Spete pretentii comerciale. Decizia 109/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1554/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.109
Ședința publică de la 2.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 2: Maria Speranța Cornea
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta ASOCIAȚIA AGRICOLĂ POȘTA, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, împotriva sentinței comerciale nr.5970/29.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI- Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar și intimata prin consilier juridic cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta prin avocat, susține verbal motivele de apel dezvoltate în scris, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată cu cheltuieli de judecată (taxă de timbru fond și apel și onorariu expert). Depune concluzii scrise la dosar.
Intimata prin consilier juridic solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 7889/3.10.2006, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins ca prescrisă acțiunea formulată de rec1amanta ASOCIAȚIA AGRICOLĂ POȘTA împotriva pârâtei AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, având ca obiect reducerea cu suma de 9.000.000 USD a prețului de cumpărare a celor 798.826 acțiuni, reprezentând 69,95% din capitalul social al SC - Vin SA achiziționate prin contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 90/19.12.2000 încheiat cu Ministerul Agriculturii și Alimentației, anularea mențiunii liber de sarcini inserate în contractul de vânzare - cumpărare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanta a invocat drept temei al pretențiilor sale răspunderea pentru vicii ascunse ale acțiunilor achiziționate, vicii constând în aceea că documentația de privatizare cuprindea omisiuni importante și date eronate, ascunzându-se un prejudiciu important, calculat de expert la suma de 19.595.717 RON. Neconcordanțele majore între situația prezentată și cea reală constau în: neprezentarea situației sechestrelor instituite pe bunurile societății, împrejurarea că ferma nr. 2 este revendicată, datoria către SC SA, faptul că pe 20% din suprafața concesionarului este plantată cu de vie cu vârstă mai mare de 36 de ani, că trebuia înlocuită întreaga instalație de răcire, nivelul acceptabil al tehnologiei aplicate, ipoteci, gajuri, obligații de plată a unor amenzi, TV A, majorări de întârziere, diferențe inventariere.
Fără a face aprecieri cu privire la existența unor vicii ascunse ale acțiunilor care fac obiectul contractului, instanța a apreciat că aspectele invocate nu au fost ascunse cu viclenie de către vânzător, raportul de evaluare fiind întocmit de un evaluator independent pe baza datelor comunicate de conducerea societății, care puteau fi cunoscute de cumpărător, în calitate de acționar al societății.
In aceste condiții, în baza art. 11 din Decretul nr. 167/1958, instanța a constatat că termenul de prescripție de 6 luni curge de la data de 19.12.2001 și s-a împlinit anterior promovării acțiunii.
Prin decizia comercială nr. 50/30.01.2007, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a V-a Comercială a admis apelul declarat de reclamantă, a desființat în tot sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Curtea de Apel a considerat că acțiunea reclamantei a fost întemeiată pe răspunderea pentru vicii ascunse și pe garanția pentru evicțiune, fiind indicat în mod expres art. 1337.civ. în cuprinsul cererii de chemare în judecată și că instanța a făcut confuzie între lucrurile materiale susceptibile de vicii ascunse și bunurile incorporale, precum acțiunile, care nu pot prezenta astfel de defecte, când de fapt reclamanta dorea să spună că patrimoniul societății, a căror acțiuni le-a cumpărat, prezintă vicii atât sub aspectul pasivului cât și sub aspectul activului și de aceea solicită daune.
Față de situația de fapt și de clarificările în drept a noțiunilor folosite de reclamantă și de instanța de fond, Curtea a conchis că nu sunt aplicabile normele de drept privitoare la viciile ascunse, ci normele generale privitoare la dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, respectiv termenul de 3 ani, care curge de la nașterea raportului juridic, când a avut loc transferul proprietății asupra acțiunilor, nefiind împlinit la data formulării acțiunii.
Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut soluția, prin decizia nr.2477/21.06.2007, considerând că instanța de apel a făcut o apreciere justă a acțiunii având în vedere dispozițiile art.129 civ.Cod Penal, cererea de chemare în judecată fiind judecată nu raportat la înțelesul literar sau juridic al termenilor folosiți, ci după cel pe care reclamantul a înțeles să-l dea acestor termeni după natura dreptului și scopului urmărit prin exercitarea acțiunii în justiție.
