Spete pretentii comerciale. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1/2009
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Hârceagă
JUDECĂTOR 2: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 3: Gilica Popescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de pârâta împotriva Sentinței nr. 2199/C din 30 septembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 3152/2002.
La apelul nominal părțile lipsesc.
Procedura de citare este îndeplinită.
Se constată că la dosar s-a depus din partea pârâtului cerere de intervenție în interesul recurentei pârâte, motivând că nu a putut formula recursul odată cu aceasta întrucât a fost plecat în străinătate pentru o perioadă de patru ani, revenind în țară pe 18 decembrie.
Analizând cererea formulată de pârâtul, Curtea constată că este o cerere de recurs și, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor de față reține:
Prin Sentința comercială 2199/C din 30 septembrie 2002 Tribunalul Sibiua admis acțiunea reclamantei a municipiului Sibiu împotriva pârâților și pe care i-a obligat să plătească reclamantei suma de 26.473.327 lei reprezentând pasivul SC & Sibiu reținând în motivare în esență că pârâții nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea și au desfășurat un management defectuos care a determinat încetarea de plăți, astfel că sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 124 din Legea nr. 64/1995 modificată, pentru antrenarea răspunderii pârâților cu plata pasivului rămas neacoperit la societatea debitoare.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții solicitând casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe susținând, în esență, că pe parcursul derulării procedurii falimentului societății debitoare, și după închidere apoi în prezentul dosar, procedura de citare cu aceștia nu a fost îndeplinită iar hotărârile pronunțate nu le-au fost comunicate, încălcându-se astfel dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 paragraful 1 CEDO.
Învederează că la data judecării cauzei pe fond domiciliul pârâților era în Sibiu,-,. 66,. C,. 26 însă nicicând nu au fost citați de la această adresă și nici nu le-au fost comunicate sentințele pronunțate, încălcându-se astfel prevederile art. 95 alin. 1 Cpc, 129 Cpc și 105 alin. 2 raportat la art. 85 Cpc.
Prin întâmpinarea depusă la filele 6-7, DGFP a județului Sibiu solicită respingerea recursului ca nefondat învederând că hotărârile pronunțate, atât în dosarul de faliment cât și în prezentul dosar, au fost comunicate cu pârâții astfel că recursul declarat este tardiv iar procedura de citare a fost legal îndeplinită în ambele dosare.
Examinând sentința atacată prin prima motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în raport de dispozițiile art. 304, 304 indice 1 și 306 Cpc se constată că recursurile, declarate în termen ținând cont că sentința atacată nu a fost comunicată procedural cu recurenții, sunt fondate urmând a fi admise potrivit considerentelor ce urmează a fi expuse.
În temeiul art. 42 Cpc persoanele care nu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate sau autorizate în chipul arătat de legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor și conform art. 43 Cpc lipsa capacității de exercițiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare al pricinii.
În speță, calitatea de organ fiscal pe care reclamanta a municipiului Sibiu a invocat-o nu conferă acesteia capacitatea de exercițiu al drepturilor procesuale iar dispozițiile art. 17 alin. 1, 3 și 5 din OG 92/2003 precum și cele referitoare la organizarea și structura organizatorică teritorială a organelor fiscale recunosc Direcției Generale a Finanțelor Publice calitatea de subiect de drept în raportul juridic de drept fiscal. Cu alte cuvinte, numai persoana juridică recunoscută de lege ca atare are capacitatea de exercițiu adică, acea capacitate de a dobândi drepturi și de a-și asuma obligații pe care să le onoreze cu patrimoniul propriu.
Pentru a dobândi calitatea de persoană juridică legea pretinde unei entități colective, o organizare de sine stătătoare, un scop licit și un patrimoniu propriu, distinct de cel a persoanelor care formează acea entitate.
În speță, reclamantei îi lipsește unul din aceste elemente, respectiv patrimoniul propriu.
Raportat la această excepție absolută și peremtorie, analiza celorlalte motive de fond apare superfluă.
Cercetând însă cauza sub toate aspectele procesuale în temeiul art. 304 indice 1 Cpc Curtea constată că, atât în dosarul de faliment cât și în prezentul doar, procedura de citare cu pârâții nu a fost legal îndeplinită. Prin urmare, judecarea cauzei cu încălcarea procedurii de citare a pârâților reflectă lipsa interesului instanței pentru respectarea drepturilor procesuale și a unei judecăți imparțiale, cu ascultarea ambelor părți.
Fiind încălcate prevederile art. 85-100 Cpc și respectiv art. 6 alin. 2 din CEDO care consacră dreptul fundamental al persoanei de a avea acces la un proces echitabil, sentința este nulă ca și celelalte acte procedurale efectuate în dosar.
Soluția judecătorului sindic este greșită și în privința modului în care s-au respectat normele procesuale care impun judecătorului temeinicia în măsurile dispuse.
Concret, obligarea pârâților la plata pasivului rămas neacoperit la societatea debitoare, nu se sprijină pe probe administrate nemijlocit de către judecător, ci doar pe afirmația preluată din raportul lichidatorului judiciar, conform cărora "pârâții nu au predat lichidatorului judiciar desemnat documentele contabile ale societății debitoare". Ori, în temeiul art. 1169 Cod civil, 998-999 Cod civil, reclamanta era obligată să facă dovada că pârâții au săvârșit vreuna din faptele prevăzute de art. 124 din Legea 64/1995, incidentă speței la data deschiderii procedurii.
Așadar, simplele alegațiuni ale unei părți nu conferă temeinicie sentinței judecătorești.
În raport de considerentele expuse, sentința este netemeinică și nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 Cpc.
Cum restabilirea legalității este posibilă prin modificarea sentinței, recursurile pârâților vor fi admise.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta cum și recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței comerciale 2199/C din 30 sept.2002 pronunțată de judecător sindic în Dosar 3152/2002 al Tribunalului Sibiu și în consecință:
Modifică sentința atacată în sensul că respinge cererea a municipiului Sibiu împotriva pârâților și pentru plata pasivului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 7 ian. 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Ex.2/16.01.2009
Jud fond
Președinte:Doina HârceagăJudecători:Doina Hârceagă, Eugenia Florescu, Gilica Popescu
