Spete pretentii comerciale. Decizia 11/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.11
Ședința publică de la 14 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE I -
JUDECĂTOR 1: Iulia Prelipcean
GREFIER - -
======
Pe rol soluționarea apelurilor formulate de apelantele - 2000 SRL și - SA, împotriva sentinței comerciale nr.10565/03.07.2009 pronunțată de pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta - SA, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelanta - 2000 SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că intimata - SA a depus la dosar, prin Serviciul Registratură, întâmpinare la apelul declarat de apelanta - 2000 SRL în două exemplare și faptul că ambele apelante nu au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar, potrivit rezoluției de primire a dosarului.
Apărătorul apelantei - SA depune la dosar azi, în ședință publică, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2538 lei și timbrul judiciar în valoare de 5 lei, potrivit rezoluției de primire a dosarului.
Curtea acordă cuvântul referitor la aspectul insuficientei timbrări a apelului declarat de către apelanta - 2000 SRL.
Apărătorul apelantei - SA solicită anularea apelului declarat de către apelanta - 2000 SRL ca insuficient timbrat.
Curtea, reține că apelanta - 2000 SRL a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 6062 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,45 lei în completarea timbrului judiciar depus o dată cu cererea de apel și că aceasta nu și-a îndeplinit obligația dispusă prin rezoluția de primire a dosarului, având în vedere dispozițiile art. 20 alin.1 și 3 din Legea nr.146/1997, privind taxele de timbru.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel formulată de către apelanta - SA.
Apărătorul apelantei - SA solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în parte a sentinței apelate, exclusiv sub aspectul obligării - SA la plata sumei de 173.308,90 lei și pe cale de consecință să se dispună respingerea în întregime a cererii de chemare în judecată formulată de - 2000 SRL, ca neîntemeiată, precum și obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu. Depune la dosar concluzii scrise. Învederează instanței că un aspect esențial de care instanța de fond trebuia să țină cont este acela că - SA și-a încălcat obligația de plată la termen a facturilor în mod voit și culpabil și solicită ca instanța să dea relevanță concluziilor scrise înregistrate la dosarul de fond. Apelanta - SA nu a contestat corectitudinea raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză și nu a contestat nici faptul că facturile au fost plătite cu întârziere, ci a arătat că acest fapt s-a datorat tocmai evitării unor plăți nedatorate, existând suspiciunea necorectitudinii facturilor și a plăților deja efectuate. Susține că - SA nu datorează nici o penalitate pentru întârzierile înregistrate în raporturile cu - 2000 SRL, atâta timp cât aceasta este o sancțiune care se aplică exclusiv în ipoteza întârzierii culpabile la plată.
CURTEA:
Prin cererea formulată în data de 18.08.2008 la Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, reclamanta - 2000 SRL a chemat în judecată pârâta - SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 801.352,26 lei, reprezentând penalități de întârziere, cu actualizarea sumei reprezentând penalități de întârziere prin aplicarea indicelui de inflație la zi și cheltuieli de judecată.
Prin cererea formulată în cauză la 13.11.2008, reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că solicită actualizarea sumei reprezentând penalități pentru perioada cuprinsă între data introducerii cererii și până la data plății efective a obligației de plată.
Prin sentința comercială nr. 10565 pronunțată la 03.07.2009 în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, a admis, în parte, acțiunea astfel cum a fost precizată, a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 173.308,9o lei, reprezentând penalități de întârziere, sumă ce va fi actualizată în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective începând cu data de 15.08.2008 și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 4.505,62 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință comercială, tribunalul a reținut că la 13.09.2006 prin contractul nr. 641/13.09.2006, reclamanta a transmis pârâtei dreptul de folosință asupra unor autobasculante pe o durată de o lună, termenul de locațiune fiind prelungit până la 01.03.2007 prin actul adițional nr. 1 la contract. Prețul închirierii a fost inițial de 43.200 lei/lună/basculantă+TVA, modificat ulterior la 3,20 lei/km+TVA, plata trebuind să fie făcută în termen de 30 de zile de la data facturării, facturile urmând să fie emise la data de 30(31) pentru luna în curs și confirmate de locatar.
