Spete pretentii comerciale. Decizia 1062/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal
DOSAR Nr-
DECIZIA Nr. 1062
Ședința publică din data de 18 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 2: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 3: Elena Chirica
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâtele- SRLcu sediul în comuna Merei, sat, județul B prin lichidator judiciar, B, str. -,. 3 mezanin, județul B și - P,-,.15,.34, județul P, împotriva sentinței nr. 486 din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanții și ambii cu domiciliul în B,-, județul B și intimata chemată în garanție domiciliată în B, str. -,.20D,.D,. 9, județul
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurenta reprezentată de avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale depuse la dosarul cauzei, intimata reclamantă personal, lipsă fiind recurenta - SRL, intimatul reclamant și chemata în garanție.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat împotriva sentinței de declinare a competenței de soluționare a cauzei, este netimbrat, după care,
Reprezentantul recurentei avocat depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei potrivit chitanțelor nr. -, -, - din 09.09.2008 și timbru judiciar de 0.30 lei ce au fost achitate de instanță și depuse la dosarul cauzei, arătând totodată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, luând act că în cauză nu se mai formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei, avocat critică sentința instanței de fond pe care o consideră nelegală și netemeinică pentru motivele prev. de art. 304 al.1, pct. 5,6,9 Cod proc. civ. și solicită admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate și să se dispună trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la ribunalul Buzău, secția civilă pentru motivele ce le va evoca pe scurt în continuare.
Arată că judecătorul fondului ce a pronunțat sentința recurată a ignorat un principiu fundamental de drept și anume cel al contradictorialității atunci când
după ce timp de 2 ani a procedat la administrare de probe și rămânând în deliberare, invocă din oficiu excepția de necompetență materială a instanței și declină competența constatând conflictul negativ.
Chiar dacă, susține apărătorul recurentei, excepția invocată din oficiu de instanță este o excepție de ordine publică, nepunerea ei în discuție determină încălcarea principiului contradictorialității și cauzează părților o vătămare evidentă ce se poate înlătura numai prin casarea hotărârii.
Cât privește competența de soluționare a cauzei, deoarece numai valoarea terenului depășește 100.000 lei, dat fiind că este un teren situat într-o zonă centrală a unei stațiuni turistice, valoarea sa fiind crescută și de construcția edificată pe acest teren, dacă instanța ar fi respectat legea, ar fi constatat că evident și prin raportare la o acțiune evaluabilă în bani competența materială îi revenea Tribunalul Buzău.
În continuare, cu privire la natura litigiului, apărătorul recurentei susține că simpla calitate a pârâtei aceea de societate comercială nu atrage comercialitatea litigiului, acțiunea dedusă judecății este o pretenție imobiliară formulată de o persoană fizică în contradictoriu cu un comerciant, în opinia sa natura litigiului fiind una civilă.
În consecință solicită admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare în primă instanță Tribunalului Buzău și să se stabilească natura juridică a litigiului ca fiind una civilă.
Față de recursul formulat de recurenta - SRL, arată că în principiu este de acord cu admiterea lui mai puțin în ceea ce privește natura litigiului pe care îl consideră un litigiu civil și nu comercial, așa cum susține recurenta de mai sus, pentru motivele ce le-a învederat.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 6202/26.06.2006, la udecătoria Buzău, reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâta - SRL și, pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună: 1) obligarea pârâtelor să îi lase în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul casă de locuit și terenul aferent în suprafață de 429. situate în, com. Merei, jud. B; 2) obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că în anul 1995 în baza unui înscris sub semnătură privată au cumpărat imobilele precizate, iar prin sentința civilă nr. 5522/7.06.2002 a Judecătoriei Buzăua fost admisă acțiunea formulată de aceștia și s-a constatat că la data de 26.08.1995 au cumpărat imobilul casă de locuit.
Reclamanții mai susțin că urmare a apelul declarat, prin decizia nr. 573 din 22.07.2002, irevocabilă, pronunțată în dosarul nr.2548/2002, Tribunalul Buzăua schimbat în parte sentința menționată și a constatat că la aceiași dată 26.08.1995 reclamanții au dobândit și proprietatea asupra terenului aferent construcției în suprafață de 429.
De asemenea, reclamanții au arătat că prin decizia nr. 4085 din 18.05.2005, pronunțată în dosarul nr.3970/2003, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul în anulare promovat împotriva hotărârii evocate.
În anul 1996, reclamanții și pârâți și au hotărât realizarea în comun a unei activități comerciale, constând în amenajarea unei pensiuni agroturistice, reclamanții urmând să pună la dispoziție folosința imobilului și terenului, iar pârâții să finanțeze construcția.