Instanța de recurs a precizat că, prin hotărârea criticată, instanța nu a procedat la recalificarea acțiunii, ci doar la aplicarea dispozițiilor legale la situația de fapt dedusă judecății, iar, instanța de fond, cu ocazia rejudecării, va avea în vedere probele administrate și câștigate cauzei în vederea stabilirii întinderii prejudiciului, respectiv cuantumul prețului real al acțiunilor.
Cu prilejul re judecării, reclamanta ASOCIAȚIA AGRICOLĂ POȘTA a subliniat că pârâta răspunde pentru evicțiune din cauza inadvertențelor între situația reală a societății și cea reflectată în dosarul de prezentare, de care cumpărătorul nu a avut cunoștință.
În susținerea acțiunii, reclamanta a arătat că natura juridică a cererii de chemare în judecată ca fiind o acțiune în garanție pentru vicii, precum și îndeplinirea condițiilor pentru angajarea răspunderii vânzătorului sunt probleme de drept dezlegate de instanțele de control judiciar, instanța de fond fiind limitată la stabilirea întinderii prejudiciului.
Ca urmare a concluziilor expertizelor efectuate în cauză, reclamanta a precizat că se justifică reducerea prețului cu suma de 24.494.134,93 RON, reprezentând diferența dintre suma corespunzătoare pachetului achiziționat și suma rezultată din raportul expertului din care rezulta că valoarea netă a acțiunii raportată la valoarea reală a activului net al societății era de aproximativ 5 ori mai mică decât valoarea prevăzută în contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni.
Reclamanta a susținut că, autoarea pârâtei, în calitate de vânzător al acțiunilor este responsabil pentru neînregistrarea datoriilor în contabilitate și pentru datele nereale cuprinse în dosarul de prezentare întocmit de persoane desemnate de acesta în acest scop.
Față de apărările exprimate de pârâtă, reclamanta a subliniat că obținerea de daune nu este condiționată de rezoluțiunea contractului sau de modul în care cumpărătorul și-a îndeplinit obligațiile privind plata prețului, că nu sunt valabil clauzele de exonerare a răspunderii, în baza art. 1339.civ. și nu are nici o relevantă reeșalonarea prețului prin actul adițional sau reducerea prețului contractului de cesiune.
Pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI a depus la data de 12.10.2007 cerere de chemare în garanție împotriva lui, și, solicitând ca aceștia să fie obligați la plata sumelor cu care va fi dezdăunată reclamanta.
Prin încheierea din data de 11.03.2008, instanța a constatat că pârâta a depus tardiv cererea de chemare în garanție și a dispus judecarea acesteia pe cale separată.
Analizând actele dosarului de față, tribunalul a reținut cu prioritate aspectele de drept dezlegate de instanțele de control judiciar, obligatorii pentru judecătorii fondului, potrivit arte 315 Cod procedură civilă.
În acest cadru, a constatat că cererea reclamantei a fost analizată pe fond din perspectiva garanției vânzătorului pentru evicțiune, temei juridic ce corespunde scopului urmărit prin exercitarea acțiunii în justiție de către reclamantă, potrivit considerentelor cuprinse în decizia pronunțată în apel, din perspectiva căruia a fost analizată și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Instanțele de control judiciar nu au analizat și îndeplinirea în speță a cerințelor pentru antrenarea răspunderii pârâtului în baza garanției pentru evicțiune, deoarece aceasta constituia o problemă de fond ce urma a fi lămurită de instanța de fond cu prilejul rejudecării, pentru a nu fi prejudiciată reclamanta prin lipsirea de căile de atac, în condițiile în care o analiză pe fond a cauzei corect interpretate nu avusese încă loc.
Astfel, apreciază că instanța de fond este ținută să stabilească întinderea prejudiciului, verificând astfel îndeplinirea condițiilor pentru angajarea răspunderii din partea vânzătorului.
