Spete pretentii comerciale. Decizia 107/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 107
Ședința publică de la 19 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Geta Sandu
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de apel comercial formulată de pârâta AS I împotriva sentinței nr. 2664/COM/ 11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, apelul a rămas în pronunțare la data de 16 2009, când părțile au fost lipsă și văzând că la dosar s-a solicitat judecata apelului în temeiul dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, văzând și dispozițiile art. 260 Cod procedură civilă, instanța a amânat pronunțarea cauzei la data de astăzi, când:
CURTEA DE APEL
Asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 2664/Com din 11.11.2008 Tribunalul Iași, Secția Comercial și contencios Administrativ a admis acțiunea comercială formulată de reclamanta " BETON I" împotriva pârâtei "AS " și a obligat pârâta la plata sumei de 275.050,81 Ron din care 164.666,95 Ron preț beton livrat și 110.383,86 Ron cu titlu de penalități de întârziere calculate până la data de 15.01.2007.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Iașia reținut următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 303/19.04.2005 având ca obiect vânzarea-cumpărarea de betoane și șape și prestări de servicii aferente.
Potrivit art. 2.1 din contract livrarea produselor se face pe baza unei comenzi scrise. Această dispoziție este prevăzută evident în favoarea vânzătorului însă nesocotirea ei nu poate afecta valabilitatea contractului încheiat. Faptul că există avizele de însoțire a mărfii ștampilate și semnate de pârâtă fac dovada că aceasta a recepționat marfa și că aceasta a comandat-o astfel nu avea motiv să o primească. Este de notorietate dat fiind specificul relației comercianților și principiul celerității, al încrederii și bunei credințe că se uzează de comenzi verbale sau telefonic foarte frecvent în practic. Conform art. 12.1 persoana autorizată de părți să întreprindă acțiuni care să le angajeze juridic este din partea pârâtei însă cu privire la avizele de însoțire a mărfii există la art. 12.3 o prevedere contractuală ce stipulează că "Pentru semnarea de primire a avizelor de însoțire a mărfii se consideră că persoana care face recepția reprezintă Cumpărătorul. Părțile contractante înțeleg și sunt de acord că este suficientă semnătura pe avizele de însoțire a mărfii fapt ce confirmă că marfa a fost livrată cantitativ și valoric".
Pe cale de consecință susținerile pârâtei că marfa nu a fost primită de persoana în drept vor fi înlăturate.
Din analiza documentelor contabile depuse la dosar a facturilor și avizelor de marfă coroborate cu concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză de expert instanța reține că reclamanta a livrat pârâtei beton în valoare de 164.666,95 RON. Pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală corelativă de plată a prețului.
Conform art. 8.1 din contract pârâta datorează și penalități în valoare de 110.383,86 RON.
Împotriva acestei sentințe comerciale a declarat apel "AS " criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului "AS " arată următoarele:
Instanța de judecată, în mod nelegal, a înlăturat susținerile referitoare la faptul că în conformitate cu art. 2.1 din contract, livrarea produselor urmează să se facă în baza comenzilor scrise,iar vânzătorul trebuia să întocmească aviz de însoțire a mărfurilor care trebuia semnat de cumpărător.
Potrivit art. 12.1 din contract, persoana autorizată de cumpărător de a emite comenzi, a semna avize și a accepta facturile spre plată era administratorul societății, domnul.
În acest mod, instanța de fond a considerat ca fiind valabile și acceptate la plată de către apelantă, o serie de facturi fiscale care nu îndeplinesc condițiile de formă și fond prevăzute de către normele legale aplicabile în materie, după cum urmează:
Referitor la factura fiscală nr. - din data de 18.05.2006, avizul de expediție poartă o semnătură necunoscută, nu cuprinde elementul de turnare, nu cuprinde punctul de lucru, iar mai mult, turnarea nu este justificată.
Factura fiscală nr. - din data de 04.04.2006, nu cuprinde elementul de turnare, nu cuprinde punctul de lucru, avizul este semnat de către o persoană necunoscută, iar în conformitate cu dispozițiile art. 2.1 din contract, factura nu este însoțită de către o comandă din partea subscrisei.
Factura fiscală - din data de 05.05.2006, lipsesc elementele mai sus arătate, și de această dată instanța de judecată în mod nelegal nu face o corectă aplicare a legii.
Este adevărat faptul că între părți s-au derulat relații comerciale, că reclamanta i-a livrat diferite cantități de beton, dar de aici și până la imputarea unor sume de bani pentru o marfă care nu i-a fost niciodată livrată prin depunerea la dosarul cauzei a unor facturi fictive care să justifice o așa-zisă "livrare", este absurd.
Consideră că instanța de judecată a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 2.1, 12.1 și 12.3 din contract, considerând faptul că aceste dispoziții contractuale mai sus indicate sunt "evident în favoarea vânzătorului".
Dispozițiile contractuale referitoare la faptul că "livrarea produselor se face numai pe baza unor comenzi scrise", consideră că acestea sunt stipulate și în favoarea cumpărătorului, pentru a-l proteja pe acesta în condițiile în care vânzătorul livrează o marfă care nu a fost comandată de către cumpărător, sau de o persoană care nu are calitatea necesară de a face o asemenea comandă.
În al doilea rând, expertiza tehnică contabilă efectuată în cauză, este una expeditivă,superficială, care după cum ușor se poate observa este lacunară și neprofesionistă.
În primul rând, faptul că aceasta a fost efectuată strict pe baza documentelor contabile depuse la dosarul cauzei, în condițiile în care apelanta a contestat cantitățile de marfă presupus a fi livrate de către " BETON"
Consideră faptul că expertul pentru întocmirea unui raport de expertiză pertinent și profesionist, trebuia să verifice actele financiar-contabile ale ambelor părți, să constate că facturile depuse de către reclamantă la dosarul cauzei sunt însușite și se regăsesc în contabilitatea subscrisei, să constate dacă facturile îndeplinesc toate condițiile de formă și fond prevăzute de normele legale aplicabile în materie.
