Spete ordonanta presedintiala in drept comercial. Decizia 900/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 900/2009
Ședința publică din data de 09 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul - SA împotriva sentinței ordonanței președințiale nr. 2227 din 07.10.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj în contradictoriu cu intimata - SA, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, s-a prezentat consilier juridic pentru recurentă și pentru intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 5 lei și timbru judiciar in valoare de 3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se arată că, prin încheierea nr. 766/06.03.2009 a a fost respinsă cererea se strămutare formulată de intimată.
Reprezentanta recurentei depune concluzii scrise și arată că nu mai au de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
Reprezentantul intimatei arată că nu mai au de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând pe fond să respingeți cererea de ordonanță președințială formulată de intimata - SA, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele depuse pe larg în scris și susținute în fața instanței. În susținere se arată că, recursul formulat este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.5 și 9.pr.civ, hotărârea instanței de fond fiind lipsită de temei legal deoarece nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitatea ale ordonanței președințiale,nu s-a făcut dovada urgenței și existența unei pagube iminente. Rezilierea contractului încheiat cu Internațional SRL și Sa a dus și la rezilierea actelor succesive încheiate de investitorul Internațional SRL, astfel că nu există aparența dreptului intimatei de a funcționa în Parcul Industrial. Cu privire la faptul că nu am fost citați s-a creat un grav prejudiciu, ne-a fost încălcat dreptul la apărarea iar instanța de fond nu a avut toate elementele pentru a aprecia corect situația.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea în totalitate a ordonanței președințiale pentru motivele depuse pe larg în scris și susținute în fața instanței. În susținere se arată că, competența de soluționare în primă instanță a cererii de ordonanță președințială revenea Tribunalului Cluj, iar instanța de fond în mod temeinic a ales această procedură de soluționare a contestației. Totodată se arată că Legea nr. 50/1991 prevede posibilitatea transmiterii autorizației, ca efect al preluării întregii investiții, astfel că lucrările efectuate de intimata - SA nu s-au făcut fără existența unei autorizații de construire. În ceea ce privește caracterul urgent al prezentei cereri, acesta rezidă din faptul că intimatei îi este interzis accesul la o construcție care este edificată de aceasta, intimata fiind în imposibilitatea luării unor măsuri de conservare a lucrărilor efectuate în Parcul Industrial.
CURTEA
deliberând reține că,
Prin ordonanța președințială nr. 2227, pronunțată la data de 7 octombrie 2008, în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluja fost admisă cererea formulată de reclamanta - SA împotriva pârâtei - SA - PARCUL INDUSTRIAL C și în consecință pârâta a fost obligată să permită accesul reprezentanților reclamantei și a cocontractanților acesteia în incinta Parcului Industrial C situat în C-N,-, jud.C, până la momentul finalizării investiției sală de producție, spații de depozitare, spații de manipulare și administrative realizate în Parcul Industrial C. De asemenea, pârâta a fost obligată să furnizeze reclamantei serviciile de utilități (gaz, curent electric) până la finalizarea investițiilor realizate de reclamantă.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că raportat la starea de fapt reținută sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de art.581 pr.civ. și în consecință urmează a admite cererea reclamantei împotriva pârâtei și a obligat pârâta să permită accesul reprezentanților reclamantei și a cocontractanților acesteia în incinta Parcului Industrial C situat în C-N,-, jud.C, până la momentul finalizării investiției sală de producție, spații de depozitare, spații de manipulare și administrative realizate în Parcul Industrial C, precum și la furnizarea în favoarea reclamantei a serviciilor de utilități (gaz, curent electric) până la finalizarea investițiilor realizate de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta - SA solicitând admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea dosarului spre competenta soluționare la Judecătoria Cluj -N, iar în subsidiar, rejudecând cauza să se respingă cererea de ordonanță președințială formulată împotriva recurentei, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu formularea recursului.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta recurentă arată că, potrivit art. 581 alin 2 Cod procedură civilă, cererea de ordonanță președințială se introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului.
În speță, instanța competentă este Judecătoria Cluj -N întrucât în speță, soluționarea petitelor ordonanței președințiale pe calea unei acțiuni de drept comun sunt de competența judecătoriei.
Prin soluționarea cererii fără citarea părților a fost încălcat dreptul la apărare al recurentei iar instanța a pronunțat o hotărâre numai pe baza actelor depuse de reclamantă.