În acest sens a fost constituită societatea comercială cu răspundere limitată, în care reclamanta și pârâta au deținut o cotă egală de participare la formarea capitalului social.
Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3924 din 20.11.1996, imobilele respective au fost vândute celor două părți.
Se arată că după intrarea în circuitul comercial al obiectivului, soții au cerut reclamanților să întocmească un contract de împrumut în numele societății pentru suma de 229.000 dolari, pentru ca ulterior să acționeze în judecată societatea pentru a li se restitui pretinsa datorie.
Reclamanții au mai susținut că pe rolul instanțelor au existat numeroase litigii, iar cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare a fost admisă de către instanța de fond, sentința fiind modificată în tot în apel, ulterior respingându-se și recursul de către Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Reclamanții apreciază că singura calea de a-și apăra drepturile o reprezintă acțiunea în revendicare formulată, solicitând admiterea acesteia și obligarea pârâtelor să le lase în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul casă de locuit și terenul aferent în suprafață de 429. situat în, com. Merei, jud.
Pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a instanței având în vedre faptul că, litigiul dedus judecății este comercial, întrucât privește imobile care fac parte din capitalul social al - SRL.
De asemenea, pârâta a mai invocat excepțiile de inadmisibilitate a acțiunii și de prematuritate, întemeiată pe dispoziția art. 7201Cod pr. civilă.
În ultimul rând pârâta a invocat lipsa calității procesuale pasive, întrucât nu este nici proprietara imobilelor și nu are nici posesia acestora.
Pârâta a formulat și cerere de chemare în garanție a vânzătoarei terenului, numita (), pentru ca în cazul admiterii cererii, aceasta să fie obligată la plata despăgubirii pentru prejudiciul creat.
Pârâta - SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pe cale de excepție apreciind că acțiunea formulată este inadmisibilă, întrucât a fost încălcată dispoziția art. 7201Cod pr. civilă.
Ulterior, pârâta a invocat excepția insuficienței timbrării a acțiunii formulate,excepția autorității de lucru judecat și în subsidiar a puterii de lucru judecat.
De asemenea, această pârâta a chemat în garanție pe vânzătoarea inițială, numita.
Prin sentința civilă nr. 3951 din 18.09.2006, Judecătoria Buzăua declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău - Secția Comercială.
În motivarea hotărârii, judecătoria a reținut că în conformitate cu dispoziția art. 56 Cod comercial, litigiul dedus judecății este comercial, obiectul fiind revendicarea imobilelor cu o valoare de peste 1.000.000.000 lei, astfel că soluționarea acestuia este de competența Tribunalul Buzău - Secția Comercială.
Drept urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. 3549/30.10.2006.
Prin sentința 486/21.05.2008 a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău reținându-se că litigiul dedus judecății cu obiect acțiune în revendicare privind imobilul casă de locuit și terenul aferent în suprafață de 429. situate în, com. Merei, jud. B, este de natură civilă, prin urmare, soluționarea acestuia revine Judecătoriei Buzău.
Ori, în cauză simpla calitate de comerciant a pârâtei - SRL nu atrage jurisdicția instanței comerciale, trebuind îndeplinită și condiția săvârșirii de acte și fapte de comerț.
Acțiunea în revendicare formulată de reclamanți are natura civilă iar nu comercială în pofida calității de comerciant a pârâtei - SRL Merei, jud.
Prin aceeași sentință s- constatat ivirea conflictului negativ de competență.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâtele - S SRL prin lichidator și.
- S SRL a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței de declinare a competenței și să se dispună trimiterea dosarului Tribunalului Buzău pentru continuarea judecății la Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
S-a susținut că instanța a dat mai mult decât s-a cerut, ținând cont ca toate părțile au fost de acord că aparține Tribunalului Buzău competența de soluționare a cererii.
Consideră că este vorba de o aplicare și interpretare greșită a legii pentru că acțiunea este o acțiune reală și că valoarea terenului, la cel mai jos nivel de evaluare depășește cu mult suma de 100.000 lei fără a mai considera și valoarea construcției.
Deoarece recurenta pretinde că aceste bunuri fac parte din activul său social, iar reclamanții tind să o deposedeze de respectivele bunuri este clar că litigiul este unul comercial, fiind lipsit de importanță dacă obiectul are o valoare mai mică sau mai mare de 100.000 lei, deoarece ceea ce se discută, cauza acțiunii și obiectul acesteia sunt raportate la analizarea dreptului de proprietate, la compararea de titluri, etc, deci acțiunea este de competența Tribunalului câtă vreme nu li se solicită o sumă de bani sau echivalentul unui bun.
