Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 80/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.80/COM
Ședința publică de la 26 ianuarie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile comerciale formulate de:
1. reclamanta - SRL, cu sediul în C,-, județ C, și sediul ales în C,-, - 42,. C,.1,.46, județ C (la avocat ), și
2. intervenienta - SA, cu sediul în B, str. -. - nr.3,
împotriva sentinței civile nr. 2754 din 25 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - M & D SRL, cu sediul în localitatea C, 0 Port, Secția de Carburanți, județ C, având ca obiect ordonanță președințială sistare lucrări.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta reclamantă reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.17775/2008, intimata-pârâtă reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 43535/2008, recurenta - intervenientă reprezentată de consilier juridic, în baza delegației nr.301/23.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform disp. art.87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Recursurile formulat de reclamanta - SRL este declarat și motivat în termen, timbrat judiciar cu suma de 5 lei, conform nr.5/2.07.2008 (fila 33 dosar) și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefier care învederează următoarele: recurenta - intervenientă - SA B prin adresa nr. 182/16.01.2009 înregistrată la dosar 19.01.2009 comunică instanței că stăruie asupra cererii de renunțare la judecată nr.4263/12.11.2008 (primită de Curtea de Apel Constanța prin fax la data de 20.11.2008). Precizează că cererea de renunțare la judecată a fost comunicată instanței înainte de comunicarea recursului către intimata-pârâtă, anterior primului termen de judecată - 15.12.2008, fapt pentru care solicită ca instanța să facă aplicarea art.246 alin.1 și alin.3 Cod pr. civil, pentru a respinge cererea pârâtei de a fi obligați la plata cheltuielilor de judecată. taxa de timbru de 5 lei, conform chitanței seria - nr.-/07.01.2009 și timbru judiciar 0,300 lei.
Cu privire la stadiul procesual, reprezentanții părților,prezenți în instanță apreciază cauza în stare de judecată.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul, consilier juridic pentru recurenta-intervenientă solicită a se face aplicarea disp. art.246 alin 2 Cod procedură civilă pentru că a depus cererea de renunțare la judecată, prin fax, la data de 20.11.2008 (filele 17-18) și ca atare solicită să nu fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Având cuvântul, avocat, critică sentința civilă nr.2754/25.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, pentru nelegalitate prin prisma motivelor de recurs, solicitând: admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii principale; cu consecința obligării pârâtei la sistarea lucrărilor de construire pe care aceasta le realizează pe terenul situat în intravilanul municipiului C, str.-, județ C identificat cu nr. cadastral - și înscris în cartea Funciară nr.- a localității C; și obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată. Astfel, vorbim de o cerere pe ordonanță președințială de sistare a unor lucrări iar judecătorul fondului nu a motivat soluția relativ la administrarea probatoriului și nu rezultă de ce s-au administrat probatoriile. Aparența dreptului este în favoarea reclamantei, prezentând un titlu de proprietate valabil, dreptul de proprietate fiind înscris în cartea funciară, fiind astfel opozabil erga omnes; pârâta prezintă, la rândul ei un titlu de proprietate, invocând un drept tabular, dobândit ulterior societății reclamante.
Hotărârea este supusă criticii prin prisma art.304 pct. 7 Cod procedură civilă, în sensul că aceasta nu conține motivele de fapt și de drept care au stat la baza pronunțării soluției. În speță, sentința recurată cuprinde un istoric al dosarului, în sensul că sunt expuse considerații legate de cererea introductivă, însă nu cuprinde situația de fapt concretă care a generat litigiul, apărările părților, probele administrate.
Instanța de fond nu a analizat în nici un mod probele administrate în cauză și reținut fragmentar înscrisurile depuse la dosar, celelalte aspecte fiind ignorate.