Față de acest cadru stabilit, tribunalul reține că evicțiunea este privită ca fiind pierderea proprietății sau tulburarea cumpărătorului în exercitarea prerogativelor de proprietar. Garanția pentru evicțiune decurgând din fapte personale este de esența contractului de vânzare cumpărare și funcționează atât în ipoteza tulburării de drept, cât și în aceea a unei tulburări de fapt.
parțială are ca obiect fie o fracțiune din lucru sau o cotă ideală din dreptul de proprietate, fie valorificarea sau negarea unui alt drept cu privire la lucru.
Potrivit art. 1348.civ. în cazul unei evicțiuni parțiale, precum cea invocată de reclamantă, cumpărătorul are dreptul a cere valoarea, in momentul evicțiunii, a părții de care a fost evins. Vânzătorul nu se poate libera oferind o parte proporționala din preț, indiferent de scăderea sau creșterea valorii lucrului de la vânzare și până la evicțiune. Cumpărătorul nu este ținut să solicite rezoluțiunea vânzării, el putând cere acest lucru doar dacă apreciază că evicțiunea unei părți a lucrului este atât de importantă încât nu ar fi cumpărat dacă ar fi putut să o prevadă, conform art. 1348.civ.
În speță, obiectul material al contractului de vânzare - cumpărare nr. 90/19.12.2000 l-au constituit 798.826 acțiuni, reprezentând 69,95% din capitalul social al SC - Vin SA.
De la momentul încheierii contractului și până în prezent, reclamanta nu a pierdut dreptul de proprietate asupra acestor acțiuni și nu a fost tulburată în exercitarea nici uneia. dintre prerogativele sale de proprietar, neavând loc, prin urmare, o evicțiune, nici chiar parțială. Dreptul său de proprietate dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare invocat se exercită asupra acțiunilor și nu asupra unei cote din patrimoniul societății.
Împotriva acestei sentințe comerciale, reclamanta în termenul legal prevăzut de dispozițiile articolului 284 alineat 1 Cod procedură civilă a declarat apel pentru soluționarea căruia la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a a Comercială la data de 8.08.2008 a fost înregistrat Dosarul nr-.
Apelanta - reclamantă consideră că sentința atacată este nelegală și netemeinică deoarece:
1.Instanța de fond a ignorat faptul că existența unui prejudiciu reprezintă o problemă de drept dezlegată în recurs, încălcând astfel dispozițiile articolelor 315 și 261 Cod procedură civilă.
2.Instanța de fond a ignorat conținutul noțiunii de evicțiune, considerând că apelanta nu a suferit nici un prejudiciu întrucât "nu a pierdut dreptul de proprietate asupra acestor acțiuni și nu a fost tulburată în exercitarea nici uneia dintre prerogativele sale de proprietar, neavând loc, prin urmare, o evicțiune, nici chiar parțială", încălcând astfel dispozițiile articolului 1339 și urm. Cod civil.
Apelanta consideră că fapta vânzătorului de a nu înscrie anumite datorii și prejudicii în contabilitate, determinând astfel achiziționarea acțiunilor la un preț nejustificat de mare a determinat o tulburare adusă dreptului său de proprietate.
Argumentul instanței de fond potrivit căruia, deși apelanta a achiziționat un pachet de acțiuni fără a avea cunoștință de datoriile și prejudiciile (neînregistrate în contabilitate) în cuantum de 59.957.170 mii Rol, nu ar afecta prerogativele dreptului de proprietate al apelantei, este considerat de aceasta ca lipsit de orice suport real.
În realitate, se mai susține în motivele de apel imposibilitatea recuperării de către societate, a unor creanțe, afectează patrimoniul societății, care se reflectă în valoarea acțiunilor achiziționate de apelantă.
Astfel se consideră ca fiind evident faptul că la momentul achiziționării pachetului de acțiuni la un preț de 376.000 Rol/acțiune, apelanta a avut în vedere o anumită componență a patrimoniului și anume aceea reflectată în dosarul de prezentare.