În cazul întârzierii de plată, părțile au convenit la plata unei penalități de 0,10% /zi întârziere.
În temeiul contractului, reclamanta a emis un număr de 6 facturi. Prin raportul de expertiză întocmit în cauză, s-a efectuat un calcul al numărului de kilometri parcurși de autobasculantele închiriate.
Expertul a identificat și foi de parcurs care nu au fost însușite de beneficiar, cu erori de calcul. Factura nr. -/13.09.2006, nu a fost emisă pentru prestații executate în temeiul contractului de închiriere, facturile nr. -/02.04.2007 și nr. -/02.04.2007 au fost emise pentru prestații efectuate în luna martie, în afara perioadei contractuale, contractul încheindu-se la 01.03.2007. Debitele principale atestate de aceste facturi nu sunt purtătoare de penalități, contractul nefiindu-le aplicabil.
Pârâta a achitat cu întârziere facturile emise în mod valabil în baza contractului, fiind datoare, în raport cu art. 7.1 din contract, art. 969 și art. 1066 cod civil la plata penalităților de întârziere. În anexa 8 raportului de expertiză, cuantumul penalităților a fost stabilit la suma de 275.356,06 lei. Față de debitele (principale) rezultate, în sumă de 3.192.136,34 lei, pârâta a achitat în plus suma de 102.047,16 lei. Această sumă va fi scăzută din totalul penalităților, în temeiul compensației legale prevăzută de art.1144 Cod civil, rezultând o diferență de 173.308,90 lei, care trebuie actualizată cu indicele de inflație, pentru repararea prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a devalorizării monedei naționale.
În raport cu art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul a reținut culpa ambelor părți, a reclamantei în proporție de 78,38% și a pârâtei, în proporție de 21,62% și, compensând în parte cheltuielile de judecată efectuate de fiecare dintre părți, va obliga reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 4.505,62 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe comerciale au declarat apel, în termen legal, atât reclamanta cât și pârâta în cauză.
Prin apelul declarat, reclamanta - 2000 SRL a solicitat schimbarea hotărârii atacate în sensul obligării pârâtei la plata întregii sume de 801.352,26 lei solicitată prin acțiune, cu titlu de penalități de întârziere și înlăturarea dispoziției de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului, s-a arătat că tribunalul nu a ținut cont de apărările reclamantei, nu i-a comunicat acesteia anexele la expertiză, nu a ținut cont de penalitățile prevăzute în contractul părților și nici de voința acestora sub aspectul acceptării și plății facturilor de către pârâtă.
Apelanta nu a depus la dosar dovada timbrării apelului, potrivit prevederilor legale, atașând cererii de apel doar timbrul judiciar în valoare de 0,30 lei.
Prin apelul formulat de pârâta - SA, timbrat legal, s-a solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii în întregime a pretențiilor reclamantei, ca neîntemeiate, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, s-a arătat în esență, că deși sentința atacată este în mare parte corectă prin considerentele ei referitoare la diferența de penalități la care a fost obligată pârâta, s-au înlăturat în mod greșit apărările acesteia.
Pârâta nu și-a încălcat obligația de plată la termen a facturilor în mod culpabil sau cu rea-credință, nu a contestat nici plata cu întârziere și nici expertiza întocmită la judecata în primă instanță.
Pârâta a solicitat însă în mod constant reclamantei, efectuarea unei expertize extrajudiciare, care să verifice mai întâi corectitudinea facturilor și apoi a plăților deja efectuate. În acest sens, prin adresele nr. 059/12.10.2007 și nr. 063/18.10.2007, etc pârâta a contestat penalitățile solicitate de reclamantă, fără rezultat. În acest context, pârâta a înregistrat întârzieri la plata facturilor tocmai pentru a evita plăți nedatorate, dar ulterior, pentru a nu genera sistarea transporturilor de deșeuri animaliere, s-a văzut nevoită să achite integral facturile emise de reclamantă, inclusiv o sumă mai mare de 100.000 lei nedatorată în realitate. Practic, reclamanta este în culpă, pentru că deși trebuia să își justifice integral sumele facturate, a refuzat să o facă, invocându-și propria turpitudine la formularea acțiunii, deși pârâta nu îi datorează nicio penalitate de întârziere.