Hotărârea s-a data cu încălcarea dispozițiilor legale, respectiv nesocotirea art.581 Cod procedură civilă. În cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru ordonanța președințială, respectiv aparența dreptului care este în favoarea societății reclamante și nu a societății pârâte cum greșit a reținut instanța de fond. Este adevărat că nu s-a contestat dreptul de proprietate al reclamantei cu privire la imobilul dobândit, drept exclusiv, însă a s-a contestat modul în care pârâta a început edificarea construcțiilor, precum și modul în care s-a făcut delimitarea terenului proprietatea sa de a reclamantei. Instanța de fond a reținut că nu s-a contestat autorizațiile de construire însă nu reținut aspectul potrivit cu care din probatorii a rezultat că pârâta a început edificarea construcțiilor anterior obținerii autorizațiilor.
Instanța de fond nu a analizat probatoriile administrate la cererea tuturor părților și nu a reținut că însăși martorul pârâtei - expert topometrist - știa cât de lată este, dar uitase cât de lungă. Ce a omis instanța de fond este analiza aceleiași declarații de martor din care rezultă că expertul care a făcut înțărușarea a făcut-o de unul singur, doar la solicitarea pârâtei, fără să verifice proprietățile vecinilor sau să facă suprapunerea cu planurile acestora.
În cauză suntem într-o cerere pe ordonanță președințială, unde nu se judecă fondul ci doar aparența dreptului. Cine știe dacă pârâta va respecta condițiile impuse de însăși avizele de care se prevalează. Instanța de fond nu a făcut o analiză a probelor administrate în cauză astfel încât apreciază că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii. Ca atare, solicită sistarea lucrărilor de construcție până la soluționarea litigiului pe fond. Totodată solicită înlăturarea corespondenței purtate - art.79 din Legea 69/2003 - corespondența dintre reprezentantul legal al societății și soția acestuia nu pot servi ca probă în dosarul cauzei.
În raport de cererea de renunțare, solicită admiterea în parte a cererii, cu cheltuieli de judecată (onorariu avocat).
Având cuvântul pentru intimata-pârâtă - M & D SRL, avocat susține concluzii de respingerea recursului ca nefundat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată pentru considerentele expuse în concluziile scrise pe care la depune la dosar. Susține în esență, că instanța de fond a analizat probatoriile administrate în cauză prin prisma dispozițiilor legale incidente, sens în care a motivat rațiunea pentru care cererea a fost respinsă; aparența dreptului corect a fost apreciată de către instanța de fond ca fiind în favoarea pârâtei; În plus, necontestarea dreptului de proprietate cât și relativ la neatacarea în contencios administrativ a autorizației de construire urmează a se constata că acestea constituie căi judiciare de care recurenta-reclamantă putea uza, dar nu a făcut-o, drept pentru care se întărește aparența dreptului asupra pârâtei. Referitor la celelalte considerații asupra probelor administrate, solicită a se constata că acestea reprezintă simple afirmații fără nici un suport probator.
Instanța rămâne în pronunțare.
C RTEA
Asupra recursului comercial d e față:
Prin sentința civilă nr. 2754/25.09.2008 a Tribunalului Constanța au fost respinse ca inadmisibile cererea de chemare în judecată a reclamantei - SRL C și cererea de intervenție în interes propriu formulată de - SA
Instanța de fond a fost investită cu cererea prin care reclamanta - SRL Cas olicitat ca, în contradictoriu cu pârâta - M &D SRL, să dispună, pe calea ordonanței președințiale să dispună, sistarea lucrărilor de construcție realizate de către pârâtă pe terenul situat in intravilanul municipiului Constanta, str. - identificat cu numarul cadastral - și înscris in Cartea funciara nr.- a localității Constanta, cu cheltuieli de judecată.
În fapt reclamanta a arătat ca avea calitatea de proprietar a imobilului compus din teren în suprafața de 1950 mp si construcție situat in Constanta,-, in baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1246/20.09.2007 la BNP, iar între imobilul său și cel al pârâtei nu exista o linie de hotar fixata prin semne exterioare vizibile.