Faptul că între acest dosar de prezentare și expertiza contabilă efectuată în cauză există diferențe uriașe determinate de obligațiile și prejudiciile menționate, este în măsură să afecteze în mod semnificativ exercitarea prerogativelor de proprietar asupra acțiunilor dobândite, acțiuni a căror valoare reală era de aproximativ cinci ori mai mică decât cea achitată, mai susține apelanta.
3.Susținerile intimatei potrivit cărora în lipsa unei acțiuni în rezoluțiune a contractului nu se putea solicita reducerea prețului acțiunilor, sunt considerate neîntemeiate de către apelantă, în virtutea principiului disponibilității.
4.Clauzele de exonerare a răspunderii pentru fapta proprie nu sunt valabile potrivit dispozițiilor articolului 1339 Cod civil, astfel că întocmirea dosarului de prezentare pe baza datelor prezentate de conducerea societății nu putea exonera de răspunderea pentru evicțiune din fapta proprie.
În concluzie apelanta solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost precizată la data de 19.09.2006, cu consecința reducerii prețului de vânzare corespunzător celor 798.826 acțiuni deținute de SC SA cu suma de 24.404.134,30 Ron și anularea mențiunii "libere de orice sarcini" prevăzute de articolul 2.1. din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 90/19.12.2000.
Intimata legal citată a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat
La termenul din 19.01.2009,Curtea a încuviințat intimatei proba cu înscrisuri (depuse în copie xerox filele 97-136) respingând ca neconcludentă proba cu efectuarea unei expertize tehnice agricole, având în vedere că o astfel de probă a fost administrată în primul ciclu procesual, iar din dezbateri nu a rezultat necesitatea dispunerii unei altfel de măsuri.
Curtea, verificând legalitatea și temeinicia lucrărilor dosarului de fond potrivit dispozițiilor articolului 295 alineat 1 Cod procedură civilă constată că apelul este fondat pentru următoarele motive:
La data de 19.12.2000 între apelanta - reclamantă în calitate de cumpărătoare și Ministerul Agriculturii și Alimentației ("") în calitate de vânzător s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 90, având drept obiect 798.826 acțiuni, reprezentând 69,95% din capitalul social al societății SC SA.
Acest contract a fost modificat prin actul adițional nr. 1/8.11.2001.
Potrivit articolului 4.1. din contract prețul celor 798.826 acțiuni a fost stabilit la nivelul sumei de 300.358.576.000 Rol adică 376.000 ROL/acțiune.
Pe parcursul derulării contractului apelanta - reclamantă a constatat existența unor inadvertențe serioase între situația reală, financiară și juridică a societății SA și informațiile cuprinse în dosarul de prezentare privind oferta de vânzare acțiuni prin negociere directă.
Realizând că a fost în eroare la data încheierii contractului, situația reală a societății Vin fiind complet diferită de aceea pe baza căruia s-a convenit prețul total, apelanta a solicitat Tribunalul București - Secția a VI a Comercială reducerea cu suma de 300.150.000.000 Rol (echivalentul a 9.000.000 USD) a prețului de vânzare aferent celor 798.826 acțiuni și anularea mențiunii "liber de orice sarcini" prevăzut de articolul 2.1 din contract.
Din probele științifice administrate în acest ciclu procesual, respectiv expertiza tehnică agricolă (filele 206 - 208 vol.I) și expertiza contabilă (filele 165-178 vol.I), a rezultat faptul că prețul real al unei acțiuni stabilit pe baza activului net contabil de la data de 30.06.2000, era de 70.497 Rol/acțiune adică de aproximativ cinci ori mai mic decât cel stipulat în contract, respectiv 376.000 ROL/acțiune.
În această situație, apelanta și-a diminuat cuantumul pretențiilor,solicitând reducerea prețului total al acțiunilor cu suma de 24.404.134,30 Ron.
