Spete pretentii comerciale. Decizia 108/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 108/2009
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Mihaela Saracut
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de către reclamanta - - B împotriva sentinței civile nr. 166 din 20 martie 20099 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, privind și pe intimata-pârâtă -. SRL și intimat-chemat în garanție - - G, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru apelanta-reclamantă și avocat pentru intimata-pârâtă, lipsind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că apelul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că la data de 22 iunie 2009 intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentantul intimatei, după care, curtea pune în discuție competența de soluționare a prezentului apel.
Reprezentantul apelantei consideră că prima chestiune care ar trebui clarificată este cea referitoare la secția competentă în soluționarea prezentei cauze. În opinia sa, competența aparține secției civile, având în vedere natura civilă a dreptului de proprietate intelectuală, urmând ca în fața secției civile să se discute dacă secția civilă a tribunalului era sau nu competentă să judece pe fond.
Reprezentanta intimatei arată că este de acord cu cele învederate de reprezentantul apelantei.
Curtea, reține că jurisdicția de primă instanță s-a pronunțat în materie comercială, iar în compunerea de față, curtea este o jurisdicție superioară comercială, prin urmare, este îndrituită să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de tribunal. Din această perspectivă, curtea reține că este competentă să verifice legalitatea hotărârii tribunalului.
În continuare, reprezentantul apelantei arată, în ce privește competența de soluționare pe fond a cauzei, că aceasta aparține secției civile a tribunalului, motivat de faptul că dreptul de proprietate al celui care posedă un brevet de invenție are componentă morală, nepatrimonială. Pretinsa uzurpare a dreptului de proprietate intelectuală precum și protejarea acestui drept au o natură eminamente civilă.
Reprezentantul apelantei nu consideră că, prin admiterea excepției de necompetență ar fi afectat dreptul părților la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, reclamanții fiind interesați să obțină o hotărâre de la o instanță competentă.
Cu privire la excepția de necompetență, reprezentanta intimatei arată că în opinia sa, Secția civilă a Tribunalului ar fi fost competentă să judece cauza pe fond.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 166 din 20 martie 20099 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, s-a espins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - - împotriva pârâtei - SRL.
A fost obligată reclamanta - - să plătească pârâtei - SRL suma de 2.377 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta - SRL împotriva pârâtei - -
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, eclamanta - - B este titulara Brevetului de Invenție nr. ll0l52 cu titlul "ație de zincare termică a benzilor metalice", eliberat prin Hotărârea nr.4/6l din 27.02.2004 a (8-l3).
Din documentația depusă privind descrierea invenției, revendicările și desenele explicative ce însoțesc și fac parte integrantă din brevetul de invenție, a rezultat că data de înregistrare a depozitului este data de l2.l0.200l, durata brevetului de invenție fiind de 20 de ani, cu începere de la data de depozit (art.3l alin.l din Legea nr.64/l991 rep. privind brevetele de invenție.
Potrivit art.32 alin.l din același act normativ, brevetul de invenție conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare a invenției pe întreaga sa durată iar potrivit disp.art.32 alin.6, teza II-a, dacă obiectul brevetului este un procedeu, protecția conferită de brevet se extinde la produsele obținute în mod direct prin procedeul brevetat.
Tot art. 32 alin.2 lit.b, prevede în mod expres că " este interzisă fără consimțământul titularului b) utilizarea procedeului precum și folosirea, oferirea spre vânzare, vânzarea sau importul în aceste scopuri al produsului obținute direct prin procedeul brevetat, în care în care obiectul brevetului este un procedeu".
Prevalându-se de drepturile și protecția oferite de lege, reclamanta - - B a afirmat că pârâta - SRL B, folosește în activitatea sa procedeul brevetat de reclamantă și a solicitat instanței s-o oblige pe pârâtă la încetarea utilizării frauduloase a procedeului brevetat și la plata despăgubirilor pentru prejudiciile ce i s-au produs, invocând în drept disp.art. 33-34, art.58 alin. 3 și 4 din nr. 64/l99l rep. și art.998 civ.
