii suspendării executării a fost justificată. De asemenea, a mai apreciat că măsura are și caracter vremelnic, de vreme ce suspendarea se solicită până la soluționarea acțiunii pe fond, vizând constatarea încetării contractului de locațiune.
Împotriva acestei sentințe, INTERNATIONAL a declarat recurs, solicitând casarea sa și, în fond, respingerea cererii.
În motivare, recurenta a arătat că hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței unei alte instanțe, că aceasta cuprinde motive contradictorii, dar și că a fost dată cu aplicarea greșită a legii; au fost, astfel, invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 3, 7 și 9.proc.civ.; totodată, cum sentința atacată nu este supusă apelului, recurenta a mai solicitat Curții ca, în temeiul art. 3041.proc.civ. să examineze cauza sub toate aspectele.
Astfel, recurenta a arătat că, în calitate de locator, a transmis intimatei dreptul de folosință asupra parterului imobilului situat în B,-, sector 1, printr-un contract de închiriere încheiat la data de 06.10.2006, valabil până la data de 31.10.2011. În continuare, a mai arătat că în art. 11.3, părțile au stipulat o clauză de reziliere corespunzătoare unui pact comisoriu de gradul I și, în condițiile în care intimata-locator nu și-a îndeplinit obligațiile de plată, la data de 08.02.2008, recurenta a transmis o notificare de reziliere a contractului, care a rămas fără efecte, în lipsa unei proceduri judiciare în acest sens. Însă, pentru garantarea respectării obligațiilor asumate, locatarul i-a remis locatorului scrisoarea de garanție bancară a cărei executare a fost suspendată prin sentința atacată. Recurenta a mai precizat că, în conformitate cu lit. f) din scrisoarea de garanție bancară, era îndreptățită să o execute, în cazul în care locatarul nu reînnoia sau nu prelungea valabilitatea acesteia, cu 45 de zile înainte de expirarea ei, așa încât la data de 16.03.2009, cu o zi înainte de expirarea scrisorii, a solicitat intimatei BRD GENERALE - Sucursala Mari Clienți B să procedeze la executare.
În dezvoltarea primului motiv de recurs, recurenta a citat art. 399 alin. 1, art. 400 și art. 373 alin. 2.proc.civ. și a afirmat că executarea scrisorii bancare constituie neîndoielnic o formă de executare silită, așa încât competentă în soluționarea unui litigiu legat de această executare era Judecătoria Sectorului 1, ca instanță de executare în a cărei rază teritorială se află sediul BRD GENERALE - Sucursala Mari Clienți B, ca parte care s-a obligat să execute scrisoarea. Așa fiind, recurenta a susținut că în mod nelegal Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a procedat la judecarea pricinii, motiv pentru care a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, Judecătoriei Sectorului 1.
În dezvoltarea celui de-al doilea motiv de recurs, recurenta a susținut că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, atât timp cât prima instanță, deși a constatat că locațiunea nu a încetat, a apreciat că aparența dreptului este în favoarea intimatei
Totodată, recurenta a afirmat că nu sunt îndeplinite nici prevederile art. 403.proc.civ. deoarece nu a fost formulată nici o contestație la executare, iar intimata nu a înțeles să consemneze la dosar o cauțiune de natură să asigure posibilitatea recurentei de a obține acoperirea eventualelor prejudicii determinate de suspendare.
Pe de altă parte, recurenta a arătat că nu sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate a ordonanței președințiale, deoarece, atât timp cât pe rolul instanțelor judecătorești nu există un proces pe fondul raporturilor dintre părți, măsura luată prin sentința atacată apare ca fiind definitivă.
De asemenea, a susținut că nici cerința neprejudecării fondului nu este îndeplinită, întrucât menținerea măsurii suspendării, cu consecința imposibilității ulterioare de executare a sa - atât timp cât banca nu are nici o obligație de menținere ori de prelungire a valabilității scrisorii după date ultimei zile de valabilitate -, conduce la concluzia că recurenta nu ar fi îndreptățită să execute scrisoare de garanție bancară, ceea ce reprezintă o prejudecare a fondului.
În final, recurenta a arătat că nu justifică cererea sa de suspendare a executării scrisorii de garanție bancară, câtă vreme este în culpă contractuală pentru neprelungirea acesteia în termenul agreat de părți.
La data de 21.04.2009, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, atât pe cale de excepție, cât și pe fond.
Astfel, a invocat excepția lipsei de interes a recursului, motivat de faptul că valabilitatea scrisorii de garanție bancară a încetat la data de 18.03.2009, așa încât recurenta nu mai justifică vreun interes în a obține modificarea sau casarea sentinței atacate, întrucât în prezent nu mai are posibilitatea de a executa scrisoarea.