Prin sentința civilă nr. 7889/3.10.2006, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins cererea de chemare în judecată, reținând faptul că apelanta - reclamantă nu a făcut dovada faptului că viciile au fost ascunse de viclenie și deci în cauză era incidente dispozițiilor articolului 5 din Decretul nr. 167/1958.
Apelul declarat de către reclamantă împotriva sentinței sus-menționate, a fost admis de către Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială, care prin decizia comercială nr.50/30.01.2007, a schimbat în tot hotărârea nr. 7889/3.10.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, respingând excepția prescripției extinctive.
În considerentele deciziei comerciale nr.50/30.01.2007, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială reține, ca și probleme de drept dezlegate, conform articolului 315 Cod procedură civilă, că cererea de chemare în judecată are natura unei acțiuni în garanție pentru evicțiune, și nu a unei acțiuni în angajarea răspunderii vânzătorului pentru viciile ascunse așa cum greșit reținuse instanța de fond, precum și faptul că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii intimate, urmând ca instanța de judecată investită cu soluționarea cauzei cu ocazia rejudecării pe fond, să stabilească limitele acestei răspunderi.
Decizia Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială a fost menținută de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.2477/21.06.2007 care a considerat că instanța de apel a făcut o apreciere corectă a acțiunii în raport de dispozițiile articolului 129 Cod procedură civilă, și a calificat cererea de chemare în judecată nu în raport de înțelesul literar sau juridic al termenilor folosiți, ci în raport de natura dreptului și scopului urmărit de către reclamant prin exercitarea acțiunii în justiție.
Deși Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2477 din 21.06.2007 a recomandat în mod expres, instanței de fond ca, în faza procesualăa rejudecării să aibă în vedere probele administrate și câștigate cauzei în vederea stabilirii întinderii prejudiciului,respectival cuantumului real al acțiunilor,Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, prin sentința nr. 5970/29.04.2004 a încălcat dispozițiile articolului 315 Cod procedură civilă și a analizat acțiunea reclamantei din perspectiva garanției vânzătorului pentru evicțiune, problemă de drept care nu a fost analizată de Înalta Curte de Casație și Justiție, deoarece, aceasta constituia o problemă de fond care nu putea fi lămurită decât de instanța de fond, așa cum aceasta a și considerat de altfel.
Analizând considerentele deciziei comerciale nr.2477/21.06.2007 (fila 6 vol.I), Curtea apreciază că Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit ca problemă de drept dezlegată, faptul că în cauză erau îndeplinite condițiile angajării răspunderii intimatei pentru fapta proprie, limitând totodată controlul instanței de fond, doar la stabilirea limitelor angajării răspunderii (filele 33 vol.I).
Din formularea considerentelor, rezultă în mod clar faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere următoarele: cu ocazia rejudecării instanța de fondsă stabilească doarîntinderea prejudiciului, fără să mai analizeze și aspectul îndeplinirii condițiilor în materia garanției pentru evicțiune.
În cazul în care Înalta Curte de Casație și Justiție ar fi avut în vedere și cercetarea acestei probleme de fond, așa cum pretinde Tribunalul București - Secția a VI a Comercială prin sentința comercială nr. 5970/29.04.2008, atunci, instanța supremă ar fi indicat în mod expres, așa cum a procedat de fiecare dată - necesitatea analizării îndeplinirii condițiilor în materia garanției pentru evicțiune, ca fundament al stabilirii întinderii răspunderii intimatei.
Împrejurarea potrivit căreia, instanța de fond a fost abilitată să stabileascădoar întinderea răspunderiirespectiv al prețului real al acțiunilor este în măsură să conducă la concluzia că rejudecarea se va limita la cercetarea acestui singur aspect, în raport de cele trei variante (fila 243 vol.III) de calcul propuse de expertul contabil (fila 11 raport expertiză).
În concluzie, rolul instanței de fond, cu ocazia rejudecării era acela de a stabili care dintre cele 3 variante propuse de expert, era cea mai apropiată de adevăr, și să o omologheze, fără a mai putea analiza problema îndeplinirii sau nu a condițiilor răspunderii pentru evicțiune, așa cum greșit a procedat.
