Spete pretentii comerciale. Decizia 102/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
Decizia nr.102/Ap Dosar nr-
Ședința publică din 22 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Comșa președinte de secție
- - - - - judecător
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de pârâții MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B și MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE împotriva sentinței civile nr.692/C din 29 aprilie 2009, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa apelanților pârâți Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, precum și a intimatei reclamante Trans
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 15 octombrie 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 22 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra apelurilor de față:
Prin sentința civilă nr. 692/29.04.2009, Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a admis cererea formulată de reclamanta Trans B în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B și în consecință l-a obligat pe pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale să-i plătească reclamantei suma de 63.407 lei, reprezentând actualizare debit pe perioada 4.07.2007 - 30.10.2007 și 73.136 lei, dobândă legală aferentă debit, precum și 12.983 lei, cheltuieli de judecată. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice și excepția inadmisibilității formulată de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
La pronunțarea acestei hotărâri, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.2646/4.07.2007 pronunțată in dosar nr- al Tribunalului Brașov a fost admisă cererea formulată și precizată de reclamanta Trans B în contradictoriu cu pârâtele Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, Direcția Pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale B și Ministerul Finanțelor Publice B, pârâta Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale fiind obligată să plătească reclamantei suma de 2.156.702,2 lei reprezentând despăgubiri și 53.390,26 lei cheltuieli de judecată.
Prin neîndeplinirea de bună voie, la termen, a obligației de plată a sumei stabilită prin titlu executoriu susmenționat pârâta a cauzat reclamantei un prejudiciu în cuantum de - lei constând în devalorizarea monedei naționale datorate inflației și dobânda legală aferentă debitului astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 16-20 din dosar, reclamanta fiind împiedicată a utiliza suma în raporturile comerciale.
Față de susmenționate, văzând principiul reparării integrale a prejudiciului precum și prevederile art.998, 999 cod civil se constată că cererea reclamantei este fondată urmând obliga la plata despăgubirilor susprecizate.
Cu privire la excepția inadmisibilității cererii, bazată pe aplicabilitatea prevederilor nr.OG22/2002, instanța a apreciat că aceste prevederi nu exonerează pârâta de plata prejudiciului creat. De altfel, pârâta nu a făcut dovada lipsei de fonduri prevăzută în art.2 din nr.OG22/2002.
S-a respins și excepția lipsei calității procesuale a pârâtei 2, întrucât s-a considerat necesar ca prezenta hotărâre să-i fie opozabilă acestei pârâte, Ministerul Economiei și Finanțelor având calitatea de ordonator de credite.
Împotriva sentinței au declarat apel ambii pârâți, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, prin apelul său, a solicitat schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive și, pe fond, respingerea acțiunii.
În susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive se arată că, prin sentința civilă nr. 2646/C/4.07.2007 a Tribunalului Brașova fost obligat la suportarea sumei de 2.156.702,2 lei Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale și nu Ministerul Finanțelor Publice. Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale are calitatea de ordonator de credite și, așa cum rezultă din cererea introductivă, nu a înțeles să-și îndeplinească obligația stabilită de instanța de judecată.
Pe fond, se susține că obligarea Ministerului Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale la plata sumelor solicitate de reclamantă este nelegală, în situația în care acest minister nu poate să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială.
Neaplicarea dobânzii legale și a indicelui de inflație se datorează și faptului că, în conformitate cu dispozițiile art.14 alin.2 din Legea nr.500/2002 - privind finanțelor publice "nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în buget și nici angajată și efectuată din acesta dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială".
Totodată, în conformitate cu prevederile art.29 alin.3 din Legea nr.55/2002 privind finanțele publice "cheltuielile prevăzute în capitole și articole au destinația precisă și limitată" iar potrivit art.47 "creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui capitol". Prin urmare, din dispozițiile legale precizate anterior reiese că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate.