Din data de 25.06.2008 parata a început sa delimiteze terenul ce îi aparținea, prin construirea unui parapet de beton. Terenul care era parcare publică și acoperit cu piatră cubică a fost decopertat, fiind astfel imposibil de străbătut pentru a ajunge la sediul societății reclamante.
Prin urmare, accesul la clădirea și terenul utilizat de reclamanta a fost restricționat, angajații acesteia fiind obligați sa parcheze autovehiculele la o distanta de peste 100 metri. Pe de 3 metri rămasă erau staționate autocamioane si excavatoare, personalul reclamantei fiind nevoit sa se strecoare printre utilajele în mișcare.
Din verificările efectuate, reclamanta a apreciat ca pârâta nu deținea autorizație de construcție, iar lucrările desfășurate până la momentul sesizării instanței nu au respectat servituțile de trecere și lumina, fiind astfel încălcate dispozițiile Codului civil referitoare la raporturile de vecinătate.
Întrucât între terenul proprietatea reclamantei și terenul aparținând pârâtei nu s-a stabilit linia de hotar, reclamanta a formulat acțiune pentru grănițuirea proprietăților în raport de titlurile de proprietate ale fiecărei părți, precum si pentru demolarea/ridicarea construcțiilor edificate cu nesocotirea dreptului de proprietate.
Cum pârâta a construit fără autorizație de construire, cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la raporturile de vecinătate si nesocotirea dreptului de proprietate al reclamantei, aceasta a formulat prezenta cerere prin care a solicitat obligarea - SRL la sistarea lucrărilor pana la soluționarea litigiului sus menționat.
In speță, reclamanta a apreciat a fi îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru ordonanța președințiala, respectiv:
- aparența dreptului in favoarea societății reclamante, care a prezentat un titlu de proprietate valabil, dreptul de proprietate fiind înscris în cartea funciara.
- urgența în luarea acestei masuri se impunea în raport atât de caracterul abuziv al lucrărilor de construire care s-au realizat, situație nelegala care trebuia oprită.
- instanța nu putea lăsa edificarea pe mai departe a unor lucrări nelegale pentru a se ajunge la situații dificil de reparat, cum ar fi demolarea ulterioara pe calea dreptului comun a acestor lucrări.
- vremelnicia măsurii a rezultat din doua aspecte, pe de o parte situația abuziva, nelegala, care trebuia curmată, pe de alta parte masura urma să fie luată până la soluționarea de către instanță a litigiului formulat pe calea dreptului comun.
In drept au fost invocate dispozițiile art.581 pr. civilă, art.480 si urm. Cod civil, art.274 pr. civila.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu interogatoriul reprezentantului legal al societății pârâte, proba testimoniala și a depus copii de pe următoarele înscrisuri: contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1246/20.09.2007 la BNP, încheiere nr.64626 a Oficiului de cadastru si publicitate imobiliara Constanta, adresa nr.2037RP/26.05.2008 emisa de Agentța pentru Protecția Mediului Constanta, copie acțiune în granituire, plansa fotografica.
Parata - SRL, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii de emitere a ordonanței președințiale. In esență, pârâta a relevat faptul ca are calitatea de proprietar asupra terenului în suprafață de 2137 mp situat in Constanta, str. -, identificat cu nr. cadastral -, care se învecinează cu terenul reclamantei, dar nu se suprapune cu acesta. Pentru delimitarea celor doua terenuri s-a apelat la un expert cadastrist.
Pe acest teren pârâta intenționa să execute un imobil hala si a unui imobil birouri, toate fiind autorizate conform autorizațiilor de construire nr.1859/05.08.2008 si nr.1198/26.05.2008.
Astfel cum a rezultat din documentația ce a stat la baza emiterii autorizației de construire, imobilul hala a fost amplasat în centrul terenului, așa încât nu putea fi reținut argumentul reclamantei în sensul nesocotirii dreptul de proprietate al acesteia.