Art. 581 alin 3 teza I Cod procedură civilă consacră excepția, regula fiind citarea părților. În speță cererea putea fi soluționată și prin citarea părților deoarece nu se justifică urgența pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere și nici pentru prevenirea unei pagube iminente, în condițiile în care reclamanta nu are autorizație de construcție, prin actul de cesiune a autorizației obligându-se să obțină autorizație de construcție.
Hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale.
Din cuprinsul textului enunțat rezultă că două sunt condițiile specifice exercitării procedurii ordonanței președințiale: urgența și caracterul vremelnic al măsurii ce se ia pe această cale. Din caracterul vremelnic decurge și oat reia condiție, și anume că prin hotărârea dată să nu se prejudece fondul. Aceste condiții trebuie să fie întrunite cumulativ, inexistența uneia dintre ele făcând inadmisibilă cererea de ordonanță președințială.
Se susține că existența unui titlu nevalabil duce la respingerea cererii, reclamantul având deschisă numai calea dreptului comun. La data încheierii contractului de subcesiune (14 decembrie 2007) reclamanta nu avea personalitate juridică și prin urmare nu avea capacitate de folosință și de exercițiu, societatea fiind înființată la data de 23 aprilie 2008 conform certificatului de înregistrare depus și la instanță.
Prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara nu este incident deoarece prejudiciul este doar eventual, reclamanta neputând să realizeze lucrările fără o autorizație de construcție valabilă.
Este de principiu că prejudiciul trebuie să fie unul cert, adică sigur sub aspectul existenței sale viitoare, nu eventual, adică sigur sub aspectul existenței sale viitoare, nu eventual.
Caracterul vremelnic al măsurii dispuse nu este motivat de către instanță, aceasta stabilind momentul finalizării lucrărilor și pronunțându-se asupra fondului dreptului.
Se arată că acordul - SA pentru subcesiunea către - SA a fost exprimat în data de 7 septembrie 2007 cu condiția depunerii de către - INTERNAȚIONAL SRL a următoarelor acte: rezilierea contractului de subcesiune nr. 0057/OJ/2006 încheiat între - INTERNAȚIONAL SRL și - SA; contractul de subcesiune încheiat între - INTERNAȚIONAL SRL și - SA; certificatul constatator emis de către Oficiul Registrului Comerțului pentru - SA acte care nu au fost depuse, astfel că la data de 19 mai 2008 fost retras acordul pentru subcesiune.
Având în vedere rezilierea contractului de cesiune dintre - și - din data de 24 iunie 2008, ordonanța președințială din 3 octombrie 2008 și neatacarea până în prezent a deciziei de reziliere a contractului dovedește reaua credință a intimatei și inducerea în eroare a instanței, în mod deliberat.
Faptul că formularea și înregistrarea de către intimată a cererii de ordonanță președințială a fost făcută în data de 3 octombrie 2008, deci după 4 luni (fără 17 zile) de la data la care a fost reziliat contractul, este de natură să ducă la concluzia că nu există condiția urgenței.
Cu privire la caracterul vremelnic al măsurilor dispuse pe calea ordonanței președințiale, instanța de fond nu a respectat aceste prevederi.
S-a dispus pe de o parte, să se permită accesul reprezentanților - SA și a cocontractanților acesteia în incinta Parcului Industrial CIp ână la momentul finalizării "investiției" hală de producție, spații de depozitare, spații de manipulare și administrative, iar, pe de altă parte, să se furnizeze intimatei serviciile de utilități (gaz,curent electric) până la finalizarea "investiției".
Intimata - SA prin întâmpinarea depusă la dosar (38) solicită respingerea recursului ca neîntemeiat cu consecința menținerii în totalitate a hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul declarat de pârâta - SA prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.581 pr.civ. instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-a ivi cu prilejul unei executări; se poate constata, așadar că admiterea unei cereri de ordonanțe președințiale grefată pe dispozițiile art. 581.pr.civ. presupune întrunirea cumulativă a tuturor condițiilor enunțate anterior: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului litigiului dintre părți.
Este cunoscut, de altfel, faptul că în procedura ordonanței președințiale, părțile au posibilități probatorii limitate de caracterul excepțional al acesteia și ca atare adoptarea unor măsuri care vizează o obligație de a face este admisibilă doar pentru ipoteza în care acestea ar duce la încetarea unor acte abuzive, instanța fiind chemată să cerceteze aparența dreptului.