Plata sumelor reprezentând dobânda legală și indicele de inflație se poate face numai prin intervenția legiuitorului.
Prin apelul declarat de Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale se solicită respingerea acțiunii ca nefondată și admiterea cererii de întoarcere a executării prin restabilirea situației anterioare, respectiv obligarea intimatei reclamante la restituirea sumei de 63.407 lei, actualizare debit și dobânda legală aferentă precum și cheltuieli de judecată.
Apelantul critică sentința, în primul rând pentru că în considerentele acesteia se face doar o prezentare descriptivă a motivelor care au stat la baza soluției, fără a răspunde la apărările formulate de pârâtă pe baza probelor administrate, a argumentelor și raționamentelor sale juridice, a principiilor și a regulilor de drept substanțial și procesual. Aceasta atrage nulitatea hotărârii pronunțate, ce are drept consecință casarea sentinței atacate.
În subsidiar, apelantul susține că în mod arbitrar instanța a înlăturat apărările sale legate de existența unei hotărâri judecătorești prin care s-a statuat că pârâtul și-a executat în mod benevol obligația față de reclamantă.
De asemenea, consideră apelantul,în mod arbitrar instanța a înlăturat apărările întemeiate pe dispozițiile nr.OG 22/2002 întrucât, pârâtul a înfățișat înscrisuri din care reiese atât faptul că nu avea în conturi suma solicitată cât și intenția de refuz la plată a controlului delegat al. Prin urmare, nu s-a făcut dovada faptei ilicite de care condiționează legiuitorul răspunderea civilă delictuală.
În mod nelegal instanța de fond a admis pretenția reclamantei de la data pronunțării sentinței, deoarece termenele încep să curgă de la data comunicării. Așadar, despăgubirile puteau fi calculate cel mai devreme de la data comunicării sentinței.
Potrivit art. 44 alin. 2 din Convenția Drepturilor Omului, obligația se aduce la îndeplinire în termen de 3 luni. Cum acest termen nu poate să curgă decât, fie de la data comunicării sentinței, fie de la data cererii de punere în executare și, cum data comunicării sentinței este 2.08.2007 iar data cererii de punere în executare este 13.09.2007, raportat la data efectuării plății, care este 31.10.2007, obligația a fost executată în termen rezonabil. Orice cerere de obligare la plata de despăgubiri anterior ajungerii la termen a obligației de plată născută în baza unui titlu executor nu constituie decât o pretenție excesivă, cum în mod constant s-au pronunțat instanțele europene.
De altfel, chiar raportat la dispozițiile interne, (OG nr.22/2002), se constată că executarea obligațiilor stabilite în sarcina instituțiilor publice prin titlurile executorii nu sunt supuse vreunui termen până la care autoritățile publice sunt obligate să efectueze plata, singurul termen prevăzut de legiuitor fiind cel de 6 luni, înlăuntrul căruia ministerul a făcut plata.
Se mai susține că, raportat la temeiul invocat în admiterea acțiunii și a dezlegării date de prin decizia nr. 11/2005 se constată că admiterea dobânzii legale, cumulate cu indicele de inflație atunci când sunt solicitate urmare a executări cu întârziere este nelegală, întrucât echivalează cu aplicarea a două sancțiuni de același fel pentru aceeași faptă, ceea ce vădit reprezintă o îmbogățire fără just temei care se sancționează cu inadmisibilitatea.
Ultima critică adusă sentinței se referă la neîndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale, în lipsa cărora nu poate fi antrenată răspunderea apelantului.
Cu privire la cererea de întoarcere a executării se învederează că obligația stabilită prin sentință a fost executată integral, așa cum rezultă din ordinul de plată atașat în copie.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelurilor și menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, intimata susține că a înțeles să cheme în judecată acest pârât, având în vedere atribuțiile ce-i revin acestuia, potrivit Legii finanțelor publice, nr. 500/2002, în domeniul deschiderii creditelor bugetare.