Prin urmare nu se putea vorbi despre aparența dreptului în favoarea reclamantei, âat timp pârâta a dovedit cu înscrisuri dreptul său de proprietate și faptul că nu exista un diferend de hotar.
In privința staționării utilajelor grele pe calea de acces si blocarea acesteia, parata a arătat ca respectivele utilaje staționau pe terenul proprietatea sa.
In probațiune, pârâta a solicitat proba cu interogatoriul reprezentantului legal la reclamantei, proba testimonială și proba cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar: contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.6888/14.12.2007 la BNP, planuri/schițe cu identificarea celor doua proprietăți si a construcțiilor executate de către pârâtă, autorizația de construire nr.1198/26.05.2008 pentru imobil hala însoțită de documentația ce a stat la baza emiterii acesteia, autorizația de construire nr.1859/05.08.2008 pentru imobil birouri și pentru împrejmuire.
La data de 05.08.2008 - SA a formulat cerere de intervenție in interes propriu, prin care a solicitat obligarea pârâtei la
- încetarea de îndată a lucrărilor de construcții pe care le realiza pe terenul situat in Constanta, str. - identificat cu număr cadastral -, in zona de acces a - SA spre calea publica;
- eliberarea căii de acces de obstacole și menținerea sa în stare de utilizare;
- plata cheltuielilor de judecata.
In fapt, intervenienta a arătat ca era proprietara imobilului compus din teren si construcție în suprafață de 1530 mp, situat in Constanta,- având număr cadastral 19066.
La începutul lunii iulie 2008 pârâta a început efectuarea de lucrări construcții in zona parcării publice situate în spațiul dinspre calea publica, la care intervenienta avea acces printr-o alee carosabila auto.
Lucrările efectuate de pârâta au deteriorat grav zona de acces spre calea publica, prin efectuarea de săpături în adâncime de peste doi metri de-a lungul caii de acces menționată (săpături care puteau duce oricând la surparea acesteia). De asemenea parata a amplasat o pentru organizarea de șantier și utilaje pe calea de acces, blocând-o și deteriorând-
Această situație a adus grave prejudicii societății - SA în desfășurarea activității sale, prin imposibilitatea efectuării transportului auto de materiale, mărfuri și valori specifice unei societăți comerciale, încălcându-se astfel dreptul de acces la calea publica pentru persoane si autovehicule.
Calea de acces respectivă a fost folosită neîncetat de către intervenienta, conform destinației sale, fiind consemnata ca atare in documentația cadastrala si topografica, așa încât față de acțiunea abuziva a paratei - SRL intervenienta a introdus o acțiune de ră către calea publica.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.581 pr. civilă.
In dovedirea cererii intervenienta a solicitat proba cu inscrisuri si interogatoriu, sens in care a depus la dosar copii de pe următoarele înscrisuri: notificare nr.2717/14.07.2008, certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr.2151, încheierea nr.15996, plan de încadrare in zona imobil - - SA, plan de amplasament si delimitare a corpului de proprietate. Totodată, intervenienta a solicitat efectuarea unei cercetări la fata locului, proba ce a fost respinsa prin încheierea din 10.09.2008, ca nefiind utilă cauzei.
La termenul din data de 20.08.2008 instanța, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art.49 alin.1 pr. civilă, a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de - SA.
În cauză, la cererea părților, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, planșe fotografice si proba testimoniala.
Analizând cererea dedusă judecății, prin prisma dispozițiilor art. 581. pr. civilă, instanța a constatat că aceasta nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru aoa dmite.
Potrivit art. 581.pr.civilă "instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări".
Textul de lege enunțat consacră condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, respectiv urgența, neprejudecarea fondului și caracterul vremelnic al măsurii ce s-a solicitat a fi luată.