Recurenta a declarat recurs împotriva sentinței pe care o consideră nelegală, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre continuarea judecății la ribunalul Buzău, Secția Comercială și de Contencios Administativ.
În susținerea recursului pârâta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5,6 și 9 Cod procedură civilă precizând că instanța nu a pus în discuție excepția necompetenței materiale, excepție invocată din oficiu și asupra căreia nu și-au exprimat poziția toți participanții la acest litigiu, iar în plus neatacându-se prima hotărâre de declinare a competenței pronunțată de Judecătoria Buzău reiese că părțile au achiesat la competența materială Tribunalului Buzău.
În ce privește pct. 9 al art. 304 Cod proc. civ. recurenta a susținut, prin raportare la art. 2 al. 1, pct. 1 Cod proc. civ. că textul de lege se referă în prima ipoteză, la cererile în pretenții prin raportare la câtimea valorii debitului solicitat.
În cazul de față acțiunea introductivă este o acțiune reală, nicidecum o acțiune în pretenții, competența aparținând.
De altfel, susține această recurentă, este greu de calificat modul în care, după ce litigiul a trenat peste un an de zile pe rolul Tribunalului Buzău, fără să pună în discuție aceste aspecte legale absolut obligatorii instanța s-a dezinvestit, fără să pună în discuție excepția invocată din oficiu.
La termenul de judecată în fond recurenta pârâtă prin avocat a susținut admiterea recursului, modificarea sentinței și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la ribunalul Buzău, Secția civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține următoarele.
Având în vedere că ambele recursuri critică sentința numai cu privire la declinarea competenței, recursurile se vor examina împreună.
Prin sentința civilă 3951/18.09.2006, rămasă definitivă și irevocabilă ca urmare a neatacării, Judecătoria Buzău și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău - Secția Comercială.
Tribunalul Buzăus -a considerat legal investit a administrat probatoriile și după rămânerea în pronunțare și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Buzău, invocând din oficiu excepția de necompetență materială a instanței.
Soluția pronunțată de instanța de fond este nelegală.
Hotărârea de declinare a competenței dezinvestește instanța care a pronunțat- și investește instanța în favoarea căreia s-a pronunțat declinarea de competență.
Hotărârea de declinare a competențe, rămasă irevocabilă, are puterea de lucru judecat, dar numai în ceea ce privește instanța care se dezinvestește.
Instanța căreia i se trimite dosarul se poate declara, la rândul său necompetentă, nefiind legată de hotărârea care a investit-
Numai că aceasta trebuie să se întâmple într-un termen rezonabil, pentru a nu li se încălca drepturile procesuale ale părților și mai ales pentru a se putea soluționa cauza într-un termen rezonabil, așa cum, în mod frecvent se pronunță Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în baza art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Declinarea de competență a soluționării cauzei la un an după înregistrarea cauzei, cu ocazia soluționării cauzei în fond este de natură a produce prejudicii părților.
Pe de alta parte imobilul care este obiectul prezentei acțiuni a intrat în capitalul și în fondul de comerț al societății pârâte, în sensul că imobilul, casă și teren, erau amenajate ca pensiune agroturistică și constituia rațiunea de a fi a societății.
Prin urmare, cererea reclamanților de evacuare a societății pârâte din imobilul în care își desfășoară activitatea comercială, are natură comercială nepatrimonială, iar pe cale de consecință competența aparține Tribunalului, Secția comercială potrivit art. 2 pct.1, lit.a Cod proc. civ. În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizie 1371/20.04.2004.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod proc. civ. se vor admite recursurile, se va modifica în tot sentința, se va respinge excepția de necompetență materială invocată din oficiu și se va dispune continuarea judecății de aceeași instanță Tribunalul Buzău - Secția Comercială.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele- SRLcu sediul în comuna Merei, sat, județul B prin lichidator judiciar, B, str. -,. 3 mezanin, județul B și - P,-,.15,.34, județul P, împotriva sentinței nr. 486 din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanții și ambii cu domiciliul în B,-, județul B și intimata chemată în garanție domiciliată în B, str. -,.20D,.D,. 9, județul
Modifică în tot sentința 486 din 21 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău.
Respinge excepția de necompetență materială.
Dispune continuarea judecății de aceeași instanță - Tribunalul Buzău - Secția Comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2008.
Președinte Judecători
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Dact. 3 ex./ 06.10.2008
6202/2006 al Tribunalului Buzău
Jud. fond
operator de date cu caracter personal
nr. notificare nr. 3120/2006
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață, Elena Chirica