Deși, apelanta - reclamantă a invocat în fața instanței de fond, acest aspect, al existenței unei probleme de drept dezlegate, iar judecătorul avea obligația potrivit dispozițiilor articolului 261 alineat 5 Cod procedură civilă de a indica motivele de fapt și de drept care au stat la baza înlăturării acestor susțineri, instanța a procedat direct la analizarea acțiunii reclamantei din perspectiva garanției vânzătorului pentru evicțiune, cu nesocotirea dispozițiilor legale menționate (articolele 315 și 261 alineat 5 Cod procedură civilă).
Practica și doctrina sunt unanime în recunoașterea faptului că instanța în cadrul procedurii de rejudecare nu poate nesocoti probleme de drept dezlegate cu ocazia soluționării recursului, încălcarea dispozițiilor articolului 315 Cod procedură civilă, sancționându-se cu desființarea hotărârii.
Având în vedere toate aceste argumente, Curtea va considera fondat acest prim motiv de apel, și va constata astfel că instanța de fond a încălcat dispozițiile articolului 315 alineat 1 Cod procedură civilă prin pronunțarea unei hotărâri cu nesocotirea limitelor rejudecării stabilite de instanța supremă și a problemelor de drept dezlegate de către aceasta.
Referitor la cel de al 2 lea motiv de apel, Curtea consideră că și acesta este fondat, deoarece instanța de fond în mod greșit a considerat că în cauză, nu erau îndeplinite condițiile în materia evicțiunii întrucât, apelanta - reclamantă nu ar fi pierdut dreptul de proprietate asupra acțiunilor și nici nu ar fi fost tulburată în exercitarea vreuneia dintre prerogativele sale de proprietar.
Este cunoscut faptul că tulburarea prerogativelor dreptului de proprietar are loc ori de câte ori cumpărătorul este afectat în "liniștita stăpânire" a bunului.
În cazul de față, interesele economice ale apelantei - cumpărătoare au fost afectate, prin descoperirea, de către aceasta, făcută ulterior încheierii contractului de vânzare - cumpărare a faptului că între situația reală a societății privatizate și cea prezentată cu ocazia privatizării, au apărut neconcordanțe majore, de natură a afecta valoarea acțiunilor cumpărate.
În acest context, deși din probele administrate, rezultă clar faptul că, societatea avea creanțe față de debitori insolvabili, că vița de vie era depășită din punct de vedere biologic, că fuseseră constituite gajuri și garanții deja executate, că aceste aspecte fuseseră descoperite de apelantă ulterior încheierii contractului, întrucât nu figurau în dosarul de prezentare, instanța de fond aprecia că această situație nu era în măsură să afecteze patrimoniul societății și că deci nu se impunea o diminuare a valorii acțiunilor.
Curtea dimpotrivă, apreciază, că într-o astfel de situație, apelanta a fost tulburată în stăpânirea liniștită a bunului cumpărat și că vânzătorul garanta, la momentul încheierii tranzacției valoarea acțiunilor achiziționate, conform condițiilor menționate în dosarul de prezentare.
În cazul în care vânzătorul (intimata) la data vânzării acțiunilor, deși cunoștea situația și valoarea reală a acestora, a ascuns acest aspect cumpărătorului, el va fi obligat să răspundă în baza dispozițiilor articolelor 1337-1339 cod civil de evicțiune, tulburarea cumpărătorului în exercitarea prerogativelor sale de proprietar fiind evidentă.
În acest sens este de amintit și faptul că practica judiciară a fost unanimă în adoptarea unor soluții de acordare de despăgubiri cumpărătorilor de acțiuni în ipoteza în care s-a constatat că societatea la care au fost achiziționate acțiuni avea un alt activ decât acela prezentat în faza privatizării.