Cu privire la criticile aduse pe fond sentinței, se susține că instanța a indicat în cuprinsul sentinței argumentele pe care își întemeiază soluția, reținând temeinicia pretențiilor formulate de reclamantă și aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor legale pe care aceasta și-a întemeiat acțiunea.
Intimata consideră că momentul nașterii obligației debitorului de a îndeplini dispoziția instanței este momentul pronunțării hotărârii și nu momentul comunicării soluției. Fiind pronunțată într-o cauză comercială, soluția este executorie, potrivit art. 7208Cod de procedură civilă.
Termenul de 6 luni reglementat de nr.OG 22/2002 nu este un termen de grație, până la care obligația nu devine exigibilă, ci un termen procedural, pentru identificarea resurselor financiare necesare plății debitelor.
Cu privire la aplicarea în cauză a dispozițiilor DO. se susține că nu se poate transpune o dispoziție de natură procedurală, care reglementează caracterul definitiv al hotărârilor în dreptul intern, instanțele naționale având propria procedură de judecată.
Prejudiciul a fost corect calculat, de un expert contabil și constă în actualizarea cu indicele de inflație, având menirea de a acoperi erodarea prin efectul inflației a despăgubirilor acordate de instanță între momentul nașterii acestor obligații și momentul achitării sale și dobânda legală, care vizează acoperirea prejudiciului reprezentat de beneficiul nerealizat.
În fine, intimata apreciază că existența condițiilor necesare pentru angajarea răspunderii pârâților rezultă din probele administrate la judecata în fond a cauzei.
Examinând sentința atacată în limitele motivelor de apel, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale în materie, curtea reține următoarele:
Excepția invocată de apelantul Ministerul Finanțelor Publice, privind lipsa calității sale procesuale pasive este neîntemeiată. În mod justificat reclamanta a solicitat ca hotărârea să fie pronunțată în contradictoriu și cu acest pârât, având în vedere atribuțiile ce-i revin acestuia potrivit dispozițiilor art. 49 alin. 3 din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, în domeniul deschiderii de credite bugetare.
De asemenea, în conformitate cu art. 13 din nr.OG 119/1999, plățile efectuate de ordonatorii de credite sunt avizate prealabil, de către controlorii delegați, desemnați de Ministerul Finanțelor Publice. Așadar, chiar dacă Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale are calitatea de ordonator de credite, acesta nu poate realiza plata fără avizul controlorilor delegați, desemnați și subordonați Ministerului Finanțelor Publice.
Motivul de fond invocat de același apelant, referitor la lipsa unei baze legale pentru înscrierea în buget a actualizării drepturilor cu dobânda legală și cu indicele de inflație este, de asemenea, nefondată.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispoziții din Codul civil și nr.OG 9/2000, astfel că la soluționarea cauzei instanța nu putea face abstracție de aceste dispoziții legale, respingând acțiunea numai pentru motivul că în bugetul instituției pârâte nu există un capitol cu această destinație.
Art. 16 din Constituția României consacră egalitatea cetățenilor și a autorităților publice în fața legii, astfel că apelantele pârâte nu se pot sustrage aplicării dispozițiilor de drept civil și comercial, în situațiile în care intră în astfel de raporturi juridice cu persoane fizice sau juridice.
Pretinsa nulitate a sentinței, pentru lipsa considerentelor care au stat la baza formării convingerii instanței, invocată de apelantul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nu poate fi reținută.
Deși sumară, motivarea instanței de fond descrie situația de fapt reținută din probele administrate, precizează dispozițiile legale pe care le consideră aplicabile în cauză și sintetizează considerentele pentru care excepțiile invocate de pârâți au fost respinse. Ca urmare, nu se poate reține lipsa unei părți din hotărâre.
Cu privire la ignorarea hotărârii judecătorești prin care s-a constatat îndeplinirea benevolă a obligației, se constată că această sentință nu are relevanță în cauză, executarea voluntară a obligației neavând nici un efect cu privire la curgerea dobânzilor până la data executării.
