Spete pretentii comerciale. Decizia 111/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 111/A-
Ședința publică din 19 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Bătrînu judecător
- -, judecător
- -, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamantaSERVICIUL PUBLIC PIEȚE ȘI, cu sediul în-, județul A, împotriva sentinței nr. 377/C din 07 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC 2000 SA PITEȘTI, cu sediul în P,-, județul.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 13 2009, fiind consemnate în încheierea de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pronunțarea asupra apelului s-a amânat pentru astăzi, când în urma deliberării, s-a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând, asupra apelului de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 19 februarie 2007, reclamanta Administrația Domeniului Public Pac hemat în judecată pe pârâta SC 2000 SA P, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 348.396,91 lei, reprezentând contravaloare depozitare deșeuri, a sumei de 39.512,32 lei penalități de întârziere, calculate până la data de 31.12.2006 și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, a arătat că, între părți, a intervenit contractul nr.6412/17.06.2005, având ca obiect depozitarea deșeurilor menajere, stradale și industriale nepericuloase, a cărui valabilitate a fost prelungită printr-un nou contract, înregistrat sub nr.13796/30.12.2005, cu termen de valabilitate până la 31.12.2006.
În perioada iulie 2005 - martie 2006, pârâta nu a mai achitat facturile în termenul legal, motiv pentru care reclamanta a calculat penalități de întârziere, conform art.8 din contractele sus-amintite, în procent de 0,06%.
S-a mai arătat că, începând cu luna martie 2006, până în prezent, pârâta nu a mai achitat contravaloarea facturilor acumulând un debit de 348.396,91 lei, pentru care s-au calculat penalități de întârziere.
Deși, a fost somată să achite sumele în litigiu și s-a realizat procedura concilierii prevăzută de art.7201Cod procedură civilă, pârâta nu a răspuns solicitării adresată de reclamantă.
La data de 9 octombrie 2007, reclamanta a formulat cerere de majorare a pretențiilor, respectiv la suma de 538.469,19 lei pentru primul capăt al cererii și la suma de 123.017,96 lei pentru cel de-al doilea capăt de cerere, conform anexelor atașate.
Tribunalul Comercial Argeș - prin sentința comercială nr.1181/C din 11 decembrie 2007 - a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Argeș - Secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art.51 alin.3 din Legea nr.51/2006.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs, anulat ca netimbrat prin decizia nr.208/R-C/22.02.2008 de către Curtea de Apel.
La rândul său, Tribunalul Argeș - Complet specializat în contencios administrativ și fiscal - prin sentința civilă nr.320/CA din 23 mai 2008 - a dispus declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Argeș și, constatând ivit conflictul de competență, a trimis cauza la Curtea de APEL PITEȘTI pentru emiterea regulatorului de competență.
Curtea de APEL PITEȘTI, prin sentința nr.65/F-CC/25.06.2008, deliberând asupra conflictului negativ de competență, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Argeș pe considerentul că, în raport de dispozițiile OUG nr.13/2008, care a modificat dispozițiile art.51 alin.3 din Legea nr.51/2006, soluționarea litigiilor contractuale dintre operatori și utilizatori, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravaloarea serviciilor furnizate/prestate, se realizează de instanțele competente potrivit legii și se judecă în procedură de urgență.
Sub acest aspect, litigiul de față fiind unul comercial și având în vedere că valoarea sumei pretinse depășește valoarea minimă stabilită prin dispozițiile art.2 pct.1 lit.a Cod procedură civilă, s-a stabilit ca Tribunalul Comercial Argeș să procedeze la soluționarea prezentei cauze.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, unde pârâta a solicitat administrarea probei cu expertize de specialitate, la care reprezentanta reclamantei nu s-a opus, considerându-le concludente soluționării cauzei.
Tribunalul Comercial Argeș - prin sentința comercială nr.377/C/7.04.2009, a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat-o pe pârâtă să plătească acesteia suma de 310.353 lei cu titlu de debit și suma de 147.952,9 lei penalități de întârziere.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că, prin HCL P nr.41/16.02.2005, s-a aprobat transmiterea din administrarea consiliului local în administrarea P terenul în suprafață de 346.951. având destinația de "rampă de depozitare deșeuri".
Urmare acestei hotărâri, între și 2000 SA a intervenit contractul nr.6412 încheiat la 17.06.2005, având ca obiect depozitarea deșeurilor menajere stradale și industriale nepericuloase la Depozitul de stocare a Deșeurilor, valabil până la data de 31.12.2005.
Întrucât contractul nr. 6412/17.06.2005 a expirat, s-a încheiat un nou contract cu nr. 13.796/30.12.2005, cu termen de valabilitate până la data de 31.12.2006.
Începând cu luna martie 2006 și până în prezent, pârâta nu a mai achitat contravaloarea facturilor, acumulând un debit în valoare de 310.352,6 lei, așa cum rezultă din conținutul raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, împrejurare în raport de care acțiunea reclamantei a fost apreciată ca întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, s-a declarat apel, în termen legal, de către Administrația Domeniului Public P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că, în mod greșit, instanța de fond a admis doar în parte acțiunea, deși, expertul tehnic a precizat în raportul de expertiză întocmit că utilajele nu pot fi încărcate la capacitatea maximă, fiind expuse la pericol de blocare și că autogunoierele se încarcă la un procent de 60-70% din sarcina utilă maximă autorizată, aceste concluzii sunt în contradicție cu prevederile contractelor încheiate între părți, în care se stipulează că descărcarea autogunoierelor nu se poate face decât la o capacitate maximă omologată a mijlocului de transport.