Pe de altă parte, pârâta - SRL a depus la dosar documente din care rezultă că a solicitat și a contractat cu o societate specializată de profil, respectiv cu - - G, executarea unei livrări de proiectare componente pentru linia de zincare termică pentru platbenzi de - echipament mecanic, lucrare ce a fost facturată la data de 27.03.2002, în baza contractului nr. 5329/03.l0.200l (3l-46).
Chemata în garanție, - - Gac onfirmat, prin întâmpinare (64), executarea lucrării de proiectare componente pentru linie de zincare termică pentru platbandă din - echipament mecanic și a precizat că între cele două procedee (cel brevetat de reclamant și cel folosit de pârâtă) mai ales la partea referitoare la inventică ( construcția instalației cu dispunerea pe un singur nivel și poziționarea dispozitivelor componente unele față de altele), nu există vreun element de identitate.
La termenul din data de 4 nov.2005 (l05), pârâta a depus la dosar Brevetul de invenție nr. ll9836 cu titlul de instalație de zincare pentru platbenzi (l00) având dată de depozit l7.05.2002 - dată de la care curge termenul de protecție a invenției, conform documentației anexate (l0l - l03), eliberat de OSIM la data de 29.07.2005.
După eliberarea acestui brevet de invenție, încă înainte de depunerea copiei la dosar, reprezentantul reclamantei, a depus la OSIM la data de l2 octombrie 2005 o cerere de revocare a brevetului de invenție nr. ll9836 Bl cu motivarea că hotărârea de eliberare a brevetului a fost luată fără respectarea dispozițiilor art.7, 8 și l0 din Legea nr. 64/l99l republicată.
Această cerere a fost respinsă ca nefondată prin Hotărârea nr.35/l6.02.2006 a Comisiei de reexaminare din cadrul OSIM (205) și 235-250), cu motivarea că Brevetul de invenție Ro ll9836 a fost temeinic acordat. Această hotărâre a fost atacată cu apel la Tribunalul București - Secția a IV-a civilă însă prin încheierea din data de 20.ll.207, s-a luat act de renunțarea apelantului, la apelul declarat, conform art. 246.pr.civ.
In considerentele hotărârii nr. 35/2006 prin care s-a respins cererea de revocare, Comisia de reexaminare a reținut, în contradictoriu cu reprezentanții celor două părți, mai multe elemente de noutate deși cele două brevete au același obiect: instalația de zincare și a hotărât menținerea brevetului acordat societății pârâte.
Pe de altă pare, și pârâta - SRL a promovat o acțiune în anularea Brevetului de invenție nr.ll9l52 cu dată de depozit l0.l2.200l, acordat reclamantei de către OSIM, acțiune înregistrată la Tribunalul Municipiului B la data de 20.0l.2006, înregistrată în dosarul civil nr. 6644/3 la Secția IV- civilă.
Această acțiune a fost respinsă prin sentința civilă nr. 354/06.03.2007, menținută prin respingerea ca nefondat a apelului, prin Decizia civilă nr. l9 A/05.02.2008 a Curții de Apel București (întreg dosarul în copie,m 343-50l).
Este de menționat că pe durata cât s-au judecat cererile ambelor părți, prezentul dosar a fost suspendat în perioada 24.03.2006 - l9.09.2008, în baza prev.art. 244 alin.l pct. pr.civ.
In cauză au fost încuviințate și efectuate încă înainte de suspendare, două expertize tehnice la solicitarea părților și achitate de ambele părți, respectiv o expertiză de specialitate în domeniul metalurgic având ca obiectiv constatarea dacă pârâta utilizează procedeul brevetat de reclamantă (l3l-l6l), și o expertiză în domeniul proprietății industriale (l65-l70).
Prin expertiza efectuată de expertul în metalurgie, depusă la data de l3.l2.2005 (l35-l6l) cât și prin suplimentul la expertiză (l83-l92), s-a concluzionat că societatea pârâtă utilizează în instalația sa elemente tehnice care aparțin de drept reclamantei, prin intermediul brevetului de invenție valid, fiind nerelevantă existența unui alt brevet, atâta vreme cât utilajul existent cuprinde elemente din soluția tehnică brevetată de reclamantă, exprimându-și și poziția că brevetul acordat pârâtei ar fi contrafăcut și ar fi posibil de anulare.