1. Recurenta apreciază că ordonanța atacată a fost pronunțată de către o instanță necompetentă întrucât, în conformitate cu prevederile art 581. pr. Civ. competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială revine instanței competente a soluționa cererile în fond, situație în care recurenta apreciază că instanța competentă este Judecătoria Cluj -
Această susținere este nefondată și în contradicție cu prevederile art. 2. pr. Civ. Astfel potrivit art.2 alin. 1 lit. a pr.civ. litigiile în materie comercială evaluabile în bani referitoare la pretenții mai mari de 100.000 lei precum și litigiile de natură comercială neevaluabile în bani sunt soluționate în fond de către tribunale.
În speță, demersul judiciar al reclamantei evidențiat în cererea de ordonanță președințială, are ca obiect o obligație de a face, în materie comercială, care nu este evaluabilă în bani astfel că competența de soluționare în primă instanță a cererii de ordonanță președințială revenea Tribunalului Comercial Cluj iar nu Judecătoriei Cluj -N astfel cum nefondat susține recurenta.
2. Potrivit dispozițiilor art. 581 al. 3. pr. Civ. ordonanța președințială va putea fi dată fără citarea părților chiar și în situația în care există o judecată asupra fondului.
Dată fiind această dispoziție derogatorie de la procedura obișnuită de judecată a unor cereri contencioase, judecarea cererii de ordonanță președințială fără ca, în prealabil, părțile să fi fost încunoștiințate despre judecată prin citarea acestora nu prejudiciază în nici un fel dreptul la apărare recunoscut în favoarea acestora, judecătorul cauzei fiind în măsură să stabilească dacă este necesară sau nu citarea părților.
În speță, instanța de fond a procedat corect la soluționarea cererii fără citarea părților apreciind că la dosarul cauzei există toate mijloacele de dovadă care relevă urgența și vremelnicia măsurilor ce au fost dispuse.
Nu se poate susține cu temei că procedând astfel dreptul la apărare al pârâtei a fost nesocotit întrucât aceasta are la dispoziție calea de atac a recursului ca mijloc procesual prin care se pot analiza toate aspectele incidente în cauză, în limitele procedurii ordonanței președințiale și respectând caracterul devolutiv al recursului precum și dispozițiile art.3041pr.civ.
3. Cât privește criticilor referitoare la netemeinicia ordonanței președințiale, se poate observa că recurenta invocă, în prinicipal, elemente care vizează fondul litigiului dintre aceasta și - INTERNATIONAL SRl care a încheiat inițial contractul de cesiune nr. 513/12.06.2006.
Astfel se arată faptul că a intervenit rezilierea de drept a contractului dintre cele două societăți amintite ca urmare a neplății sumelor de către - INTERNATIONAL SRl iar subcesiunea dreptului de folosință, inclusiv a dreptului de a construi în favoarea subscrisei a fost retrasă ca urmare a nedepunerii de către - INTERNAȚIONAL SRl a documentelor solicitate și, ca atare, nu există un drept în favoarea reclamantei în privința căruia să existe pericolul de pierdere ori diminuare astfel încât să devină necesară ordonarea unor măsuri vremelnice.
După cum am arătat anterior, în procedura ordonanței președințiale, părțile au posibilități probatorii limitate de caracterul excepțional al acesteia și ca atare adoptarea unor măsuri care vizează o obligație de a face este admisibilă doar pentru ipoteza în care acestea ar duce la încetarea unor acte abuzive, instanța fiind chemată să cerceteze aparența dreptului.
Mai mult, instanța învestită cu o astfel de cerere nu are posibilitatea de a cerceta fondul raporturilor juridice ce generează necesitatea ordonării măsurilor vremelnice, însă, va proceda la o analiză a aparenței dreptului din partea reclamantului, care să justifice demersul judiciar inițiat precum și relația dintre aparența dreptului și măsurile solicitate a fi dispuse pentru protejarea acestui drept.
În speță, se poate observa că aparența dreptului operează în favoarea reclamantei.