Or, la semnarea contractelor, pârâta nu a avut obiecțiuni cu privire la aspectul invocat, împrejurare în raport de care contravaloarea deșeurilor trebuia calculată cu respectarea prevederilor contractuale.
În concluzie, se impune admitere apelului, schimbarea în parte a sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost majorată.
La termenul din data de 8 septembrie 2009, apelanta-reclamantă a depus la dosar precizări prin care a arătat că instituția nu mai are calitate procesuală activă întrucât, în conformitate cu HCL nr.337/23.07.2009, modificată și completată prin HCL nr.338/30.07.2009, activitatea de salubritate stradală a fost preluată de Serviciul Public Piețe Agro-alimentare și P, motiv pentru care se impune introducerea în cauză și citarea acestuia la adresa din P,-, județul
Ca atare, curtea a dispus citarea acestei instituții, în calitate de reclamantă.
În susținere, s-au depus înscrisuri (filele 16-19, 22-24).
La data de 19 2009, intimata-pârâtă a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că sentința s-a bazat pe probele administrate în cauză, printre ele aflându-se expertiza tehnică efectuată de expert-tehnic prof., care a avut obiective clare, respectiv stabilirea condițiilor de depozitare, precum și încărcătura maximă a autogunoierelor, obiective la care acesta a răspuns integral, astfel că apelanta-reclamantă nu a avut obiecțiuni cu privire la calculul rezultat.
Examinând apelul, prin prisma criticii invocate, în raport de probatoriul administrat, dar și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Într-adevăr, singura critică adusă de apelanta-reclamantă sentinței atacate se referă la faptul că, în contractul încheiat de părți la 07.06.2005 și actualizat la 30.12.2005, inclusiv cu prelungirea termenului până la 31.12.2006, exista clauza referitoare la cantitatea maximă descărcată, în sensul că aceasta nu putea fi mai mică decât capacitatea maximă omologată a mijlocului de transport, clauză asupra căreia intimata-pârâtă nu a formulat obiecțiuni, însușindu-și-o ca atare.
În soluționarea prezentei acțiuni în pretenții, intimata-pârâtă a solicitat proba cu expertiză tehnică având ca obiective stabilirea gradului de încărcare a utilajelor, raportat la capacitatea lor de încărcare, respectiv condițiile de depozitare, mai exact la ce capacitate se poate încărca un utilaj (compactor) în condițiile în care descărcarea se face direct pe gunoi, uneori în condiții de timp ploios, obiective cu care reprezentantul reclamantei a fost de acord (17 dosar).
Concluziile la care a ajuns expertul tehnic prof.ing. constau în faptul că gradul de încărcare al utilajelor raportat la capacitatea lor de încărcare, respectiv condițiile de depozitare este de 10,95 mc. pentru tipul 1 de autogunoieră, respectiv 7,92 mc. pentru tipul 2 de autogunoieră.
Ulterior, intimata-pârâtă a solicitat instanței administrarea probei cu expertiză contabilă care, pe baza concluziilor expertului tehnic, să stabilească contravaloarea depozitării deșeurilor, în perioada martie 2006 - septembrie 2009, precum și penalitățile ce se cuvin, pe perioada 01.08.2005-0909.20098, expertiză realizată de către expert.
Concluzia la care a ajuns expertul contabil a fost aceea că, totalul valorii debitului, neachitat de către intimata-pârât, este de 310.353 lei, la care se adaugă penalitățile de întârziere în sumă de 147.953 lei. (51-56).
Nici asupra acestor concluzii reprezentantul reclamantei nu a formulat obiecțiuni, însușindu-și punctul de vedere exprimat de expert.(59).
Ca atare, față de modul în care s-a derulat soluționarea prezentei acțiuni, în sensul încuviințării probelor la solicitarea părților, cu respectarea principiilor disponibilității și contradictorialității, nu se poate reține critica apelantei-reclamante privind raționamentul greșit în raport de care instanța de fond a obligat intimata-pârâtă la o sumă inferioară celei regăsită în cererea introductivă, ulterior majorată.
Așadar, având în vedere că hotărârea pronunțată, are corespondență cu întreg probatoriul administrat, susținerea apelantei -reclamante nu este justificată și nu constituie motiv de schimbare a hotărârii instanței de fond.
Față de considerentele expuse, Curtea, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SERVICIUL PUBLIC PIEȚE ȘI, cu sediul în-, județul A, împotriva sentinței nr. 377/C din 7 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC 2000 SA PITEȘTI, cu sediul în P,-, județul.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Ioana Miriță
- - - -
Grefier,
- -
Red.IB/25.11.2009
EM/4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Ioana BătrînuJudecători:Ioana Bătrînu, Ioana Miriță, Polixenia Mincă