Cealaltă expertiză, în domeniul protecției industriale, depusă la data de l5.l2.2005 (l65-l76), efectuată pe baza documentelor dosarului coroborate cu legislația în vigoare, a concluzionat că nu se poate finaliza expertiza deoarece brevetul de invenție care stă la baza litigiului prezintă vicii de formă și de fond.
In baza întregului material probator, a documentelor depuse de părți, a celor două expertize și a actelor din dosarele acvirate, tribunalul reține că în cauză nu s-a făcut dovada că pârâta ar utiliza procedeul brevetat de reclamantă a cărui protecție este asigurată prin disp.art.32 și urm.din Legea nr. 64/l99l rep. din moment ce și pârâta este titulara unui brevet de invenție a cărui protecție este asigurată prin disp.art.32 și urm.din Legea nr. 46/l99l rep. privind brevetele de invenție, din moment ce și pârâta este titulara unui brevet de invenție după respingerea irevocabilă a cererii de revocare și care, având data de depozit l7.05.2002 și care, începând cu această dată, este protejat la rândul său, conf.art. 32 alin.l din Legea nr. 64/l99l rep. Rezultă din dosarul nr- al Tribunalului București - Secția IV-a civilă (230-34l), că Brevetul de invenție acordat pârâtei are elemente de noutate față de brevetul deținut de reclamantă, și cum pârâta are dreptul exclusiv să utilizeze procedeul brevetat de ea, se va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.
Nu există vreo dispoziție legală în baza căreia,un titular al unui brevet de invenție care a inclus în procedeul brevetat elemente care ar face parte dintr-un alt procedeu brevetat de o altă persoană, să fie obligat să plătească o cotă valorică din valoarea produselor obținute, așa cum a solicitat reclamanta, motiv pentru care nu s-a aprobat efectuarea expertizei contabile solicitate de reclamantă.
De altfel și disp.art.34 alin.2 din Legea nr.64/l99l rep. prevede că "nu constituie încălcarea dreptului prevăzute de art.32 și art.33 b) efectuarea oricăruia dintre actele prev. la art.32 alin.(2) de către o persoană care a aplicat obiectul brevetului de invenție sau cel al cererii de brevet, așa cum a fost publicată, ori a luat măsuri efective și serioase în vederea producerii sau folosirii lui cu bună credință pe teritoriul României, independent de titularul acesteia cât și înainte de constituirea unui depozit național reglementar privind invenția sau înainte de data de la care curge termenul de prioritate cunoscută ".
In baza art.274 pr.civ. reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei suma de 2377 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și onorariu expertiză achitate în parte de ea justificate cu chitanțele de la dosar.
Totodată, s-a respins și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta - SRL împotriva pârâtei - -
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta - - B, solicitând admiterea acestuia și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii în întregime a acțiunii și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
În motivarea apelului reclamanta arată că, rin p. sentința comercială nr. 266 Tribunalului Bistrița, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă solicitarea acesteia, formulată în temeiul drepturilor exclusive pe care îl conferă calitatea acesteia de titular al Brevetului de invenție nr. - eliberat de OSIM România, de a obliga pârâta la încetarea oricărui act de utilizare a instalați ei de zincare termică a benzilor metalice folosite de aceasta în activitatea sa de producție, precum și la încetarea oricărui act de comercializare a produselor obținute în acest fel, precum și cererea de obligare a pârâtei la plata unor daune interese pentru repararea prejudiciului suferit de societatea noastră prin utilizarea fără drept a instalației de zincare termică a benzilor metalice calculate pe 3 ani anteriori datei de promovare a acțiunii, a dobânzii legale calculată la sumele datorate, cu începere de la data producerii prejudiciului și până la acoperirea integrală a acesteia.
Pentru a pronunța o asemenea sentință, instanța de fond a reținut că 1. în cauză nu s-a făcut dovada că pârâta ar fi utilizat în procesul său de producție procedeul brevetat de noi, din moment ce și pârâta este titulara unui brevet de invenție; 2. nu există nici un temei legal pentru ca titularul unui brevet de invenție care a inclus În procedeul brevetat elemente care ar face parte dintr-un alt procedeu brevetat de o altă persoană să poată fi obligat la plata unei cote valori ce din valoarea produselor obținute; 3. există anumite reglementări legale (art. 34 alin. 2 din Legea 64/1991) care consacră dreptul de posesiune anterioară În favoarea celui care a aplicat o invenție sau a luat măsuri serioase și efective pentru aplicarea acestui a pe teritoriul României, anterior constituirii depozitului național reglementar.