Intimata - SA a formulat și întâmpinare la apelul declarat de - 2000 SRL, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Față de acestea, analizând actele dosarului, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește apelul declarat de apelanta - 2000 SRL, potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997 și dispozițiilor OG nr. 32/1995, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar trebuie achitate anticipat judecății cererii, în mod integral, în caz contrar sub sancțiunea anulării acesteia. În cauză, apelanta trebuia să achite taxa judiciară de timbru în sumă de 6.062 lei și timbrul judiciar, în completare, în valoare de 0,45 lei, dar, deși a fost citată cu mențiunea expresă în acest sens a refuzat să se conformeze.
În ceea ce privește apelul declarat de apelanta - SA, aceasta a susținut că întârzierea la plată nu îi este imputabilă, deoarece a amânat în mod intenționat plata, pentru motivul că facturile emise de reclamantă menționau o sumă mai mare decât debitul real.
În raport cu art. 4 din contractul părților și în conformitate cu art. 967 și urm. Cod procedură civilă, emiterea facturilor revenea reclamantei, iar pârâtei confirmarea acestora. În cazul în care avea dubii asupra sumelor facturate pârâta avea posibilitatea să accepte doar parțial facturile, refuzându-le în ceea ce privește sumele concrete considerate nedatorate, prezentând desigur, un calcul propriu sub aspectul respectiv.
Din cuprinsul adreselor nr.059/12.10.2007,nr.063/18.10.2007, etc. nu rezultă acceptarea/refuzul în mod parțial de către pârâtă pentru sume concrete și în baza unor calcule anume, în ceea ce privește facturile emise de reclamantă pentru contravaloarea folosinței autobasculantelor, ci neacceptarea de către pârâtă în mod general a penalităților de întârziere pretinse de reclamantă și susținerea, de asemenea, de ordin general, că unele facturi ar menționa un debit mai mare decât cel real, fără să se precizeze o sumă concretă sau să se indice un calcul propriu. În lipsa unui refuz justificat fie și parțial la plata facturilor privind debitul principal și în raport cu confirmarea acestora, pârâta trebuia să-și respecte obligația de plată la termen conform contractului, neputând, în orice caz, întârzia la plată o întreagă factură pentru simpla suspiciune (în lipsa argumentelor aduse la acel moment), că în parte, aceasta prevede la plată o sumă mai mare decât aceea corectă.
În raport cu expertiza întocmită la judecata în prima instanță, prin aceasta, în special astfel cum rezultă din anexa 8 (fila 276 la dosar) s-a reținut că reclamanta a facturat în baza contractului părților, în ceea ce privește debitul principal, în plus cu o sumă de 102.047,16 lei, care și aceasta a fost achitată de pârâtă. Trebuie avut în vedere că în suma de 275.356,06 lei stabilită de expertiză, cu titlu de penalități nu intră și penalitățile de întârziere calculate în raport cu suma de 102.047,16 lei. Aceasta, față de mențiunile din cuprinsul raportului de expertiză în sensul că față de inadvertențele constatate în foile de parcurs și centralizatoarele reclamantei, experții au întocmit un calcul al noilor debite în funcție de numărul de kilometri stabilite de expertiză, în baza acestora calculându-se penalitățile. Mai mult, din anexa nr. 8 raportului de expertiză rezultă în mod evident că pentru unele facturi nu au fost calculate penalitățile.
Față de acestea, Curtea apreciază că motivele de apel susținute sunt nefondate.
În consecință, în baza art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul formulat de apelanta - SA ca nefondat și, totodată, va anula apelul formulat de apelanta - 2000 SRL ca insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca insuficient timbrat, apelul declarat de apelanta - 2000 SRL, cu sediul în comuna, nr. 3. județul S, împotriva sentinței comerciale nr.10565/03.07.2009 pronunțată de pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SA, cu sediul în,--10, sector 4 și sediul ales în B, Intrarea ). Intrare nr.5, sector 1.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - SA împotriva aceleiași sentințe comerciale.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Aurică Avram
I - - -
GREFIER,
- -
Red.Jud. 04.02.2010
Tehnored. 04.02.2010
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Iulia PrelipceanJudecători:Iulia Prelipcean, Aurică Avram