S-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând cu prioritate excepția lipsei de interes, potrivit art. 137 alin. 1, cu aplicarea art. 316.proc.civ. Curtea reține următoarele:
Interesul, înțeles drept condiție de exercițiu a acțiunii civile, reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmărește prin declanșarea procedurii judiciare.
Este reală susținerea autoarei excepției, potrivit căreia interesul trebuie să fie actual, pe întreaga derulare a procesului, după cum este adevărată și afirmația sa, în sensul încetării, în prezent, a valabilității scrisorii de garanție.
Cu toate acestea, interesul în promovarea unei căi de atac este dat tocmai de soluționarea litigiului în altă modalitate decât cea la care partea care promovează recursul s-ar fi așteptat. Cu alte cuvinte, fie și doar împrejurarea că în fața primei instanțe, INTERNATIONAL nu a avut câștig de cauză, este suficientă pentru a-i legitima acesteia interesul în declararea recursului.
În considerarea celor reținute mai sus, excepția lipsei de interes va fi respinsă.
Analizând actele dosarului, precum și hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs, vizând soluționarea cauzei de către Tribunal, cu încălcarea competenței unei alte instanțe, nu este fondat.
În conformitate cu prevederile art. 581 alin. 2.proc.civ. cererea de ordonanță președințială se introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului.
Or, în condițiile în care, în fond, părțile dispută încetarea sau nu a contractului de locațiune care le guvernează raporturile contractuale, o atare cerere este de competența Tribunalului, ceea ce face ca și cererile de ordonanță președințială, legate de aceeași chestiune litigioasă, să fie date în competența aceleiași instanțe. În acest context, Curtea subliniază că executarea unei scrisori de garanție bancară nu se constituie într-o formă de executare silită, așa cum în mod neîntemeiat susține recurenta, întrucât raporturile juridice dintre beneficiarul scrisorii și banca emitentă sunt unele contractuale, iar nu unele specifice executării silite.
Stabilind faptul că motivul de casare invocat nu este incident, vor fi examinate motivele de modificare invocate de către recurentă, Curtea înțelegând să examineze, în mod prioritar, pe cel determinat de pretinsa încălcare a art. 304 pct. 9.proc.civ. sub aspectul neîntrunirii condițiilor de valabilitate a cererilor formulate pe calea ordonanței președințiale.
În acest context, se impune a se înlătura susținerea recurentei, legată de încălcarea prevederilor art. 403.proc.civ. în considerarea acelorași argumente care au condus la constatarea netemeinciei primului motiv de recurs invocat.
otrivit art. 581 alin. 1.proc.civ. instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din analiza acestui text de lege, se desprind cele trei condiții de admisibilitate a ordonanței președințiale, ce trebuie întrunite cumulativ: urgența, vremelnicia și, dedusă din aceasta, neprejudecarea fondului.
De esența ordonanței președințiale este faptul că pe calea acestei proceduri speciale se pot lua măsuri care durează până la soluționarea în fond a unui litigiu între părți.
Or, în condițiile în care, în fața Tribunalului, recurenta nu a indicat vreun dosar de fond până la soluționarea căruia să poată solicita suspendarea executării scrisorii de garanție bancară, rezultă că, la data soluționării cererii în primă instanță, nu era întrunită cerința vremelniciei, iar adoptarea unei soluții contrare ar face ca suspendarea să devină o măsură definitivă.
Prezentarea în recurs a dovezii formulării unei acțiuni, înregistrate pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială la data de 13.05.2009, nu este de natură să infirme concluzia menționată mai sus, în sensul că, la data soluționării cererii în primă instanță, nu era întrunită cerința vremelniciei.
Pe de altă parte, atât timp cât valabilitatea scrisorii de garanție bancară a încetat la data de 17.03.2009 și, în condițiile în care probele nu relevă o reînnoire sau o prelungire a acesteia, recurenta nu mai are posibilitatea de a obține executarea scrisorii, astfel încât nici intimata-reclamantă nu mai justifică, în prezent, vreo urgență în adoptarea unei măsuri de suspendare a executării.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Curtea, în temeiul art. 582.proc.civ. va admite recursul și va modifica în tot sentința atacată, în sensul că va respinge cererea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei de interes.
Admite recursul declarat de recurenta INTERNATIONAL, împotriva sentinței comerciale nr. 4313/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele și BRD GENERALE - Sucursala Mari Clienți B și în consecință:
Modifică în tot sentința comercială nr. 4313/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în sensul că:
Respinge cererea, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I - - - - -
GREFIER,
- -
Red. Jud. /2 ex./03.06.2009
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Mioara Badea, Cosmin Mihăianu