Consideră sentința atacată ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele aspecte:
1. Existența unui brevet de invenție al pârâtei - SRL (nr. - eliberat de OSIM) nu are nici o relevanță în stabilirea împrejurării dacă aceasta a utilizat sau nu procedeul brevetat de societatea noastră prin Brevetul nr. - eliberat de OSIM, fiind lipsit de orice logică juridică raționamentul instanței conform căruia din moment ce pârâta este titulara unui brevet ea nu putea utiliza procedeul protejat prin brevetul acordat în favoarea societății. Continuând acest raționament ar însemna că titularul unui brevet de invenție poate ignora și încălca drepturile titularilor altor-brevete de invenție doar pentru simplul fapt că și el este deținătorul unui brevet de invenție!! Evident că o asemenea concluzie nu poate fi acceptată de o persoană cu minime cunoștințe În domeniul proprietății industriale.
Este de subliniat, pe de o parte, deși pârâta este titulara unui brevet de invenție cu privire la un procedeu de zincare a benzilor metalice, această împrejurare în sine nu constituie o garanție că pârâta utilizează acel procedeu în procesul său de producție și/ori că nu utilizează alte/și alte procedee asupra. cărora există protecție recunoscută în favoarea altor titulari de brevet (în speță, prin Brevetul - eliberat de OSIM în favoarea noastră deținem dreptul exclusiv pentru un anumit procedeu de zincare termică a benzilor metalice). Pe de altă parte, chiar aplicarea unei invenții de către titularul unui brevet poate fi condiționată de obținerea unui acord din partea titulari lor altor brevete de invenție, cu alt obiect, necesare în vederea realizării unui produs. Pentru obținerea unui produs pot fi folosite procedee consecutive, care fiecare în parte să constituie obiectul unui brevet de invenție, astfel că raționamentul instanței care induce ideea că existența unei invenții brevetate este singura ce poate fi implicată în obținerea unui anumit produs (excluzând orice altă invenție ce ar putea fi implicată în obținerea produsului) este esențialmente eronată.
Dar mai mult, chiar expertiza efectuară în cauză de Dr.., expert în domeniul proprietății industriale, conchide că pârâta utilizează în instalația sa elemente tehnice care sunt monopolul nostru, urmare a protecției obținute de societatea noastră prin Brevetul de invenție nr. - eliberat de OSIM (concluziile celor două expertize În considerentele sentinței sunt inversate, concluziile expertului În domeniul proprietății industriale fiind evidențiate ca aparținând expertului din domeniul și invers; de altfel, expertul din domeniul a efectuat o lucrare fără a fi avut obiective stabilite de instanță În mod legal, concluziile acestui a fiind oricum nepertinente și neconcludente soluționării unei cauze ce implică cunoștințe specifice domeniului proprietății industriale). În atare condiții apreciem acest prim considerent al instanței ca fiind fără nici un contact cu realitatea juridică reclamată de prezenta speță.
2. Al doilea considerent al instanței pentru respingerea acțiunii noastre, pe lângă faptul că este în contradicție cu cele anterior reținute de instanță (că pârâta nu a folosit obiectul invenției noastre, conform primului considerent) prin aceea că recunoaște implicit că pârâta a folosit elemente din procedeul protejat prin Brevetul de invenție obținut de societatea noastră, este și profund nelegal, negând dreptul societății noastre de a fi despăgubit pentru încălcarea drepturilor exclusive protejate prin brevet. În plus este de observat că petitul acțiunii noastre nu viza obligarea pârâtei la plata unei cote valorice din valoarea produselor obținute, ci obligarea pârâtei la repararea prejudiciului cauzat prin faptele ilicite ale pârâtei. Am formulat obiective clare pentru expertiza contabilă solicitată În probațiune, iar temeiul legal pentru repararea prejudiciului suferit de societatea noastră l-am indicat ca fiind art. 998 cod civil și art. 58 al. 3 din Legea 64/1991. În condițiile În care instanța de fond a refuzat administrarea probatoriului necesar evaluării prejudiciului suferit de societatea noastră, rugăm instanța de apel să încuviințeze efectuarea unei expertize contabile, cu aceleași obiective care au fost formulate În fața instanței de fond.