În cadrul acestei proceduri speciale, justificarea aparenței dreptului reprezenta de asemenea o condiție specifică de admisibilitate, întrucât orice măsură dispusă pe această cale, deși avea caracter provizoriu, trebuia să fie conformă cu dreptul.
Ocrotirea unui drept real prin ordonarea sistării unor lucrări se putea realiza pe calea ordonanței președințiale, ori de câte ori era vorba de un abuz prin care s-ar fi prejudiciat dreptul respectiv. Dacă dreptul a fost contestat, ca în speța de față, era necesar un examen sumar al titlurilor exhibate de părți, pentru a se stabili în favoarea cui operează aparența de drept.
In cauza, deși reclamanta și intervenienta au afirmt că aparența dreptului era în favoarea lor, din examinarea sumara a valabilității sau a opozabilității titlurilor exhibate de subiecții litiganți s-a constatat ca aparența legala opera în favoarea societății pârâte, atât timp cat era titulara dreptului de proprietate asupra terenului pe care edifica construcții, iar lucrările respective au avut ca fundament legal autorizații de construire, a căror valabilitate nu a fost contestată.
In privința susținerilor reclamantei și intervenientei privind încălcarea servituții de trecere prin edificarea de către pârâtă a unor construcții pe terenul sau, instanța a constatat că acestea nu au fost dovedite, din probele administrate - înscrisuri și martori, rezultând faptul că accesul reclamantei si intervenientei la calea publica exista în continuare și nu a fost blocat.
Referitor la servitutea de lumina, reclamanta nu a precizat în ce modalitate a fost încalcată această servitute, așa încât, în lipsa unor probe sau alte elemente din care să se poată concluziona asupra existentei vreunei încălcări, instanța a înlăturat și aceste susțineri ca neîntemeiate.
anterioara a terenului pe care a construit pârâta, nu prezenta relevanță raportat la obiectul cauzei, de asemenea nici modalitatea în care s-a realizat transmiterea dreptului de proprietate asupra acestui teren, nefiind contestata valabilitatea acestui drept.
În consecință, instanța a reținut că nu au fost întrunite cumulativ condițiile de admisibilitate deduse din interpretarea art.581 pr.civilă, sens în care a respins cererea formulata de reclamanta - SRL.
Pentru aceleași considerente instanța a respins și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta - SA.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanta - SRL C și intervenienta în nume propriu - SRL B, aceasta din urmă declarând ulterior că înțelege să renunțe la soluționarea recursului său.
Recurenta - SRL Cac riticat hotărârea atacată prin prisma motivelor de nelegalitate, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile nr. 2754/25.09.2008 a Tribunalului Constanța și admiterii cererii de chemare în judecată, cu consecința obligării pârâtei la sistarea lucrărilor de construire pe care le realizează pe terenul situat în intravilanul municipiului C, strada -, identificat cu număr cadastral - și înscris în Cartea Funciară nr. - a localității C, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivele sale a arătat recurenta că, deși în opinia acesteia erau îndeplinite cerințele ordonanței președințiale, instanța de fond nu a analizat în nici un mod probele administrate în cauză, reținând fragmentar înscrisurile depuse la dosar, fiind nesocotite dispozițiile art. 581 proc. civ.
Astfel, a susținut recurenta - SRL C că aparența dreptului era în favoarea sa, nu în cea a pârâtei, cum greșit s-a reținut în considerentele hotărârii atacate, fiind contestat în calea aleasă de reclamantă modul în care s-a început edificarea construcțiilor și în care s-a făcut delimitarea terenului aflat în proprietatea - SRL
De altfel, a susținut recurenta că premisa unei situații abuzive a fost probată tocmai prin modul de derulare a faptelor, fiind începută executarea construcției anterior obținerii autorizației de construire, iar atitudinea aceasta a fost confirmată și prin folosirea de către pârâtă în apărarea sa a unor înscrisuri anulate prin hotărâre judecătorească.