Astfel prin contractul de cesiune nr. 513 încheiat la data de 12.06.2006 cu pârâta - SA - PARCUL INDUSTRIAL C, - International SRL dobândit dreptul de folosință, inclusiv dreptul de a construi asupra unei suprafețe de teren de 13.984 mp situat în incinta parcului industrial 1, în vederea edificării pe acesta a unei investiții constând în hale de producție, spații de depozitare, spații manipulare și administrative, cu obligația de a da în folosință aceste investiții. Prin același contract, odată cu realizarea lucrărilor de construire, a fost dobândit un drept de superficie compus din dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate și dreptul de folosință asupra terenului pe care supraedificatele sunt situate.
Ulterior, prin contractul de cesiune nr. 0057/0J/14.06.2006 încheiat între - Internațional SRl și - SA, această din urmă societate a dobândit drepturile conferite de contractul de cesiune nr. 513/12.06.2006 în ceea ce privește suprafața de 11.000 mp. În această calitate - SA a solicitat și a obținut autorizația de construire din data de 07.12.2006 prin care era autorizată a efectua lucrările de investiții constând în hale de producție, spații de depozitare, spații manipulare și administrative. Acest contract a fost reziliat de către - Internațional SRl și - SA la data de 14.12.2007 și astfel reclamanta a dobândit drepturile și obligațiile reglementate prin contractul de cesiune nr.513/12.06.2006 încheiat între - Internațional SRl și - SA - PARCUL INDUSTRIAL C, cesiunea făcând obiectul contractului nr. 060/DJ/14.12.2007 vizând doar suprafața de 11.000 mp.
Cesiunea a fost notificată către societatea pârâtă, care prin adresa nr.1089NG/MM din 07.09.2007 și-a exprimat acordul în acest sens. Ca urmare a cesiunii notificate către pârâta, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate a construcțiilor aflate în curs de edificare pe terenul în discuție precum și dreptul de folosință asupra terenului. Întrucât autorizația de construire a fost emisă pe numele - SA, prin contractul de cesiune din data de 17.06.2008 încheiat între - SA și - SA, a fost transmisă către reclamantă autorizația de construire nr. 2192/07.12.2006, inclusiv drepturile conferite de acest act administrativ, astfel că se poate susține cu temei că aparența de drept operează în favoarea reclamantei.
Urgența măsurilor solicitate a fi ordonate de către instanța de fond este evidentă dată fiind starea de fapt cu privire la investițiile realizate. Refuzul pârâtei de a permite accesul reclamantei și a cocontractanților creează premisele apariției pericolului ca lucrările efectuate până la acest moment să se degradeze întrucât pârâta nu a permis luarea nici unei măsuri de conservare a acestora iar condițiile climaterice au un efect distructiv asupra lucrărilor aflate în curs de edificare pe teren.
Cât privește vremelnicia măsurilor solicitate a fi dispuse de către instanță se poate observa că s-a solicitat obligarea pârâtei la a permite accesul în incinta parcului industrial I până la momentul finalizării investiției reprezentate de lucrările de construcție constând în hale de producție, spații de depozitare, spații manipulare și administrative până la momentul finalizării acestor lucrări, reprezentată de recepția lor și eliberarea dovezii de luare în folosință de către autoritățile administrației publice cu atribuții în domeniu.
Pentru a atinge această finalitate este, însă, necesară finalizarea lucrărilor de construire în sensul edificării tuturor elementelor structurale ce compun imobilele parte din investiția asumată prin contractul de subcesiune și, prin urmare, accesul reclamantei este permis în parcul industrial numai până la momentul recepționării acestor construcții iar nu și pentru a permite desfășurarea activității de producție.
De asemenea, activitatea de furnizare a utilităților la care recurenta a fost obligată se întinde în mod implicit până la momentul finalizării lucrărilor de construcție întrucât finalizarea activității de construire este condiționată din punct de vedere tehnologic de furnizarea neîntreruptă a acestor utilități.
Se poate conchide, așadar, că în speță ipoteza normei legale instituite de legiuitor prin dispozițiile art.581 pr.civ. este întrunită, că toate condițiile imperative sunt îndeplinite și ca atare, admiterea cererii de ordonanță președințială formulată de reclamantă este fondată, soluția instanței de fond fiind temeinică și legală.
În consecință, Curtea va aprecia că recursul declarat de către pârâta - SA este nefondat iar în temeiul art. 312 alin.1 pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta - SA C-N împotriva ordonanței președințiale nr. 2227/07.10.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - G - - - - -
Red./
2 ex./17.03.2009
Jud.fond.-
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Gheorghe Cotuțiu, Mihaela Sărăcuț