3. Trecând peste faptul că al treilea considerent pe care se bazează instanța de fond pentru a dispune respingerea acțiunii noastre se limitează doar la o reproducere a dispozițiilor art. 34 alin. 2 din Legea 64/1991, Iăsând mai mult impresia că ar fi vorba despre aplicabilitatea acestui text în cazul de față, fără a afirma Însă acest lucru și a argumenta de ce ar fi incident acest text în cauză, arătăm că dreptul de posesiune anterioară reglementat de art. 34 alin. 2 din Legea fir. 64/1991 nu are aplicabilitate în speță. Pentru a se recunoaște un asemenea drept este nevoie, printre altele, ca invenția protejată prin brevet să fi fost aplicată sau să se fi luat măsuri serioase și efective pentru aplicarea acelei invenții anterior datei de constituire a depozitului național reglementar sau al priorității invocate și recunoscute, pe de o parte, iar pe de altă parte ca folosirea acelei invenții să nu depășească limitele în care fusese utilizat anterior brevetării. ar, nici una dintre aceste condiții nu au fost respectate în speță. Faptul că pârâta a încheiat cu - - un contract de proiectare pentru linia de zincare termică, pentru platbenzi din, anterior datei de depozit cu cca 2 luni de zile, nu echivalează cu actele vizate de lege în textul mai sus menționat, iar predarea lucrării către aceasta s-a făcut ulterior datei de depozit a cererii noastre de brevet (10.12.2001). Neexistând practic măsuri serioase pentru punerea în aplicare a obiectului invenției de către pârâtă anterior constituirii depozitului național reglementar nu se pune problema respectării celei de a doua condiții impuse de textul mai sus menționat, anume ca invenția să fie utilizată după obținerea brevetului la volumul existent la data de depozit sau a priorității recunoscute (nefăcându-se de altfel nici o probațiune în acest sens în fața instanței de fond).
Pe de altă parte, acest considerent al instanței care vizează dreptul de posesiune anterioară al pârâtei se află în vădită contradicție cu primul considerent ce stă la baza pronunțării sentinței, anume că pârâta nu a folosit obiectul invenției noastre. Coexistența simultană a celor două considerente este imposibilă din punct de vedere logic, recunoașterea dreptului de posesiune al pârâtei consacrat de art. 34 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 implicând indubitabil recunoașterea faptului că pârâta folosește obiectul invenției noastre (aspect negat însă în chiar primul considerent). O întrebare, retorică în opinia noastră se impune în mod inevitabil a fi formulată: și totuși, pe ce se bazează această sentință?
În raport de cele de mai sus, solicită admiterea apelului acesteia și să se schimbe sentința apelată în sensul admiterii acțiunii noastre.
Prin întâmpinarea înregistrată la 22 iunie 2009, pârâta B, a solicitat respingerea apelului ca nefundat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată în apel.
În motivare pârâta arată că, prin apelul declarat în cauză se critică sentința atacată sub trei puncte, prin prisma acelorași împrejurări susținute și în fața instanței de fond.
Consideră că motivele de apel invocate de reclamantă sunt nefondate după cum va arăta în continuare.
Ca și chestiune comună a celor trei motive de apel este de. observat că atât reclamanta cât și pârâta invocă drepturi exclusive asupra"instalației de zincare termică a benzilor metalice"-reclamantași asupra.instalatie de zincare. pentru platbandă"-pârâta,fiecare dintre ele prezentând câte un brevet de invenție valabil, respectivreclamanta Brevetul de nr. -.cu data de depozit 10.12.2001 și data publicării cererii la 30.06.2003, iar J!ârâta Brevetul de nr. -, cu data de depozit 17.05.2002 și data publicării cererii de 30.12.2003.