Ceea ce se critică îndeosebi în prezenta cale de atac este modalitatea de apreciere și de interpretare a mijloacelor de probă uzitate de ambele părți în fața primei instanțe, prin raportare la condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, recurenta considerând că probele administrate conduceau către soluția de admitere a cererii sale, în vederea stopării abuzurilor săvârșite de cealaltă parte.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.299 și urm. proc. civ. art. 581 proc. civ. art.480 și urm. civ. art. 274 proc. civ.
Intervenienta - SA Bad epus la dosar cerere de renunțare la soluționarea recursului declarativ, invocând dispozițiile art. 246, alin. 1 proc. civ.
Legal citată, intimata - SRL Caf ormulat întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea recursului ca nefondat, arătând că recurenta, pe calea motivelor formulate în calea sa de atac, a adus în discuție valabilitatea titlului de proprietate al pârâtei asupra terenului pe care se edifică respectivele construcțiii ce formează obiectul obligației de a face, deși aparența dreptului este în favoarea - SR, așa cum a reținut și instanța de fond.
A susținut intimata că nu există probleme privind hotarul dintre cele două societăți, imobilele a căror edificare a început fiind pe terenul aflat în proprietatea - SRL C, neinteresând în cauză destinația anterioară a acestui teren.
În privința blocării accesului - SRL C la proprietatea sa, a arătat intimata că există o alee de acces cu o lățime de 3, conform înscrisurilor depuse la dosar, alee ce permite accesul pietonal și auto între imobilul reclamantei recurente și drumul public.
Referitor la servitutea de trecere și cea de lumină, pe care recurenta a pretins că le-ar încălca noile construcții ridicate de pârâta - SRL C, aceasta arătat că nu sunt elemente care să susțină aceste motive de fapt ale recurentei reclamante, date fiind coordonatele construcțiilor și distanța la care sunt amplasate față de limita proprietății.
Examinând recursul prin prisma motivelor formulate și a dispozițiilor art. 3041proc. civ. Curtea reține caracterul său fondat pentru următoarele considerente:
Litigiul de fond, până la a cărui soluționare a solicitat recurenta reclamantă a se dispune sistarea lucrărilor de construcții începute de intimata pârâtă - SRL C, are ca obiect stabilirea liniei de hotar între cele două proprietăți, în funcție de titlurile ce justifică pentru fiecare dintre ele dreptul real pretins.
Din examinarea înscrisurilor depuse de părți în fața primei instanțe se relevă că terenul aflat în proprietatea recurentei reclamante a fost achiziționat de aceasta prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1246/20.09.2007 la BNP, iar vecinătățile înscrise în contract indicau pe latura de est a proprietății strada -.
Ulterior, la data de 14.12.2007 a fost dobândit de către intimata pârâtă - SRL C dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2137 mp, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 6888/2007 la BNP, având ca vecinătate pe latura de vest a proprietății parcare (68,97 ).
Raporturile de vecinătate între cele două părți litigante nu au fost stabilite până în prezent nici pe cale amiabilă, nici prin hotărâre judecătorească, recurenta reclamantă contestând încălcarea dreptului său de acces spre calea publică de către intimata pârâtă.
Pe calea ordonanței președințiale pot fi luate măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, iar pentru a opri un eventual abuz exercitat de către o parte se poate impune în sarcina acesteia o obligație de a face, sub rezerva păstrării caracterului temporar al măsurii, fără a se intra în cercetarea fondului dreptului.
Pornind de la aceste premise, Curtea reține că recurenta reclamantă a pretins încălcarea de către intimata pârâtă a dreptului său de acces la calea publică pe latura vecină cu terenul aflat în proprietatea - SRL C, încălcare datorată lucrărilor de organizare șantier și edificare construcții pe respectivul imobil.
Într-o asemenea situație, în care se reclamă delimitarea abuzivă a granițelor terenului dobândit de intimata pârâtă la 14.12.2007, ulterior titlului invocat de recurenta reclamantă, aparența dreptului este în favoarea - SRL C, care și-a stabilit granițele anterior dreptului câștigat de - SRL C supra terenului vecin.