Trebuie observat faptul că instanța de fond a pronunțat o decizie prin care o obligă la plata sumei de 110.383,86 ron reprezentând penalități pentru neplata în termen, în condițiile în care expertul nu arată în cuprinsul raportului de expertiză de unde a rezultat această sumă, câte zile de întârziere avea la plată fiecare factură în parte.
În consecință apelanta solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în parte a deciziei atacate, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata " BETON" Iad epus întâmpinare solicitând respingerea apelului pentru următoarele motive:
Apelanta-pârâtă nu poate susține că nu a primit marfa, susținând fie că nu a fost semnată de către dl, fie că facturile nu sunt semnate de către persoane cunoscute, întrucât așa după cum a reținut și prima instanță în art. 12.3 din contract se stipulează faptul că pentru semnarea de primire a avizelor de însoțire a mărfii persoana care face recepția reprezintă cumpărătorul. În acest articol se mai stipulează: "Părțile contractante înțeleg și sunt de acord că este suficientă semnătura pe avizele de însoțire a mărfii, fapt ce confirmă că marfa a fost livrată cantitativ și valoric".
Susține făcute de apelantă că anumite facturi sunt fictive, iar marfa nu a fost livrată trebuie probate, altfel nu pot fi luate în considerare.
În ceea ce privește criticile referitoare la efectuarea expertizei apreciem că expertul a răspuns la obiectivul fixat de instanța de fond, luând în calcul obiecțiunile formulate de pârâtă.
Examinând actele și lucrările dosarului, conform art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă,Curtea constată că apelul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Între părți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 303/19.04.2005 având ca obiect vânzarea-cumpărarea de betoane și șape și prestări de servicii aferente.
Apelanta critică faptul că instanța de fond în mod nelegal a înlăturat susținerile sale referitoare la faptul că în conformitate cu art. 2.1 din contract, livrarea produselor urma să se facă în baza comenzilor scrise, iar vânzătorul trebuia să întocmească aviz de însoțire a mărfurilor care trebuia semnat de cumpărător, persoana autorizată de cumpărător de a emite comenzi, a semna avize și a accepta facturile spre plata fiind administratorul societății,.
În acest mod consideră apelanta s-a acceptat la plată o serie de facturi fiscale care nu îndeplinesc condițiile de formă și fond.
Apelanta mai critică și faptul că instanța de fond a obligat la plata unor penalități în condițiile în care expertul nu arată în cuprinsul raportului de expertiză de unde a rezultat această sumă.
Este adevărat că art. 2.1 din contract prevede că livrarea produselor se face pe baza unei comenzi scrise iar conform art. 12.1 persoana autorizată de părți să întreprindă acțiuni care să le angajeze juridic este din partea pârâtei însă cu privire la avizele de însoțire a mărfii există la art. 12.3 o prevedere contractuală ce stipulează că "Pentru semnarea de primire a avizelor de însoțire a mărfii se consideră că persoana care face recepția reprezintă cumpărătorul. Părțile contractante înțeleg și sunt de acord că este suficientă semnătura pe avizele de însoțire a mărfii, fapt ce confirmă că marfa a fost livrată cantitativ și valoric".
În aceste condiții Curtea constată că instanța de fond în mod corect a înlăturat susținerile pârâtei că marfa nu a fost primită de persoana în drept, apreciind că existența avizelor de însoțire a mărfii ștampilate și semnate de pârâtă fac dovada că aceasta a recepționat marfa și că a comandat-o astfel nu avea motiv să o primească.
Pentru soluționarea cauzei s-a dispus efectuarea a două expertize contabile, una de către instanța de fond iar cealaltă de către instanța de apel. Atât prima cât și cea de-a doua expertiză efectuate de experți diferiți au concluzionat că suma totală de plată către " BETON" I este de 275.050,81 lei, din care, 164.666,95 lei suma de bază și 110.383,86 lei penalități pentru neplata în termen.
Expertiza efectuată în faza de judecată a apelului a mai răspuns la două obiective, experții apreciind că facturile fiscale emise îndeplinesc condițiile de fond cerute de lege și se regăsesc înregistrate în evidența contabilă analitică și sintetică a societății.
În opinia Curții înregistrarea acestor facturi în evidența contabilă analitică și sintetică a societății duce la concluzia că au fost însușite de către apelantă, instanța de fond stabilind corect și prejudiciul cauzat societății reclamante.
Raportat considerentelor expuse Curtea, în aplicarea art. 296 teza I Cod procedură civilă, va respinge apelul, păstrând sentința Tribunalului Iași și va respinge cheltuielile de judecată solicitate de către apelantă.
Deoarece pe parcursul judecății apelanta nu a achitat diferența de onorariu expert la care a fost obligată o va da în debit cu această sumă către Biroul Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Iași, în numele expertului contabil -.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de "AS " împotriva sentinței comerciale nr. 2664/COM din 11.11.2008 a Tribunalului Iași, Comercial și Contencios Administrativ, sentință pe care o păstrează.
Respinge cheltuielile de judecată solicitate de apelantă.
Dă în debit apelanta "AS " I cu suma de 6.481,67 lei către Biroul Local de Expertize Judiciare Tehnice și Contabile de pe lângă Tribunalul Iași pe numele expertului contabil -, reprezentând diferența onorariu expert.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
16.12.2009
2 ex.
Președinte:Geta SanduJudecători:Geta Sandu, Liliana Palihovici