Mai este de remarcat faptul că fiecare dintre părți a cerut anularea brevet ului celeilalte părți și prin hotărâri judecătorești irevocabile, cererilor lor au fost respinse, astfel că fiecare dintre cele două brevete a rămas valabile și asigură protecție și drepturile exclusive de care se bucură fiecare din societăți pentru ins ta la ți a brevetată în baza Legii 64/1991, republicată.
Cu toate acestea, prevalându-se drepturile și protecția oferite de lege, reclamanta "" Baa firmat că pârâta " B, folosește în activitatea sa procedeul brevetat de reclamantă și a solicitat instanței s-o oblige pe pârâtă la încetarea utilizării frauduloase a procedeului brevetat și la plata despăgubirilor pentru prejudiciile ce i s-ar fi produs, invocând în dreptul disp.art. 33-34, art. 58 alin. 3 și 4 din Legea nr. 64/1991 republicată, și art. 998 Cod Civil.
Considerăm că formularea unei asemenea cereri în fața instanței de drept comun apare din capul locului ca neîntemeiată din moment ce prin Hotărârea nr. 35/16.02.2006 a Comisiei de re examinare din cadrul ( 235 -250) a fost respinsă cererea reclamantei de revocare a brevetului de invenție al pârâtei nr. - B 1 (hotărâre rămasă definitivă prin respingerea apelului), iar prin hotărâre, În contradictoriu cu reprezentanții celor două părți, reținându-se mai multe elemente de noutate În instalația protejată prin brevetul nr. -.
Întrucât în cadrul procedurii speciale de anulare a Brevetului de Invenție "pârâtei cererea reclamantei similară (cu excepția pretențiilor) cu capătul principal de cerere din prezenta acțiune a fost respinsă nu este posibil ca în cadrul judecății din aceSt oroces să se pronunțe o altă soluție. Așa se și explică faptul că prezentul dosar a fost suspendat în perioada 24.03.2006- 19.09.2008, În baza dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod Procedură Civilă -respectiv soluția din prezentul dosar depinde în totul de exists ața dreptului pârâtei constatat prin Hotărârea nr. 35/2006 a Comisiei dereexminare din cadrul
Prin urmare, în cauză nu s-a făcut dovada că pârâta ar utiliza procedeul brevetat de reclamantă, a cărui protecție este asigurată prin dispozițiile art. 32 și următoarele din Legea nr. 64/1991 republicată, din moment ce și pârâta este titulara unui brevet de invenție a cărui protecție este asigurată prin dispozițiile art. 32 și următoarele din Legea nr. 64/1991 republicată, privind brevetele de invenție.
Eliberarea ulterioară și respingerea cererii de revocare a brevetului pârâtei stabilește cu autoritatea de lucru judecat că instalația brevetată în favoarea pârâtei conține elemente de noutate ce o disting de instalația brevetată în favoarea reclamantei, ambele instalații fiind protejate potrivit dispozițiilor Legii nr. 64/1991, republicată, privind brevetele de invenții.
Prin prisma acestor împrejurări apare ca întemeiată dispoziția instanței de respingere a solicitării reclamantei de a se efectua în cauză o expertiză contabilă care să evalueze prejudiciul material invocat de reclamantă.
Față de cele mai sus arătate solicită respingerea cererii de efectuare a unei expertize contabile reformulată în apel, iar pe fond respingerea apelului ca nefundat cu obligarea reclamantei-apelante la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Examinând apelul declarat în cauză, Curtea reține următoarele:
În primul rând Curtea a pus în discuție din oficiu excepția necompetenței materiale a primei instanțe raportat la obiectul cu care apelanta reclamantă a învestit-o, excepție la care oral aceasta din urmă a achiesat.
Curtea reține că reclamanta apelantă a învestit Tribunalul Bistrița -N ca jurisdicție comercială cu o acțiune grefată în principal pe Legea nr. 64/1991 și în subsidiar pe art. 998.civil.
Curtea constată că litigiile în materia proprietății intelectuale, fie prin care se solicită protejarea invenției brevetate, solicitându-se terților să înceteze eventualele acțiuni uzurpatoare, fie acțiuni patrimoniale pentru repararea prejudiciului cauzat prin fapte ilicite ale terților uzurpatori sunt de competența în primă instanță a tribunalului așa cum statuează expres dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. e) pr.civ.