În privința condițiilor speciale de admisibilitate a ordonanței președințiale, Curtea constată că urgența este determinată de necesitatea stabilirii cu prioritate a liniei de hotar a fiecărei părți, înainte de edificarea construcțiilor planificate pe terenul intimatei pârâte, pentru a se putea da eficiență ulterior hotărârii judecătorești de grănițuire și pentru a se putea preîntâmpina eventualele piedici ce s-ar putea ivi la momentul executării respectivului titlu obținut în dosarul de fond nr- al Tribunalului Constanța.
Cât timp exploatarea normală a căii de acces de către recurenta reclamantă a fost împiedicată prin începerea lucrărilor de construcții de către intimată, se impune sistarea executării acestor lucrări până la stabilirea dreptului de folosință asupra acestei căi de acces și asupra parcării destinate societăților comerciale care-și desfășoară activitatea în zona respectivă, măsura luată având un caracter provizoriu, până la soluționarea cererii de grănițuire din dosarul nr- al Tribunalului Constanța.
Astfel, Curtea reține că sunt întrunite condițiile speciale de admisibilitate cerute pentru ordonanța președințială, urgența fiind dovedită și prin interpretarea coroborată a declarațiilor martorilor cu privire la calea de acces care în prezent nu mai poate fi utilizată decât pentru traficul pietonal, nu și pentru cel auto, măsura sistării lucrărilor de construcții de către intimată fiind, până la soluționarea acțiunii în grănițuire, iar prin luarea acestei măsuri nu s-a intrat în soluționarea fondului dreptului pretins de recurenta reclamantă.
În virtutea acestor considerente, date fiind dispozițiile art. 312 proc. civ. raportate la prevederile art. 304, pct. 9, 3041și 581 proc. civ. Curtea va admite recursul formulat de - SRL C și va modifica în parte sentința civilă nr. 2754/com/25.09.2008 a Tribunalului Constanța, în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială și sistării lucrărilor de construire începute pe terenul situat în C, strada - până la soluționarea dosarului nr- a Tribunalului Constanța.
În privința cererii de intervenție în interes propriu formulată de - SA B, urmare a manifestării de voință exprimate după declararea recursului, Curtea va da eficiență cererii de renunțare la judecata recursului său, fapt pentru care va fi menținută soluția primei instanțe asupra acestei cererii respinse ca nefondate.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 proc. civ. Curtea, având în vedere culpa procesuală a intimatei care a fost obligată la sistarea lucrărilor sale de construcții, va dispune ca intimata pârâtă - SRL C să achite către recurenta reclamantă suma de 2380 lei, reprezentând cheltuielile de judecată efectuate în cauză, respectiv onorariul apărătorului ales, conform ordinului de plată nr. 957/12.12.2008, depus la fila 45 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta - SRL, cu sediul în C,-, județ C, și sediul ales în C,-, - 42,. C,.1,.46, județ C (la avocat ) împotriva sentinței civile nr. 2754 din 25 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - M & D SRL, cu sediul în localitatea C, 0 Port, Secția de Carburanți, județ C, având ca obiect ordonanță președințială sistare lucrări.
Modifică în parte hotărârea recurată în sensul că:
Admite cererea de chemare în judecată.
Obligă pârâta la sistarea lucrărilor de construire efectuate pe terenul situat în C,- -, până la soluționarea cauzei înregistrate pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În baza art.246 pr. civ. ia act de renunțarea la judecata recursului formulat intervenienta - SA, cu sediul în B, str. -. - nr.3, împotriva sentinței civile nr. 2754 din 25 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială în dosarul nr-.
Obligă intimate la plata cheltuielilor de judecată către recurentă a sumei de 2.380 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
01 februarie 2009
jud.fond. -
red.dec.jud.
4ex/11.02.2009
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