De asemenea, dispozițiile nr.OG 22/2002 nu au incidență în cauză. Prin acest act normativ legiuitorul a reglementat un termen procedural, pentru identificarea resurselor financiare necesare plății debitelor, în vederea evitării blocării activității instituțiilor publice și nu un termen de grație, care să afecteze caracterul exigibil al obligației.
Cu privire la data la care obligația stabilită prin hotărârea judecătorească a devenit exigibilă, urmează a avea în vedere dispozițiile art. 7208Cod de procedură civilă, în conformitate cu care hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială sunt executorii. Potrivit art. 266 alin. 3 Cod de procedură civilă hotărârea judecătorească se comunică părților în cazul în care aceasta este necesar în vederea curgerii termenului de exercitare a apelului sau recursului. Scopul comunicării este deci, acela de a marca data curgerii termenului pentru exercitarea căii de atac însă obligația stabilită prin hotărâre devine exigibilă, în cazul hotărârilor pronunțate în materie comercială, de la data pronunțării.
La fel de lipsite de legătură cu obiectul cauzei sunt dispozițiile art. 44 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la data la care devin definitive hotărârile Camerelor. Acestea sunt dispoziții de procedură aplicabile exclusiv procedurii acestei instanțe.
Referitor la îndeplinirea condițiilor răspunderii, se constată următoarele:
Fapta ilicită constă în întârzierea executării obligației.
În conformitate cu art. 1082 Cod civil, culpa debitorului pentru neexecutarea unei obligații este prezumată, singurele cazuri de exonerare de răspundere fiind forța majoră și cazul fortuit, împrejurări care nu au fost dovedite în cauză.
Din dispozițiile art. 1088 alin. 2 Cod civil, rezultă că pentru neexecutarea obligației având ca obiect o sumă de bani, daunele interese se cuvin fără ca debitorul să fie obligat să dovedească prejudiciul suferit.
În privința cuantumului prejudiciului, prima instanță a îmbrățișat punctul de vedere al reclamantei, în conformitate cu care rata inflației reprezintă paguba efectivă iar dobânda reprezintă beneficiul nerealizat.
Dar, în conformitate cu art. 1088 Cod civil, la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, cu excepția regulilor speciale în materie de comerț, fidejusiune și societate. Din acest text de lege rezultă că dobânzile au caracter de daune interese, care se particularizează prin faptul că sunt stabilite anticipat de legiuitor.
În conformitate cu art. 2 din nr.OG9/2000, pentru executarea cu întârziere a obligațiilor bănești se poate acorda numai dobânda legală care, în materie comercială, potrivit art. 3 se stabilește la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de Banca Națională a României.
dobânzilor cu alte daune-interese este permisă numai în mod excepțional, în cazurile expres prevăzute de lege, ceea ce nu este cazul în speță.
Rezultă că apelul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale este întemeiat în parte, cu privire la obligarea sa la plata daunelor interese reprezentând rata inflației, motiv pentru care, în baza art. 296 Cod procedură civilă urmează a se admite în parte și a se schimba în parte hotărârea atacată, în sensul înlăturării dispozițiilor referitoare la această obligație.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, urmează a obliga apelanții la plata către intimată a cheltuielilor de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte apelurile declarate de pârâții Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva sentinței civile nr.692/C/29.04.2009 a Tribunalului Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, pe care o schimbă în parte, în sensul că înlătură obligația pârâtelor de plată către reclamantă a sumei de 63.407 lei, reprezentând actualizare debit.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă apelanții să-i plătească intimatei Trans suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Alina Gabriela Stoian
- - - - -
Grefier,
-
Red.: / 02.11.2009
Tehnored: / 11.11.2009/ - 4 ex -
Judecător fond:
Președinte:Gabriela ComșaJudecători:Gabriela Comșa, Alina Gabriela Stoian, Lilioara