De aceea, chiar dacă litigiul poartă între două societăți comerciale și privește activitatea comercială a acestora dar dacă este legat nemijlocit de exploatarea unei invenții ori privește protecția acesteia ori înlăturarea abuzurilor și uzurpărilor dreptului de proprietate intelectuală, litigiul nu mai poate fi calificat ca fiind unul de natură comercială ci de crea<ție intelectuală supus normelor Legii nr. 64/1991 și jurisdicției de drept comun conform art. 2 alin. 1 pct. 1 lit. e) pr.civ.
Trebuie notat că litigiile în materie de creație intelectuală și de proprietate industrială sunt date nu în competența jurisdicțiilor comerciale chiar dacă tribunalele au în componența lor secții comerciale ci acelora de drept comun, recte jurisdicțiilor civile.
Așa s-a reorganizat structura instanțelor de judecată pornind chiar de la instanța supremă care are în componența secției civile și o structură funcțională pentru judecarea unor astfel de litigii.
Prin urmare, Curtea constată că litigiu de față chiar dacă a fost judecat în primă instanță de Tribunalul Bistrița -N nu a fost soluționat de structura legală a acestuia respectiv secția civilă, ceea ce echivalează cu încălcarea competenței materiale și funcționale a instanței.
Curtea apreciază că potrivit noii concepții introduse prin Legea de organizare judiciară nr. 304/2004 cât și altor legii procesuale succesive, bunăoară Legea nr. 554/2004 sau chiar Legea nr. 64/1991, se poate conchide că la nivelul instituției competenței instanțelor judecătorești s-a produs o mutație radicală. Altfel spus, necompetența nu mai privește exclusiv instanța așa cum este concepția clasică a Codului d e procedură civilă, ci aceasta poate să privească și structurile ei interne dacă aceste structuri pot avea autonomie instituțională în materia competenței. în vedere, dispozițiile legale speciale care dau în competență soluționarea unui anumit litigiu nu instanței judecătorești în accepțiunea legii procesuale de drept comun, ci unei structuri ale acesteia (jurisdicția de dreptul muncii sau asigurări sociale exercitată de secția ori completul specializat în această materie, jurisdicția de contencios administrativ exercitată de secțiile specializate ale tribunalelor, curților de apel și a Înaltei Curții de Casație și Justiție etc.). Toate aceste entități, structuri ale unei instanțe judecătorești privită ca noțiune clasică, sunt de fapt adevărate instanțe judecătorești sub aspectul competenței materiale. Se poate afirma așadar că dispozițiile privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul completurilor ori secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.
Din această perspectivă, excepția de necompetență materială a instanței a cărei hotărâri este susceptibilă de apel poate fi examinată pentru prima dată și în apel având în vedere regimul acestei excepții.
Trebuie notat că jurisdicția comercială exercitată în principal prin structurile specializate ale tribunalelor (tribunale specializate ori secții ale acestora) este o jurisdicție specială în raport de jurisdicția de drept comun ce aparține în cazul tribunalelor secțiilor civile și de proprietate intelectuală.
De aceea, în situația în care o secție specializată în materie comercială a unui tribunal judecă în primă instanță un litigiu în materie de creație intelectuală ori de proprietate industrială, se poate reține că respectiva hotărâre este lovită de nulitate sub aspectul dispozițiilor art. 105 alin. 1.pr.civ. având în vedere că s-au încălcat norme imperative de competență (art. 2 pct. 1 lit. a) respectiv art. 2 pct. 1 lit. e) pr.civ.).
Așa fiind, În temeiul art. 297 alin. 2.pr.civ. Curtea va admite apelul declarat de reclamantă și ca o consecință va anula în întregime sentința apelată cu consecința trimiterii cauzei spre judecare instanței competente în primă instanță, respectiv Tribunalului Bistrița -N - Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta - - B împotriva sentinței civile nr. 166 din 20 martie 20099 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o anulează și trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță Tribunalului Bistrița -N, Secția civilă.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR GREFIER
- - - - -
aflată în concediu
semnează pentru:
Vicepreședintele Curții de Apel Cluj
Red./Dact.
6 ex./20.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Mihaela Saracut