Referitor la apărările intimatei potrivit cărora este exclusă angajarea răspunderii proprii deoarece apelanta nu a formulat o acțiune în rezoluțiune dosarul de prezentare ar stipula o clauză de exonerare; că potrivit capitolului 10 din dosarul de prezentare, apelanta avea posibilitatea efectuării unui raport propriu de evaluare, iar prejudiciul ar fi fost acoperit prin eșalonarea prețului, Curtea le va respinge ca nefondate pentru următoarele motive:
Obținerea de despăgubiri ca efect al angajării răspunderii vânzătorului nu este condiționată de rezoluțiunea contractului, partea putând opta în virtutea principiului disponibilității referitor la obiectul cererii de chemare în judecată.
În cazul de față cumpărătorul avea dreptul, potrivit dispozițiilor articolului 1348 Cod civil să opteze între formularea unei acțiuni în rezoluțiune care să aibă drept capăt accesoriu obligarea vânzătorului la plata daunelor - interese și promovarea unei acțiuni care să aibă drept obiect unic, obligarea vânzătorului la acoperirea prejudiciului suferit.
-Potrivit dispozițiilor articolului 1339 Cod civil clauzele de exonerare a răspunderii pentru fapta proprie nu sunt incidente în cauză deoarece, așa cum s-a arătat Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit deja existența faptei proprii a, iar clauza de exonerare inserată în articolul 16 din dosarul de prezentare nu poate opera de vreme ce răspunderea pentru fapta proprie a vânzătorului a fost constatată.
-Chiar dacă apelanta ar fi efectuat un raport propriu de evaluare potrivit cap. 10 din dosarul de prezentare, anterior încheierii contractului, acesta nu ar fi putut releva situația reală a societății, întrucât sumele respective nu figurau în contabilitatea acesteia.
-Reducerea prețului contractului de concesiune nu are legătură cu litigiul de față care se referă la reducerea prețului acțiunilor cumpărate.
-Reeșalonarea prețului prin actul adițional nr.1/8.11.2001 nu poate fi privită ca o măsură reparatorie, în contextul în care din întregul material probatoriu administrat a rezultat faptul că apelanta a achitat pentru acțiunile cumpărate un preț de aproximativ cinci ori mai mare decât cel stabilit de expertul contabil.
-Din adresa nr. 74773 din 14.11.2000 emisă în faza negocierilor, rezultă riscurile asumate de cumpărător în cazuldatoriilor cunoscute.
Pentru ca apelanta să fi răspuns și pentru riscurile care decurgeau din datoriile necunoscute ar fi trebuit ca această clauză să fi fost inserată în contractul de vânzare - cumpărare, care stabilea întinderea drepturilor și obligațiilor părților în legătură cu transferul dreptului de proprietate asupra pachetului de acțiuni.
Față de toate aceste argumente, Curtea în baza dispozițiilor articolului 296 Cod procedură civilă va admite apelul, va schimba în tot sentința comercială atacată iar pe fond va admite acțiunea astfel cum a fost precizată la data de 19.09.2006 și va dispune reducerea prețului de vânzare aferent celor 798.826 acțiuni a SC SA cu suma de 24.404.134,30 lei, va anula mențiunea "liberă de orice sarcini" prevăzută de articolul 2.1 din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 90/19.12.2000.
Văzând și dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta ASOCIAȚIA AGRICOLĂ POȘTA, reprezentată prin & ASOCIAȚII - Loc. Poșta, Județ B și în B,. nr. 4-8 House,.8, sector 1, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.5970/29.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI- Comercială, în dosarul nr-.
Schimbă în tot sentința comercială atacată în sensul că admite acțiunea astfel cum a fost precizată la 19.09.2006.
Dispune reducerea prețului de vânzare aferent celor 798.826 acțiuni deținute la SC SA cu suma de 24.404.134,30 lei.
Anulează mențiunea "libere de orice sarcini" prevăzută de articolul 2.1 din contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr. 90 din 19.12.2000.
Obligă intimata la plata către apelanta - reclamantă a cheltuielilor de judecată în sumă de 477.238,43 lei reprezentând taxă timbru + timbru judiciar + onorariu expert, în fond și apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 2.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex.
17.03.2009
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Iulica PopescuJudecători:Iulica Popescu, Maria Speranța Cornea
